Filmele de liceu și, în mod deosebit, cele americane, au cristalizat o adevărată mitologie în cultura populară, devenind și o formulă reproductibilă în care intră la grămadă crush-uri, sportivi și majorete, agresori și agresați, tocilari și derbedei, rockeri gotici, anarhiști, baluri, dansuri, droguri și petreceri domestice etc etc.
Cele trei filme pe care le recomandăm sparg aceste stereotipii, propunând viziuni inedite asupra acestei perioade atât de delicate în formarea omului.
Christine (1983, regia John Carpenter)
Una dintre cele mai îndrăgite povești ale lui Stephen King, despre fantezia teribilă a unui licean în care îi bate pe agresorii lui și o cucerește pe cea mai atrăgătoare colegă. Dar și despre cum o anume relație față de obiectele pe care le însuflețim ne alienează. Nici nu îți dai seama când această dramă de liceu devine un thriller-horror în viziunea marelui John Carpenter.
Într-un orașel american în anii `80, Arnie, un adolescent acneic și plăpând agresat în recreație de colegi, reușește să se schimbe pe cale supranaturală în cel mai popular și mai atrăgător băiat din școală. Fiindcă a întâlnit-o pe Christine, care îl iubește și îl apără și îl plimbă peste tot. Doar că Christine e geloasă. Și răzbunătoare, poate prea răzbunătoare. Însă Christine nu e o fată, ci un Plymouth Fury din 1958, o rablă transformată într-o bijuterie furioasă de epocă prin iscusința de mecanic a lui Arnie, care investește în ea nu doar toți banii puși deoparte, ci suflet. Până într-acolo încât mașina pe care a botezat-o Christine capătă, cumva, conștiința pe care proprietarul ei i-a insuflat-o. Iar fantezia lui Arnie devine, pentru alții, un adevărat coșmar.
Water Lilies / Naissance des pieuvres (2007, regia Céline Sciamma)
Debutul lui Céline Sciamma, maestră a romanțelor queer, descrie într-un stil elegant și captivant descoperirile sexuale ale unor tineri dintr-un liceu din Franța. Marie (Pauline Acquart) o place pe Floriane (Adèle Haenel), membra unei echipe de înotătoare în sincron, care îi simte atracția, dar se cam folosește de ea. Anne (Louise Blachère), cea mai bună prietenă a lui Marie, care e și ea o înotătoare în sincron, se îndrăgostește de băiatul care a văzut-o din greșeală dezbrăcată în vestiare, dar care o place pe Floriane.
Filmul urmărește cu suspans evoluția acestor relații complicate, făcând practic anatomia unui crush de liceu. Marie o roagă pe Floriane să asiste la antrenamentele ei de înot doar ca să o vadă pe ea. La schimb, o pune pe Marie să o ajute cu tot felul de favoruri. Doar că pe măsură ce devine confidenta acestei fete curtate de toți băieții, Marie începe să învețe și despre primele deziluzii amoroase.
Elephant (2003, regia Gus Van Sant)
Câștigătorul Palm D`Or (plus cea mai bună regie) la Cannes în 2003, Elephant e fără îndoială capodopera lui Gus Van Sant. Inspirat după masacrul liceului din Columbine, acest film îmbină inteligent un realism aproape documentaristic cu o structură narativă inedită à la Tarantino, în care acțiunea e reluată de mai multe ori și arătată din mai multe perspective. Totul e de un firesc aproape banal, care în schimb trădează premonițiile unei tragedii. Iar în ciuda cadrelor lungi și meditative ce surprind cumva naturalist poveștile, conflictele sau pasiunile mai multor elevi dintr-un liceu, acest melanj formal ne ține într-un suspans continuu. Pe măsură ce ne atașăm de acești elevi, simțim pericolul elefantului din cameră, dar nu știm când va lovi. Iar muzica și sound design-ul impecabil realizate ne teleportează în coridoarele lungi ale școlii și totodată în mințile încurcate ale elevilor.
Pe lângă cele trei titluri de mai sus, iată alte câteva filme cu tematică de liceu pe care le considerăm demne de (re)văzut: Carrie (1976), The Myth of the American Sleepover (2010), Noce blanche (1989), High School (1968), It Follows (2014) sau Kids (1995).
