Asia extrema

[Ambra Blu]

John Woo, Wong kar-wai, Park Chan-Wook - baieti care pun umarul la branduirea unui cinema asiatic iextrem, care debarca pe plajele cinematografului mondial. Debarcarea asiatica e singeroasa, dar stylish. Nu am avzut cine stie cite filme din astea asiatice dar, din ce am vazut, singurul autor care mi s-a lipit de suflet ca grasimea de coapsele doamnelor este Wong Kar-wai. Restul mi s-au parut niste mingicari cu imagini, niste asiatici care fac braziliana cu succes pe kilometri de pelicula dar, cind e vorba sa si inscrie, mai apar probleme. Cine a vazut filme de-ale lui Kitano, cine a vazut "Bangkok dangerous", "Shiri" sau "Sympathy for mr. Vengeance", etc

PS: Eu am zis clar - uneori inovativi si proaspeti ca tehnica, alteori la fel de redundanti si rococo (sic!) ca Tony Scot in 'Man on Fire', chinezii astia merita o privire, apoi inchidem ochii; de ce i-am adus aici? Ca sint plini de singe, mici dar rai.

[KORBEN]

si io care credeam ca e vreun shrine pt asia argento...
ce dezamagire!!!
ca sa nu fiu total off-topic
1 wkw extremist al imaginii
2 inca nu m`am lamurit daca kkd pune cate o actrita sa se pisha doar ca sa dea bine la public sau e din cauza faptului ca viata include si aceste operatiuni si deci tre puse pe pelicula
3 cpw- destul de eclectic, da io il apreciez pt ca e un sadic ascuns sub masca unui sensibilos

[Mala Portugal]

Frumos topic ambrule. Chiar trebuia deschis unul. Remarcasem si eu inclinatia asta a asiaticilor fie spre sensibilitati, fie spre cruzimi extreme. Ma intreb daca nu cumva chestiile astea doua au mai multe in comun decat credem noi.
Si daca tot veni vorba de sadisme, Ambrule, ai uitat sa amintesti de Oshima si al lui Imperiul simturilor care ti-a golit sala de spectatori :D
Aaaa si mi-am amintit o chestie...am prins odata cateva cadre dintr-un film japonez- Femeia nisipurilor , Suna no onna cred ca e titlul original. Cred ca secventele alea au fost cele mai hot chestii pe care le-am vazut in viata mea....daca il are cineva, rog mult, ganditi-va si la mine. :)

[Ambra Blu]

Si daca tot veni vorba de sadisme, Ambrule, ai uitat sa amintesti de Oshima si al lui Imperiul simturilor care ti-a golit sala de spectatori :D

Ce sa-i faci, lumea asta e plina de ipocriti. Femeia nispurilor vezi ca e si carte iar filmul circula si el pe retele in Regie.

[Mala Portugal]

Cartea am reperat-o deja, da' prin retelele din regie n-am circulat inca

[Ambra Blu]

Cum asa? Toti virusii umbla pe acolo.
PS: Incearca Old Boy, ala premiat la Cannes.

[Ambra Blu]

Ca sa apreciezi cinematograful asta asiatic trebuie sa intrunesti, ca om, mai multe conditii: sa fii deschis catre nou, sa iti placa nebuniile vizuale (de multe ori exagerate, si lipite de un story subtirel si necoagulat), sa accepti un mod caricatural - sau mai aproape de B.D. - de a privi o poveste altminteri grava, etc. Nu in ultimul rind, trebuie sa ai o deschidere cosmopolita catre alte traditii culturale, oricare ar fi alea: ca e udi crudi brazilian, ca e asia extrema. Oricum, ma mir ca fanii de anime nu apreciaza filmele asiatice (sau nu le-au vazut, cu exceptia lui Zatoichi sau Ichi the Killer), pentru ca de multe ori cele doua genuri se imbina. Oricum, in concluzie, filmele astea sint pentru oamenii deschisi experimentului, pentru care filmul inseamna mai mult decit 'Peter Pan' sau 'Damen tanga'.

[Nightwane]

Oricum, ma mir ca fanii de anime nu apreciaza filmele asiatice (sau nu le-au vazut, cu exceptia lui Zatoichi sau Ichi the Killer), pentru ca de multe ori cele doua genuri se imbina. .

That's wrong... unii fani de anime apreciaza :)


ah..btw: a vazut careva Blue Spring de Toshiaki Toyoda sau Happiness Of The Katakuras (my personal fav in momentele astea :D ) de Takashi Miike?

[EgoN]

WONG KAR WAI, sau cum zic fanii lui , "BECAUSE WE HAVE TASTE"...o intreaga cinematografie a carei inima freamata in ritmul unor imagini de o eleganta bolnavicioasa, o regie ce ar trebui sa il faca pe orice regizorash roman de rushine sa-si filmeze documentarashele despre stefan cel mare in vreun catun uitat de lume, o durere ce te face sa-ti cauti un loc in lume in care sa-ti poti lasa tristetea (happy together sau in the mood for love), si un nerv ce nu vine din vreo fronda facila ci din ceea ce se keama CINEMATOGRAFIE, vazuta ca o poezie in miscare.

[Serghei]

WONG KAR WAI, sau cum zic fanii lui , "BECAUSE WE HAVE TASTE"...

Cam snobi fanii astia..

WKW,inginerul(a absolvit sectia de design a politehnicii din HK-o posibila explicatie a impecabilei semnaturi vizuale)

Un baiat care cica ar apartine celui de-al doilea val de artisti din HK-aparut dupa tratatul din 1984 intre GBR si China cu privire la cedarea HK.Pastreaza in stil reminesce din stilul lui Resnais,Godard,Kieslowsky si mai ales Hitchcock pe care in repetate randuri l-a pus in capul listei sale de maiestri.

De obicei este amintit pt stilul sau vizual,la care mai pun umarul Chris Doyle si William Chang,insa trebuie amintite si alte particularitati ale stilului sau,care raman oarecum in background o data cu avalansa de procedee visuale.

1.Stilul literar in care isi scrie filmele()- a se vedea monoluguri si VO din Days of Being Wild, Chungking Express sau Ashes of Time.Folosirea unor pasage din carti intre secvente de film(in stilul filmelor mute sau e epigrafelor in eseuri),si aici ne amintim de Ashes of Time(unde citeaza din Jin Yong,care e si sursa de inspiratie a scenariului) si mai recentul In the mood for love(unde citeaza dintr-un roman aparut in '72,Intersection,autor Liu Yichang,deasemenea sursa de inspiratie pt scenariu).Cunostintele sale literare s-au rasfrant si asupra mult laudatului stil vizual,acesta fiind un produs secundar al stilului literar chinez in care capitolele se intersecteaza intre ele(ceea ce se numeste zhang hui).

2.Un alt lucru care trebuie mentionat in legatura cu omu asta ar fi muzica ,folosita ca element strategic pt a exprima ceea ce nu poate fi spus prin cuvinte si dialog.Muzica anilor '40,'50 e folosita pt. a recrea atmosfera anilor '60 din Days of Being Wild.De retinut e si soundtrack-ul lui Frankie Chan,inspirat de Ennio Morricone/spaghetti western,folosit in Ashes of Time,si o lunga lista de melodii preluate(si atentie(!) prelucrate)si folosite ca laitmotiv-cateva exemple:

The Mama and Papas-California Dreamin,varianta cantoneza a piesei "Dreams" Crancerries in Chungking Express.
Take My Breathe Away-Berlin-in As Tears Go By
Karma Koma-Massive Attack(piesa reorchestrata)-in Fallen Angels

...cu alte cuvinte sper ca distribuitorii din Romania sa aiba bunul-simt sa aduca 2046 si la noi si sa nu-l lase pe ALS sa fie singurul roman care a vazut filmul asta.

P.S.Cred ca asta e ultimul post pe anul asta scolar.
Sper sa ne recitim mai destepti in toamna!

[ctoma]

Pentru ca in ultimul timp am vazut mai multe filme asiatice decat imi imaginam vreodata ca o sa vad , cred ca pot sa-mi dau si eu cu parearea.
Sincer, regret ca am vazut mai mult decat era cazul , pentru ca din punctul meu de vedere fiecare regizor de mai sus are 1 maxim 2 filme cu adevarat reusite , restul fiind doar pentru pasionatii care vor sa vada cum a evoluat un anumit regizor (evident asta e doar parearea mea).
De exemplu la Kar Wai orice mi s-ar spune Chungking Express si mai ales Fallen Angels se afla la ani lumina de exceptionalul In the mood for love (sunt si eu curios sa vad 2046 insa). Sau la Kim ki duk dupa ce am vazut poemul cinematografic Spring, Summer, Fall, Winter... and Spring nu stiu daca era cazul sa mai incerc de-alde Insula. La fel la Chan-wook Park nu cred ca era neaparat necesar sa trec prin Joint Security Area (un film ok dar atat) sau Sympathy for Mr. Vengeance ca sa ajung la cred filmul lui de referinta, recentul OldBoy (in paranteza fie spus e pacat ca un actor deosebit , Min-sik Choi pe numele sau , care a facut doua roluri exceptionale in OldBoy si Chihwaseon nu a primit nici-un premiu la Cannes, fiind premiate doar filmele respective).

[Leonard]

De exemplu la Kar Wai orice mi s-ar spune Chungking Express si mai ales Fallen Angels se afla la ani lumina de exceptionalul In the mood for love (sunt si eu curios sa vad 2046 insa).

ha ha. "exceptionalul" In the mood for love l-am vazut acum mai mult timp (aproape 2 ani) si mi s-a parut extrem de prost si plictisitor. Am facut greseala sa identific in tot acest timp numele Wong Kar Wai cu acest film, si era sa nici nu ma duc sa vad la tiff Chungking Express si Fallen Angels, insa cand le-am vazut am avut o revelatie.

[Ambra Blu]

Asta cred si eu; ITML este o fata nici asa de frumoasa, anesteziata (sau cu nervii extrasi) intr-un alcov plin de perdele cu margele si tango-uri. Cine asociaza asta cu WKW, greseste. WKW inseamna "Fallen Angels".

[mihai_t]

Pentru ca tocmai am aflat ca orasul meu este al patrulea in europa in ceea ce priveste somajul, in mare parte datorita fostului combinat siderurgic ce a devenit decorul perfect pentru oricine ar vrea sa filmeze stalker 2, m-ar interesa documentarul de 9 ore al lui Wang Bing, "La vest de sine", despre un oras industrial din nord-estul chinei care incearca sa supravietuiasca inchiderii combinatului. Stiu ca in franta este difuzat in cate trei serii de cate trei, de altfel si regizorul a spus ca cele trei serii pot fi privite independent. Are cineva cunostinte pe la ambasada chinei? mai exista vreun centru cultural chinez? il are cineva pe cd?

[Ambra Blu]

Cineva care a mai vazut Kitano pe aici? Cineva care a vazut Joint Security Area?

[doruC]

in ceea ce priveste In the Mood for Love, n-ai dreptate, draga ambro.
e un film bestial, si e bestial tocmai prin cadrul de " alcov cu perdele si margele si tangouri" (parca asa te exprimasesi). Filmul asta e, in primul rind, ca sa zic asa, senzorial. conteaza, in primul rind, imaginile, muzica (f faina, dealtfel, NatKingKole, cred), si nu continutul semantic al replicilor sau "actiunea". Si p-asta cred c-ar trebui sa se bazeze orice film, pe imagini, nu pe replicile personajelor (ca de-aia-i film, nu teatru).
si apropo de film... il are cineva din iasi pe cd, sa mi-l inregistrez si io?!

[Ambra Blu]

in ceea ce priveste In the Mood for Love, n-ai dreptate, draga ambro.


Impresia mea e ca tu de la WKW ai vazut doar In the Mood for Love. In schimb, eu am vazut mai multe si imi permit sa fac o comparatie si sa zic ca In the Mood...e un film slobozut. OK?

PS: Mult mai senzorial (wrong choice of words) e Happy Together.

[ctoma]

Impresia mea e ca tu de la WKW ai vazut doar In the Mood for Love. In schimb, eu am vazut mai multe si imi permit sa fac o comparatie si sa zic ca In the Mood...e un film slobozut. OK?


Dar sper ca mie care am vazut si eu mai multe filme de wkw imi permiti sa fac si eu o comparatie si sa spun ca in the mood for love este din punctul meu de vedere peste Happy Together sau fallen angels(care pur si simplu nu mi-a placut). Pana la urma cred ca e o chestiune de gust.

ITML este o fata nici asa de frumoasa, anesteziata (sau cu nervii extrasi) intr-un alcov plin de perdele cu margele si tango-uri. Cine asociaza asta cu WKW, greseste. WKW inseamna "Fallen Angels".

Nu cred ca putem asocia un regizor doar cu filmele care ne-au placut noua. Din punctul meu de vedere wkw inseamna deopotriva si ITML si Fallen angels.

Si mai sper ca aici ne exprimam fiecare o parere , nu dam verdicte , ok ? :)

[PoliFanAthic]

Intamplator incep si eu sa dau de aceste nume pe care s-ar putea insinua ca un cinefil inrait ar fi trebuit sa le cunoasca de demult. Mai ales considerand gusturile mele, oarecum ma simt complexat de aceasta ignoranta personala.
Am vazut "In the Mood for Love", dar nu m-a impresionat. Sunt, insa, dispus sa il revad, date fiind circumstantele vizionarii, care mi s-au parut inadecvate fiind vorba despre un astfel de film. As vrea mai ales sa revad ultima jumatate de ora. Dar nu am avut acea senzatie de (transcendenta e mult spus si suna cum suna) "uplifting" precum a fost in cazul "Lost in Translation". Ma intreb care film...merge mai departe? La prima vedere tind sa cred ca ITMFL.
Voi incerca sa fac rost si de celelalte filme enuntate aici. Culmea faca insa ca primul meu contact cu WKW sa fie in seria "The Hire", acele filme cu BMW-uri frumoase si idei adeseori revigorante. Putin off-topic, s-a discutat despre aceste shorturi pe aici?

[EgoN]

Warui Otoko (bad guy) de kim ki duk a vazut cineva? aruncati cu rosii sau gladiole in functie de cum v-a placut!

[keyzer soze]

...because we have taste!

[moebius]

aa... dj shadow... si six days. si pt mine wkw e in primul rand fallen angels din varii si neinteresante (pt voi) motive
am vazut si eu bad guy si lasand la o parte modul straight forward de a-l interpreta (ho's, pimps etc) mi s-a parut cam lynch-ian pe alocuri
asa, care a vazut a snake of june? ma mir ca inca n-a zis nimeni ceva de tsukamoto
cu riscul de a fi scuipat si numit snob, recunosc ca mi-a placut mult millenium mambo al lui hou hsiao hsien, din categoria aia a filmelor_in_care_nu_se_intampla_nimic... cineva parca vorbea de post-cinema :shock:

[KORBEN]

vazut ichi the killer
sadism dus pana la extrema si mult dincolo de ea
asta e ok
mai putin ok e faza ca se pretinde a fi un film
slab ca poveste
mult sange multe mate
fascinant pe alocuri
o chestie pe care ma bucur ca am vazut-o, dar l-as cocosa pe ala care m-ar pune sa o revad
cretinoid, dar un must
numa asiaticii puteau face asa ceva

[EgoN]

oldboy - superb ca regie si cu un story f. bun, uimitor pt. filmele asiatice in general.

pt. fanii wkw cu multa rabdare si conexiune beton la internet : http://www.wkw2046.com/

[Ambra Blu]

Warui Otoko (bad guy) de kim ki duk a vazut cineva? aruncati cu rosii sau gladiole in functie de cum v-a placut!

Arunc cu gladiole, la groapa. Poveste trasa de par, filmat fara prea multe smecherii, fara pistolae, sabii si alte arme, dar cu Bad Guy care omoara un tip cu o foaie de hirtie indoita in forma de cutit. Asta dupa ce, in prealabil, tipul ii daduse cu o caramida in cap si bad Guy nu avea nimic. Interesant e ca bad Guy nu scoate o vorba: actorul arata a derbedeu, dar cred ca Kim Ki Duk nu avea cevorbe sa ii puna in gura, si a preferat sa il lase mai misterios. Film care ar fi stat mult mai bine in mina unor europeni, americani sau latino americani, care trateaza mult mai bine thug life on the street.

[Celephais]

Tare as vrea sa pot spune si eu ca am vazut prea multe...
Am descoperit tarziu pe WKW, In the mood for love nu ma tentat la momentul aparitiei in Romania, telenovela de amor chinezeasca cu muzica mexicana cantata de un american negru .. cam prea fals amestecul
bashca descrierile telenovelistice din 7 seri si altele...
L-am vazut abia dupa ce Hero mi-a trezit gustul pentru cinematografia asiatica din nou
As fi vrut mult sa ajung la Cluj la TIFF ... nu am ajuns nici macar la Elvira Popescu in duminica in care s-au dat cele trei filme de WKW de la TIFF in reluare
si ma tot intreb cum naiba facem cu dreptul de acces la cultura...
Pe dc++ am reusit sa trag un inceput de la Ashes of Time, care mi-a trezit si mai tare interesul.Si la un post TV am vazut cateva secvente de promo din 2046 care pur si simplu ma infioara de placere. Cum o reusi asta, ca eu in ultima vreme sunt complet plictisita de filme de tot felul.

Spunea cineva pe aici ca are cateva filme de Wong Kar Wai... ma intereseaza si pe mine, pleaseeee :)
vindecati un om plictisit de filme :)

Sper ca 2046 va aparea si la cinematografe, nu doar pe la festivaluri

La Prometheus vor fi reluari de la Anonimul si acolo a fost si Chungking Express, stiti daca il vor difuza?

[Celephais]

Scuze pentru micile agramatisme, am scris in graba si nu am observat ca - de pe numerical keypad nu merge

[Leonard]

edit: am sters mesajul ca oricum probabil l-ar fi sters daniel :)

[EgoN]

desi ambra e proprietarul filmului bag guy, de data asta nu voi fi de acord cu remarcile sale . mie mi s-a parut ca a avut o groaza de smekerii vizuale f. bine facute, un decupaj deloc neglijent, o coloristica misto, si un egon schiele omniprezent ;) . ce-i drept, bag guy asta nu e vreun latino motherfucker ce iti recita divina comedie inainte de a te plesni, ci un brutalizat ce are ca mijloc de exprimare doar pumnul si privirea ce nu exprima mai mult de 2, 3 stari sufletesti, singurele care le detine de altfel.
povestea de dragoste e presarata cu batai,crime, lumanari, oglinzi,poze rupte si priviri in gol spre largul marii involburate:)
un film din categoria "mu** si sange " ce merita vazut.

[keyzer soze]

'muie si sange'? :lol:
give it to me baby, ahaa, ahaa...

[Ambra Blu]

and all the girls say i'm pretty fly, for a white guy.
desi egon e proprietarul filmului old boy, imi permit sa imi intind parerea: la inceput, folosesc o vorba dintr-un d.p. de la a.s.c. care spune ca, atita timp cit o miscare de camera este prea ostentativa si iti sare in ochi, nu mai slujeste filmului/ povestii. cam asta este ne-cazul cu old boy; multe miscari de camera si smecherii vizuale pentru o poveste, in general, de doi lei. sfirsitul mai salveaza cit de cit, cu hipnoza care ucide partea intunecata/ monstrul din om; mai este jocul actoricesc bun al eroului principal, niste cadre nazdravane, plus faze din astea care acum ma lasa cam rece: limbi taiate cu foarfeca, doojde voinicei batuti cu pumnul gol de eroul nostru, poveste neverosimila marca nikita (un tip e sexestrat si eliberat dupa 15 ani, cind a devenit deja a frickin cold blooded murderah). dar. cadrele/ secventele de filmal sint un material didcatic pentru orice baietel care vrea sa faca filme: frame in frame, decupat cu grija printr-un obiectiv foto, o mina care trage ca pistolul, etc. ma asteptam la mai mult si de-aia sint nitel dezamagit dar, per ansamblu, e un film bun.

[K's]

nu voi fi de acord cu remarcile sale . mie mi s-a parut ca a avut o groaza de smekerii vizuale f. bine facute, un decupaj deloc neglijent, o coloristica misto, si un egon schiele omniprezent ;).
[...]
povestea de dragoste e presarata cu batai,crime, lumanari, oglinzi,poze rupte si priviri in gol spre largul marii involburate:)
+plus mijloacele, deloc conventionale, dar nici fisuri pentru fitosi (cum ar zice zizi), prin care personajele lui Kim Ki-duk isi exprima iubirea, in defavoarea vorbelor, totul intr-o continua tensiune. Interesante fatetele aceluiasi sentiment pe care kkd le reveleaza in filmele-i.
Cum in The Isle mi-a placut secventa in care fugarul o miniaturizeaza pe fata in sirma, in Bad Guy a fost momentul repararii cuiului pentru atirnarea hainelor de munca ale fetei. Simple things ;)

[Ambra Blu]

In care se vorbeste despre Takashi Miike, Apocalipsa, si cum a trecut el de o parte si de alta a nebuniei.

In 98, Miike a comis The Bird People of china (aluzie si la the peoples republic of china). Poveste simpla, onesta, clasica: un japonez ajunge in China, on a business trip. Privit ca simpla curiozitate turistica initial, este ulterior angrenat in niste relatii care il depasesc. Filmul incepe sa dea din aripi si metafore catre sfirsit, cind chinezii de pe santier isi iau zborul catre inaltimi, niste Icari (urit ca folosesc personaje din mitologia greaca in contextul unei culturi asiatice) folosind niste aripi home-made. Sigur, as putea sa vorbesc aici si despre Xiyou Ji, - sa fim tot pe teritoriul luptei cu zeul - dar am impresia ca nu am fi inteles.

Cu 'Audition' Miike a luat-o razna. Nu atit de mult ca in Gozu, pentru ca aici nu mai are tenta parodica salvatoare, ci pare a fi o poveste de dragoste cu intoarsa-din-morti care, pe final, il tortureaza pe noul ei sot (barbatul o alege in urma unui casting fals pt un film) taindu-i picioarele cu o coarda de otel, ii infige ace in ochi, etc. Pasamite, asta se intimpla pt ca maestrul ei de balet o tortura cind era mica si o marca cu fierul inrosit pe pulpa, ca pe vite. Are niste treceri de lamurire de la o stare de constiinta la alta, plus ceva atmosfera. In any case, nu am ris ca la ichii the Killer. Audition pare film pentru amatorii de anime-uri, dar nu pokemoane.
ps: Nu, pokemon nu e ce credeti voi, ci vodca cu cola.

[Nightwane]

In care se vorbeste despre Takashi Miike, Apocalipsa, si cum a trecut el de o parte si de alta a nebuniei.



ai vazut si Happiness of the Katakuris? daca da...e bine.. am cu cine discuta despre Takashi Miike :D

A aruncat careva cu ochiu' pe Three...Extremes? Scurtmetrajul lui Miike e cel mai cliseistic (is that even a word?) de acolo dar si cel mai "frumos" dpdv vizual.

[Ambra Blu]

happiness vazut dar nu pun botu la comedii muzicante; am mai zis pe undeva pe forum de el.

[Nightwane]

happiness vazut dar nu pun botu la comedii muzicante; am mai zis pe undeva pe forum de el.

oh come on..e mai mult de atat and you know it, bub!

by the way..n-ai zis nimic de Bizita Q ... tisk tisk tisk!

[AT]

"Dumplings" de Fruit Chan
Povestea unei sotii care incearca sa-si recupereze afectiv sotul printr-o reteta mai ciudata de intinerire. Un scurtmetraj asemanator lungmetrajului exista pe compilatia "3... extremes" unde l-am gasit alaturi de Chan-Wook Park si Takashi Miike. Va sugerez sa nu mancati inainte de acest film.

[AT]

"Visitor Q" e un film slab care-si pierde firul pe la jumatate si nu prea mai stie unde se indreapta. Intervine si-aici eterna plictiseala a lui Miike si ura lui impotriva continuitatii.

[Nightwane]

"Dumplings" de Fruit Chan
Povestea unei sotii care incearca sa-si recupereze afectiv sotul printr-o reteta mai ciudata de intinerire. Un scurtmetraj asemanator lungmetrajului exista pe compilatia "3... extremes" unde l-am gasit alaturi de Chan-Wook Park si Takashi Miike. Va sugerez sa nu mancati inainte de acest film.

oh come on ca nu e scarbos filmul. Tipul asta a facut din avort ceva superb :D

btw...mishto avatarul (Oh-Dae'su parca-l chema pe ala din Oldboy :D)

[Nightwane]

"Visitor Q" e un film slab care-si pierde firul pe la jumatate si nu prea mai stie unde se indreapta. Intervine si-aici eterna plictiseala a lui Miike si ura lui impotriva continuitatii.

mi-a placut foarte mult tocmai pentru ca e asa de alambicat, plictisit, mizer ( :P ). Da' poate oi fi eu deranjat. And btw...cred ca in Bizita Q se sug mai multe tate decat intr-un film porno :lol: (not quite but close enough)

[Ambra Blu]

Zatoichi - de Kitano. Mult mai stilizat si decantat decit Violent Cop (not that violent, that cop) sau Hana Bi. In reviste aparea ca un soi de emul asiatic al lui Kill Bill, la concurenta cu el cum a fost Shogunul lui Clavell cu Musashi-ul. Lumea prefera samuraiul vazut prin ochiul occidentalului. In rest, filmul nu arata ca o stampa, dar da cu sabia.

[mihai_t]

ca tot veni vorba de miike...
Am vazut "Graveyard of Honor" acum vreo doua zile si nu pot sa-mi scot din minte scena cu Ishimatsu (genial jucat de Goro Kishitani) intrand intr-un bar tarand dupa el o bara metalica si snopind in bataie patru yakuza in cateva secunde. Acelasi Goro Kishitani ce are o secventa de cateva minute in One Missed Call, rolul unui undertaker ce nu se poate dezlipi din fata laptopului savurand poze cu cadavre si explicand "victimei inocente" cum picioarele incep sa putrezeasca atunci cand inima nu mai are destula forta.

[AT]

"Brother", tot de Kitano.
Povestea unui yakuza care are ceva necazuri in tara mama, se muta in America unde are un frate mai inocent de felul sau si porneste o retea de crima organizata. Daca ar fi fost facut la Holywood ar fi fost un film prost. Cum cel care il regizeaza nu e Michael Bay, a iesit "Jim Jarmusch meets the gangsters". Era sa uit, filmul e si-n japoneza si-n engleza, actiunea petrecandu-se in cea mai mare parte in State.

ps. Oh Dae-Su cu siguranta

[Ambra Blu]

Nu mi se pare ca ar fi vreun film care sa invete si alta litera decit B.
Am vazut scene mai viscerale la Miike, am vazut yakuzas mai rai la Miike, am vazut negri mai seriosi in Boyz in tha Hood, am vazut impuscaturi in masina mai bine in Pulp Fiction, scene de baschet mai bune in NBA, fratie mai strinsa in The Return, degete taiate si mate scoase la Saving Private Ryan. Kitano mi se pare oarecum over-rated.

In alta ordine de idei, va recomand daca aveti ocazia sa vizionati cele 21 de scurte ale regizorilor de scoala sud coreeana.

[mihai_t]

In sfarsit am reusit sa "pun mana" pe un film al lui Johnny To, "Running on Karma", starring Andy Lau (cu un pachet de muschi imprumutati) si Cecilia Cheung. Un film de Serie B, intr-adevar, dar cu un fachir (!?) indian ce se "ascunde" de politia hong-kongheza intr-o sacosa de rafie si cu un om-lipitoare (!?!) ce se prelinge pe muschii lui Andy Lau (trebuie sa vezi ca sa crezi).

OT: Apropo de litera B, imi aduc aminte ca J. Mostow era cel ce se mira intr-un interviu cum in anii '70 filme politice ca "Toti oamenii presedintelui" sau "Sindromul chinezesc" erau de categoria A in timp ce nu cu mult timp inainte filmele cu extraterestrii verzi sau cu super-eroi nu puteau trece mai sus de B, pe cand acum avem MIB II sau Spider Man II care se bat pentru box-office

[Ambra Blu]

Patul face si desface. Patul pustii. Desface firul care il leaga pe om de ratiune si face graintele impenetrabile. Face oamenii sa o ia razna: la inceput soldatul maniac, cu prezumptivul si eventualul asasin, stare agravata si de armata, si pe fata care are nefericirea ca amantul sa ii moara in brate, ciuruit pe linia de frontiera, in timp ce o ardea la buci. Ea ramine cu mina lui in mina, lacrimile ei de singe, palma lui o atinge inca pe fata, el nu mai e, doar resturi de carne pe nisip. Apoi soldatii o fac posta pe fata innebunita si, ca in basmele feti frumosi, ea ii da in fapt pe sex-facatori sarutindu-i rind pe rind. Apoi umreaza scena polenizarii, si ei fug prin iarba verde a cimpiei, (iarba verii - visele soldatilor ucisi) sa ii faca un chiuretaj. Apoi, cu singe curgindu-i printre picioare, ea intra in acvariu, printre pesti. Impresionante momentele lichide si cele mute. V-am prezentat The Coast Guard, un film de Kim Ki-duk.

[AT]

Imi place Kim Ki-Duk. E primul regizor de la Tarkovski incoace care sparge barierele limbii. Subtitrarea mi s-a parut inutila pana acum, dialogurile doar decoreaza, o imagine face cat o mie si una de cuvinte, pula mea.

[Ambra Blu]

Kim ki-duk crede, in filmele lui, ca in orice femeie se ascunde intrinsex o tirfa. Si eu cred ca le priveste cu un ochi sensibil, si le-ar spala pe toate la fund in apa, sau sub apa, depinde cit de grafic vrea sa fie, insa nu cred ca le priveste cu un ochi critic (si, daca ar avea un oarecare ochi critic, atunci ala e dreptul si e inlacrimat). In mai toate filmele lui, fetele care decid sa vinda pizda au probleme, fie financiare, fie din amor, si de-aia singura lor solutie in lumea rea si rece este sa o puna pe pasarica zbor in bataia pulii. In The Birdcage Inn fetele dau pizda ca nu stiu ce altceva mai bun sa faca si, oricum, e mai bine decit sa se sinucida in mare. Acolo am si eu compasiune pentru ele. In Samaria insa (2004) ele dau pizda pentru ca:
a) prima fata care da pizda are un role model - pe Vasumitra, o tirfa sfinta
b) a doua fata o are role model pe prima fata.
Filmul este atit de tezist incit face Lilja 4ever un film cu emotii bien controlate. In rest, aceeasi naivitate de care da dovada Kim ki-duk. Strict regizoral / al compozitie cadrelor, merita amintita plimbarea celor doua scolarite in parc, in special cind se aseaza pe zid, linga statui.

[Ambra Blu]

Rainy Dog al lui Miike - al carui personaj central e un yakuza decazut, iubitor de taceri si cu un pact ocult cu ploaia. S-ar putea sa va aminteasca de Hitman-ul din Fallen Angels, dar fara nessul rece al acestuia din urma. Fallen Angels e adidas, Rainy Dog e didibao, sa ma exprim cauciucat. In rest, prezenta inutila a ploii care rateaza crearea unei stari de sick tear existential, citeva cadre cu o arhitectura elementara, dar eficace, si, desigur, doua trei emotii in relatia yakuza cu fiul sau mut si a acestuia din urma cu catelul gasit in ploaie, in fata bordelului. De remarcat faptul ca la japonezi si curvele au acces la net si calculator la locul de munca, cam ca majoritatea forumistilor de aici.

[AT]

Farewell, My Concubine, un film despre despartirea de trecut a Chinei, a luat si Palmes in 93 printre altele. Filmul face o paralela de-a dreptul rushdiana intre istoria unei natii si teatrul ca forma de arta si nu numai. Kaide Chen scoate niste secvente memorabile cu ajutoare : Gong Li si Leslie Cheung, odihneasca-se in pace.

[Ambra Blu]

Apropo de teatru + film video = telefilm, teleplay, and cineverite. Asa arata imaginea in 'Real Fiction', o noua mostra de patetism si umor naiv, involuntar cred, semnata de Stapinul Tirfelor, Kim ki-duk. Un pictor-in-parc decide sa comita crime justitiare, menite sa indrepte lumea cea strimba.

[Leonard]

Pentru iubitorii de WKW recomand Cho Chin Lun Hau Dik Yiyan Saigyai aka First Love: Litter On the Breeze (Eric Kot). Nu prea am înþeles ce e de fapt. Un semi-documentar? Se fac aluzii directe ºi indirecte la WKW ºi la filmele sale. De asemenea la Chris Doyle (care e regior de imagine aici), apare ºi el la un moment dat, într-un cadru. Are mai multe episoade, joacã ºi un actor-fetiº al lui WKW, Takeshi Kaneshiro. Cel mai tare m-a impresionat story-ul cu fata somnambulã, care îºi monta o camerã de filmat, apoi, dupã ce se trezea, se uita cu surprindere la ceea ce s-a filmat, pe unde a umblat. Apoi a devenit insomniacã. Un must-see. De revãzut.

[geticus_polus]

Ma surprinde placut forumul acesta, imi pare bine sa vad ca acest curent asiatic a prins si in Romania (eu locuiesc in Germania).
M-ar interesa daca in Romania baga la cinema si aceste filme, de exemplu Oldboy care aici a avut un succes comercial extraordinar la cinemaurile "mainstream", sau este numai o absoluta minoritate care se ocupa cu Miike, Chan Wook-Park, Tsukamoto, Ryuhei kitamura etcetc?
Daca s-a vorbit de Graveyard of Honor a lui Miike, este vorba de un remake dupa filmul lui Kinji Fukasaku din (ca) 1972, absolut genial si il recomand tuturor, la fel ca toate flimele Yakuza a lui Fukasaku din anii 70 (Yakuza Papers; Yakuza Graveyard etc). Versiunea lui Miike m-a dezamagit putin, in schimb ultimul Miike care l-am vazut aici la un festival in decembrie, "IZO", cu Takeshi Kitano, este o bomba! Incredibil!

Un film corean pe care il recomand din toata inima (pe linga acelea lui Chan Wook Park) este "Memories of Murder" al lui Bong Joon-Ho, splendid!
Celelalte filme coreene pe care le cunosc (Musa the Warrior, Nowhere to hide, chiar si alea lui Kim Ki-Duk) nu m-au convins.

[andreidita]

Incercati Cyclo de Tran Ahn-Hung (a mai facut mirosul de papaie verde), un regizor vietnamez.. Undeva intre wkw si koreeni (asiaticii astia au stiluri specifice fiecarei tari din ce am vazut eu pana acum).

[Ambra Blu]

M-ar interesa daca in Romania baga la cinema si aceste filme, de exemplu Oldboy care aici a avut un succes comercial extraordinar la cinemaurile "mainstream", sau este numai o absoluta minoritate care se ocupa cu Miike, Chan Wook-Park, Tsukamoto, Ryuhei kitamura etcetc?


A fost un festival al filmului coreean in Bucuresti. O sectiune dedicata filmului asiatic mai era la TIFF - Cluj. Zatoichi a fost pentru publicul consumator, la Mall. 2046 dat in cadrul BiFest, iar Oldboy va fi dat la TIFF. In rest, de chinezarii se ocupa maniacii. Miike e prea prolific, din punctul meu de vedere, pentru a-si putea decanta cum trebuie obsesiile de latex si ketchup. Intre un Visitor Q, (merge, incest, un fel de Messiah actionind in microsocial - familie, ceva violenta,, organele genitale cenzurate in varianta vazuta de mine) si Deadly Outlaw, iarasi omagiu yakuza, prefer Ley Lines, filmat proaspat, calofil, cum prost s-ar zice, ca este o felie de viata realista. Fanii lui Greenaway, ai feliilor de tort si ai imaginilor baroce, sa il evite linistiti.
Recomandari: Tenshi no kôkotsu (1972) al lui Wakamatsu, anarhie alb negru/color, cu poveste subtirica, dar destul de mult erotism si violenta. Este totusi ceva european in filmul asta, un je m'enfichism de revolutionar francez anti-american.
Sei ju gakuen (1974) al lui Suzuki, un film care nu se hotaraste intre partizanatul filmelor de tip exploitation si privirea critica aruncata in ograda clerului. E vorba de felul cum sint flagelate conventiile crestine dintr-o manastire de maici cu sediul in Japonia. Hai, stim istorie, stim de dinastia Tokugawa. Nu am avut insa sonor la film, asa ca am ascultat in timp ce il priveam urmatoareel: DJ Krush - Jaku, Yonderboy si Skalpel.

[Ambra Blu]

Mi-am amintit de meritele atribuite lui Quentin Tarantino pentru eforturile depuse in vederea promovarii filmelor lui WKW pe piata americana. Tot in categoria promotorilor de filme Made in Asia se incadreaza si Jonathon Saul Kane (Depth Charge, anyone?) care, cu ajutorul casei de productie video Vinyl Solutions, s-a ocupat de promovarea si distribuirea filmelor de actiune made in Hong Kong (a initiat, de altfel, si festivalul Made in Hong Kong). Citeva din capetele de afis in biznisul lui: Chow Yun Fat, Ringo Lam, Wong Kar-Wai, John Woo si Jackie Chan. De altfel, asta parea pasul logic la un DJ interesat de chinezarii inca din perioada Bounty Killers, in care a introdus sample din filme cu karatisti (vezi ceva de genul Wu Tang Clan sau, de ce nu, De ce neu + Vexxatu).

[mihai_t]

atat timp cat oameni ce sunt platiti pentru a vedea filme nu stiu ce sa spuna in fata unei supe caldute ca "demonlover-ul" lui Assayas (vezi aici (http://adevarul.kappa.ro/lit627-05.html)), m-as mira ca vreodata miike sa-si faca aparitia pe ecranele romanesti. nu de alta, dar ma tem ca ar chema vreo doi popi si pe dan c. mihailescu in fata cinema-ului sa ne explice cum e cu sexul, violenta, etc., si cat de bolnavi suntem la cap. atat timp cat cel mai bine privit critic roman de film inca mai tine sa ne spune ca nu exista nici o legatura de rudenie intre Kiyoshi si Akira (Kurosawa) cred ca mereu va exista o majoritate mirata care sa exclame "japonezii/chinezii/coreenii astia toti seamana intre ei". [/url]

[geticus_polus]

A sosit acum cateva zile la mine DVD-ul "Three: Extremes", un film compus din 3 scurt-metraje de Takashi Miike, Fruit Chan si Chan-Wook Park, realizat dupa Oldboy. Foarte cool, mai ales filmul lui Park. L-a vazut si altcineva pe aici?
In ceea ce priveste muzica japoneza, prefer Contagious Orgasm, Aube si Dissecting Table.

[Nightwane]

A sosit acum cateva zile la mine DVD-ul "Three: Extremes", un film compus din 3 scurt-metraje de Takashi Miike, Fruit Chan si Chan-Wook Park, realizat dupa Oldboy. Foarte cool, mai ales filmul lui Park. L-a vazut si altcineva pe aici?
In ceea ce priveste muzica japoneza, prefer Contagious Orgasm, Aube si Dissecting Table.

mi-a placut mai mult Dumplings decat Cut si decat Box. Box e cel mai frumos dpdv vizual si Cut e cel mai amuzant.

[Ambra Blu]

A sosit acum cateva zile la mine DVD-ul "Three: Extremes", un film compus din 3 scurt-metraje de Takashi Miike, Fruit Chan si Chan-Wook Park, realizat dupa Oldboy. Foarte cool, mai ales filmul lui Park. L-a vazut si altcineva pe aici?

L-au vazut baietii, au si scris de el deja mai sus. Ca si Nightwane, si eu zic ca medium-metrajul lui Miike e cel mai ofertant din punct de vedere vizual. Povestea insa, cu surori de parca eram in Tale of Two Sisters si voodoo japonez, nu m-a prins. Frumoasa imaginea, glaciala, insa mai bun mi s-a parut filtrul albastru din The Return sau Noi Albinoi. Da, cool is the proper term to epitomize the spirit of the film. Din nou, actiuni care, vazute in alte cinematografii, mi s-ar parea exacgerate (gen sacul din plastic in care eroul o prinde pe tinara, dupa ce se saruta), storyline naiv, nemestesugit, dar care incheaga bine diversele plot pointuri cu contorsionistele in cutie. Din aceeasi categorie - scandal, am vazut Guinea Pigs, episodul al 4-lea parca, Mermaid in the Manhole, un fel de Omul-amfibie, combinat cu albatrosul lui Baudelaire, in cheie sado-maso, (a)normal.

[Nightwane]

Din aceeasi categorie - scandal, am vazut Guinea Pigs, episodul al 4-lea parca, Mermaid in the Manhole, un fel de Omul-amfibie, combinat cu albatrosul lui Baudelaire, in cheie sado-maso, (a)normal.

va invitam sa vizionati si Guinea Pig Devil's Experiment, GP flowers of flesh and blood si GP He never Dies. Gp Devil Woman Doctor si GP Android Of Notre-dame sunt de cacat.

[Nightwane]

Vazut a n-a oara Ab-normal Beauty . 9/10 (din cauza finalului, de fapt din cauza twist-ului dobitoc). Se pisha pe ****** (nu dau numele ca imi sare forumul in cap). E oarecum pe aceeasi idee ca sus-mentionatul, o tipa face poze si, din intamplare, ajunge sa fie obsedata de poze care prezinta moartea. De remarcat scena cu balansatul de la balcon (mi-a adus aminte de Blue Spring si de scenele cu tipii batand din palme pe balustrade --- nu intru in detalii, cine l-a vazut bine, cine nu, foarte rau). Si inca o chestie dementiala: camera "facuta" pamant (i know, suna stupid dar nu stiu cum sa explic mai bine) si creaturile (un caine, o pasare ) intinse pe "pamant". Mi-a adus aminte de scena cu tarantulele din The Beyond al lui Lucio Fulci (tarantulele tarandu-se pe "podeaua-camera" pana la corpul unui tip). E clar, i've gotta keep my eye on Oxide Pang (l-am remarcat inca de la The Eye dar acolo nu era asa de shmecher).

[europe_east]

Am vazut si eu Audition al lui Miike. Mi s-a parut geniala scena din final in care "el si ea" stau intinsi pe jos intr-o balta de sange, cu membrele taiate --mai mult sau mai putin-- si isi repeta frazele de amor inocent pe care si le-au zis la inceput. "Am I too heavy?" "Life will be beautiful to you", sau asa ceva. Mi s-a parut ca prin scena asta filmul este despre "cupluri". Dar per ansamblu filmul mi-a lasat o impresie cam amestecata. Partea de horror nu prea stiu cum s-o iau. Mi se pare interesanta doar prin faptul ca regizorul ne-a cam hijacked... Incepe cu poveste inocenta si roza si se termina cu limbi si degete taiate. But is there more to it?

[Ambra Blu]

Am vazut si eu Audition al lui Miike... But is there more to it?
...maybe there I could tell her all those things... they don't have words for here.

[europe_east]

I don't get it. Lasa chestiile astea criptice, please. Mai bine zi ce mi-a scapat.

[Ambra Blu]

I don't get it. Lasa chestiile astea criptice, please. Mai bine zi ce mi-a scapat.
O razatoare din care citesc orbii in Braille.

[europe_east]

Eu inteleg ca tie-ti place sa te joci cu cuvintzelele, dar, so far, no ideas from you, alta (poate) decat ca valoarea acestui film sta in a sti sa-l privesti. Eu nu contestam valoarea filmului. Abia l-am vazut. Doar ca nu am vazut nimic cinematografic in membrele alea taiate, ci doar horror. Atat. Te las sa comentezi cu miez in continuare.

[Ambra Blu]

Eu inteleg ca tie-ti place sa te joci cu cuvintzelele, dar, so far, no ideas from you, alta (poate) decat ca valoarea acestui film sta in a sti sa-l privesti. Eu nu contestam valoarea filmului. Abia l-am vazut. Doar ca nu am vazut nimic cinematografic in membrele alea taiate, ci doar horror. Atat. Te las sa comentezi cu miez in continuare.

Du-te si suge din altii idei de incepatori. ;) Eu vorbesc doar pentru cunoscatori.

[nume]

o tipa face poze si, din intamplare, ajunge sa fie obsedata de poze care prezinta moartea.

Ce m-a deranjat : predispozitia micutelor spre victimizare (cam gratuita), pana si fizicul le ajuta. Atractia fata de morbid, de capturare a mortii pe diverse suporturi (foto, film-camera), nu mai e interesanta cand se manifesta la atat de multi indivizi. E ca o boala (v. snuff).

Predispozitia de care vorbeam am remarcat-o si la One missed call (Miike).
-Femeia care sforaie. :hmm:
-Casetele vhs lasate la usa ("Take a look"), le-am vazut si in Lost highway (si-n multe alte filme).
Mi-a placut cand a lovit-o pe a doua victima cu teava in cap, cum i s-a umflat ochiul si-a borsit-o sangele.
Ideea ca prin strangulare in timpul actului sexual, sau al masturbarii (unii isi pun pungi pe cap, sau "simuleaza" spanzurarea din care nu se mai pot elibera), poti atinge un orgasm maxim, un Everest al trairilor sexuale, e falsa.
7/10 pentru final...

[radu83]

am apucat sa vad "Blue Spring" (sau "Aoi Haru") de Toshiaki Toyoda si am ramas placut impresionat. Inca un film care vorbeste despre problemele tinerilor japonezi.

Din moment ce asta e un topic legat de cinematografia asiatica, va intreb si eu ce semnificatie au umbrele pentru oamenii din partea aia a lumii? Vad ca e un simbol destul de des intalnit, iar in filmul asta se repeta obsesiv.

[bellhop]

speaking of Asia si de extreme :huh: , dacã vi-a plãcut Grudge, cãutati sã vedeti si Phone (2002) - korean, mai bine dozat si interpretat, temã asemãnãtoare;

[bellhop]

am dat peste o stire care mi-a rãrit pulsul mai ceva ca o scenã de Shimizu..

SEONGNAM, South Korea, Feb. 22 (Yonhap) -- A popular South Korean movie actress, who played a gloomy mistress committing suicide in the film "The Scarlet Letter," hung herself on Tuesday, local police said.

Lee Eun-joo, 25, was found dead by her elder brother at her apartment in Seongnam, just a few kilometers south of Seoul, they said.

http://www.yonhapnews.net/images/20050222/eng_0099.jpg

am vãzut Scarlet Letter (2004) recent si chiar mi-a plãcut foarte mult, dramã koreanã autenticã, iar tipa chiar a avut un rol tare.. Dumnezeu s-o ierte! :(

[bellhop]

sã faci un film cu o imagine cristal, în conditii de temperaturã si atmosferã extreme, cu o echipã de actori amatori, si o poveste aproape fãrã logicã, asta treabã de regizor..;

Ke Ke Xi Li (2004), filmat în Tibet, cu tibetani; despre viatã si moarte reduse (de ger!) la 1 si 0. fãrã sentimentalisme. fãrã lacrimi;
niste localnici care sar în gipanele lor rudimentare si încep sã goneascã în pustietatea muntelui înghetzat, sã prindã pe braconierii care ucideau antilopele.. un jurnalist venit sã facã un reportaj ce si cum, ajunge si el raider într-o cãlãtoria a absurdului..ce rost are? ce folos? rãzbunarea tovarãsului ucis de banditi..sau cãlãtorie initiaticã? benzina e pe terminate si viscolul stã sã înceapã, aerul rarefiat altereazã perceptia si judecata...;

la final apare scrisul, povestea chiar s-a întîmplat si de atunci guvernul a luat mãsuri..blah-blah;

de parcã mai aveam vreo îndoialã cã am vãzut ceva real;

[bellhop]

au chinezii o admiratie absconsã fatã de japonezi (si un dispret fatã de koreeni!) de nu se poate... tot ce li se pare lor mai intriguing trebuie sã aibã ceva legãturã cu japonezii;

în Color Blossoms (2004) o bogãtasã japonezã, trecutã bine si machiatã strident, fostã glorie a sexului în HK, îsi destãinuie memoriile unei chinezoaice loco numai bunã; pretextul: apartamentul încãrcat de amintirile trecutului în care locuise ea si pe care tinerica, agent imobiliar, îl primeste sã-l vîndã; o datã intratã în apartamentul decorat cu lampadare si brocarturi rosii trecutul se reconstituie, apare fostul iubit al japonezei din trecut pe care ea îl cam omorîse într-un acces de nervozitate, nu mai stii ce-i fantezie si ce-i realitate si totul devine un ghiveci de lascivitãti si preaching despre sado-maso în care gagica nouã se iroseste toatã; am retinut þîþele si dezinvoltura femeiustii tinere, cîteva cadre construite cu grijã, în rest plictisitor si obositor de urmãrit..se reduce la un soft porn;

[Ambra Blu]

Sa ne simtim bine alaturi de Takashi Miike si volumul 2 (1) din New Cinemas - Journal of Contemporary Films. Intr-un eseu de antropologie vizuala, Mika Ko ne arata cum teorii influentate de noua somatica (new somatic - un rol important capatat de 'trup' in demersul critic, v. cazul lui Mary Douglas si 'trupul social') gasesc in dezmembrarile furioase si adesea hilare ale trupurilor din filmele lui Miike metafore pentru dezintegrarea etnica si sociala a Japoniei, amenintata de un globalism prea putin atent fata de valorile interne ale teritoriilor pe care le contagiaza. Mai multe detalii, daca fanii lui Miike o vor cere.

[Nightwane]

Mai multe detalii, daca fanii lui Miike o vor cere.

da...vrem...da...vrem...da...vrem...

[Ambra Blu]

Ma rog, mi-a fost lene sa mai scriu. Cel mai des invocat film al lui Miike in eseu a fost Dead or Alive. Dezmembrarile - clisma pe care o suporta fata, politistul care isi rupe mina si, in finalul apocaliptic, globul de energie cu care yakuza-ul distruge pamintul - sint considerate drept simptome pentru dezagregarile sociale si etnice din Japonia. E chiar o scena cu doi indivizi anchetati de politie care se angajeaza intr-un discurs legat de originea lor mixta - chinezo-japoneza si de lipsa unei nise in care sa se integreze dpdv social. Metisajul asta etnic apare si in cazul yakuza-ului, japonez intors din China. Intr-o Japonie preocupata de pastrarea identitatii nationale, Miike e destul de cosmopolit. Poate ca Japonia e una dintre tarile care, istoric vorbind, e cea mai in masura sa reflecte teoriile receptionarii si convietuirii cu 'Celalalt', 'strainul', whatever you call it.

PS: Voiam sa o zic de mult, doar acum mi-am gasit curajul si forta necesara - imi place rankul tau, SadoMasoChrist.

[Nightwane]

Ma rog, mi-a fost lene sa mai scriu. Cel mai des invocat film al lui Miike in eseu a fost Dead or Alive. Dezmembrarile - clisma pe care o suporta fata, politistul care isi rupe mina si, in finalul apocaliptic, globul de energie cu care yakuza-ul distruge pamintul - sint considerate drept simptome pentru dezagregarile sociale si etnice din Japonia. E chiar o scena cu doi indivizi anchetati de politie care se angajeaza intr-un discurs legat de originea lor mixta - chinezo-japoneza si de lipsa unei nise in care sa se integreze dpdv social. Metisajul asta etnic apare si in cazul yakuza-ului, japonez intors din China. Intr-o Japonie preocupata de pastrarea identitatii nationale, Miike e destul de cosmopolit. Poate ca Japonia e una dintre tarile care, istoric vorbind, e cea mai in masura sa reflecte teoriile receptionarii si convietuirii cu 'Celalalt', 'strainul', whatever you call it.

PS: Voiam sa o zic de mult, doar acum mi-am gasit curajul si forta necesara - imi place rankul tau, SadoMasoChrist.

Un link, ceva pt eseul asta? I really want to read it.

PS: Curaj curaj ca nu inghit :P I just spit :P

[Ambra Blu]

Un link, ceva pt eseul asta? I really want to read it.

PS: Curaj curaj ca nu inghit :P I just spit :P

eu il am dintr-o revista dar e si pe net undeva am uitat linkul til pot da pe mail e un .pdf

[bellhop]

eu il am dintr-o revista dar e si pe net undeva am uitat linkul til pot da pe mail e un .pdf

daa, sau cautã în almanahul Sãptãmîna de pe vremuri.. :D

Suffocation (2005) thriller mijto cu Yu Ge, muzicã de violoncel si imagine super-desaturatã; nu e în IMDB, so don't bother; tag pe copertã: "the first chinese psycho movie" :o ; nu e tare sperietor si nici foarte original ca temã, dar vizual este bine de tot fãcut si cu un little twist în final, pentru o operã de pionierat un sincer bravos!

[bellhop]

tare Maggie Cheung în Clean (2004), bine-meritat premiul de la Cannes; titratã, expresivã, bine cã filmul era fãcut special pentru ea, dar cîte alte actrite ar fi reusit sã ducã un asemenea rol;

misto si realizarea, chit cã e în stil europenist, dezordonat, fãrã nici o grijã pentru cadre, planuri, regizor frantzuz, deh..; mi-a plãcut cã a dat-o în excese cu droguri, bãtãi sau aberatii sexuale inutile, desi ar fi avut ocazia; si-a urmat personajul si bine a fãcut; bonus finalul optimist, cu locatie evidement nu întîmplãtor aleasã, hamerika ... :)

[bellhop]

vãzut si Taegucki (2004) în sfîrsit, impresionantã realizare, comparabil cu Saving Private Ryan, pãstrînd proportiile desigur, oricum intrat definitiv în lista mea de war movies;

mi-ar fi plãcut sã se fi insistat ceva mai mult pe schimbarea fratelui-mare la nord-koreeni, si confruntarea lor parcã as fi vrut sã fie altfel; tema muzicalã nota zece; extreme? faza în care Jin-tae îl linseazã pe comandatul militar care ordonase sã se dea foc la baraca cu prizonieri 8) ; apoi ricoseul gloantelor, bãtaia one-on one la groapã; graphic details din timpul luptelor nu se pun, intrã la specificul genului..;

[Ambra Blu]

tare Maggie Cheung în Clean (2004), bine-meritat premiul de la Cannes; titratã, expresivã, bine cã filmul era fãcut special pentru ea, dar cîte alte actrite ar fi reusit sã ducã un asemenea rol;

misto si realizarea, chit cã e în stil europenist, dezordonat, fãrã nici o grijã pentru cadre, planuri, regizor frantzuz, deh..; mi-a plãcut cã a dat-o în excese cu droguri, bãtãi sau aberatii sexuale inutile, desi ar fi avut ocazia; si-a urmat personajul si bine a fãcut; bonus finalul optimist, cu locatie evidement nu întîmplãtor aleasã, hamerika ... :)

Ntt, mie tocmai realizarea nu mi-a placut. Dar mi-a placut cameo-ul cu Tricky.

[Ambra Blu]

Kabuki si bondage pe satoshisaikusa.com

http://www.satoshisaikusa.com/kabuki.php?lg=en&pic=7

[bellhop]

a aparut Eros din care cicã bucata WKW ar fi mai de doamne-ajuta...,

site-ul oficial:
http://wip.warnerbros.com/?frompage=movies

si trailerul:
http://pdl.warnerbros.com/wip/us/med/eros/qcie93_eros_tlr1_qt_500.mov

[bellhop]

devenisem cam descurajat de infantilismul japonezilor în materie de productii mai noi (Nin X Ninja, Swing Girls), cînd am dat peste una chestie fenomentalã...

Survive Style 5+ (2004)

suprarealist, absurdist, hyper-stilizat si colorizat, filmul e o destrãbalare cinematica, fãcut parca doar de dragul de etala un potential decat de a realiza o opera în sine, un fel de a da cu tifla traditionalului si manierismului;

chiar daca nu te furã ambientul decorurilor si costumelor mirobolante si imaginea artistica si culorile de o claritate ireala, tot n-ai sansa sa gãsesti o un fir logic, vreo idee clara de urmat, cel putin in prima jumatate..; curiozitatea plãcuta si incitantã sa vezi ce mai urmeazã rãmina singura sansã; trei dilimache si niste dialoguri tembele de tembelescenti, o familie aproape normala, un hipnotist hãcuit la jumatatea showului, faze tragi-comice in stil kabuki, care aproape te inhiba, începi sa crezi ca nu ai organul necesar sa pricepi sensurile, sau ca japonezii ãstia sunt de pe alta planetã..;

noroc cu temele muzicale care mai încheaga amalgamul si vin sã sugereze o idee; si ideea e mai multe, se contureaza foarte generos în sensuri si în multe directii; si ce-i mai valoros pentru pentru acest film cã nu le serveste gratuit sau moralist, ci invelite in metafore, imagini si sunet..;

muzica si imaginea se completeazã de minune si suplinesc cuvintele; personajele fara nume si chiar fãrã cuvinte; tipa (sotia) de o frumusete horror; soiosul Vinnie Jones hitman mizantrop, mereu cu sentinta lui retorica: "What's your function in life?" (la final cãtre bucata de broccoli :hmm: ), revenirea si împãcarea dintre cei doi soti pe acordurile corale First Noel în seara de ajun; iar faza cu Tadanobu zburând cãlare pe chicken-dad in final pe muzica "I will survive" versiunea Cake, e una dintre cele mai striking si mindblowing, probabil cã imi va ramine multa vrem de-acum in minte :w00t: ..ca si filmul de altfel;

[bellhop]

The Taste of Tea (2004), sau de veghe în lanul de orez cu Tadanobu Asano, acest johnny depp al japoniei.. :P

mai mult studiu de personaje decît film, un pic de absurd un pic de emotie, familie japonezã cu ciudãteniile ei, într-un mediu rural...nu m-a dat pe spate, dar nici nu m-a plictisit; fãrã extreme; vãzut cam la repezealã, în alte alte circumstante poate mi-ar fi plãcut mai mult;

[bellhop]

The Bottled Fools (2004) aka Hellevator, un fel de Cube (made in Japan);

lifturile se plimbã pe un perete, într-o lume gen matrix; se nimere doi detinuti într-un hell-evator din ãsta si se întîmplã o chestie gen con-air, iar pe o gagicã o apucã pandaliile si se hãcuiesc împreunã; horror&gore cît se poate, dar nu m-a impresionat; picioarele liftierei, maybe :shock:

la final gagica e condamnatã sã fie deportatã la Level zero, care..surprise! este lumea cu atmosferã si bleocuri; motivul cã lumea realã e de fapt lumea de dincolo, o reciclare a mitului pesterii, pentru uz pulpfictionist..;

[Ambra Blu]

Yasaeng dongmul bohoguyeog a.k.a. Wild Animals (1996), scris si regizat de Kim Ki Duk. In afara de Address, The Coast Guard si The Isle (nu am vazut Bin Jip), tipul asta a comis numai prostii patetice si lacrimogene. Asa stau lucrurile si cu filmul de fata, facut - ca si Real Fiction - in Franta. O poveste cu doi coreeni, trei coreeni, mai multi coreeni pe o bomb-americana. Si, fiindca ea nu exploda, au mai adus un coreean. Bomba =Parisul pictorilor, al performance-urilor, Parisul cosmopolit unde, in those sexy booty nights, o asiatica incearca sa se unduiasca precum o cadina pe ritmuri orientale. N-am mai vazut atita ...eh, melanj cultural kitsch, din perioada in care se vorbea de Dracula Land. Parca e Parisul vazut prin aparatul foto al unui chinez venit sa faca poze, mai multe poze, si mai multe poze: ca e poze cu artisti stradali cu singe latin care cinta la chitara, sau blocuri mazgalite de graffuri si tot asea. Bataile in film sint in ultimul hal: se bat ca in filmele romanesti. Probabil Kim ki Duk si-a ales actorii dintre fostii lui colegi de la Arte, cind voia el sa devina maitre es artes si, cum aia de la picturi erau ocupati cu decorarea barurilor, a apelat la aia de la balet care se misca voios cind dau pumni. Mafiotul de pe vas era profesorul lor de ceramica, zic eu, cu mintea mea. In rest, patetism cit incape, francezi care isi bat iubitele cu pesti congelati din frigider, francezi care isi obliga tipele sa aduca droguri in sutien - o-au! - gesturi dramatice, etc. In mod categoric, filmele lui strict asiatice - ca tema si spatiu - sint peste prostiile ordinare de genul asteia.

[Ambra Blu]

Rokugatsu no hebi aka Snake of June (2002) - Shinya Tsukamoto, unul dintre favoritele mele in materie de film asiatic, poate chiar dupa WKW. Filmat alb negru, pe 35, de o fotografie nervoasa, amintind de free style-ul lui Amores Perros acompaniata de cadre lungi, statice, cu plaoie, tipic asiatice. E ceva din 'se7en' in filmul asta, ceva din '21 Grams', ceva din 'The Dying Animal' al lui Philip Roth. Niste prim-planuri pline de erotism si sentiment, suficienta ambianta crestina - de la motivul sarpelui descoperitor de sex la Kyrie Eleison cintat in fata sinului care va trebui sa moara - intr-un spatiu asiatic, semn ca se pot alatura culturi fara sa se experimenteze un culture clash imagistic, v. KKD sau Miike sau chiar T. 'Beat' Kitano. Faza antologica de la sedinta fofo din ploaie, sau sedintele de la subsol, si totul intr-un film cu ratingul maximum perversum.

[bellhop]

OK, astept sa sara si la mine Snake-ul ala... :) ; meanwhile,

Koma (2004) thriller comercial cu mai multe twisturi, cu triunghiul conjugal clasic – sotul-sotia-amanta – plus killerul, care nu era tehnic vorbind killer, doar droga gagici si le opera/lua un rinichi, pentru trafic cu organe;

filmul are mai multe scapari pe parcurs, faze care nu se prea leaga, dar personajele sunt destul de bine creionate, gagicile OK, personalitatea si drama lor veridica, pictorialele si imaginea de calitate specifica productiilor HK comerciale; nota bene finalul, care nu e genul in care personajul negativ moare lamentabil, ci isi lasa pentru pomenire un nume bun, adica un rinichi.. :shock: ; influenta lui the Eye probabil, tot cu Angelica Lee, care se sperie usor si are si fizionomia destul de expresiva; neajunsul ei ca la polul opus, scenele de dezinvoltura de pe la inceputul filmului sunt teribil de de prost mimate..cealalta, Karina Lam e mai veridica si in bucurie si in agonie;

m-am mai uitat la doua chestii japoneze, Tokyo Psycho (2005) un jeg filmat cu camera DV de niste amatori, cu multe gretzosenii pe parcurs si laude intr-un “making of” la final; si un horror in stil gothic-hitchkockian, Cursed (2004) aka Chô kowai hanashi A: yami no karasu, cu o tipa care se duce sa faca inventarul la un magazin tinut de un cuplu de wackos si se intimpla tot felul de ciudatenii acolo;

[Ambra Blu]

Wu jian dao a.k.a. Infernal Affairs (2002). E vorba de partea a doua. Dovada ca cinemaul din Hobg Kong poate si se stie nu numai atunci cind e vorba de John Woo. Tony Leung intr-un rol de Donnie Brasco asiatic (si Depp si el avind niste prestatii ecsepsionale) si Andy Lau ca antagonist. Tensionat, cu twisturi, politisti corupti si politisti under cover, extrem de discret cu violentele, meciul mutindu-se din pistol in telefonul mobil si alte gadgeturi hi tech. Misto film.

[bellhop]

Wu jian dao a.k.a. Infernal Affairs (2002)...

aaa..s-avem rezon, trilogia Infernal Affairs e "lectura obligatorie" pentru oricine are pretentii sa vorbeasca despre filmul asiatic 8) si-ar merita un topic separat..; dar trebuie vizionat la pachet, toate trei filmele, nu disparat, pentu ca toate trei se dezvolta unul pe altul si se completeaza reciproc;

partea a doua e my favorite, dar nu e deloc cu Leung si Lau, ci doar cu personajele lor Ming si Yan in tinerete, cand abia intrasera la scoala de cadeti respectibv in triada; si cu ascensiunea lui Sam ca mare boss al triadei mafiote; ce mi-a placut mie mult in film a fost insa figura vechiului sef al triadei originale (interpretat de Francis Ng), genul de mafiot de singe albastru cu familie si valori morale, gen Nasul lui Copolla, Sam era doar un borfas de informator pe vremea aia... tot filmul e influentat de Nasul, chit ca atmosfera si specificul ramin hong-kongeze, no doubt;

partile 1 si 3 se intrepatrund, actotii sunt cam aceiasi, cu exceptia lui Leon Lai in rolul superintendentul care i-o coace lui Lau si a amicului sau, individul cu barba, zis Mr. Shadow;

ce mi s-ar parea demn de evidentiat e ca nu actiunea, ci tensiunea si jocul psihologic dau greutate seriei si ambivalenta pina la extrem a personajelor, fiecare cu rezonul lui de a fi si de a actiona intr-un anume fel, regia moderna si montajul admirabil pe tonalitatile grave si emotionale, plus citatele alea budiste cu iadul perpetuu care e suferinta de a sta ascuns, seansele la psiholoaga cea frumoasa, etc.

[bellhop]

doua filme highly recommended, in contextul tensiunilor actuale dintre cei trei zmei de la rasarit (china/kor vs. japan)

Purple Butterfly (2003) crimã de film, cu o Ziyi Zhang at her best si o regie/montaj de mare clasã; premisele nasoale: setup de ani '30, cu decoruri cenusii si ilegalisti care puteau fi denumiti foarte bine si teroristi in conditiile de azi, atmosfera cenusie, costume cenusii, taioare austere, proletari domestici care lucrau în fãbrici si ocupatori strãini care patronau pe strãzi, sabotaje si asasinate în public, agitatori care strigau si trãgeau si pe urmã vedeau ce-au impuscat..; pe acest fundal se proiecteza relatia amoroasã si total tabu dintre chinezoaica locala care ulterior devine ilegalista si un japonez ocupator care devine vînãtor de ilegales, love and pain fãrã sentimentalisme si fundal muzical siropos (actul sexual consumat fara cuvinte, rece, senzatia ca nici nu se ating) stil si tertipuri vizuale pe parcurs sã nu iasã vreo telenovelã, o camerã care se miscã spasmodic uneori, ca o zbatere de fluture, alteori planeazã idilic pe muzica de jazz, -- pare aproape mission impossible..dar asta e filmul;

La o asa intrigã mare teamã îmi era cã finalul va esua in ceva lamentabil, cu ea otravindu-l pe el in somn, pentru gloria patrie, sau cu el facandu-si harakiri pentru nemurirea dragostei, dar nici una nici alta, e peste asteptãri si de o intensitate extremã..doar cã e nevoie de mare acuitate vizualã; ce m-a socat cel mai tare a fost un detaliu fizic la Ziyi Zhang, cu o figura spiritualizata pina la extrem, la un moment dat se poate sesiza o zbatere deasupra ochiului sting :o , nu stiu daca era lucratura de la lumini/umbre sau chiar asa era de transfigurata, sa i se vada pulsatia inimii pe frunte..;

tot în ciclul resentimentelor frumos transpuse pe celuloid,

2009: Lost memories (2002), korean action+drama cu un pretext SF, dar cu actiune si desfasurare total conventionale; ideea unui eveniment care are loc intr-un moment din istorie si care schimba soarta natiunii, sau chiar a lumii..; modul cum e transpusa ideea in acest film mi s-a parut ingenios: universul “care este” este deja alterat, pe parcurs eroul descoperã cã universul original de fapt era sau ar fi trebuit sa fie altfel, dacã nu ar fi fost deturnat de un anume eveniment, care trebuie indreptat mergind back in timp si comitzindu-l in alt fel;

astfel, in anul 2009 Korea era de fapt tot Chosun, adica denumirea de provincie data de japonezi in timpul ocupatiei in trecut; Seulul desi super-metropola este impinzit de reclame in japoneza iar establishmentul e tot japonez; koreenii nativi desi se bucura de drepturi si libertati ca orice cetateni sint totusi doar o etnie in cadrul Japoniei mari, nu o natiune; aici se atinge coarda sensibila a patriotismului, in revelatia pe care o are eroul, foarte decent dealtfel, fara excese de patriotism sau xenofobie..;

excese sint insa in partea sentimentala a filmului, dar la capitolul actiune si gunfights excelent lucrat: special ops si shooting mayhem all around, filmate modern, imagine siliconata 8) ;

[Ambra Blu]

Cum era faza aia, cu lucrurile pe care regreti ca nu le-ai facut? Si raspunsul era: nu as mai dormi fi'n'ca, de fiecare data cind inchid ochii, pierd lumina.

Xingfu shiguang (2001) a.k.a. The Happy Times Motel - r: Yimou Zhang, baiatul cu pumnalele umblatoare si vorbitoare in carne vie. De remarcat proteismul acestui regizor, de la saga istorica in digital, un period piece fine tuned la filmul cu gangsteri infibulat cu drama (Yao a yao yao dao waipo qiao - 1995), pina la drama de fata. E interesant cum isi vorbesc ochii intre ei, sau cum un orb poate arunca cu pietre in fereastra sufletului unui vazator. Ma refer, inainte de a plonja direct in piscina de la Motelul Timpurilor Fericite, la episodul amintit de Bunuel, petrecut in Mexic, cu cei doi orbi care se pregateau sa se masturbeze unul pe celalalt.

Un alt tip de emotie, o emotie cotton 100%, la fel de calda trupului, e degajata de povestea din HTM. O fata oarba, cu o mama vitrega obeza, un frate vitreg asupritor, cu un tata dezinteresat, gambler si fugit de acasa, isi culege citiva stropi de lumina din traiul alaturi de Zhao, un muncitor la vreo 50 de ani, care se straduieste cu disperare sa isi gaseasca o sotie. Si, cind femeia obeza pe care o curta, ii pune in circa fata, cerindu-i sa ii agseasca un servici, Zhao apeleaza la prietenii lui si ii confectioneaza fetei o existenta falsa, de carton, ceva in gen Goodbye Lenin. Dar, paradoxal, desi fata traieste intr-o lume mimetica, toate experientele acumulate o fac sa se simta mult mai vie decit in casa mamei vitrege.

Per total, filmul poate lasa impresia unui slice of life usor trist, usor pauper (nu mizerabilist) si, totusi, luminos. Din picaturile de lumina presarate de Zhao & Friends, fata oarba isi pune deoparte suficiente rezerve cit sa-i ajunga pentru o zi lumina.

[bellhop]

trist frate, tare trist filmul ala al tau, eu numai de comedii romantice koreene am parte lately.. :P

[Ambra Blu]

Sex is zero? :P

[bellhop]

mai rau: Jeni Juno, S Diary si Lovely Rivals :)

spring korean hormonal outbreak!

[Longshot]

Purple Butterfly (2003) crimã de film, cu o Ziyi Zhang at her best si o regie/montaj de mare clasã; atmosfera cenusie, costume cenusii, taioare austere, ...; pe acest fundal se proiecteza relatia amoroasã si total tabu dintre chinezoaica locala care ulterior devine ilegalista si un japonez ocupator, fãrã sentimentalisme si fundal muzical siropos (actul sexual consumat fara cuvinte, rece, senzatia ca nici nu se ating) stil si tertipuri vizuale pe parcurs sã nu iasã vreo telenovelã, o camerã care se miscã spasmodic uneori, ca o zbatere de fluture, alteori planeazã idilic pe muzica de jazz, -- pare aproape mission impossible..dar asta e filmul;
La o asa intrigã mare teamã îmi era cã finalul va esua in ceva lamentabil, dar e peste asteptãri

na ca tvr cultural a trecut putin peste clasice si a adus purple butterfly in casele noastre aseara. asa ca n-am ratat ocazia. si mie mi-a placut, in ciuda realizarii uneori incoerente (parca a vrut totusi sa exprime prea mult numai prin taceri lungi si fetele actorilor), dar care totusi izbuteste sa evite telenovela, desi povestea ar fi tinut pasul mai mult decat lejer. ce m-a atins a fost rezolvarea conflictului : szeto, tipul cu femeia ucisa in altercatia de la gara, se razbuna pe ambele tabere, pentru el si cynthia si itami fiind in aceeasi masura dusmani. actorii brici, cu un minus pentru Toru Nakamura, care prea se chinuia sa arate sictirit, cu tigara in coltul gurii gen bogie, cand isi intra in rolul de ofiter.

[bellhop]

traiasca TVR-ul cultural pentru Zi hudie!
ma uitam si eu daca stiam, poate l-as fi vazut mai relaxat si fara senzatia ca mi-a scapat ceva..; pe mine m-a terminat faza: you loose/we win ca solutie la dilema, si dansul si sangele care incepe sa i se prelinga pe brat si expresia fetei la amindoi, cum se departeaza unul de altul... 8) ;

doua koreene noi:

Red Eye (2005) aka 레드아이 pentru cine vede caractere asiatice, ca nu l-am gasit in IMDB..
horror, cu o stewardesa intr-un tren care devine tren fantoma dupa ce fusesera atasate la garnitura niste vagoane de la un alt tren care se rasturnase in trecut omorind doua sute de oameni..; apar stafiile alora morti in accident si se intimpla lucruri ciudate; fara pretentii, doar ca exercitiu de faze tipice, editarea, post-prod la stafii OK;

Feathers in the Wind (2004) aka Git 깃
un film pur si simplu: beautiful, simplu dar eficient, cu un tip care se duce la un hotel de pe o insula izolata unde isi promisese sa se intilneasca cu fosta iubita dupa zece ani si..ajunge sa invete tenguya, adica tango :) ;

povestea simpla, vintul si ploaia din toate dramele koreano-japoneze, laptopul si telefonul mobil, dar apoi vin detaliile dau consistenta si greutate filmului: in primul rind dansul fetei, asteptarea ca stare, monoloagele actorului, o pana in par, un fazan incurcat intr-o sfoara pe plaja, un pian trimis prin priori-post, si mai ales finalul radios-optimist, ne-melodramatic --placut!

[bellhop]

The President's Last Bang (2005), film despre asasinarea in 1979 a lui Park Chung Hee, mare sculã de presedinte korean al erei razboiului rece, vazut de unii ca un tatuc al Koreii moderne, de altii ca un dictator militar;

mari controverse au loc in Korea pe marginea acestui film, inca de la lansare la inceputul anului, datorita abordarii politizant-subiective pe care o ofera regizorul: fostul presedinte pus intr-o lumina nasoala de lider autoritar decrepit care o ardea in chefuri si se delecta cu cantece japoneze si gagici, in timp ce motivele celor care i-au facut de petrecanie par nobile; ma rog, e treaba regizorului si a koreenilor sa se sparga in argumente pro si contra regretatului; in definitiv, la asa vremuri, asa lideri, cati dictatori nu erau in perioada aia, unii mai buni, altii mai rai :? ;

ca film propriu-zis si politic pe deasupra, pentru un spectator din afara e cam greu digerabil: in primul rind ca are alt ritm decat cel specific filmelor cu si subiecte politice americane gen nixon si jfk, apoi individul e mai degraba penibil decat fioros, si nu prea iti dai seama de ce vor aia sa-l omoare asa dintr-o data, multe nume si personaje care nu stii la inceput care-i treaba cu fiecare;

realizarea insa ROK's! dialoguri total fara perdea, festinul gretzos pe muzica folk japoneza stropit din belsug cu singe, badarania oficialilor, militarismul fara menajamente, loviturile date de superiori la ciolan si injuraturile "de mama" primite de gradati fara a clipi, executia point-blank si agonia din urma; devine totusi caricatural spre umor negru, pe alocuri, si asta nu cred ca face bine filmului; comentariile locotenetului iarasi mi s-au parut cam in exces;

meserias filmat, cum m-am obisnuit de la koreeni deja: unghiuri si perspective studiate, translatia camerei prin incaperile unde erau baturi suspectii la sediul Securitatii sau pe deasupra dupa macelul de la restaurant; singurul lucru de reprosat ca imaginea e prea buna, pentru atmosfera de epoca recreata, prea stralucitoare; ca si decorurile dealtfel, dar poate fi iarasi lipsa de familiarizare cu locul si timpul; foarte inspirat titlul in engleza;), in koreana nu-l stiu;

[Dan Gerose]

Nu mai denigra IMDB, pentru ca filmul amintit de tine exista. Se numeste Redeye aka Redeu-ai (2005). Regia: Kim Dong-bin.

[bellhop]

departe de mine gandul de a denigra IMDB-ul cavalere, Red Eye-ul korean este Redeu-ai (2005) indeed, thanks for heads-up! iar President's Last Bang denumirea in koreana este Geuddae geusaramdeul (2005), sper sa o retii!

some spicey-squeezy-hot-and-sours stuff adecvat la potolul gras de sarbatoare (pentru digestie :sleep: ):

Beyond our Ken (2004) aka Gung ju fuk sau gei, cu subtilitati dibace sub aparenta unei teenage/youth drama, scris si regizat de Ho Cheung Ping, un hongkonghez pe val, aduce a Closer ca raza de abordare, love relations si suferinta de dupa relationship..;

incepe promitator, fara sa dea de banuit unde vrea sa duca, fara generice, actorii ok, camera work ok, dar pe la jumate se cam pierde in pointless action, tocmai cand era rost de elaborat mai mult pe relatia noua dintre cele doua tipe: fosta si actuala; iar tipul e mentinut intr-un con de umbra mai tot filmul, ceea ce nu e fair, pentru ca si el avea argumentele lui care nu sunt expuse; in final regizorul rezolva totul cu un twist din care toata lumea iese impacata;

fiind vorba de teme "grele" in joc iubirea, parasirea, umilinta, increderea filmul isi are momentele lui de profunzime, tipele joaca excelent, dar pe ansamblu ramane un film indecis, nici comedie, nici drama;

memorabila secventa cu sughitzatul ei, declaratia lui de despartire care-i taie sughitzul, si ea plecand clatinindu-se pe muzica Gianei nannini, excelenta alegerea piesei, pina si cuvintele se potriveau perfect; tare si jocul de cuvinte din titlu, sub usoara rezerva a unei pretiozitati neadecvata milieului, dar hey that's my chinese, open-minded and receptive guys, inclusiv la Tolstoy si limitatele perceptiei complexitatii umane :) ;


The Beauty Remains (2004), aka Mei ren yi jiu, aka Fei, un film scoala, de o tipa, Ann Hu care a invatzat meserie la NYU Film School;

in china pre-revolutionara, drama unei fatuci la vista majoratului fiica ilegitima a unui bogatas decedat, in reconcilierea cu familia raposatului, respecttiv cu sora vitrega; relatia dintre cele doua femei redata cu deosebita atentie, afectiunea laolalta cu resentimentele, dragostea pentru acelasi barbat si accesele de ura;

cinematic filmul e ireprosabil, personaje care par cu adevarat portrete desprinse din epoca, scene atent construite, camera miscandu-se natural, swing-jazz domol de atmosfera, a well-done work, tot respectul;


m-am uitat si la Eros (2005), un "gioco di mano" inclusiv felia lui WKW, nu stiu ce-a cautat sa se bage in asemenea triptic inutil cu o poveste "croita" la comanda; vorbit si titrat in italiana in intregime, caraghios sa-i auzi pe aia broscarindu-se pe fundal sonor muzical chinezesc; celalalte doua bucati niste aberatii de decrepitudine si prost-gust intr-un cofraj de ludic-frantic :sick: ..bleah;

[bellhop]

The Stratosphere Girl(2004), sau aventurile unei fanta-girl in the manga-world;

belgian filmul, dar cu si despre japonezi, tokyo sets, vorbit in engleza; fatuca din poveste, o adolescenta blonda dintr-o plictiseala de burg central-european, ia avionul si zboara la Tokyo, din dorinta de a cunoaste mai mult despre japonezi, ea fiind si desenatoare de benzi desenate; in capitala hipertehnicizata unde japonezii umbla ca niste robotei presteaza ca dama de companie (no sex, just chat) seara intr-un local, alaturi de alte cateva blonde europene mai coapte; prilej de a invata cat de perversi sunt japonezii, si de a face pe detectiva - asemenea eroilor din benzile desenate, crede ea - incercand sa afle ce s-a intimplat cu una din colegele hostess disparuta dupa o escapada mai deocheata;

se face prea mult caz de inocenta fetei in film, voiceoveruri gen "a hero never gives up", ea insasi pozeaza ca inocenta si suava in ochii alora libidinosi-hulpavi desi stie bine ce face, prea mare golul intre intentia de inceput si tzitzoancele aratate final, iar finalul gen visul unei nopti de vara inspirat de DJ-ul de la discoteca din colt sau hai sa dam povestii un happy end ca pentru copii, e frustrant; mi-a placut atmosfera si restul filmului in afara de gagica; am retinut si un termen din film: mugandi, the look into infinity :w00t: gotta check that!

[bellhop]

Blood and Bones(2004) aka Chi to hone, greu de urmarit, violentã (domesticã) în exces inclusiv violuri cenzurate cu pata neagra pe ecran, batai si gretzosenii (mancat carne cu viermi, metastaza fostei amante), Takeshi kitano in rolul unui nene rau, avar si violent; nici jocul actorilor nu mi s-a parut natural, nici modul cum se leaga povestea, nici n-am prea inteles toate fazele, contextul istoric si certurile lor cu revolutionalismul de cartier si simpatiile pro-comuniste..; am tot asteptat niste momente mai luminoase, exista cateva aparent, dar de-abia daa reusesc sa transmita ceva, sau e greu de patruns in stilul japonez de viata mult prea eclectic pentru gusturile mele..;


un alt fel de film, minunat insa,

Memento Mori(1999) aka Yeogo goedam II, adevarata chintesenta a dramei koreene: intens, pasional si reverberant;

auzisem despre filmul asta, dar n-am crezut pina nu l-am vazut, mai ales ca e cam vechiutz (1999), povestea de iubire tragica a doua gagici dintr-un liceu-internat de fete korean; ca stil aduce usor a David Lynch, dar mult mai alert si fara surogaturi sentimentale, filmat in stil cine-verite, cu prim planuri quick camera moves si multe fatuci locvace si dezinvolte, barfe, caterinci, jocularity si buff! loveste traznetul sinuciderea, apoi povestea incepe sa se lege din frinturi, prin personaje auxiliare, jurnalul-fericirii gasit din intimplare de una din colege si o adiere de paranormal pina in final cand drama se dezvaluie in toata splendoarea ei...; uimitoare dezinvoltura fatucilor - toate din film, atmosfera de liceu crazy-house, buluceala, si caterinca din clasa si momentele de lirism ale celor doua pe acoperis, veritabile cats on the roof, "you can't hear and I keep hearing things"; coloana sonora - tonalitati simfonice in toata gama de la cald afectiv la grav-cutremurator;

filmul face parte dintr-o serie, Whispering corridors, dar povestea si realizarea n-au legatura, Memento Mori e cel mai reusit si ramine un reper in cinematografia koreana si nu numai, uimitor e ca atit regizorul cat si cast-ul erau incepatori;

[bellhop]

2 fresh flicks, direct din cuptorul cu microunde asiatic 8)

Divergence (2005) aka San cha kou, made in HK, cu o multime de figuri cunoscute de hongkonghezi, regizat de Benny Chan, un tip care imita cu ceva succes pe John Woo acum cativa ani, dar in prezent s-a cam expirat, a ramas tot la urmariri de masini care se sfirsesc in ambuscade, flashbackuri siropoase plictisitoare si indivizi cu dileme si reflexe neconvingatoare; mi-a placut inceputul cu un sniper shot imprevizibil si ideea cu prietena detectivului omorita din greseala in rest sux, manierism si inertie, pacat de starurile din film;


Another Public Enemy (2005) aka Gonggongui jeog 2, good stuff made in ROK, daca ar fi de apreciat numai pentru bataile la gramada si tot ar fi de ajuns; in plus personajul negativ lipsit de scrupule bine construit, procurorul lucid, si actiunea coerenta, OK pt un detective story; in plus imaginea excelenta, clara si ampla, actiunea veridica specific filmelor koreene n-ai senzatia ca mimeaza cineva; n-am vazut prequelul din 2002, am citit ca e si mai bun;

[Nightwane]

Filmele cu Godzilla intra la Iconoclast? eu zic ca da...da' nu vreau sa fac topic nou pana nu mi se da voie de sus :P

[Ambra Blu]

Daca imi zici termenu' ala care defineste filmele alea japoneze vechi, sf si horror, ca nu il stiu.

[raptor]

:P caca bun?

[Nightwane]

Daca imi zici termenu' ala care defineste filmele alea japoneze vechi, sf si horror, ca nu il stiu.

n-am nici cea mai vag(inal)a idee.

[Longshot]

nu sunt sigur. eu stiam (de la cineva) ca se numesc "kaiju" movies
ceva luat aku de pe net :

Q. What is Kaiju?
A.
Kaiju is short for Dai Kaiju Eiga which means “Giant Monster Films” in Kanji. Movies like 1954's Godzilla grew out of Japan's World War II experience with the atomic bomb and were centered on mass destruction. These are rather like King Kong movies, only the stars here are usually prehistoric, fire-breathing monsters that love to stomp on Tokyo. One of the most respected kaiju film directors is Inoshiro Honda . (...)

[Nightwane]

nu sunt sigur. eu stiam (de la cineva) ca se numesc "kaiju" movies


nope..doesn't ring a bell... :)

[Ambra Blu]

:huh: caca?

Caca la cafenea, jupin raptore. Aici doar elite. Cafe. Fara reply, ca dau cu x-u' in el, ok?

In alta ordine de idei, Longshot a raspuns corect si a cistigat un tricou cu Steaua. Nightwane, fa-ti topica pe topic.

[Nightwane]

Nightwane, fa-ti topica pe topic.

Danke. O sa fac. Trebuie doar sa ma mai documentez un pic ;) Azi/maine apare si topicul despre Gojira.

[bellhop]

2 noteworthy things, printre multe comedioare si alte chestii mai recente made in far east;

Peacock (2004) aka Kong que, frumos, artistic, sensibilos-reusit, mi-am adus aminte de Kusturica din vremurile lui bune, bine tratatã tema acceptarii, a relatiilor familiale, frumoasa metafora cu fazanul care rar isi deschide coada - chit ca scena din final s-a vãzut montajul, tare faza cu parasuta legata de bicicleta, impresionant jocul eroinei;

de efect scenele/explicatiile doar sugerate - am remarcat procedeul prin multe chinezãrii, fãrã consum inutil de pelicula sau de cuvinte; ex. faza în care dupã ce tipa e respinsã la parasutism (why?) tatãl deschide usa camerei unde se închisese ea cu o ..o folie de radiografie!

Moonlight Jellyfish (2004)
despre doi frati, din care unul cu un handicap fizic, nu putea sta sub razele soarelui, iar celãlalt era membru yakuza;

îsi are momentele lui, dar si multe ciudãtenii, finalul dezamãgitor; panoramele orasului si scenele nocturne cu luna mai ales, super;

[bellhop]

no big deal on the Eastern front,
Sister Dictionary (2005) un epic asemanator si ca tema si ca realizare cu Peacock, dar nu atit de impresionant;

Slim Till Dead (2005) the average HK detective-thriller flick, cu Anthony Wong, care parca joaca prin toate filmele de la o vreme, si parca acelasi rol, detectiv/tatic cu mici defecte, de data asta trebuie sa prinda un maniac care rapea si infometa fotomodele pentru a le slabi pina la 70 lb. slabutz plotu :hmm:

in schimb se anunta in iunie Crying Fist, cu Choi Min-Sik, trecut deja pe lista mea de asteptari 8) !

[bellhop]

gosh..I'm gonna miss these Koreans!
:)
douã koreene de vacanta highly-recommended, have fun!

She's on Duty (2005)
comedie, actiune, drama plus nelipsitele, autenticele, inegalabilele korean fights, de data asta pe muzica din Lord of the dance, what could be funnier ... 8) conceptul aduce a Jopog Manura, una din comediile mele all-time favorite; de data asta o tipã politista trebuia sã facã pe liceana, pt a ajunge la un mare mafiot cautat de triada si de politie..;

Myungsoo of reversion (2005)
doi frati gemeni, unul fãcea pe bãiatul bun dar era de fapt parsiv, celalalt era baiat bun dar ajungea mereu la pârnaie..; atmosfera destinsã, multe scene haioase, are si actiune, chicks and love themes included.. cu alternante de la ludic la serios; una din cele mai frumoase scene cu prostituata care îsi tinea sânul acoperit cu scotch, fapt pentru care încaseazã si o bãtaie destul de nasoalã si foarte realistã de la un client, ceva nuditate acolo, sã nu ziceti cã nu v-am avertizat, panselutzelor! :D

a mai apãrut si o aberatie de fratii Pang, se numeste The Eye 10, it's total crap, stay away of it;
cica vor ei sã ie un film de groazã, dupã reteta productiilor americane cu gasca de tineri care n-are ce face si dã peste o casã cu stafii sau moroi..; 10 nu c-ar fi al zecelea Eye, ci vine din povestea filmului, era vorba de 10 feluri de a comunica cu stafiile mortilor, conform unui manual; totally amateuish ca temã, realizare, etc. :(

[bellhop]

who said what about missing asian films? :)

din selectia NYAFF 2005, Karaoke Terror (2004), funambulesc-cremenal worth a sushi bowl 8)

aflindu-ma cam pe alta fecventa dupa shueta joliano-bradiana am intrat cam greu in ritmul violentei domestice (sort of) citadine nipone, la inceput am crezut ca o sa ma dezamageasca dar pina la urma a fost o incantare..;

take 1: the set-up! cinci femei divortzate si nef*tute care isi pierd vremea cu cumparaturi, glossy magazines si dantsuindu-se prin baruri karaoke VS. cinci bulache plictisiti, gashka lui papuc, care intre doua labe mai trag o cântare pe ponton, costumati in drag-queens;

take 2: provocarea! refuzind propunerea de a-i da la buci, una dintre cucoane se alege cu beregata taiata de catre pushtanul somnoros, for good!

take 3: the revenge! razbunarea ca cel mai bun mod de a umple timpul si a aduce implinirea spirituala, ambelor tabere;

intermezzo: moment filozofic in compania unui ganditor local despre incompatibilitatea intre "organismele sociale"; femeia la menopauza, independenta social = organism care a incetat sa evolueze, trebuie exterminata / gashka de bulai = rebuturi ale societatii: "Japan has fought and lost a war only to spawn these perverts!"

the dressing: pe parcurs urmarim momente lirice din repertoriul showa (i.e. slagare nemuritoare) pe fundalul unor imagini incantatoare: beregati taiate, o spanga infipta in gat la pisatoare, cu singele si celalalt lichid si tzisnind simultan, close-ups cu shots in the heads, un stinger creind explozii de lumina si culoare si improscand madulare pe tzarm si suprema implinire: "bomba atomica a saracului" lansata lin cu parasuta intr-o senina dupa-amiaza de vara;

posibile invataturi morale:
-sa nu omori o femeie trecuta de prima tinerete care iti raspunde negativ la o intrebare indecenta, e deajuns intrebarea;
-nu te pune cu prostul, ca are mintea odihnita si arunca in aer orasul cand ti-e lumea mai draga;
;)

tot din NYAFF vazut Arahan (2004), urban martial arts comedy, Spiderman-like + Stephen Chow, tipul prostovanului care isi descopera chi-ul si devine erou, comercial-entertaining, dar nu atit de fluid, scenele de lupta nu sunt perfect realizate, subiectul e cam sarac, ca si insistenta pe eroul prostutz; in rest a lot of funny scenes, filmat modern cu pan-views, CGI si alte artificii cinematice;

vazut si Cafe Lumiere, doar ca auzisem de regizor, Hsiao-hsien Hou, prezent la Cannes anul acesta, frumos filmul, curge lin fara vreun scop, Tadanobu exact acelasi personaj de tip boem, nu prea eram in the mood for lyricism, asa ca n-am rezistat pina la final,

[bellhop]

Kamikaze Girls (2004)
o destrabalare vizuala de japanese pop-art culture, cu segmente de reclame TV si newsreel, shojo manga, flash-backuri in epoca baroccului, clisee stilizate, faze burlesc-reloaded, personaje de la cartoonish din speluncile cu mafioti la idilice din era stilului rococo, bogatie de costume, make-ups si personaje;

prima parte cel putin ai impresia ca se deruleaza la 150 km/h, meet Momoko, fatuca care traieste in orasul de provincie si se imbraca dupa ultima moda ...din sec XVIII, cu rochii plisante, funde si broderii all-over si incepe ea sa povesteasca vieatza ei, despre al sau useless father si horny mother, iar pe masura ce Momoko povestea, cifra octanica a cuvintelor ei suave crestea.. :)
pe voiceoverul povestii inshirata-margarite de mimoza rupta de lume si cu gandul la curtea Regelui Soare, o sarabanda de pulp-action thrills se desfarsoara timp de vreo juma de ora, filmul devine practic un delir comic in care fiecare propozitie introduce personaje, situatii si termeni noi; e un procedeu studiat probabil - fortza contrastului, dar si realizarea in sine se vede in bogatia de imagini, personaje si termeni introdusi pe parcurs... crazy japanese outta this world!

partea nevazuta, emotionala, e despre prietenie; nu violenta, nu melodrama amara, nu sinucideri sau ceva freaky lesbian or revenge story; au loc ceva fights si faces in the mud (pe muzica de Johan Strrauss) intre cealalta fatuca, Ichiko (partea Yang) si gashca de motocicliste, ca pentru a da totusi un sens de actiune filmului, dar finalul e candid iar mesajul este gen prietenul la nevoie se cunoaste sau motivatia spirituala pe care o da prietenia fatza de cineva;

estetic, filmul are toate caracteristicile unui cult movie, highly expoiting nebunia japoneza pt. pasiunile nevinovate duse la extrem, look-ul pink-chic-lolita, chestiile lor locale gen jocurile pachinko, mafiotii si knock-offurile ("Versach" si "Universal Stadium", ce-am mai ris de fiecare data cand le pronuntau si erau beep-uite pe deasupra!), consumerismul, dar si chestii mai subtile, ideea de acceptare si de sociabilitate;

aflat pe emblema NYAFF 2005, filmul a primit ropote de aplauze la final, i-am dat si eu un rating maxim intre Excellent si My lawyer will contact you! :)

[bellhop]

two more things before wrapping up the Asian fest,
Princess Raccoon (2005) aka Operetta tanuki goten, one of the highlights, care pe mine cel putin nu m-a prins, desi bogat garnisit cu muzici si faze alegorice kabuki;

o poveste gen Romeo si Julieta + Alba ca Zapada, in care Ziyi Zhang straluceste plina de voi buna si umor pe alocuri, amesteca chineza cu japoneza, canta si danseaza, dar nu mi-a placut stilul in care era filmat si cum erau montate scenele, cam senil regizorul..:? am avut tot timpul senzatia ca ma uit la o ciudatenie;

P (2005)
film thailandez facut de un britanic, Paul Spurrier, care a petrecut patru ani in Thailanda sa invete limba si obiceiurile;

dspre o fatuca de la tara ajunsa prostituata la Bankock, care incepe sa faca vraji la rivale pina cand ajunge ea insasi sa fie posedata, de unde povestea devine gen horror/exorcist;

destul de bine facut, ideea cu raul care capata forma materiala, lupta cu vraciul, si expierea prin sinucidere, actual in contextul povestii cu calugarita "rastignita" din Romanica;

nota bene, filmul a fost facut in Thailanda aproape clandestin, pentru ca nu a primit aprobare din pareta autoritatilor, tinand cont de subiect prostituate, demoni - filmat clandestin, cu o actrita porno si una minora, si scos din tara tot clandestin via Europa;

astept viitorul bootleg made intr-o manastire ortodoxa româneasca (fara acceptul BOR!) :o

[bellhop]

Crying Fist (2005) aka Jumeogi Unda, dezamagitor, Choi Min-sik mai ramolit si obosit in rolul unui fost campion de box, celalalt tip care a jucat si in Arahan, Seung-beom Ryu, slab ca actor si neconvingator in rolul unui borfas de cartier, povestea filmului se misca pe linia destitutes-redemption by competition..I mean c'mon, asteptam something original si intriguing, nu un Cinderellaman korean;

[Ambra Blu]

Pentru fanii lui Bjork, Matthew Barney si ai asiaticilor - drawing Restraint 9, primul proiect la care au colaborat cei doi:

http://www.bjork.com/specials/dr9

[gionloc]

aseara am vazut Sonatine (Kitano). de mult imi propusesem sa-l pornesc... vazusem Hana-bi acu vreun an si ma impresionase stilul japonez, formal, conformist (nu in cinema, in viata), jefuirea bancii, relatia dintre soti (ea incearca sa-l imbratiseze la malul marii, o masina trece asa ca el o respinge, pentru a o atinge apoi tandru pe mana...)

in schimb filmul de aseara mi s-a parut foarte dezorganizat, fragmentat, artificial, iar daca nu vorbeste despre artificialul vietii unor mafioti (par ca nu ucid nici macar pentru a ucide, adica faptele lor nu mai pot fi calificate) atunci filmului nu-i vad sensul. o femeie violata trece peste trauma intr-un mod inimaginabil de simplu... ok, violatorul este imediat omorat, de catre durul pe care il visa, dar totusi... a fost VIOLATA!
sint scene interesante (cea cu aghiotantii mafiotului rege manipulati prin bataile palmelor in nisip precum in jocul unde niste papusi de hartie erau combatantii, rafuiala din lift, filmarile masinilor strabatand drumul de tara)... dar, cu parere de rau, filmul nu prea mi-a placut.

[Ambra Blu]

Kaosu - Hideo Nakata, stapinul Ringu-rilor. Nu toate filmele care isi disloca cronologia sint Pulp Fiction, 21 Grams sau Memento. Nu orice tacere in filmele asiatice este plina de sens. Dar. Orice scena cu bondage din filmele asiatice este frumoasa, si. Sfirsiturile aberante si aiurizante nu ma conving deloc.

PS: de data aceasta, este permis sa spui ca toate japonezele seamana intre ele.

[bellhop]

got Wayward Cloud and Throwdown waiting (for the right mood ;) ) to be seen, until then take delight in a wonderful interview with Christopher Doyle, talking his love for Asian movies.. :love:

His eyes have seen the glory...
Cinematographer Christopher Doyle's brilliant images have won him a reputation above that of many directors. But the former sailor and oil driller is an unrepentant hellraiser whose own life is just as colourful as the cult movies he shoots...

http://observer.guardian.co.uk/review/story/0,6903,1530120,00.html

[Ambra Blu]

Jitsuroku andô noboru kyôdô-den - rekka aka Deadly Outlaw al lui T. Miike. Miike, cel mai repetabil (nu ca WKW, si repetabil si auto-referential) regizor asiatic, echivalentul nipon al lui John Woo (fara coregrafia acestuia), Guy Ritchie (aceleasi personaje-carti de joc) si Tarantino (prin violenta). O noua fila in dosarul yakuzas, cu impuscaturi, singe, citeva cadre inedite si cel putin o secventa de omor cu fierul gol (bataia administrata membrilor gangului Otaki in parcarea de masini) foarte bengoasa. Miike ruleaza mai intotdeauna super-actiune si mai mult decit atit, apoi te trage in piept cu Magnum .44

[Ambra Blu]

Silmido Woo-Suk Kang, 2003
Film bazat pe evenimente din timpul razboiului rece, cu incercarile de asasinare a presedintilor Coreei de N si S, de cater comando-uri speciale. Comando-ul eroic din filmul asta e din Coreea de Sud si e format din fosti detinuti, ucigasi, condamnati la moarte, etc (vezi batalioanele disciplinare din romanele lui Sven Hassel, din care am invatat toti istorie pe vremea cind la cablu' nu se prindea Discovery), transformati in masini de ucis, in secvente care amintesc de Full Metal Jacket sau Coast Guard-ul lui KKD. Ma asteptam sa fie mult mai visceral, sa tin mai mult cu membrii comando-ului prinsi intr-un set-tup, dar cind ei incep sa conduca autobuzul prin oras ca K. Reeves in Speed, tin sa ma retrag, nemultumit. Filmul intra lejer la war movies dar, dupa mine, fara pic de drama si mult mai comercial decit spunea caietul de presa.

Salinui chueok aka Memories of a Murder Joon-ho Bong, 2003
Emulul corean al lui Se7en, stiuat, in mod paradoxal, la antipozi stilistici (desi ploaia e recurenta si aici; ma rog, aici da drumul la tragedii, odata cu slagarul de la radio; in filmul lui Fincher era omniprezenta ). Politisti rurali investigind o crima sexuala, cu o confruntare finala intre politist si ucigas. Tensionat, extrem de bine filmat, natural, comentind in low voice realitatile triste si criticind totodata sistemul judiciar prost din Korea de Sud. Foarte tare filmul.

[bellhop]

Salinui chueok aka Memories of a Murder Joon-ho Bong, 2003.... Politisti rurali investigind o crima sexuala, cu o confruntare finala intre politist si ucigas. Tensionat, extrem de bine filmat, natural, comentind in low voice realitatile triste si criticind totodata sistemul judiciar prost din Korea de Sud. Foarte tare filmul.

bro, iar te uiti la filme asiatice fara subtitrari.. :D de unde stii tu ca ala era ucigasul? :? n-ai vazut raportul DNA, care era macar in engleza; identifici tu suspectul asa, ca garcea, please don't spoil the beauty of the movie, ce crezi ca aicea e hollywood.. ;)

[Ambra Blu]

bro, iar te uiti la filme asiatice fara subtitrari.. :D de unde stii tu ca ala era ucigasul? :? n-ai vazut raportul DNA, care era macar in engleza; identifici tu suspectul asa, ca garcea, please don't spoil the beauty of the movie, ce crezi ca aicea e hollywood.. ;)

Lol, am ris. Nu, ca l-am vazut la cinema, si era scris sub imagini. Dar ala era ucigasu, eu si cu politistul credem asta.

[K's]

nu era ala ucigasu

[Ambra Blu]

Ba da, ala era. Eu am vazut mai bine, stind in primele rinduri.

[K's]

da, eu macar sint sigura ca am un ochi bun, macar unu :D

[bellhop]

Nu, ca l-am vazut la cinema, si era scris sub imagini. Dar ala era ucigasu, eu si cu politistul credem asta.

daca asa credeai, il impuscai!.. eu am stat la mijloc si era sala aproape goala, asa ca am avut si perspectiva si amplitudine :happy:

[Ambra Blu]

da, eu macar sint sigura ca am un ochi bun, macar unu :D

Si eu, pe cel al ciclopulii.

daca asa credeai, il impuscai!.. eu am stat la mijloc si era sala aproape goala, asa ca am avut si perspectiva si amplitudine

All the clues led to him once the cripple was zeroed in. Inasmuch as every murder is perpetrated by a murderer and he was the only suspect left, I am right. Sau crezi ca 'Memories of a Murder' e filmul cu ucigas prin procura, angajat din 'The Killer' al lui Woo?

[bellhop]

All the clues led to him once the cripple was zeroed in. Inasmuch as every murder is perpetrated by a murderer and he was the only suspect left, I am right. Sau crezi ca 'Memories of a Murder' e filmul cu ucigas prin procura, angajat din 'The Killer' al lui Woo?

frate, filmul s-a inspirat din caz real, primul ucigas in serie korean care, unlike Rimaru, nu a fost prins nici pina in ziua de azi, daca era, nu se mai povestea, adica nu se mai facea filmul, sau daca se facea era cu sort of hollywood-like mystery solved/case closed; ideea pe care a dorit s-o comunice si regizorul era cea de ambiguitate, was it that guy or was not?, dar mai degraba nu era, pentru a fi fidel cazului real, si in film si in realitate ucigasul a ramas "printre noi" cum s-ar zice..;
importanta e in film drama si pe alocuri ridicolul in care se zbat politistii, asta mi s-a parut valoros, da-l in ma-sa de ucigas..;
ca detaliu semnificativ si relevant, daca tii minte faza cand za_killer sare el in drum in fata celei de-a treia sau a patra victime, i se vede figura pt. cateva fractiuni de secunde insuficient pt. ca ochiul sa-i retina fizionomia, daca aveai curiozitatea, cum am avut eu ;) , sa-l pui pe baiatul de la role sa mai deruleze o data pina acolo si sa dea cu incetinitorul, ai fi vazut ca figura respectivului nu era cea a suspectului tau favorit, ceea ce intareste ce am spus mai sus.. :P ;

[Ambra Blu]

frate, filmul s-a inspirat din caz real, primul ucigas in serie korean care, unlike Rimaru, nu a fost prins nici pina in ziua de azi, daca era, nu se mai povestea, adica nu se mai facea filmul, sau daca se facea era cu sort of hollywood-like mystery solved/case closed; ideea pe care a dorit s-o comunice si regizorul era cea de ambiguitate, was it that guy or was not?, dar mai degraba nu era, pentru a fi fidel cazului real, si in film si in realitate ucigasul a ramas "printre noi" cum s-ar zice..;
importanta e in film drama si pe alocuri ridicolul in care se zbat politistii, asta mi s-a parut valoros, da-l in ma-sa de ucigas..;
ca detaliu semnificativ si relevant, daca tii minte faza cand za_killer sare el in drum in fata celei de-a treia sau a patra victime, i se vede figura pt. cateva fractiuni de secunde insuficient pt. ca ochiul sa-i retina fizionomia, daca aveai curiozitatea, cum am avut eu ;) , sa-l pui pe baiatul de la role sa mai deruleze o data pina acolo si sa dea cu incetinitorul, ai fi vazut ca figura respectivului nu era cea a suspectului tau favorit, ceea ce intareste ce am spus mai sus.. :P ;

1. Inspirat dintr-un caz real nu inseamna in mod necesar reconstituire sau recuperare biografica de film documentar. Asa ca poti sa scoti linistit de pe lista 'pentru a fi fidel cazului real'.

2 Politistul nu l-a impuscat pe ucigas la final pentru ca nu era indreptatit de teste sa o faca. Eu vad filmul ca o critica la faptul ca some paperwork kept a good law enforcing officer from catching the killer.

PS: Pune-l pe baiat sa iti arate si unde si-a pierdut ucigasu all the pubic hair.

[bellhop]

vazut aberatia de libertate numita The Wayward Cloud aka Tian bian yi duo yun (2005), cam pe sarite ca n-am avut chef si ce sa urmaresc in minute interminabile de schizo-sex si alea evident mimate;
pe scurt, mai multi pepeni abuzati sexual, un el si ea care trageau amateur tapes in decoruri mizere si o prostituata gasita lesinata or od'd something abuzata la fel in toate pozitiile (nu m-am gandit nici o clipa ca ar fi putut fi moarta, ca vomitam si pepenii care i-am mancat anul trecut), dupa care finalul apoplectic cu un blow job asfixietor and that's it...mare farth-art film despre sex si alienare; ceva momente de vodevil intercalate pe parcurs, si alea mai mult cu torso-uri si alte symboluri homo...not that it anything wrong with that, but I couldn't really enjoy any of them :( , unlike other stuff tot din categoria de taiwanezi cu licurici la cap ca ca Splendid Float (2004) vazut mai demult, care mi-a placut pe alocuri, chit ca povestea era tot lilu-lilu..;

Throwdon Yau doh lung fu bong (2004) in schimb o placere ieftina, melodrama dulceaga in binecunoscutul stil clasic, Johnny To e maestru papusar, stie sa stoarca lacrimi si din scene seci, noroc ca m-am obisnuit cu stilul si nu ma mai impresioneaza asa usor, si scenariul e tot tsesut cu fir mioritic in care eroul pina la urma isi accepta soarta si triumfa in fata mortii/orbirii de data asta; excelenta intepretare Louis Koo in rolul fostului campion de judo, decazut si devenit alcoolic, scenele de betiv impiedicat si luptele, fara repros, celalalt tip (Aron Kwok) e OK, Cherrie Ying o dulce --I'll buy you a dinner when I become famous!, muzica din score unge la suflet...totul ieftin, dar merge, just like a chinese knock-off :) ;

[bellhop]

A Bittersweet Life aka Dalkomhan insaeng (2005), cel mai asteptat film al anului, special treat for Sky-Lounge walkers, busboys and girls, sharks and fishes. de sarbatoare. de referinta, de clasa ...8)

de la regizorul povestii celor doua surori, cel mai tare film korean de la Oldboy incoace, nu mi-a inselat asteptarile, nici nu acceptam vreun discount;

they say it's a noir, but f*ck!, everything it so stylish and sharp imaginea, peretii, coridoarele, outfitul patru ace si expresia lui Sunwoo, prajitura cu sirop de migdale savurata meticulos, espresso-ul negru si imobil ca si expresia fetzei lui..si-apoi all the mess that's coming up: certified ROK violence, cu lovituri la oase si taieturi la vine si impuscaturi la nimereala in cele mai improbabile locuri de atins, batai bâta-gloata ca-n flashuletzele cu stickman (patentate de Park in Oldboy I guess :) ) ;

what was his failure? sarcinile de serviciu indeplinita profesional, with only one exception, where the human factor comes in, that's the woman. nu ca el ar fi avut ceva cu ea, doar s-a induiosat si el o data ca vinatorul din Alba ca Zapada, hai sa-i las sa traiasca; his only mistake, he diddn't do 'em off, although set a boundary. not enough;

uimitoare suprapunerea de planuri, el cu calvarul lui, iar banda rivala dupa el pentru ca i-a batut pe unii...;

crazy aproape suprarealista faza cu contrabandistii ruso-koreeni cand se duce sa cumpere arme;

superba coloana sonora, adevarata Symphony for Mr. Vengeance, cum a spus cineva;

daca e sa reprosez ceva, asteptam totusi un twist/apogeu spre sfarsit, nu final gen Lock, Stock... unde fiecare isi primeste glontzul lui;

anyway, a greatly enjoyable visual experience, real feast!

[bellhop]

big fun craziness at NYKFF, great korean movies like nothing else.. :)

The Big Swindle aka Beomjeo Ui jae Guseong (2004)

hype-heist movie, where is not everything about the money;

cinci "artisti" consacrati in excrocherii si alte smenuri se reunesc pentru a o comite inca o data;

tinta, nu e una oarecare - Banca Nationala, jaful nu e hold-up cu cagule si pistoale ci e inselatorie la costum si cravata cu certificate de deposit false, iar mobilul ultim nu e jaful, ci in spiritul artei protaggonistilor, ca in ursul pacalit de vulpe (sau de lup mai bine zis), plata unei polite mai vechi intre parteneri, cu alte cuvinte some retribution;

"ursul" Yun-Sik Baek din Save de Green Planet, foarte distins in rolul maestrului Kim, Park Shin yang, in rolul artistului lup-tinar Choi plus alte trei specimene pitoresti, Big Mmouth, Swallow si Gasoline, intruchipate tot de figuri cunoscute din filmelee koreene;

filmul e un deliciu, actiune spectaculoasa, dialoguri scaparatoare, scenariul complex, comedie cat se poate si multe twisturi; scene filmate la smecherie si adaptate vizual la coloana sonora, inclusiv urmariri si frame splits action, montaj scurt pe doi, meserie adevarata;

excursuri despre inselatorie - arta deceptiei, "it's not about technique, it's aabout the mind", its about the detail, perspectiva de obicei obtureaza ddetaliul; apoi, pentru ca opera sa fie perfecta trebuie inchis cercul, acoperite urmele si asigurata o justificare, there comes the retribution act;

--------------

The President's Barber, aka Hyojadong Ibalsa (2004)

inca un film, de fapt primul in ordine cronologica, cu si despre fostul "tatuc" al Koreei de Sud, Park Chung-hee, mai mult fictiune decat realitate, despre accensiunea unui frizer care isi avea pravalia in cartierul Primaverii de la ei, in functia de barbier al presedintelui;

filmul e construit in stilul La Dolce Vitta cu fapte marunte care se strecoara printre evenimente dramatice, actiunea se desfasoara ca repovestita de copilul barbierului, cu amintiri vesele si triste; presedintele este pus in plan secundar, imaginea administratiei prezidentiaile militariste pare veridica, rivalitatea dintre seful KCIA si al securitatii presedintelui, dar imaginea presediuntelui insusi nu tradeaza un dictator;

pe ansamblu, filmul poate fi considerat comedie, barbierul om simplu si cam sarac cu duhul (Song Kang-Ho din JSA si Memories of a Murder) se chinuie constant sa nu calce pe bec, fapte adevarate din perioada istorica sunt folosite ca background pentru povestea inchipuita a barbierului, ca de exemplu vanatoarea de vrajitoare/spioni nord-koreeni care raspindesc virusul "Marxus", trucarea alegerilor, votul "5+1" sau demonstratiile anti-regim.

scena absolut hilara cu el ducandu-si sotia care nastea in carucior si este prins intre demonstranti si trupe, sau cand se prabusestee dupa prima zi de lucru la palat, nebunia cu copilul arestat si "electrificat", am remarcat imaginea cu becurile, m-a trimis cu gandul la Arizona Dream..he-hee becul este o idee puternica in film, cine se pricepe :sleep: ;

--------------

My Mother, The Mermaid aka Ineo Gongju (2004)

un film de la care asteptam mai mult, cel putin ca cinematografie subacvatica; esential filmul se reduce la relatia student-ivatzator, inclusiv sentimentala, iar ca morala, la cat de mult ii schimba virsta pe oameni;

nu prea multe elemente spectaculoase si originale, dar are totusi entertaining bits, foarte realist redat personajul mamei - inocenta tineretei si asprimea la batrinete; ciudat modul de a face translatia/intoarcerea in timp..frumoasa metafora din titlu;

ca registru se incadreaza aproximativ pe aceeasi linie cu Harmonium in My Mind, care e un clasic insa;

[Bulumulu]

doar asa ca fapt divers: a se viziona filmul uzumaki (spirala)

[bellhop]

1.Prepare a pen and a piece of paper;
2.Two people should sit across and lightly clasp hands with the four fingers on their right hands. Not hold hands tightly but try to create a space between their hands;
3.Then place the pen between both hands and call upon the spirits; No one should open their eyes during the seance;
4.After calling the spirit several times, speak to it. If the spirit is present, the pen between their handswill stand and write on its own; This is how the spirit answers;
5.Ask questions that can simply be answered by yes or no;

(caution: don't do this at home, sau s-ar putea sa va treziti cu spiritul lui Bunshinsaba ca va ia la pipait :shock: )

in buna traditie a coridorelor bantuite din liceele koreene, Bunshinsaba (2004) de la regizorul lui Phone, Ahn Byung-Ki, care este echivalentul lui Shimizu in Korea in materie de horror; sperieturile sunt acceptabile, singele in cantitati suficiente, dar totusi cum horrorul nu e meseria de baza a filmmakerilor koreeni, nu straluceste prin originalitate, lipsindu-i elementul de baza, o poveste mai cu greutate, spre final degenereaza intr-o chestie gen Mumia, spiritul se reincarneaza si lichideaza tot stabilimentul local..;

fatucile sunt zglobii insa cu ochii bulbucati si capetele arzinde, si contrastul actiunii cu backgroundul de asezare urala tihnita;


=========

senzatii tari insa la Hypnotyzed aka Faceless Beauty, aka Ulgool Upnun Minyeo (2004), thriller psihologic de maxima intensitate, are o singura scena horror spre final dar e de-ajuns sa te rascoleasca, tensiunea insa e permanenta pe toata durata filmului, imagini extraordinare si un storyline care se despica si se recombina ca un sir de ADN, abia in final realizezi care era informatia de baza, dar sensul si firul logic ramin la discretia interpretarii spectatorului..;

in rolul principal cea mai sexy actrita koreeana, Kim Hye Soo, regia un nebun numit Kim In-Shik.. 8) ;

"I will burn his babies that i bear inside of me and I will buy two canaries and feed them the ashes";

[bellhop]

Mapado (2005)
About Hemp and Widows

sau despre cânepa si vaduve; adaptare koreeana dupa o poveste de Ion creanga; in rolul lui Nica, Lee Moon-sik, mare panarama de actor, care da noi dimensiuni termenului "sekiya"; nu fura pupaza dar are o tentativa de a da atacul la stupul cu miere, printre alte ispravii..;

un gangster si un fost politai, deveniti recuperatori de ocazie (Moon Sik unul din ei) in cautarea unei fatuci care a fugit cu biletul de loto castigator al gangsterului-sef, ajung pe o insula rupta de lume populata de cinci cumetre vaduve care cultivau canepa si..se adapteaza la mediu, ca Robinson Crusoe, insa nu fara a trece prin multe faze de risu-plinsu;

dupa toate peripetiile prin care trec, vine si fatuca disparuta in ploaie cu biletul castigator, vine si gangsterii peste ei, in final cei doi "eroi" ajung sa se ataseze de cumetre against the mobsters, ideea cu greutatile traite in comun care ii solidarizeaza pe oameni;

amuzante situatii comice gen Stan si bran, interpretarea de nota zece bashca imaginile outdoor splendide, un film de toata frunusetea...s-a descurcat frumusel la incasari in Korea last summer; solutia cu biletul expusa (for dummies )in final m-a distrat, un plus de frumusete si originalitate;

una din cele mai hodoronc-tronc faze la care am ris, se trezeste tovarasul lui din convalescenta si-i spune ca-i e cam frig, Chun-soo zice: "am niste cola, daca vrei o incalzesc" :lol: ;

[bellhop]

Antarctic Journal aka Namgeuk-ilgi (2005)

-film despre puterea vointei care il inalta pe om, invingand obstacolele in calea victoriei...ba nu, asta era prin alte filme;
-despre curaj in cucerirea spatiului inaccesibil...nici asta, ca s-a mai vazut.
-thriller despre experiente stranii traite de un grup de exploratori in tinutul arctic, unde au loc fenomene paranormale, cu posibile creaturi monstruoase sau extratereste pe dedesubt...perimat;
something more original, maybe..? :?
ce mai ramane..drama unor oameni in atingerea unui aproape ipotetic Pole of Inaccessibility (P.O.I.), care nu numai ca nu le garanteaza nemurirea sau celebritatea, dar nici macar siguranta revenirii teferi acasa; pe scurt, the basic question: do we really need to do that?

avind doar doua luni (pina la lasarea intunericului) pentru a strabate cei 4-500 de kilometri, in conditii extreme de temperatura si teren, cei sase membri ai echipei trebuie sa mearga mereu legati unul de altul, din cauza crevaselor ascunse si sunt conectati prin satelit la un checkpoint, cu care comunica inclusiv video streams...;

asta la inceput insa, cand totul e bine si frumos, pe masura ce expeditia avanseaza, incep sa apara fisurile, atit in teren cat si in relatiile dintre exploratori, se termina si comunicatiile si totul o ia razna, de la suspiciuni, pina la halucinatii si degradare fizica ...;

drama e colectiva, dar blestemul tragic se pare ca il poarta seful echipei Captain Choi (Song Gang-ho, unul din cei mai tari actori koreeni ai momentului), genul de lider autoritar, cu experienta, cu vointa si tot arsenalul de calitati, dar si cu o experienta personala tragica din familie..veriga slaba; este visul lui sa atinga POI-ul antarctic, fixatia si iluzia lui ca o data ajuns acolo isi va gasi izbavirea, mistretul lui cu colti de argint...;

filmul e are la baza ideea ca spatiile izolate si imensitatea altereaza psihicul si perceptia, dinstictia pare insa a fi in calitatea experientei; daca in deserturi sinele se contracta lasand loc revelatiei divine, in tinutul de gheata este sinele individului cel care se releva, in adevarul si goliciunea lui, par a sugera autorii filmului; mediu septic prin excelenta, in Antarctida nu exista microbi, nimic nu putrezeste si nimic nu poate ramane ascuns, totul se conserva si chiar daca temporar poate fi acoperit de zapada si gheatza, tot se descopera la un moment dat;
asadar, este demersul sincer si dezinteresat, sau unul egoist-ascuns? totul se releva..in final, la apus de soare;

realizarea filmului n-as zice de exceptie, dar impresionanta: cu un cost de productie urias peste 8 milioane de dolari, o echipa de staruri (Song Gang-ho din Mr Vengeance si Hye-jeong Kang din Oldboy in rolurile principale), scenariul si regia alte doua nume cunoscute, Bong Jjoon-Ho si Yim Pil-Sung, filmari on-location in tinuturi dificile si costisitoare (NZL);

exceptionala insa e coloana sonora, de nimeni altul decat Kenji Kawai (Ghost in the Shell anyone?) inca de la generic te trec fiorii pe niste aerial views de-ti taie rasuflarea;

extreme bits: faza cu ochiul in inghetzata si circuitul integrat or whatever it was mestecat si inghitzit... :shock:

so, what wuz that line going like ?
Un prinþ din Levant îndrãgind vânatoarea... :sleep:

[bellhop]

Heaven's Soldiers aka Chungoon (2005)

nu atat de caterinca cum credeam la inceput, de fapt in final devine chiar deadly serios si touchy;

povestea e cam de genul "Un Yankeu la Curtea Regelui Arthur" (cartea lui Mark Twain) combinat cu "Ultimul samurai" (filmul cu Tom Cruise), adica un grup de soldati din prezent (care carau si o bomba nucleara) se treezesc teleportati in timp in Evul mediu...unde intalnesc un erou national in devenire si il ajuta sa apere un sat de tzarani impotriva unei armate de barbari..;

originalitatea/gaselnita filmului e combinatia de soldati nordisti-sudisti teleportati in timp together si dinamica relatiilor dintre ei, foarte interesant; mi-a placut in special curajul si destoinicia nordistilor in momentele cheie, dincolo de de devotamentul lor afisat fatza de maretzul lor "conducator" si toate stereotipiile pe care le aveau in cap.

trecand peste povestea in sine destul de naiva, realizarea intruneste toate normele ISO 9000 cu care m-am obisnuit deja la koreeni, remarcat in special secventele de lupta cu focuri de arma automata filmate/editate la mare detaliu ca-n faza cu bomba din Swordwish, cu traiectoria descriptibila a fiecarui glontz si shrapnel.. ;)

extremes not quite, ceva detalii grafice in scenele de lupta, in rest just funny shit ei cu night vision goggles printre bordeie, iar in final ei secerand la barbari cu automatele; scena de imagerie: colonelul nord-korean in uniforma comunista fumand o ultima tigara printre razesi inainte de batalia de la Posada.. 8)

[bellhop]

Sympathy for Lady Vengeance aka Chinjeolhan geumjassi (2005)

uf, daca ar fi lasat-o Chan-wook Park pe Geum-ja la bucatarie si si-ar fi vazut singur de treaba cu scenariul filmului si tablitzele povestii, ce bine ar fi fost, asa a iesit o salata crispy romaine facuta la patru maini, cu mult dressing pe deasupra si putina verdeata actually.. :( ;

nu ca filmul nu ar fi destul de enjoyable, dar dupa Oldboy sa vii cu o asemenea poveste plata, cu scene scene ca decupate din benzile manga, accente comice in momente nepotrivite si fara un twist major...mi se pare subtzire; explicatia cu semnificatia spirituala pe care spune Park ca a vrut sa o dea filmului nu tzine si pare mai mult o justificare, nici gaselnitza cu ospatzul colectiv prin analogie cu meseria de baza a eroinei - bucatar, ce semnificatie si deliverance sa gasesti in scena omorului ritual al raufacatorului;

flashurile cu perioada de puscarie comercial stravezii cu tot pitorescul lor, nu-i de mirare ca filmul nu a scapat ochiului extrem de avizat al criticii koreene, este de la inceput pana la sfarsit un film comercial, facut cu ochiul mintzii la asteptarile spectatorilor si cu alt ochi la storyboardul de care regizorul recunoaste ca nu se poate desparti;

la fel recunoaste Chan-wook, scenariul ii "apartine" si actritei (Yeong-ae Lee), desi e semnat doar de el, impreuna au lucrat foarte "apropiat" la fiecare scena si dialog, si se veede asta din self-suficienta actritei in fiecare cadru care nu reflecta deloc porecla de Geum-ja "cea cumsecade" asa cum e titlul filmului in original, mai degraba "cea parshiva", greu de simpatizat, for what? replica fetitei la un moment dat e poate singura inteeligenta din tot filmul: "What do you need that for (i.e. the revenge), if we are happy together now?"

all in all, bine ca s-a terminat trilogia, A Bittersweet Life ramane cel mai tare (revenge) movie dupa Oldboy, SLV ramane cu entuziasmul cu care a fost primit pe la festivalurile internationale, iar Chan-wook poate sa inceapa sa lucreze la ceva mai serios si inspirat, mai ales dupa ce a pierdut selectia pt Oscarul 2006, altul mai mare (ca buget si box-office) si mai frumos va reprezenta Korea.. 8) ;

[Longshot]

A Bittersweet Life aka Dalkomhan insaeng (2005)
daca e sa reprosez ceva, asteptam totusi un twist/apogeu spre sfarsit, nu final gen Lock, Stock... unde fiecare isi primeste glontzul lui

mda. necesar totusi.
insa finalul in sine e meserias rau, cu imaginea reflectata a tipului si cu orasul in fundal, el boxand cu sine, inainte ca viata lui sa turneze spre bitter.
dar si picaturile alea cazand pe ecranul mobilului. :love:

[bellhop]

season clearance la korean movies, niste horroruri de prin primavara-vara cred, trei la leu :(( ,
Red Shoes (2005), Cello (2005) si Gabal (2005)

toate trei modelate pe aceeasi idee de blestem fetisist, i.e. o asociere intre un eveniment/sentiment nefast si un obiect material, in cazurile de fata o pereche de pantofi, un violoncel si o peruca; toate trei penduleaza pe aceeasi idee de blestem/revenge prin intermediul obiectelor..; Red Shoes e mai de doamne ajuta pentru oarecare atmosfera fin de la siecle and some blood, in rest clisee;

fall season expected to bring some better stuff from the seventh economic power of the world ;)

[Ambra Blu]

A Bittersweet Life aka Dalkomhan insaeng (2005), cel mai asteptat film al anului, special treat for Sky-Lounge walkers, busboys and girls, sharks and fishes. de sarbatoare. de referinta, de clasa ...8)

L-am vazut si eu ieri. Din punctul de vedere al scenelor de violenta, se pisa pe orice film semnat John Woo, Quentin Tarantino sau Chan Park Woo (incluzind aici supra-apreciatul Oldboy), pe oricine. E atit de spectaculoasa si veridica, incit am tot dat repeat la secvente: bataia de pe autostrada, showdownul final din casa mafiotilor, baletul lui cu torta aprinsa in mina, so on and so forth. E clar, mai bine de atit n-am mai vazut in nici un film, ever. Pe de alta parte, aici mi s-a parut ca ar rezida core-ul filmului, si nu in povestea de dragoste intre el si domnisoara cu pricina, amanta sefului sau. N-am simtit-o, n-am avut timp, ca fata era mai tot timpul cu altii: ba cu seful, ba cu amantul, ca sa-i mai lase lui mult timp de dragosteli. De asemenea, ocupatia ei, violoncelista si toata atmosfera aia de cultura inalta venita sa contrabalanseze duritatea vietii lui, mi s-a parut putin trasa de par (ca si capacitatea lui de regenerare; il hacuieste ala cu cutitul, aia il ingroapa de viu, nimic, el merge mai departe, ca Uma Thurman). Ma rog, in afara de circotelile astea mici, n-am nimic sa-i reprosez. E action flick, da, dar de calitate premium, cu imagine bestiala si trade mark HOK cum zici tu, plus un asasin la fel de trist-amuzat (hence the title) ca si Killerul din Fallen Angels. M-a tinut prins cap-coada, amazed at how good it could get. Il plasez peste Oldboy, dar sub Sympathy for Mr Vengeance.

Your conclusion says it all.


anyway, a greatly enjoyable visual experience, real feast!

[bellhop]

SPL aka Sha Po Lang (2005)

asteptat cu nerabdare dupa ce citisem niste cronici ravisante dupa festivalul de la Toronto, nu este deloc revolutionar si nici nu vad cum ar putea trezi industria hong-kongheza din letargia de action-flickuri cliche cu politzai corupti si mafioti cu sentimente; cu atat mai mult cu cat Wilson Yip, regizorul avea la activ si alte chestii mai diversificate, de unde aceasta revenire la cliche? sau probabil coontribuie doar cu numele ca sandra brown...;

singurul lucru bun scenele de bataie, facand abstractie de prezenta grasanului mafiot (Sammo Hung, tipul din serialul de la ProTV..) doua prestante excelente: Donnie Yen, in rolul detectivului razbunator si Wu Jing, pustanul cutzitar de partea mafiotului..some moves, foarte convingatori, se vede ca stiu ceva baietii, cel putin duc mai departe mostenirea artelor martiale, ceea ce e un lucru bun;

[bellhop]

in lipsa de Munich, doua chineze foarte decente, numai bune pt perioada de hibernare cand nu te grabeste nimeni..;

Everlasting Regret aka Changhen ge (2005)
de Stanley Kwan, regizor foarte apropiat de WKW cinematografic, reconstituire nostalgica a Shanghaiului de alta-data, conceput ca un set de fonograme vizuale (pe muzica de patefon) prin ochii unei femme fatale din perioada interbelica si a barbatilor care i-au trecut prin viata si s-au dus in lume, rand pe rand, iar ea a ramas cu tov. Mao si revolutia culturala...mai mult soarta decat dragostea de Shanghai, asa cum ar vrea sa ne convinga filmul;

conceput fara resentimente sau iz politic, shimbarea de regim si implicit de situatie sociala de la high-life la regim proletar doar sugerata si mai ales ce-mi place mie la chinezi fara explicatii inutile; atmosfera nostalgica, personajelor si daca nu altceva, cel putin vocea tipei (Sammi Cheng) fac un duios film de atmosfera..;

Election aka Hak seh wui (2005)
ultimul film al lui Johnnie To, probabil cel mai reusit produs hong-konghez al anului si nu e plotul sau actiunea spectaculoasa, e substratul psihologic si complexitatea relatiilor care se dezvolta in lupta de putere pentru preluarea sefiei societatii mafiote..mai complexa ca un stup de albine :) ; totul se desfasoara aproape shakesperian -- am mai sessizat asta pe la hong-konghezi, o fi influenta britanica?, intentia unei actiuni dintr-o discutie iar in urmatorul moment deja actiunea in desfasurare sau
incheiata, faza cu lingura de portelan mancata de tanarul mafiot apostrofat si hacuirea cu piatra de invingator a fostului rival in final, dupa ce devenisera best buddies, trimitere la comuna primitiva ca reflex conditionat al capeteniei care simte o umbra de amenintare la pozitia detinuta..isi merita cele doua ore; numarul relativ mare de personaje si mai ales o replica spre final foarte de efect de genul "if you decide to stay in the Triad, make sure you get the absolute power" ...I smell sequel 8) ;

[bellhop]

Welcome to Dongmakgol (2005)

"pod de flori" korean cu motive si secvente copiate (la propriu!) din alte cateva filme recente (Mapado si Chungoon/Heaven's Soldiers numai doua care lea-am vazut eu) si o coloana sonora aproape plagiata dupa Going w. the Wind, altminteri imagini superbe ca din calendarele-stampe chinezesti si multa fuziune de lirism in partea melo..;

cinematografie la cele mai inalte cote, o imagine de clestar, fluturasi adaugati in post-prod, colorizari, pasteluri si boabe de roua, adevarata pornografie a detaliului .. si un procedeu inovativ, infuzie de dramatism prin slideshow de imagini la incetinitor, in scena vanarii mistretului, m-a trimis imediat cu gandul la scena scarilor din Potemkin :o , deh studiosi koreeni astia;

desi lipsit de originalitate si de un real beat, pentru necunoscatori s-ar putea sa aiba ceva efect, asa ca poate ajunge in selectia top five foreign films la Oscar, dar nu poate fi considerat Korea's best movie of 2005;

concluzia principala: industria de marketing sud-koreeana a ajuns sa atinga, daca nu sa depaseasca performantele productiei de filme in materie de eficienta, considerind recordurile de box-office atinse de acest film;

[bellhop]

eastern flicks with killer chicks: :o

Hasami otoko aka Scissor Man (2005)

plot contorsionat, filmat ca la scoala primara, imagini austere o coloana sonora care zgarie urechea, niste politzai spasmodici ancheteaza o serie de crime cu fatuci gasite cu foarfeci infipte gat, un cuplu fantomatic apare la fiecare scena a crimei, pana totul se reduce la o personality disorder, nu merita efortul de a-l urmari pana in final;

Princess Aurora, aka O-ro-ra Gong-joo (2005)
mai tare Lady Vengeance - gagica+interpretarea (Uhm Jung-hwa), pacat ca plotul nu e prea sofisticat si nici prea mare actiune nu are;
facut de o regizoare! fosta actrita (Bang Eun-Jin), devine si mai interesant analizat din perspectiva feminina - abuzare, motherhood, imagine si editare mai mult decat Ok: broboane se sange, crimele relativ ingenioase si bloody enough, dozate bine intre raw violence si stil feminin - bataia cu avocatul in apartament cea mai reusita paarte -, personaje colorate si bine imbracate, acordurile flamengo, o sub-intriga love intre politai si mademoiselle - dar si alunecarea spre melodrama TV din final;
scena cu ultima razbunare sa mai atenueaza din surogat, too bad for the own throat cut... though genuinely korean as antiredemption;

[anthropophagus]

Ca sa fiu sincer nu am citit prea multe posturi de pe discutia voastra incediara despre Asia Extrema.

Iubesc filmele asiatice, sunt leacul perfect anti-Hollywood, si nu ma refer la filmele cu fetite cu parul ud care ies din televizoare cand te uiti la nustiuce caseta.
Nu m-am straduit sa retin prea multe nume de referinta din cinematograful asiatic, doar Takashi Miike ca el imi e mai drag.

Cele mai tari filme asiatice care le-am vazut au fost Oldboy, Battle Royale si Ichi the Killer (my favourite). Altele ar fi Audition si Visitor Q.

Cea ma impresioneaza la Miike este faptul reda o nuanta de umor unor filme extrem de violente (Ichi the Killer) sau depravate (Visitor Q).

Visitor Q, de ex, nu cunoaste intelesul cuvantului Taboo, filmul are de toate : crima, necrofilie, incest, violenta domestica, viol, droguri. Dar tot reuseste sa fie unul din cele mai amuzante filme care le-am vazut.
La fel si cu Ichi the Killer, filmul e o explorare a violentiei, sadismului si masochismului, avem scene brutale de tortura, prostituate batute cu bestialitate si multe altele, dar filmul reuseste sa mentina un ton comic prin personaje de-a dreptul absurde.

[Ambra Blu]

Vezi ca am scos poza, era prea mare si se navigheaza greu pe pagina.

[bellhop]

Perhaps Love aka Yu guo. Oi (2005)

love still sells :love: ;

asteptat cu nerabdare, mai ales dupa ce citisem numele lui Doyle la imagine (desi in credits nu apare deloc), pare cam filmul hong-konghez al anului dupa cat buzz s-a facut in jurul lui, propus si la Oscar, ma imbracasem si la tzol festiv..;

cam mult totusi, trecand peste infuziile de love story drama, e cam pueril..iti vine sa rizi aproape openingul de dans si voie buna aproape heirupist ca ca-n productiile bollywoodiene - pe urma am citit tot in credits numelee coreografului, un indian sau malayesian - partea cu povestitorul mi-a placut insa si la inceput si la sfarsit; deci ca musical - cam varza;

povestea - the love triangle din care pana la niciunul nu ramane cu persoana iubita, se stie, s-a frecventat, totusi inca tine si se vinde bine..oricat de lungita inutil si cam slow repetata chiar si ca refren, la distanta de doua scene; chestia cu film in film nu cupleaza foarte bine; imaginile sunt frumoase totusi, dublate si de muzica care devine mai normala pe parcurs, excluzind vocalizele de jale ca in Fantoma la opera;

actorii: Kaneshiro si Jachy Cheung foarte ok, tipa mai putin, puteau gasi una mai vampa pt. rolul de diva ce-l avea de indeplinit; funny guy povestitorul, care mai a tenueaza din tensiunea care se acumuleaza treptat..bune si folositore subtitrarile;

all in all, enjoyabil, pentru o zi de relax, dar numai in momentul vizionarii, nu atat de convingator incat sa comunica o emotie de durata;

~~~Happy Chinese New Year!$#%^^^

[anthropophagus]

Vezi ca am scos poza, era prea mare si se navigheaza greu pe pagina.

No problem.

[Ambra Blu]

Sympathy for Lady Vengeance sau ce are el in comun cu Kill Bill si Lady Snowblood. Cind vad femei in roluri de justitiari, imi vine sa inchid calculatorul. Cind ele au, in plus, si aure de sfinte, vorbim deja de filme sexiste. Cam asta e granita de-a lungul careia se orienteaza astea trei filme: un sexploitation in reverse, stilizat si singeriu. N-am putut sa empatizez cu doamna tinuta pe nderept in inchisoare, caci crima pusa in circa domniei sale e vizualizata prea tirziu in poveste, oarecum demonstrativa. Oh, tu, martira cu brat de foc. Tot filmul mi se pare o alta variatiune pe aceeasi tema, a razbunarii, in acorduri de clavecin (deh, se cerea dupa Vivaldi din Oldboy). Ca imagine, regie & shit, a royal treat, as always. Ca sentiment, o inima cu valva din plastic. Mai bun ca Oldboy, mai prost ca Sympathy for Mr Vengeance.

PS: Ctrl + F disturbing images such as two female inmates going at it. Underwater.


Top 5 cadre favorite ale luiChan Park-wook, cules de pe cinemastrikesback.com

1 The Foul King (2000)
Dir: Ji-Woon Kim

In this early film from the director of A Bittersweet Life (out now), a man sits in a metro station, devastated after his girlfriend has dumped him. Dressed in a business suit and pro-wrestling mask, he draws strange looks from people passing by. "The scene combined comedy and pathos, in a way that hadn't been done before, and gave a hint of the incredible director Kim would become," says Park.

2 The Housemaid (1960)
Dir: Ki-young Kim

A married man and the maid with whom he is having an affair enter a suicide pact but, after taking poison, he decides he wants to die by his wife's side. The jealous maid tries to stop him, hanging on to his leg as he staggers down the stairs, her head thudding against each step on the way down. "That one bizarre moment," says Park, "is the origin of grotesque humour in Korean film."

3 Memories of Murder (2003)
Dir: Joon-Ho Bong

"This is a film that comes very close to perfection," says Park. "And its ultimate high-point is a beautiful long-take of the detectives standing in a paddy field examining the murder scene. The movement of the actors, the camera and the sheer energy of the scene all help make it a moment of pure cinematic orgasm."

4 Last Witness (1980)
Dir: Doo-yong Lee

"At the time of its release, this hard-boiled detective story was drastically censored by the government," says Park. "But I was lucky enough to see it before it was cut and I remain convinced that it is one of the greatest films ever made in Korea. The final scene, in which the detective shoots himself in the mouth, expresses the awful frustration of Korean cinema at that time."

5 Joint Security Area (2000)
Dir: Chan-wook Park

Out of his own oeuvre, Park picks a moment from this moving thriller set in the demilitarised zone, in which an unlikely friendship between two guards from North Korea and two from the South ends in tragedy. "The final image is a chance snapshot taken by a tourist, and includes all four of the guards. It gives the film a poignant ending, but really I put it there so that the editors couldn't remove the earlier scene from which it is taken - in which a US tour guide makes a cynical remark about the Korean security act. I was proud to get that comment past the censors."

[bellhop]

Top 5 cadre favorite ale luiChan Park-wook, cules de pe cinemastrikesback.com



looks like exclusive home-made stuff, baiatul asta nu se uita si el la filme straine!? :)

apropo de secvente memorabiloe, un top al celor mai tari cinci scene din premierele annului 2005 (cules de pe Hancinema):

http://www.hancinema.net/korean-movie-news_4767.php

la care as adauga de la mine, on top of everything else, scena evadarii din A Bittersweet Life 8) ;

[obvious]

subscriu.

[bellhop]

Blue Swallow, aka Cheong yeon (2005)

tearjerker pana la moarte, dar cu substanta narativa, nu de dragul de a da apa la crocodil, ca Sad Movie;

filmul are o gramada de atuuri care il recomanda din start: personaj real si inedit, epoca istorica interesanta reconstituita, fascinatia zborului, relatiile koreano-japoneze;

nu devine un omagiu adus primei femei aviator din istoria Koreei, pentru ca nu a fost un personaj triumfator, meritul filmului e ca reuseste sa transmita un sentiment inaltator dintr-un destin tragic si fara patriotardisme sau resentimente, din pozitie nepartizana: filmul e vorbit poate jumatate in japoneza, japonezii au si oamenii lor buni pe langa tortionari -- colega japoneza (amanta ministrului) cu care devine prietena si la un moment dat intrebarea, care ii este adresata eroinei: ce a facut patria pentru tine ca tu sa te simti indatorata? si cu toate astea... comunica un sentiment de mandrie nationala;

realizarea e OK, prima jumatate cu partea biografica curge mai expeditiv si superficial, ca si scenele aviatice propriu-zise -- nu e Aviatorul totusi, pentru ca in partea a doua sa se ocupe mai mult de latura sentimentala, bine socotit, scenele de tortura taiate scurt la montaj, dar destul de explicite, parca devin si mai crude alternate cu momentele de respiro, imaginea super ca de obicei;

all in all inca un plus la capitolul film recuperator si un castig in general pentru cinematografia koreana, prin perspectiva obiectiva abordata;

[Cinemania]

Aoi haru (2001)

Poate putin pretentios pentru gusturile mele. Totusi, un film foarte bun despre violenta din scolile japoneze, alienare, lupta dura pentru autoritate dintre tinerii pentru care viitorul numai o slujba buna si o familie nu inseamna. Soundtrack-ul punk e demential, merge mana in mana cu trairile violente ale personajelor. Regie brici.

[bellhop]

spring korean maze,

Sunday Seoul (2006)
triptic de shorts, primul cu un varcolac coming of age, pledoarie pt acceptance - daca poate incapea asa ceva, nu prea lasa loc de cugetat ca se termina unde credeam ca de fapt incepe; al doilea despre un serial killer care isi gasescte ucigasul intr-un setup gore-passolinic - this one too flat by all standards; al treileea: mai tiribombastic, despre un easy rider aspirant de martial arts in cautarea initierii, dar si a unei razbunari care il orbeste la modul nefast, can't see the girl :( ..good riddance boyo;

My Boss, My Teacher (2006)
vandabil ca jopog sequel action-comedy, dar nu se ridical la nivelul originalului;
my dislike, eroul Jun-ho Jeong prea slab pt un sef mafiot, ca teacher da, luptele slab realizate, morala "respectati-i pe profesori" destul de cusuta cu ata alba, deznodamantul nasol cu fatuca love-interest m-a deprimat...that Dumb-Garl is funny dude :) ;

Lost in Love (2006)
cheesy love drama in a way that i don't like cheese, intinzandu-se enervant de mult in jurul acelorasi indivizi cu povestea lor microbiana in sens cioranian;

[bellhop]

Running Wild aka Yassu (2006)

cand koreenii fac filme cum stiu ei, ies bine, cand incearca sa imite, ies mai putin bine, horrorrurile sunt un exemplu, avand ca inspiratie productiile japoneze si, mai rar action-flickuri ca Running Wild de exemplu, inspirate de pe la hong-konghezi;

Eexcelent debutul regizoral, bine saturata imaginea pt un action semi-noir aducand a imaginea filmelor politiste din anii 70-80, good lead actor (seamana cu Charles Bronson) - cam intempestiv, dar..plotul e simplist si copiaza clar dupa productiile hong-kongheeze cu politistul justitiar porniti in lupta personala impotriva unui mahjar mafiot..btw apropo de HK, a aparut deja Election 2 si se pare ca e si mai cri-mi-nal! ;)

deci plotul e prea simplist pentru un film korean, simpla vendetta? no way! no additional character development, no major twists, until the very end..;

salutabila prezenta in rolul prosecutorului partener a lui Ji-tae Yu (tipul cu razbunarea din Oldboy), super-actor good looking and good acting, plus a tipei care o interpreta pe sora-sa, daca am recunoscut eu bine fizionomia;

violence good enough, cruelty enough, fights all right, dar cel dintai asset ramane personajul ultra-temperamental scapat parca din lesa, real tazmanian-devil!!

so overall, good one, but not a landmark and still I expected from this title;

[Cinemania]

Shutter (2004) - Thailanda

Un film bun, in stilul Ringu si Ju-on. Nu la fel de spectaculos. Are cateva momente infricosatoare. Pacat ca spre final fura mult din Grudge (faza cu patul) - de fapt, si pe parcurs, dar intr-un mod decent :D Finalul, insa, e beton. Ananda Everingham joaca fain. Prietena sa, N. Thongmee, la fel. S-au gandit si thailandezii sa faca un horror despre spiritul nelinistit al cuiva "care a avut o moarte groaznica." Indraznesc sa spun ca n-au dat-o-n bara.

[bellhop]

Holiday aka Holli-dei (2006)

titlu inspirat de melodia din coloana sonor de final, piesa cu acelasi nume a grupului Bee Gees, pe care eroul isi incheie destinul tragic..; scena este simbolica si atat de misto ca pare aproape plagiata, desi n-as putea spune de unde, acul coboara usor pe discul de vinil care incepe sa se invarta, in continuare prim plan pe platanul care se invarte si fundalul sonor cu melodia, in timp ce in planul doi imaginea blurata cu el si ea indreptandu-se cu incetinitorul spre fereastra spre care isi aveau indreptate pustile toata politia venita sa-l aresteze..;

otherwise, filmul este destul de conventional, bollywoodish chiar, tema baiatului cuminte ajuns la parnaie pe nedrept si apoi dupa ce evadeaza impreuna cu o gasca de vietzasi inamic public vanat e autoritati, cand de fapt tot ce si-ar fi dorit el era sa fie un om normal;

scene si caractere zugravite in tushe groase dar culori vii, dezumanizare si omenitate, un comisar director de inchisoare sadist si ventriloc, pretty bollywood-style as I mentioned before.. :hmm:

[mihai_t]

Vazui de curand doua Tsui Hark, Seven Swords (2005) si Blade (1995). Primul dintre ele, si ultimul in ordine cronologica, se vrea un fel de combinatie de Hero si "Tigru si Dragon", adica intre cinema-ul chinez de succes si cinema-ul chinez de succes international. Alegere gresita pentru Tsui Hark din pacate, oricat de mult mi-ar placea filmele lui. A, da, si probabil s-a vrut a fi si un "Sapte samurai" jucat cu actori si sabii chinezesti.

"Blade"e mult mai misto. In primul rand pentru ca sunt mai putine sabii in joc si deci actiunea e mai concentrata (in "Seven Swords" nici nu apucai sa tii minte numele celor sapte eroi). Desi pare o clasica poveste de razbunare (tatal ucis, fiul nu se simte prea bine din cauza asta si vrea sa treaca la actiune), sunt pe parcursul filmului cateva secvente in care Tsui Hark "deraiaza" cu succes, in intelesul bun al cuvantului. Mie mi s-a parut de antologie secventa in care fiul "razbunator" (care intre timp isi pierduse o mana) apara ce-a mai ramas dintr-o casa de chirpici arsa impotriva unei benzi de calareti mascati.

[bellhop]

Election 2, aka Hak se wui yi wo wai kwai (2006)

ca o haita de lupi care incep sa se sfasie intre ei de la o simpla adiere de sange;

continuarea la primul si probabil pentru viitor titlul de referinta absoluta in materie de HK mob flicks, convulsiile din interiorul triadelor si psihologia interlopilor chinezi;

Johnny To la apogeul maiestriei cinematografice, comparabil cu Scorsese, dar cu o detasare demiurgica, parca negandu-se pe sine insusi, parca fara interes comercial sau de de a-si savura gloria prin incantarea spectatorului cu povesti sau twisturi care ung la inima, intrerupe scenele unde vrea el, lasa schimbul de replici neterminat si pare mai dezinteresat ca un zeu olimpic de destinul personajelor sale, le lasa doar in virtutea instinctelor primare a devorarii reciproce in lupta salbatica pentru existenta;

care lupta este o fatalitate, ca si in Nasul 2, cand fiul outsider ajunge sa preia sefia clanului, la fel si aici, personajul cel mai respectabil si fara ambitii de marire ajunge in prim plan dupa ce seful haitei vrand sa-l dea la o parte din precautie in perspectiva viitoarei realegeri, si-l pune de fapt pe cap. Neacceptand conjunctura de a se vedea exilat, baiatul cuminte ajunge prins in vartejul intern al luptei pentru putere din cadrul "societatii";

iar o data intrat in lupta, doar fundul iadului e limita: ceea ce la sfarsitul prequelului abia se releva, ca un corolar la existenta oricarui lider care incepe abia adulmece puterea -- nimicirea completa a competitorului, chiar si cand acesta nu mai reprezinta o amenintare si resorturile inimaginabile pe care le declanseaza constientizarea luptei pentru suprematie in adancurile inunecate ale mintii umane-, in partea a doua To dezvolta admirabil si cu rabdare de psiholog;

cruzimea, rod al aceluiasi resort intunecat, distilata la maxim fara impuritati gore-gregare, inegalabil redata in acest film, peste orice scena cu gangsteri nemilosi din filmele americane sau chiar koreeene, contribuie si personajul interpretat de Louis Koo cu fizionomia de gheatza si fara urma de ezitare in transformare lui radicala, dar mai ales este meritul regizorului, imaginea si sunetul pe scena hacuirii din adapostul cu caini si ce urmeaza..incremenesti;

se termina inconclusiv, dar asta pare a fi on purpose, tocmai ideea de a nu da o satisfactie moralizatoare, ci sa lase spectatorul sub impresia anterioara a hemoglobinei la temperatura de cavou pe muzica de Gluck si inflexiuni de erhu. Evident inca un tertip de-a unchesului To, despre care nu mai am nimic de zis, decat sa fie sanatos si sa faca si partea a treia 8) .

[Bulumulu]

un link (un pic offtopic) dspre japanese cinema (n-am mai gasit threadu cu carti dspre film - aici: http://www.umich.edu/~iinet/cjs/publications/cjsfaculty/filmburch.html
download e posibil. :)

[bellhop]

un link (un pic offtopic) dspre japanese cinema (n-am mai gasit threadu cu carti dspre film - aici: http://www.umich.edu/~iinet/cjs/publications/cjsfaculty/filmburch.html
download e posibil. :)

I don't read books, they ruin the movies for me.
:)

[Ambra Blu]

Draga domnule Iisus, Jeepers Creepers.
Iti scriu acest mesaj ca sa stii ca de doua zile ma straduiesc sa revad Ichi the Killer. Afara este cald, iar eu sint racit la pat, asa ca alta optiune nu prea am, decit sa revad filme vechi, ca nu am rabdare sa ma uit la filme noi si lungi.

Am vrut sa diversific putin si am comis un act iconocasnic: m-am uitat la Ichi the Killer, Hong Kong cut, cu dublarea in limba spaniola. Ma uit la el cite un sfert de ora, mai bag un ceiut. In tineretea mea, acest Ichi era foarte hip, cu yakuza ala blond si cu copilasul torturat in tinerete, care acum a devenit inger razbunator. Daaaaa-te-n cacat: SFX penibile, fara pic de fior asisti la decapitari, dezmembrari si alte automutilari. Am incercat sa dorm dupa-amiaza cu Ichi the Killer pe fundal, dar tocmai cind atipeam au inceput protagonistii sa oracaie, asa ca m-am enervat si am scos filmul. Cine cacat e Takashi Miike asta? Face filme la kilogram, toate la fel, la fel, la fel: yakuza, singe, unghiuri ciudate de filmare, cite un suflet de copil ratacit, povesti dezmembrate si, chipurile, sic si soc. Du-te, frate Miike, la copiii otaku si da-i pe spate cu basnele astea. Eu nu mai am chef de tine.

Singura bila alba e ca am recunoscut acum o secventa de discutie intr-un bar, intre un imbecil japonez si o japoneza ucigasa, omagiata de Tarantino in Kill Bill.

[Leonard]

cînd faci cîte 4-5-6 filme pe an, e normal sã mai ºi ratezi jumate sau mai mult din ele sau, mai bine zis, sã nu mulþumeºti pe tatã lumea cu toate. ªi mai ales cã nu prea face filme de autor. subiectele, scenariile sunt majoritatea mediocre (fiind ale altora), dar cum filmeazã... jos pãlãria!
Eu dacã e sã rãmîn cu un singur film de la Miike, acela e The Bird People of China. aici totul, inclusiv scenariul mi se pare genial.

[pinochio]

hm........nu e prea multa agitatie aici.Nu se mai uita nimeni la filmele asiatice?mie imi plac in special cele koreene.Numai de astea am vazut dar cred ca is tari.ma uit in special la comedii imi puteti sugera unele?

[Grigore, audio-cinefilul.]

Buna seara domnilor si fratilor intr-ale noptilor nedormite, litrilor de cafea baute si ochilor rosii. Frumos topic!, si interesant pe deasupra.Nu am apucat sa citesc totul dar cred ca merita sa impartim topicul in doua, cumva. Doresc sa facem cumva o deosebire intre cinematografia japoneza si restul asiei. Nu stiu daca este binevenit acest lucru, dar asa simt!
In ciuda nick-name-ului trebuie sa marturisesc ca sunt, totusi, un cinefil modest( si poate ca si "un cinefil modest" este cam prea mult spus!) dar dornic de filme cat mai interesante.

Marturisesc ca nu am putut sa vad Old Boy pana la capat, desi am incercat de doua ori, si ca am sa incerc sa-l revad.

Va urmaresc cu interes!
Toate cele bune!

[bellhop]

cum scena locala cam lancezeste -- a lot of bullsit pe ecrane lately..singurele excitatii ce mai vin din zona asiatica, with no drums and rolls.

Dog Bite Dog, aka Gau ngao gau (2006)

ultra-violent noir scapat din orice lesa de valori morale sau redemptive, inca un landmark pentru cinematografia hong-kongheza second best movie of the year dupa Election, daca nu la acelasi nivel sau chiar peste, prin nihilism si tenta original-sordida..;

it's not good-cop against the bad guy, e politistul brutal care tortureaza martori si informatori impotriva hitmanului dezumanizat care impusca ostaticii fara a clipi si isi descopera umanitatea on the way fara a avea vreo revelatie, doar cu acelasi automatism cu care isi sugruma victima in momentul anterior..; autorul are insa grija insa sa curme orice empatie pt. ucigas fara justificari, lasand spectatorul intr-un gol de judecata: care-i om si care-i caine..nu ca ar avea ceva cu organele legii sau cu criminalii apostati, it's just "creatures live at the expense of other creatures", cum spune sec motto-ul din final;

doua roluri de exceptie -- Edison Chen, baiat finutz prin alte flickuri mai vesele si triste - in rolul hitmanului cambogian abrutizat running for his life si Sam Lee, in rolul politistului vanitos fara mama fara tata - unul ucide pentru a trai, celalat obsedat de ideea ca e omul legii merge pe principiul "scopul scuza mijloacele" pe calea afirmarii, devenind traumatizat de experienta intalnirii cu asasinul si ajungand pana la dezumanizarea totala, in final..;

mai speram inca la un deznodamant vindicativ, dar judecand retrospectiv, la atat de gruesome content, nu se putea..everyting it's doomed..final demn de o tragedie antica, inclusiv decorul; cantecul de jale si acela taiat scurt de genericul de final auster.

[bellhop]

roundoup of few recent korean releases seen over the summer,

My Scary Girl, aka Dalkom, salbeorhan yeonin (2006)
too lame for a jopog-comedy, too cliche for a romance, doi amorezi inepti si o actiune foarte superficiala, funniest punch line in the movie un betiv care striga la cuplul de indragostiti care se sarutau in parc: "Because of the internet Korea has become a porn republic!" :)

A Bloody Area, Guta-yubalja-deul (2006)
most original and most funny, uimitor prin minimalism si prin cat talent in jocul actorilor si in inspiratia regizorului, fiecare secunda dintr-o insiruire de situatii anoste si fiecare schimbare de fizionomie devine un izvor de expresivitate sursa de energie si de noi intorsaturi; antinomia dintre stilul personajelor, Mercedesul intzepenit in mamaidanul rural, si un efect absolut hilar creat printr-un trucaj banal -scena porcului care ranjeste intercalata intr-o poveste total serioasa -- very, very cool piece of fun 8) ;;

Apt. (2006)
grudge-themed horror flick, nothing special, nothing original, un apartament blestemat o stafie care se taraste si scrasneste din unghi si un final care strica si ce mai ramasese bun din film: gagica din rolul principal :( ;

Typhoon, Taepung (2006)
super-producutie, dupa toate standardele koreene si chiar internationale, remarcabil chiar si numai prin raza de cuprindere -- actiunea se desfasoara in mai multe tari: China, Thailanda, Malaysia si chiar Rusia, cu locatii, personaje si dialoguri destul de veridice, inca un pas mare pentru cinematografia koreana, prea ancorata in local pentru valoarea ei..; Actiunea destul de piperata cu infuzii de melodrama si insuficient de captivanta, dar cel putin povestea e una coerenta si bine sustinuta.

Bloody Tie, Sasaeng gyeoldan (2006)
foarte muncit gangster flick, suficient de grafic, bine regizat si
foarte bine jucat de cei doi eroi, known gangsters-busters :hmm: .

Arang (2006)
same old grudge theme, but in a detective note remindful of H -- unul din filmele koreene de referinta -, construit dupa reteta clasica: pretextul - actiunea/investigatia - deznodamantul actiunii - TWISTUL - deznodamantul final;
partea horror este aproape un cover-up, treptat ancheta politista castiga in greutate si inclida balantaa filmului, iar in final este aproape demontat tot mitul si se releva toata poveeste..very effective;

[bellhop]

The Host, Gwoemul (2006)
the monster super-movie of the year! :w00t:

Filmul care a spart toate recordurile de audienta in Korea, comparabil prin realizare cu orice productie a genului hollywoodiana: efecte speciale, cinematografie si drama, de la un regizor - Joon-Ho Bong, de talia lui Spielberg, ca maestru al suspansului si cinematografiei de actiune..;

absoluta dihotomia contrastelor, oribila creatura cu aspect de caracatita-gozilla aparuta pe malul fluviului Han intesat cu oameni aflati la relaxare si frigarui, goana prin multime, fuga scapa cine poate, bizare acte de eroism si nepricopsitul family man, care se trezeste ca i-a fost rapita copila de monstruoasa creatura... urmat de odiseea familiei disfunctionale in cautarea vizuinii monstrului prin jungla de canale adiacente fluviului, impotriva oricarei ratiuni si a tuturor restrictiilor impuse de armata..;

tipicuri locale specifice care adauga in flavor si atenueaza caracterul comercial al filmului dar si un iz de playing to the masses care prind o data intrat pe frecventa, i.e. anti-americanismul ciuca criticilor square-heads occidentali si stereotipuri sociale koreene folosite mai mult ca pretext pentru situatii hilare: melodramatismul tragi-comic, the virus-scare si coruptia fuinctionarilor din sistem..;

speaking of tragic-comic, cea mai incredibila scena vazuta vreodata, redata in slow motion, momentul cand tatal clampauc realizeaza ca tine de mana o alta fata si nu pe copila lui ramasa in calea monstrului, -- secventa de comic burlesc dar in acelasi timp furnicatoare de un impact terifiant pe imaginea cu strigatul mut al victimei..;

Song kang-ho, anti-eroul total, probabil cel mai complet actor korean, functioneaza pe toate registrele posibile de la dumb-f*ck la beast-killer, dar si capabil de cele mai dureroase manifestari de efuziune sau tragism, ca in President's Barber sau Antarctic Journal..;;

ireprosabile efectele speciale, marca Orphanage (http://www.theorphanage.com) - havoc, perspective dar si close-upuri subtile pe fizionomia monstrului, scenele cu creatura fandand printre pilonii podului, ca si goana prin multime;

poate la modul cel mai atipic ca monster character build-up, creatura scoasa la iveala inca din primele minute, fara tertipuri tipice filmelor cu monstri, unde intai i se vede coada, pe la jumatea filmului un sfarc iar la final dantura..;
nemaifiind aparent nimic esential de relevat pe parcurs, restul filmului este dedicat in intregime pe personajele umane si dramei lor, fara a scadea cu nimic interesul pentru monstru..; abaterea atentiei spre tribulatiille personajelor, cu aparitii fulgeratoare ale creaturii in momente in care atentia deturnata subtil- tertipuri de maiestrie regizorala --cel putin o scena de spaima totala in care intreaga sala a sarit de pe scaune intr-un tipat de shock si groaza genial 8) ..;

alteori raman insa momente de agonie prelungita umplute doar cu tristetea ca nu se mai poate indrepta nimic..si aici iarasi dinstinctia intre categoria hollywoodiana in care totul e bine cand se termina cu bine..;
obisnuit deja de la regizorul care a dat Memories of Murder si Antarctic Journal, redand ca nimeni altul neputinta si fatalitatea ca fapte de viata alaturi de eroism si dreptate, fara a se anula reciproc, ci co-existand; un final de super-happy-end cu eroul familia reintregita si devenita normala si fericita in their super-boring life ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, ar fi fost too cliche -- in schimb (anti)-eroul devenit vigillante cu puscoacea in brate in noptile lungi de iarna, way more cool:)

[bellhop]

Tajja: The High Rollers, aka The War of Flowers (2006)
before the f*cking DVD, yes! :happy:
Korea's second biggest movie hit of the year, de la regizorul lui "The Big Swindle", cu Yun-shik Baek si Cho Seung Woo, in relatia maestru-ucenic si Kim Hye Soo ca femeia fatala.

Complicat de inteles jocul de carti (hwatu), dar fizionomia si interpretarea actorilor make sense enough, flashbackuri inserate fara sa-ti dai seama imediat si un storyline cm fragmentat. Pana si imaginea artistica paleste in comparatie cu alte korean movies, iar cliseele gangsteri duri nu pot fi evitate.
Ceea ce ii da filmului savoarea este insa caracterul alert al actiunii si vitalitatea personajelor, parca desprinse din filmele anilor 70-80, camasi colorate, ochelari si fitze a la belmondo si gagica cu sani naturali arcuindu-se senzual ca Sophia Loren, un personaj secundar mai pacalici ca jokerul din carti -- si un erou principal care alterneaza intre manios-razbunator la detasat-seren. Momente de actiune si comedie la un loc si binenteles, jocului de carti ca patima - profesionisti si amatori, escroci si fraieri, fisicuri, jetoane, whisky, fum de tigara, si invingatorul ia totul... 8) ;

Not quite happy end, dar nici melo si ce-i mai important, lasa o portita deschisa pt. un sequel..mai ales ca those card skills took some time to learn :)

[-=xXx=-]

Am vazut mai demult un film cred k thailandez... super film shi nu mai shtiu qm se num :( dak shtzitzi ceva filme thailandeze.... Asta despre care vb eu era despre un tanar care pleak din satul lui k sa reqpereze un cap de la o statuie sacra din satul lui......super film da pacat k nu mai shtiu qm se num:(.... sper sa shtie cnv... :?

[jeleu]

ong-bak.

[bellhop]

Exiled, aka Fong juk (2006)
Johnny To's latest gun porn, toss a coin for luck, kick the empty red bull can and shoot it in the air for a warm-up. 8)

set in Macao, cartier modest no big sets, nothing fancy, only the usual cast of HK suspects: Nick Cheung, Simon Yam, Francis Ng, Anthony Wong, Suet Lam toti gangsteri, cu vanitati si afinitati personale;

acelasi stil de bun povestitor si maestru al actiunii la To, mereu plusand cand ai senzatia anticipezi urmatoarea miscare: umilirea adversarului before execution - in public, cruzime - shooting the victim already dead, sau haz de necaz in clipele de ragaz - the bookie personaj burlesc in hotelul retro care ofera hit tips, sau datul cu banul pentru a decide urmatoarea miscare.

and of course there is karma - good things happen to good people - descoperirea transportului de aur dupa ratacirea in the wilderness mai ceva ca in o mie si una de nopti, and the expiation - getting rid of the really bad guy and saving the innocent mai important decat fuga cu potul cel gras.

excelent soundtrackul pe corzi ca si in Election, mereu se potriveste peerfect pe tensiunea si dinamica personajelor, stilul gangster spaghetti dur dar subtil pe trairile interne, camera perspective move from upside down, si secventa eerie redata cu incetinitorul si post-procesata din showdownul final, virtutile morale ale povestii de camaraderie in sine.

Happy Chinese New Year everybody! :)

[Twinsen]

Kids return (Kidzu ritan) (http://www.imdb.com/title/tt0116767/)

Poveste despre maturizarea a doi liceeni, merele stricate din liceul lor. Previzibil, unul din ei trece de la terorizarea colegilor si gainarii marunte la a deveni un membru a lumii interlope. Celalalt are o sansa de a ajunge cineva datorita talentului deosebit de boxer.

Kids return ar putea fi considerat un film gen Hallmark, dar Kitano tine la protagonistii sai si refuza sa-i judece. Viata e grea pentru toata lumea, intr-o Japonie prezentata ca o tara cu probleme sociale si economice. Chiar si cei care invata si muncesc din greu pot sa rateze, asa ca in atmosfera pluteste o melancolie adanca. In pofida simplitatii, atat personajele cat si povestea suna autentic. Kitano pare sa spuna ca pana la urma ceea ce conteaza e sa fii tu insuti si sa-ti pastrezi simtul umorului. Pentru el asta pare a fi reteta supravietuirii intr-o lume dura care altfel te-ar distruge.

[-=xXx=-]

haidetzi mey chiar nu shtie nimeni de filmu de care v-am povestit? :((
:(( shi mia plaqt atat de mult ....:(( da aqm ash vrea sa il mai vad da nush qm se numeshte:(( shi vad k nimeni nu shtie :(( va rog dak shtitzii pplss

[Twinsen]

Oare in ce limba vorbeste -=xXx=-? :? Parca seamana un pic cu romana, dar e greu de inteles si se pare ca nici el nu prea pricepe ce-i zic altii.

PS: ONG BAK!

[-=xXx=-]

ce glumetz eshti ... nu am intzeles prima oare ...
aa shi mai am o intrebare :D
vreau sa vad shi eu un fil shi nush qm se numeshte ... mia povestit cnv de spre el shi yo va intreb pe voi poate ma ajutatzi.. sal iau sal vad
ii depsre un baiat care creshte un pui de elefant.....shi dupa un timp vin uni shi ia elefantzii sai duk la un abator shi baiatu asta merge in cautarea lui....q un thailandez.... sper sa shtie cnv... plsss:P ms mult :) :hmm:

[Twinsen]

Dorm (Dek hor) (http://www.imdb.com/title/tt0495824/maindetails)

Nu sunt genul de spectator care se lasa usor impresionat de un film, dar atunci cand te astepti sa vezi un horror cu 80% sanse sa-l opresti dupa primele 10 minute si te alegi in schimb cu un film remarcabil, nu poti sa nu fii entuziasmat. O scoala bantuita e departe de a fi o tema originala, insa in Dorm e mai degraba un pretext pentru regizorul Songyos Sugmakanan de a crea o atmosfera unica.

Nou venit la internatul scolii, Ton se confrunta atat cu dificultatile integrarii cat si cu teama de a da peste una din fantomele care, conform povestirilor noilor sai colegilor, se gasesc din belsug in preajma. Intr-un mod interesant insa, filmul se metamorfozeaza intr-o vizune fantastica (la propriu si la figurat) asupra maturizarii si prieteniei. Sugmakanan creaza o lume la limita subconstientului, privita simultan prin ochii unui copil si prin prisma experientei. Daca povestea, altfel destul de reusita, ar fi fost la nivelul imaginilor si atmosferei, atunci as fi riscat sa zic ca Dorm e o capodopera. Chiar si asa, mi-a amintit ce simteam cand am devenit prima data interesat de filme asiatice de calitate - senzatia de imprevizibil, bucuria de a descoperi o lume intreaga de imagini si senzatii noi. :)

[Twinsen]

Made in Hong Kong (http://www.imdb.com/title/tt0123328/)

Unul din foarte putinele filme care m-au facut sa raman fara cuvinte, privind in gol la final. Inca nu pot sa-l comentez, poate dupa ce se vor mai aseza un pic scenele in minte. Exceptional.

[bellhop]

din selectia NYAFF 2007, unde filmul japonez a fost king of the hill :)

Freesia: Bullets Over Tears, Furîjia (2007)
nihilistic prin decoruri si atmosfera, rece ca o sala de cinematograf unde au uitat sa dozeze A/C-ul, dar numai la suprafata, actiunea intr-un in viitor apropiat, o societate in care statul lichideaza pe condamnati trimitand echipe de asasini cu permis sa lichideze infractorii, un asasin ramas cu sechele din nui experiment militar in copilarie - devenit aproape masina de ucis, singura licarire care il lumineaza si il mentine uman este imaginea unei fetite pe care, el insusi copil fiind a salvat-o de la inghet in cursul aceluiasi experiment, acum ea e sefa agentiei care se ocupa cu lichidarile, he is the most important asset. Cand echipa de asasini esueaza, si se lasa cu un macel in masa, vina cade pe umerii ei si el trebuie sa o protejeze. Detalii minimaliste mai sugestive decat o mie de cuvinte, coolness chiar si in agonie, si suficient de violent cat sa nu bata pasul pe loc;


Retribution, Sakebi (2006)
tema grudge refurbished in maniera detectivista - cu Koji Yakusho in rolul de detectivului surmenat care ancheteaza o serie de crime, in care cel putin una din ele pare comisa de el insusi. Chilling prin atmosfera de realism indusa de ancheta politiei interpusa cu manifestarile stafiei victimei;

Nightmare Detective, Akumu tantei (2006)
la fel, combinatie de film politist si horror, in regia lui Shinya Tsukamoto, ancheta politiei intr-un lant de crime provocate prin sugestie..asasinul-linie-fierbinte isi convingea/hipnotiza victimele sa se sinucida, vorbiind la telefon iar sinuciderea avea loc in somn - apucau ce nimereau si isi faceau harakiri. Un personaj care are capacitatea sa intre in visele oamenilor este convins de politis-ta din rolul principal sa descopere asasinul.Confruntarea dintre killer si dream detective in visul detectivei, devenita urmatoarea victima potentiala - asasinul care castiga puteri noi cu fiecare nou victima - este golit pur si simplu de energia negativa, printr-un sir de mutari ca la sah...;

[bellhop]

...and the absolute winner of hearts and minds,
Memories of Matsuko, Kiraware Matsuko no isshô (2006)
:love:
Ce se alege dintr-o viata de om, irosita din preaplinul iubirii, Matsuko o fiintza care a stralucit in tinerete dar care a avut parte numai de ghinioane -- devenita la un corp diform si abrutizat, obiect al oricarui dezgust, while still alive - si pana la urma gasita moarta pe maidan, dupa ce ajunsese in ultimul grad al decaderii sociale, traind intr-o camaruta mizera, inconjurata de gunoaie, nespalata si neingrijita, ostracizata si rupta de lume...;

cu o asemenea perspectiva a ratarii si degradarii umane expusa inca din inceputul filmului, pentru eliminarea din start a oricarei sperante de redemption si de simpatie cu eroina, greu de imaginat ca se mai poate construi din flashbackuri o poveste altfel decat demna poate de cel mai trist personaj care a trait vreodata.

dar nu patetismul e speciaitatea lui Tetsuya Nakashima, terificul autor al Kamikaze Girls de acum doi ani, mai profund de aceasta data, dar cu acelasi stil demential de de combinatie j-pop mtvist+ musicall + decoruri mirobolante stilizate in imagini ultra-pastelate si saturate la maxim, postprocesate cu, fluturi, pasarele si gladiole pe firmament, perspective obtuze transition cameras din toate directiile. Fotografie de basm, secvente de vis cu electro-socuri de cosmar, pitoresc, agonie si sublim inlantuite pe aceeasi linie melodica, muzica si coreagrafia top-notch 8).

life's a bitch pentru eroina Matsuko (Miki Nakatani) si nu e clar daca latura instant comica pe care o adauga autorul filmului in orice moment de tragism aduce usurare inimii, sau adauga la tragedia personajului.

asemanarea cu Vivien Leigh, pictoriale si opening titles&credits ca in Gone with the Wind mai mult decat un tribut adus filmului ca fabrica de vise, leitmotivul pantofilor fermecati si a cararii catre taramul fericirii si nostalgia intoarcerii acasa din Wizard of Oz, versul "reach out, stretch up high" , alte influente ca Amelie, Moulin Rouge si chiar Citizen Kane;

actul recuperatoriu nu putea sa lipseasca totusi, pentru a implini dreptatea si se releva ca un as din maneca regizorului-scenarist doar catre sfarsitul filmului sub forma unei carti de vizita pe care nefericita eroina o avea in mana in momentul cand si-a gasit sfarsitul - povestea si semnificatia acelui petic de hartie este si mesajul filmului, la fel precum fostul partener abrutizat in inchisoare descopera credinta, anume ca dincolo de orice ironie si deznadejde exista prieteni pe lume si speranta unui nou inceput.

[Pauline Kael]

Li Gong se marita cu un barbat pe care nu-l cunoste in "Red Lantern":
http://www.youtube.com/watch?v=LanZThe-ehY
Aici ea canta in "Shanghai 's Triad":
http://www.youtube.com/watch?v=B8R-pE8OQ_A
Fool moon ,beautiful flower...
http://www.youtube.com/watch?v=5LKxTDXBOgU
Andy Lau:
http://xs537.xs.to/xs537/09141/andy_lau_1326.jpg (http://xs.to)
Kazunari Miyomia
http://xs537.xs.to/xs537/09141/kazunari_miyomia834.jpg (http://xs.to)
Leslie Cheung:
http://xs537.xs.to/xs537/09141/leslie-cheung247.jpg (http://xs.to)
Tatsuya Fujiwara
http://xs537.xs.to/xs537/09141/tatsuya_fujiwara511.jpg (http://xs.to)
Ken Watanabe
http://xs537.xs.to/xs537/09141/373watanabe302593.jpg (http://xs.to)

[Pauline Kael]

Takeshi Kitano,cineast complet,regisor,scenarist,si interpret,japonezul e deja un nume de referinta.Plimbat si pe la festivaluri di filme,internationale.Vazut un film extrem de violent,"Brother", despre gangsteri,yakuza,subcultura moderna americana,cu un finale care aminteste cumva de Ghost Dog.

[Chambord]

de Kitano am vazut Hana-Bi (care m-a bagat in ceata) si mai accesibilul si mai recentul Zatoichi ... m-au facut sa-mi dau seama ca il prefer totusi pe Kim Ki-Duk :)

[Pauline Kael]

A Better Tomorrow:

http://www.imdb.com/title/tt0092263/

[corinka]

Ati vazut Gwoemul? Eu l-am vazut prima oara la TIFF si l-am revazut la TV.
http://www.imdb.com/title/tt0468492/
Cum vi s-a parut?

[redmen]

Foarte misto.

[illotempore2002]

in Asia extrema mai intra si Indonezia, Thailanda, Malaezia (nu cred ca am scris corect da mi-e lene sa caut).....e un regizor foarte tare acum in Indonezia, foarte pe val, voi comunica numele mai tarziu il am scris pe o foaie acasa :) care are un film de tip docudrama despre problema poligamiei la musulmani :)

de asemenea stiu si de existenta unor regizori thailandezi (tot imi scapa numele dar il aflu mai pe seara)

voi aveti ceva informatii in zona asta?

[Chambord]

Apichatpong Weerasethakul si Pen-Ek Ratanaruang sunt 2 tineri regizori tailandeji buni

[Leonard]

şi Nonzee Nimibutr şi Wisit Sasanatieng sunt foarte buni

Apichatpong Weerasethakul nu-mi place de nicio culoare.

[Twinsen]

Regizorii cunoscuti thailandezi fac de obicei filme interesante din punct de vedere vizual,dar cu scenarii proaste. N-am reusit inca sa rezist pana la sfarsitul vreunui film de Apichatpong Weerasethakul sau Pen-Ek Ratanaruang. Syndromes and a Century mi sa parut in particular unul din cele mai plicticoase filme pe care am incercat vreodata asa le vad. Si Last life in the Universe a lui Nonzee Nimibutr a avut viata scurta pe hard-disk-ul meu. :p

De fapt, dintre regizorii mentionati nu vazut pana la final decat The Unseeable a lui Sasanatieng. Un horror destul de banal, dar cu elemente traditionale thailandeze care ii dadeau o nota de originalitate pentru mine. Cred ca singurul film thailandez care mi-a placut vreodata a fost Dek Hor (Dorm) (http://www.beyondhollywood.com/dorm-2006-movie-review/)

[Leonard]

Last Life in the Universe e al lui Ratanaruang. şi acesta şi altele din filmele lui (le-am văzut pe toate) pe mine m-au ţinut cu respiraţia tăiată. unele le-am şi revăzut (Invisible Waves, 6ixtynin9).
iar de Nonzee Nimibutr, OK Baytong m-a impresionat profund, mi se pare o capodoperă, de la idee la rezultat, totul e genial.

[illotempore2002]

The scent of green papaya, am auzit multe multe lucruri bune de filmul acesta vietnamez http://www.imdb.com/title/tt0107617/

nominalizat in 94 la Oscar si are de asemena cateva premii castigate.


multumex pt numele de regizori Thailandezi, incerc sa vad ca gasesc.

[Twinsen]

The scent of green papaya, am auzit multe multe lucruri bune de filmul acesta vietnamez http://www.imdb.com/title/tt0107617/ .
Don't get your hopes up. :p Telenovela frumos filmata.

[illotempore2002]

really?

mi-a povestit cineva in ale carui gusturi aveam incredere....

dar daca e s-o luam asa, si Almodovar filmeaza frumos telenovele

[Cinemania]

Chugyeogja (2008)

debutul (reusit zic io) lui Hong-jin Na

violenta, sange, suspans (finalul e pe alocuri insuportabil), niscaiva personaje 'negative' si atent studiate pana in cele mai mici amanunte, umor, ironie, razbunari, femei in agonie si brutalizate...asa cum sta bine unui film extrem asiatic

[Dan Gerose]

tocmai am aflat ca steven spielberg pregateste un remake dupa "oldboy", cu will smith in rolul principal. :-& http://bit.ly/29yt0

[Liviu-]

Oldboy e unul din filmele mele preferate de dupa 2000. Cred ca e usor de ghicit parerea mea despre un remake american. De fapt dupa cum arata cinematografia in ultimii ani nici nu ar mai trebui precizat american pentru ca deja au transformat chestia asta in industrie proprie. Mi-e ciuda cand vad ca filme atat de frumoase precum Oldboy sau Let the right one in sunt batjocorite astfel. Macar dupa Internal Affairs a iesit destul de bine The Departed, chiar peste original, dar asta datorita lui Scorsese, care e mult peste Spielberg dupa parerea mea, si datorita actorilor, iar peste Will Smith, desi si acesta din urma are potential mare.

[Cinemania]

poa' sa screama americanii la remake-uri pana scapa za brownie pe cur (vezi Visitor Q)...tot nu o sa le iasa ca la astia mici si rai

[Windom]

A auzit cineva de filmul asta (http://www.imdb.com/title/tt0123948/)? L-a vazut? O sursa eventual, daca se poate...:D

[Twinsen]

Nu-mi amintesc detaliile, pentur ca au trecut ceva ani de cand l-am vazut, dar povestea e originala si iti pune capul la contributie. Atmosfera e excelenta, ceea ce nu e de mirare avand in vedere ca e facut de Kiyoshi Kurosawa. Merita vazut.

[Twinsen]

Confessions (Kokuhaku) (http://www.imdb.com/title/tt1590089/) - Prima jumatate de ora din Confessions e practic o singura scena, la nivel de capodopera. Monologul masurat a unei profesoare in fata unei clase zgomotoase se metamorfozeaza de mai multe ori, capatand sensuri si ascutimi de pumnal pana la finalul de panica totala. Apoi insa filmul incearca sa se explice, sa adanceasca psihologia personajelor si aici esueaza. Ramane insa, pe tot parcursul, unul din cele mai dure si bolnave filme asiatice facute vreodata si asta spune ceva intr-o companie unde concurenta exista din belsug. Vizual filmul arata fantastic, regizorul Tetsuya Nakashima (Kamikaze Girls, Memories of Matsuko) creand un stil distinct de o frumusete sumbra. Cei carora le-a placut Oldboy sau Sympathy for Mr. Vengeance n-ar trebui sa-l rateze.

P.S. Windom, asta e film pentru tine! Sumbru ca dracu', bine filmat, singuratate la maxim. :))

[Liviu-]

Nu-i place lui Windom, pun pariu :P

N-as face legatura intre cei carora le-a placut Oldboy/Lady V si Confessions. Mie mi-au placut foarte mult cele ale lui Park, dar asta e ceva mai slab. Iti dau dreptate, prima parte e destul de interesanta, dar apoi devine cam exagerat si asta intr-un mod serios din pacate (nu in genul Love Exposure). Imaginea e intr-adevar foarte buna, lucru destul de rar la japonezi.

Ca tot am zis de Love Exposure, trebuie sa vad Guilty of Romance. Am vrut sa fac asta aseara, dar nu prea aveam chef de genul ala de film. Cu siguranta un alt film fucked up rau de tot, probabil mai mult decat Confessions.

[Twinsen]

Credeam ca lui Windom ii plac filmele astea in care nimeni nu e bun si intregul tragism al existentei e expus necrutator. :D

Acum serios, scena de inceput e exceptionala. E pacat ca apoi intra in pop psychology si esuaza ca mesaj. Dar la final am simti ca mi-e rau. Si am vazut destule filme ca sa am o rezistenta mare. Un film care ma face sa-mi fie rau, e cu adevarat bolnav. Daca asta e o calitate sau nu, nu stiu ce sa zic.

Guilty of Romance vreau si eu sa-l vad in curand. Din ce am auzit insa ar fi mai slab ca Love Exposure, ceea ce e de asteptat de altfel.

[Windom]

Credeam ca lui Windom ii plac filmele astea in care nimeni nu e bun si intregul tragism al existentei e expus necrutator. :D
You pretty much nailed it. Filmul e pe lista de ceva vreme, inainte sau dupa Madeo, nu mai stiu exact...

[Liviu-]

Madeo e incomparabil mai bun :P Eu zic ca n-o sa-ti placa Confessions, chiar te rog sa revii cu o parere :D Daca ar fi filmul exact cum suna acea mica descriere a lui Twinsen, atunci as fi de acord cu el. Dar nu e tot... faptul ca sunt implicati niste pusti si povestea e exagerata intr-un mod prea serios cu siguranta o sa-l plictiseasca ori o sa-l enerveze :P

[Twinsen]

Dar nu e tot... faptul ca sunt implicati niste pusti si povestea e exagerata intr-un mod prea serios cu siguranta o sa-l plictiseasca ori o sa-l enerveze :P
Eu n-am inteles niciodata faza cu "sunt implicati niste pusti". Traim cu impresia gresita ca suntem mult mai destepti decat cei mai mici ca noi. De fapt avem mai multa experienta,dar suntem si deja inchistati in alegerile deja facute. Mi mi se par foarte interesante filmele cu tineri tocmai pentru ca e momentul formarii personalitatii, cand iti pui intrebari esentiale si incerci sa gasesti raspunsul. Bine, in Confessions ideea e cu totul alta, e mai degraba pe thriller/drama dar nu vad de ce ar deranja pe cineva faptul ca o parte din personaje sunt tineri.

[Liviu-]

Nu cred ca deranjeaza pe cineva ca-s implicati pusti, adica doar asta, ci modul neverosimil in care sunt ei implicati in poveste. Cum ai zis si tu, in Confessions ideea e cu totul alta, pentru ca eu ma refeream strict la filmul asta.

[Twinsen]

Liar Game l-a vazut cineva? E vorba de serie de jocuri in care personajele pot sa castige sau sa piarda sume uriase de bani si in care cheia consta intr-o combinatie de inteligenta si capacitate de a-ti manipula adversarii. Mi s-a parut foarte distractiv ca thriller. Un preview pe youtube: Liar Game (http://www.youtube.com/watch?v=G9eWGRxDjlo&feature=results_video&playnext=1&list=PL557ADE425B82332C)

[Kriss_Kringle]

Ca tot se vorbeste de filme asiatice,a vazut careva The Yellow sea (http://www.imdb.com/title/tt1230385/) sau Tazza: The High Rollers (http://www.imdb.com/title/tt0875025/)?Le am in pc de ceva timp dar inca nu le-am vazut.Twinsen,tu ar trebui sa stii ca esti cel mai actualizat. :P

[Twinsen]

Yellow Sea mi s-a parut un thriller decent realizat, dar banal. N-am rezistat pana la sfarsit.

Pe genul asta de crime/thriller ti-as recomanda mai degraba ceva gen The Chaser (http://www.imdb.com/title/tt1190539/) sau Friend (http://www.imdb.com/title/tt0281718/), daca nu le-ai vazut deja.

[Kriss_Kringle]

Yellow Sea mi s-a parut un thriller decent realizat, dar banal. N-am rezistat pana la sfarsit.

Pe genul asta de crime/thriller ti-as recomanda mai degraba ceva gen The Chaser (http://www.imdb.com/title/tt1190539/) sau Friend (http://www.imdb.com/title/tt0281718/), daca nu le-ai vazut deja.

Chaser l-am vazut acum 1 an iar Friend il aveam pe lista, insa n-am apucat sa-l iau.De High Rollers sa inteleg ca nu stii nimic?

[Liviu-]

Mie mi-a placut The Yellow Sea. E facut de aceeasi persoana care a regizat The Chaser, doar ca e destul de diferit in sensul ca e mai lung, mai greoi, are un start lent, actiunea incepand dupa vreo 40 de minute parca, si nu exista momente usor comice. E o portie sanatoasa de violenta, uneori chiar gratuita, dar e destul de realist facut filmul.

[Twinsen]

Chaser l-am vazut acum 1 an iar Friend il aveam pe lista, insa n-am apucat sa-l iau.De High Rollers sa inteleg ca nu stii nimic?
N-am auzit de el.

[Kriss_Kringle]

M-am cam ferit de el si din cauza duratei ca am director's cut care tine 2:20 min.Stiam ca e cam greoi iar deocamdata nu prea am starea necesara.Apropo,de Outrage-ul lui Kitano, ceva impresii?Chiar am de gand sa-l vad zilele astea

[Twinsen]

Un top 50 al filmelor horror asiatice din ultimii 10 ani. Merita citit, omul se pricepe:

http://www.cultreviews.com/articles/the-50-best-asian-horror-films/

[Mercutio]

merci, voi verifica lista. am un intreg raft de filme asiatice la movie rental store-ul ce-l frecventez, in care predomina horrorul. insa am retineri in a alege, mai ales la vederea imaginilor de pe coperta, cam dure, cam sangeroase. nivelul de groaza ce poate fi suportat (sau mai bine zis toleranta la groaza) la japonezi e diferit de al nostru, cel occidental. as zice ca e mai ridicat al lor, data fiind cultura deosebita, cu harakiri si sabii de samurai vajaind prin toata istoria lor. si desi pot spune ca sunt fanul filmelor cu samurai, de horrorul joponez, asiatic, nu am reusit sa ma apropii. am urmarit cateva dar mai mult am ezitat, cu toate ca stiu ca e foarte posibil, ca in ciuda (sau in spatele) unor scene cu taieturi de membre sau capuri, cu arterial blood spray, cum se mai spune, sa se ascunda un film de calitate. asa ca lista e bine venita. tipul care e realizat topul pare cunoscator, intr-adevar. a punctat de la bun inceput diferentele intre horror-ul asiatic si cel de la holywood. asta chiar ar putea fi o tema interesanta de discutie.

[Twinsen]

Eu ti-as sugera sa incepi cu filmul de pe primul loc in topul acela, A tale of two sisters. E horror psihologic, excelent din punct de vedere tehnic (regie, actori etc), fara violenta extrema. Un clasic in genul sau.

[Mercutio]

Eu ti-as sugera sa incepi cu filmul de pe primul loc in topul acela, A tale of two sisters. E horror psihologic, excelent din punct de vedere tehnic (regie, actori etc), fara violenta extrema. Un clasic in genul sau.

:)) il stiu foarte bine din vedere, cred ca l-am evitat de 5-6 ori.
imaginea aia cu copilele insangerate m-a indepartat mereu.
cred ca il iau chiar in seara asta.

[Kriss_Kringle]

Eu recomand Noroi:The Curse.Are un aer de mocumentary in prima jumatate dar dupa aia devine din ce in ce mai nebun.
A tale of two sisters a fost bun dar sincer nu pot sa zic ca m-a dat pe spate.Probabil o sa-l revad in curand,poate imi voi schimba parerea.Curios ca nu se afla Cure pe lista,daca-mi aduc aminte si ala e un thriller psihologic/horror.
Three extremes am tot ezitat sa vad de mai bine de-un an.Ce parere ai despre ele Twinsen?

[Liviu-]

Cure e mai vechi, acolo sunt doar filme din deceniul trecut. Apropo de asta, chiar aseara l-am vazut... si e unul din cele mai creepy filme peste care am dat. Excelenta atmosfera.

Mercutio, A tale of two sisters nu contine foarte multe imagini oripilante, chiar daca s-a intamplat sa dai tu peste una din ele. E doar marketing. Filmul e mult mai mult decat un simplu horror, din punctul meu de vedere e cel mai bine pus la punct horror pe care l-am vazut (in ceea ce priveste relevanta scenelor si a modului in care se imbina ele... dar asta daca il privesti cu atentie). De altfel e si horror-ul meu favorit, nu e neaparat cel cu atmosfera cea mai buna, dar cred ca e cel mai complex si cel mai bine realizat.

@Kriss - Incearca-l. S-ar putea sa nu-ti placa toate segmentele sau cu siguranta o sa-ti placa inegal, dar, din punctul meu de vedere, merita. Ai sa vezi un Miike mai putin pus pe sotii aici din cate tin eu minte. Park e la un nivel mai slabut fata de ce face el de obicei, dar tot e interesant. Celalalt nu mi-a placut foarte mult, poate vizionarea filmului intreg ar fi ajutat mai mult.

[Twinsen]

Filmul e mult mai mult decat un simplu horror, din punctul meu de vedere e cel mai bine pus la punct horror pe care l-am vazut (in ceea ce priveste relevanta scenelor si a modului in care se imbina ele... dar asta daca il privesti cu atenti
Si eu tin foarte mult la A tale of two sisters. Cel mai mult insa dintre horror-urile asiatice imi place Spider Forest (http://www.imdb.com/title/tt0407821/). Diferenta consta in principal in implicarea emotionala a creatorului, Jee-woon Kim isi toarna talentul remarcabil in A tale of two sisters, pe cand Il-gon Song isi toarna pe deasupra si sufletul in Spider Forest.

Three extremes am tot ezitat sa vad de mai bine de-un an.Ce parere ai despre ele Twinsen?
Nu l-am vazut, numele nu mi-a inspirat prea multa incredere. In general nu ma atrag filmele "extreme".

[Mercutio]

am urmarit, first, The tale of two sisters. excelent realizat filmul. mizanscena in primul rand. meticulosa. fiecare piesa de decor, fiecare culoare, potrivit alease. imaginea la fel, prin compozitie, prin cadrele riguros lucrate, taiate. aceasta atentia pentru detaliu creeaza o atmosfera de realism in care elementele horror isi fac cu adevarat efectul. povestea e fara intriga, iar viziuni cu persoane disparute si personalitate multipla reprezinta motive cam uzitate. dar - si asta e esential in film - personajele si raporturile dintre ele sunt construite cu grija si mai ales cu rabdare. spre deosebire de filmul hollywoodian, in care expunerea la inceputul filmului e de obicei foarte scurta, in cateva minute afli totul despre personaje, in filmul asiatic, am observat si la Audition de exemplu, autorii nu se grabesc deloc in aceasta privinta. de multe ori faptele depasesc caracteriazarea unor personaje. ceea ce da o nota interesanta, misterioasa, provocatoare din punct de vedere intelectual si psihologic pentru spectator.

am vazut apoi The three extreme. am auzit de el aici si am dat peste dvd din intamplare. e o colectie de trei filme horror:
din China Fruit Chan cu "Dumplings"
din Coreea Chan-wook Park cu "Cut"
din Japonia Takashi Miike cu "Box"
daca primul si al treilea n-au nimic special, al doilea e de-a dreptul outstanding. un figurant merge acasa la un regizor de filme horror si il ia ostatec. si pe el si pe sotia lui. personajul negativ e atat de comic in filozofia lui de viata, in depresia si actiunile lui, ca ai impresia ca te uiti la o comedie, si inca una buna, nu la un horror.
domnule, Chan-wook Park nu se dezminte.

[Twinsen]

Guilty of Romance (http://www.imdb.com/title/tt1743724/) - Shion Sono e nebun, dar un nebun stralucit. Tocmai cand ziceam ca n-am vazut aproape nimic facut in 2011 care sa-mi placa, Guilty of Romance salveaza anul. :P Sono isi continua faza de depresie, dupa high-ul urias din Love Exposure si face in Guily of Romance un poem al depravarii. Filmul e atat de dement incat e inutil sa fie povestit, dar e in acelasi timp o opera de arta si un gunoi. I loved it. :x

[Kriss_Kringle]

Am vazut in sfarsit The yellow sea si mi-a placut.Poate ca nu e la fel de bun ca The chaser si asta in mare parte datorita povestii care e labartata si devine cam confuza de la jumatate incolo, dar nici nu-i prea departe de el.
E o combinatie intre thriller existential,actiune si horror care merg destul de bine daca ignor faptul ca personajul principal a fost implicat in mai multe accidente decat un manechin de test si a supravietuit.
Sunt cateva scene absolut geniale,in special cea in care Myung-Ga ia osul si incepe sa sparga capatani in stanga si in dreapta dand dovada de un barbarism desavarsit.Unul din cele mai bune thrillere pe care le-am vazut in ultima vreme chiar daca din punct de vedere narativ se pierde putin pe drum.

Nota 7/10

Apropo,a vazut cineva Mad detective al lui Johnnie To?:-?

[Mercutio]

Apropo,a vazut cineva Mad detective al lui Johnnie To?:-?

l-am vazut eu acum catva timp. nu e extraordinar, dar ideea mi-a placut. adica felul in care se manifesta nebunia detectivului.

[Twinsen]

Scabbard Samurai (http://pageofmadness.wordpress.com/2011/05/13/sayazamurai//) - Fiind exilat temporar intr-o tara unde un anumit gen de download nu e deloc recomandat, am ocazia sa le bag pe gat colegilor filme la care nu s-ar uita nici legati daca ar avea o alternativa hollywoodiana. :D Scabbard Samurai e un film foarte amuzant, dar la fel de amuzante au fost reactiile la "proiectie": incepand cu "asta e cel mai idiot film pe care l-am vazut", continuand cu hohote de ras, apoi tacere si ochi umezi, iar la final gura cascata. :-O Omoshiroi. :))

[Kriss_Kringle]

Interviu cu Choi Min-Sik (http://www.comingsoon.net/news/movienews.php?id=92154)

Chiar e meritata comparatia cu De Niro,tinand cont de felul in care trece prin transformari fizice si intra extraordinar in pielea personajelor pe care le joaca.
Asptept cu interes sa vad Nameless Gangster (http://www.youtube.com/watch?v=zPRFKk3gYBE):D

[Liviu-]

Misto interviul si decent trailer, ar putea fi ceva. Probabil sa sa-l vad tocmai pt ca joaca ele.

Recomand Failan, cred ca e printre filmele mai putin cunoscute in care joaca. Mie mi-a placut destul de mult.

[Kriss_Kringle]

N-am mai vazut un film asiatic de la Mad detective acum cateva luni.Mersi pentru Failan,l-am adaugat pe watchlist.:D

Nameless gangster are deja 2 review-uri pozitive de la critici si 2 de la useri.Ramane de vazut ce casa de distributii va cumpara drepturile ca sansele sa-l vedem la cinema sunt de fix 0.

[Twinsen]

Ce s-o intamplat cu Yimou? :-O O suta de milioane de $ aruncati pe un blockbuster atat de fals ca Flowers of War. Pentru mine a fost de-a dreptul iritant, de la gargara patriotica chineza pana la modul in care se foloseste de americanu' din papura ca sa vanda bilete si in vest.

[maur]

ca tot vorbeai de Yimou.
am vazut filmul sau din 2009: 'The woman, the gun and the noodle shop'
aparte toate consideratiile care se pot face despre film(remake al Coen B.,)pe care nu l-am vazut,mi-a placut structura filmului: nu te lasa relaxat nici un moment.fotografia este super, vazuta si in HD, iar jocul actorilor exceleaza.absenta(sau aproape) a coloanei sonore exulta dimensiunea filmului.
8/10

apoi, am considerat intotdeauna ca sudcoreenii sunt printre cei mai occidentali asiatici:
Im Sang-soo imi confirma parerea cu filmul 'Sotia avocatului' . forme traditionale dar continuturi occidentale.fulminanta, dar si feroce privire asupra unei familii deja ravasita.
8,5/10

[Kriss_Kringle]

Se pare ca va aparea o continuare la The Host.Prima scena din film se poate vedea aici (http://www.comingsoon.net/news/movienews.php?id=97283&utm_campaign=facebookfan&utm_source=facebookfan&utm_medium=referral),clip in care e aratat la sfarsit si procesul de before and after in materie de CGI.

Habar n-aveam ca o sa se faca si partea a 2a la filmul lui Joon-ho Bong,care e posibil sa nu fie regizat tot de el dar chiar si asa,arata bine ce e in clipul respectiv.

Cand am vazut The host acum cativa ani,tin minte ca am ramas masca in momentul in care a iesit prima oara din apa monstrul si cat de realist parea.
Sunt curios daca o sa reuseasca sa combine satira,umorul si groaza la fel de bine ca primul,pentru ca la CGI nu pare cu nimic mai prejos.

[maur]

daca reusesti sa nu-ti placa filmul 'Poetry' (Lee Chang-dong),ai mari posibiltati sa treci drept un incult.
un principiu de Alzheimer, o pasiune pentru flori, un nepot ce creste rau ,intr-o societate coreeana cinica,scena de sex intre batrani (3 minute), dar mai ales poezie, in stadiu elementar, ce-i drept., dar poezie.
9,5/10

[Twinsen]

Jiro Dreams of Sushi (http://www.imdb.com/title/tt1772925/)

Un documentar excelent, nu atat despre sushi, cat despre cautarea perfectiunii si despre familie. Jiro Ono e la peste 80 de ani unul din cei mai buni bucatari de sushi din lume, o masa de jumatate de ora, la restaurantul sau cu doar 10 locuri, costa peste 300 de dolari. Realizatorii reusesc sa suprinda atat pasiunea sa despre sushi cat si efectul pe care il are asupra copiilor sai, care initial fara voia lor, ii calca pe urme. Oh si imaginile cu world-class sushi sunt =P~

[Kriss_Kringle]

Nameless gangster

Filmul beneficiaza de o regie competenta si de un ritm constant.
Choi Min-sik si Ha Jung-woo joaca bine,primul aratandu-si versatilitatea in timp ce al doilea vine tare din urma,fiind al treilea film in care-l vad si nu m-a dezamagit in nici unul.

Problema e scenariul,care e destul de subtire si povestea nu starneste un interes indeajuns de mare,ca sa nu mai zic ca nu exista tensiune pe toata durata sa,ceea ce-l face cam plat si la 2:15 minute,deja tine prea mult.

6/10

Chingoo

Asta s-a vrut o combinatie intre Stand by me,Sleepers,A Bronx tale si Goodfellas.Chiar daca ideea de a studia cum decurge prietenia a patru indivizi de-a lungul vietii e buna,regizorul nu a reusit sa faca totul sa mearga cum trebuie.

In primul rand,sunt prea fragmentate perioadele din viata lor,de la copilarie,la adolescenta si intr-un final la maturitate.Prin primele doua faze se trece foarte repede si ajungi sa-i vezi deja adulti,fara sa iti pese prea mult sau sa te poti identifica cu vreunul din ei.

Pe langa asta,doar cei care aveau sa devina gangsteri au fost explorati mai mult,ceilalti doi facand cate o vizita din cand in cand pe ecran.
Chingoo e decent dar sufera cam de aceeasi buba care o are si Nameless gangster.

6/10

Coincidenta a facut ca ambele filme se petrec in Busan,1990(perioadele cheie),cand presedintele Coreei de Sud declarase razboi crimei organizate.

[Twinsen]

Mie Chingoo mi-a placut mult, cand l-am vazut in urma cu ceva ani. Spui ca trece prea repede peste tineretea protagonistilor, dar marea majoritate a filmelor cu gangsteri n-o arata deloc! Eu cred ca isi construieste decent personajele, focusul e pe ele, nu pe violenta si "thug life".

[Kriss_Kringle]

Nu mi s-au parut bine conturate personajele nici atunci cand au ajuns la maturitate.Ce m-a enervat cel mai mult a fost faptul ca desi tema filmul e prietenia,cei care au ajuns oameni cu studii superioare nu au depus un efort considerabil ca ceilalti sa nu ajunga gangsteri,nici macar din liceu nu si-au batut capul prea mult.

Pentru mine Chingoo e doar o idee buna executat binisor din punct de vedere vizual dar scenariul e prea subtire,nu i s-a creat un profil psihologic fiecarui personaj incat sa ma multumeasca.
Iar despre copilarie,degeaba e aratata daca e de umplutura,pentru ca nu ofera vreo revelatie despre ei si ce anume i-a facut sa ajunga asa.

Uita-te la Snabba Cash daca vrei sa vezi character development facut cum trebuie intr-un film cu gangsteri.

[Twinsen]

Cu ocazia postului numarul 1500 pe forum m-am gandit sa fac un top ten personal a filmelor asiatice bune, dar putin cunoscute. Cam toate pot fi gasite pe AsiaTorrents. N-am inclus filme despre care am scris deja mult pe forum, cum ar fi cele a lui Shunji Iwai.

10. Kamome Diner (http://www.imdb.com/title/tt0483022) - Deschiderea unui restaurant japonez in Helsinki duce la un culture clash amuzant, dar si revelator prin interactiunea dintre japonezi si finlandezi. Un film placut, care combina cu umor de calitate quirkiness-ul celor doua natiuni.

9. Gomennasai (http://www.imdb.com/title/tt1989511) - Horror japonez bazat pe o idee originala si cu o structura neconventionala. Cum ar fi daca simplul act de a citi o carte sau un text ar putea sa te ucida lent, prin structura si cuvintele folosite?

8. Welcome back Mr McDonald (http://www.imdb.com/title/tt0133170/reference) - Feel good movie care ilustreaza intr-o nota umoristica evenimentele legate de crearea unei piese de teatru radiofonic.

7. Secret (http://www.imdb.com/title/tt1037850/reference) - Secret e un film romantic care iese in evidenta prin latura surpranaturala si mai ales prin dragostea autentica pe care o exprima fata de muzica.

6. My Heart Is That Eternal Rose (http://www.imdb.com/title/tt0093944/reference) - Combinatie old-style intre film de dragoste si actiune. Beneficiaza de o chimie excelenta intre protagonisti si scene de lupta intre gangsteri foarte bine filmate.

5. Tokyo Boy (http://www.imdb.com/title/tt1179301/reference) Povestea romantica si romantizata a unei personalitati fracturate, reuseste sa fie unic intr-un gen destul de raspandit in Japonia. Frumos filmat si jucat.

4. One fine spring day (http://www.imdb.com/title/tt0295192/reference) Un studiu delicat si subtil a modului in care porneste si evolueaza o relatie. Filmele de dragoste coreene contin de obicei melodrama cu lopata sau comedie simpla, insa filmul de fata e exceptia.

3. The Cherry Orchard (1990) (http://www.imdb.com/title/tt0100540/reference) - Un liceu de fete pregateste o reprezentatie a piesei "Livada cu visini" a lui Cehov. The Cherry Orchard e un film rohmerian prin dialogul aproape continuu, care contureaza personajele si mediul in care traiesc.

2. The Magicians (Mabeopsadul) (http://www.imdb.com/title/tt0796825/reference) Din punct de vedere cinematografic, The Magicians e uimitor prin faptul ca e filmat fara nici macar o taietura. Mai importanta insa e atmosfera cu adevarat magica pe care reuseste sa o creeze printr-o reflexie melancolica si calda asupra varstei mijlocii.

1. Parade (http://www.imdb.com/title/tt1493070/reference) - Un grup de tineri care impart chiria unui apartament ajung sa se confrunte cu o serie de crime din cartierul lor. Filmul lui Yukisada e o reusita la multe nivele diferite, de la crime story cu personaje bine devoltate pana la studiu subtil al societatii japoneze. Finalul e foarte puternic.

[rvn]

6. My Heart Is That Eternal Rose (http://www.imdb.com/title/tt0093944/reference) - Combinatie old-style intre film de dragoste si actiune. Beneficiaza de o chimie excelenta intre protagonisti si scene de lupta intre gangsteri foarte bine filmate.

am fost de cateva ori pe punctul de ma uita la filmul asta.n-am stiut cum sta treaba cu reactiile chimice, caci altfel, n-as fi ezitat.
revin cu impresii dupa vizionare..
p.s. T., la postul 1500, tre' sa dai de baut.

[Twinsen]

revin cu impresii dupa vizionare..
Well? :P

[nostromo]

Ma grabesc sa raspund eu, sa nu ma prinda noaptea polara in care oricum nu mai posteaza nimeni :D Mi-a placut Parade, o recomandare buna. Totally disturbing in final, desi pe parcurs chiar ma gandeam de ce ai folosit (obsesiv, as putea spune :D) cuvinte precum crime story si crime, in doar cateva propozitii.

Chiar nu ma asteptam sa merg pana intr-acolo incat sa-mi fac cont pentru a spune asta, dar am considerat ca macar atata gest pot sa fac si eu. Voi mai incerca din topul tau, sper sa nu fie doar norocul incepatorului >:)

Keep up!

[Twinsen]

Ma bucur ca ti-a placut Parade si daca tot ti-ai facut cont, mai posteaza parerea ta cand mai vezi un film asiatic, fie ca e sau nu din lista aia. In functie de ce iti place, iti pot sugera filme ce ar putea fi pe gustul tau.