Sa-l ecranizeze Nicolaescu. Now that would be a vision :w00t:

Orient Vision Express :w00t:

Nu prea ma descurc cu citatele da' am vazut pe undeva ca Pitbull atinsese un subiect pe care dorea sa-l trateze la rubrica asta. Pana nu demult nici eu nu acordam atentie numelui traducatorului atunci cand luam in mana o carte, dar dupa ce m-am mai desteptat am ajuns la concluzia ca cei care intermediaza contactul nostru cu scrierile aparute in afara sunt unii dintre cei mai admirabili "martiri" din domeniile artistic-intelectuale. Despre neprofesionalismul unor traducatori am citit si in niste interviuri acordate de Antoaneta Ralian si Radu Paraschivescu care spuneau ca mai ales dupa '89, odata cu aparitia editurilor ce urmareau sa obtina un profit imediat multi oameni care n-aveau nicio legatura cu domeniul asta au generat o tendinta care presupunea inlocuirea principiului calitatii cu cel al cantitatii (A.Ralian cred ca are putin peste 100 de opere traduse). Stiu ca nu doar traducatorii sunt de vina pt. cartile traduse prost, caci lucreaza sub presiunea deadline-ului si sunt prost platiti. Faptul ca sunt privati si de cele macar "15 minutes of fame" si de o minima recunostinta(poate am folosit gresit cuv. fame) ii poate frustra suplimentar si nu vad un alt motiv pt. care ar lucra in acest domeniu decat satisfactia pur individuala pe care ti-o da autorul pe care incerci sa-l oferi publicului intr-o forma cat mai autentica. Parca Blaga zicea ca cel ce doreste sa traduca o poezie trebuie sa fie in primul rand poet si abia apoi traducator. Cred ca aceasta nuantare(negare) a tezei conform careia poezia e intraductibila e aplicabila si in cazul creatiilor care dpdv stilistic cultiva lirismul. Un traducator putea ajunge la situatia paradoxala in care opera rescrisa sa fie peste cea originala. Astazi mai este necesar ca cel ce traduce sa fie un fin cunoscator al culturii din care vrea sa implanteze o parte in cea autohtona? Trebuie sa posede gena de creator pe langa celelalte calitati sau e suficient sa cunoasca bine doar limba romana si pe cea a scriitorului
abordat?As vrea sa-mi dai cateva nume de traducatori tineri talentati, dar si sa-mi spui care sunt impostorii in domeniu, veleitarii. Nu sunt un cunoscator al literaturii horror si nici nu am devorat biblioteci intregi, dar te rog asta pt. ca vreau sa citesc si ceva literatura contemporana si nu doresc sa fac cunostinta cu un autor nou falsificat. Care este cel mai dificil text cu care te-ai confruntat? Ai facut si subtitrare de film?

A omiulea mesaj din topic.
(De fapt, poa' sä fie si-a umilionulea, mult îmi pasä mie; e doar un bump, cä iar nu väz.)

* * *

Later edit (dupe ce-am väz't).
Ce chestie, dom'le! Chiar mie-mi era destinat mesajul! :)
Mä bucur cä ai atins problema. As putea vorbi despre asta o droaie, dar timpul nu iartä - deci, deocamdatä asa, pe scurt, si pe urmä, cätinel...
E foarte adevärat ce spunea Blaga: poezia NU se poate "traduce", ea nu se poate decât RESCRIE într-o altä limbä. De aceea, evident, tälmaciul ei TREBUIE sä fie poet la rându-i.
Pe vremuri, când se traducea pe-ndelete (când TOATE se fäceau pe-ndelete, nu ca acum), traducerea unei cärti prespunea o ditamai perioada de pregätire: lecturi repetate ale textului, cu creionul în mânä; cunoasterea operei autorului în general (atât direct, cât si prin interpusi - critici, exegeti, comentatori...); studii si exercitii practice pentru gäsirea echivalentelor stilistice... si câte si mai câte! (Evident, cunoasterea culturii nationale sau locale din care fäcea parte cartea nu putea sä lipseascä!) Päi îmi vine sä-nnebunesc, când compar asta cu modul în care-am fost nevoit sä traduc în ultimii ani: ia cärämida de Judith McNaught sau de Julie Garwood, fuga acas', tzup pe computer, sfârrr, 350 de pagini în 7 zile, ca sä-mi iau banii si sä-mi plätesc Vodafonu' si Meganetu' si Renelu'. SINGURA concesie fäcutä stilului si culturii tine de faptul cä cele douä tanti de mai sus scriu aproape cu religiozitate romane "istorice" care se petrec în secolul XII, imediat dupä cucerirea Angliei, unde câte-o mimi saxonä e märitatä politic cu câte-un baubau scotian, si pe parcurs ea descoperä cä el are o inimä de aur, si el descoperä cä ea are douä perechi de coaaaie si devine mai egalitarist cu femeile din clan. (Dacä n-am tradus zece romane cu subiectul ästa, n-am tradus nici unul!) Asa cä-i pun pe britanici sä vorbeascä arhaic, pe scotieni cu "Ie darä" si cu "No", pe galezi cu "fusei" si "väzui", si pe normanzi, cam ca turcii din romanele lui Eugen Barbu. Si zic cä fac literaturä! Hai sä fim seriosi!
Cel mai groaznic traducätor pe care l-am întâlnit vreodatä a fost grupul format din numitele Topor si Grädinaru (Doina x 2), plus Simina si Miruna (Sprinteroiu x 2), care-au copiat în românä integrala Agatha Christia la "editura" Excelsior. Crimä färä pedeapsä. Un program de tradus automat ar fi scos ceva mai bun ca astea.
Foarte prost, Gabriel Stoian, de la Nemira - si altii de pe-acolo, cä Nicolau si Popescu îi luau mai mult pe simpatii si antipatii glandulare, nu pe valoare.
Dar tot acolo a lucrat si Ion Doru Brana, unul dintre cei mai buni din generatia mea (de mijloc), sä zicem. Foarte bun e si Mihai Dan Pavelescu.
Cea mai genialä traducere pe care am citit-o vreodatä e a lui Mircea Ivänescu: "Ulysses" de Joyce. Omul ästa ar merita un monument. Conform originalului, a folosit TOATE stilurile posibile, de la cel de cronici medievale pânä la al mistocarilor din anii '70 - si pe orizontalä: stiluri reci, calde, melodramatice, alambicate, seci, înflorite, etc., etc...
Un alt fenomen este "Gargantua", semnat de Romulus Vulpescu (de fapt, n-a fost singur: se adunau toatä gasca de filologi, cu ceva vodkä, si fäceau un fel de sezätori traducätoricesti - mai ales la capitolele cu "Copiläria..." si "Stergaurul...", unde era nevoie de zeci si zeci de expresii, proverbe, etc., etc.)
Gata, pe ziua de azi.

Ivanescu este dupa mine cel mai bun exemplu a ceea ce spunea Blaga. Este inainte de toate un mare poet(numai pentru asta si ar trebui sa i se ridice un monument in sibiu) l-au facut deocamdata doar cetatean de onoare al orasului..L-am vazut de multe ori dupa revolutie citind pe strazi in mers, total rupt de realitatea din jur; pt. el nu cred ca exista si altceva in afara de carti, lecturi, traduceri.. stiu sigur ca l-a mai tradus pe kafka si pe berryman. de ani buni imi fac curaj sa citesc Ulise in traducerea lui (acelesi recomandari le-am primit si de la alte persoane), insa.. aman. nu stiu nici daca am sa gasesc s-o cumpar.

Vreau sa va intreb daca va spun ceva traducatoarele Linda-Maria Baros&Georgiana Ban.Am citit traducerile lor din franceza la poeziile lui Boris Vian(Je voudrais pas crever/N-as prea vrea ca s-o mierlesc) si mi se par foarte reusite. La fel, Paul Miclau(a tradus Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara de Vasile Voiculescu).Amandoua volumele de poezii au aparut in editie bilingva-romana-franceza, la Ed. Paralela 45.

Pe cele douä traducätoare nu le stiu. Exemplul pe care l-ai dat din Vian mi se pare interesant, dar as avea nevoie de tot poemul, ca sä mä pronunt.
Micläu e un foarte bun lingvist, într-adevär, dar în anii '70, la filologie, era soiul tipic de decan politruc care lingea-n cur partidul, ba chiar le dädea în cap cu pläcere si satisfactie celor pe care primea ordin sä-i mazileascä din motive politice.
Da' apropo, pe Claude Dignoire îl stiti? ;) El a avut o poveste foarte interesantä: era ceva inginer (nimic comun cu filologia!) comunist francez, a avut probleme politice, si s-a refugiat în România. Si fiind francez de la mama lui, s-a înfipt profesor la Universitate! A väzut pe pielea lui ce-i aia comunism, si si-a blestemat zilele - da' acum avea deja familie aici, nevastä, fiicä, nepoti, nu mai putea sä plece cu una, cu douä. Dupä Revolutie, a zis Amin si-a dat-o-ncolo de politicä, a rämas cu filologia lui (adoptivä).
Voil�* une pilde de fable cinematographique (et pas seulement...)!
Sau, vorba francezului:
Le chien qui latre, ne mouche pas!
(Strict autenticä, rostitä de un director de institutie prin 1970, când au venit niste francezi în vizitä.)
Si, dacä tot veni vorba, meritä sä amintim si expresia favoritä a doamnei Georgeta Vîlcu, sefa serviciului programare din Buftea (dupä ce s-a pensionat tov. Boris Feltev), si mama actorului Adrian Vîlcu:
Vézant et fécant.

"N-as prea vrea ca s-o mierlesc" de care ziceam este poezia care da titlul volumului, dar din pacate este prea lunga ca s-o pun aici acum. in schimb pot sa va trimit ca sa va faceti o impresie, una mai scurta si sugestiva. se numeste Si j'etais poheteu (sorry ca nu pot scrie cu accentele circumflexe -si nu numai- din franceza :( ) , cu traducerea De eram vreun pohetan
alors:
varianta in franceza:

Si j'etais poheteu / Je serais ivrogneu / J'aurez un nez rougeu / Une grande boiteu / Ou j'empilerais / Plus de cent sonnais / Ou j'empilerais / Mon noeuvreu complait.

varianta in romana(tradusa de Linda-Maria Baros)

De eram vrun pohetan / As fi azi vrun betivan / As avea nas roscovan / Ca un mare schiparlan / Unde as pune teancuri-teancuri / Peste-o suta de sonete / Unde as pune teancuri-teancuri / Nopirili mele complete.

:)
Mie mi-au placut stilul amandurora, nu numai ca au tradus(si e greu sa-l traduci pe Vian) dar cred ca au si adaptat bine, pastrand cat se poate rima, ritmul, atmosfera..

Daca spuneti ca Miclau era cum era, hmm, mi-a scazut muult entuziasmul. oamenii astia cu caracter indoielnic(dubios), ma lasa rece oricat de buni profesionisti ar fi in domeniu.nu stiu cum se face ;) btw, asa am patit cu c-tin balaceanu stolnici-efectiv cand ma uit la emisiunea aia pe cultural, ma gandesc numai la imaginea in care el( f. posibil) ca-l turna pe paleologu, etc, etc. parerea mea e ca anii '70 nu-l scuza pe dl. Miclau pt. ce ziceati ca facea, ca doar nu murea de foame si era nevoit sa "dea la cap" "a cause d'instinct de conservation" :? cand primea ordine)

De Claude Dignoire n-am auzit ;) pana la urma a ramas doar profesor sau a si tradus ceva? 'interesanta' experienta lui, oricum.

De Vian am citit volumul de nuvele oferit de "Cotidianul"(traducere de Nicolette Tiloi), insa poemele sale imi sunt necunoscute. De Linda Maria Baros poti sa citesti pe Wiki(habar n-aveam de ea, am aflat ca si-a dat doctaratu' la Sorbona si ca pe langa alte realizari l-a tradus pe Nichita Stanescu in franceza). In legatura cu Mircea Ivanescu si "Ulysses" nu cred ca mai trebuie adaugat ceva (e una din traducerile care pot sta alaturi de original fara nicio rusine). Atat "Gargantua" cat si "Ulise"(editiile pomenite de pitbull) sunt insotite de un aparat critic detaliat(sute de note) care ingreuneaza cititul, dar favorizeaza lectura(n-am citit opera lui Rabelais dar am exemplarul tradus de Romulus Vulpescu). Am observat ca nu prea mai apar astfel de editii "stufoase" cum erau si BPT-urile si cartile de la "Univers"(unde a aparut "Ulise") cu toate pacatele lor ideologice(ma refer la ceea ce se promova prin prefata). Nu-s "gauchist" si nici n-am crescut in acea epoca(am 17 ani), dar nu pot sa nu semnalez o tendinta contemporana nu prea imbucuratoare care consta in atentia excesiva acordata graficii(importanta de altfel) in dauna studiilor introductive detalite si celorlalte "excrescente" amputate de majoritatea editiilor recente( cu exceptii laudabile). O alta carte tradusa monumental cred ca este "Don Quijote"(bpt, Ion Frunzetti&Edgar Papu) si cam tot ce s-a tradus din Homer,Vergiliu, Dante,Villon,Goethe(Blaga a recreat FAUST) si altii care au scris intr-o limba arhaica ce trebuia resuscitata(am uitat de Shakespeare talmacit printre altii si de Tudor Vianu). Cred ca m-am snobit cultural indeajuns de mult(unii scriitori invocati nu imi sunt cunoscuti prin operele lor, ci prin comentarii aprtinand altor oameni care si-au batut capul cu ei) asa ca ar trebui sa inchei. Il rog pe Pitbull sa-mi zica daca am dreptate sau nu si sa-mi mai satisfaca ultimele curiozitati legate de bransa:cei care traduc dintr-o limba mai dificila(orientala, nordica) sau au parte de o creatie care se lasa cu greu "reincarnata" sunt platiti mai bine ?(pt. ca am aflat ca exista foarte putini filologi interesati sa studieze limbile vechi sau o limba mai grea; o astfel de persoana e o "rara avis" pe cale de disparitie).

aa, iar faza cu vezant et fecant :w00t: e mortala.

Surferule (sau... surfero), îti multumesc pentru completäri si, mai ales, sirul de exemple clasice (în special "Don Quijote" / Frunzetti & Papu, si "Faust" / Blaga). Sä nu uitäm celebra "La Divina Commedia", tradusä de Cosbuc.
Apropo de ceea ce m-ai întrebat, concret nu stiu. S-a nimerit sä nu mä apropii niciodatä de asemenea cazuri de exceptie. Evident, firesc asa ar fi - nu numai prin dificultatea limbii, ci si conform legii economice a cererii si ofertei! Din päcate, în ultimii ani, mecanismele economice ale editurilor au devenit de o precizie sterilä, dacä nu de-a dreptul päguboasä: un capital rulant la nivel strict necesar, deci foarte putin loc de-ntors; orice leu în plus la productie (traducere, numär de pagini, graficä, etc.), se regäseste obligatoriu în pretul cärtii - altfel, editorul va iesi în pierdere. Nu-si poate permite sä facä un compromis la un volum mai pretentions, urmând sä-l amortizeze din zona unei cärti comerciale de mare tiraj (marja e micä). Deci, din päcate, în multe cazuri, e NEVOIT sä pläteascä o traducere din sanskritä cam la fel ca pe una din englezä.

@thequietsurfer
de Baros ma interesa o alta parere personala avizata, dar referintele de pe Wikipedia sunt f.graitoare.

2 exemple:
Irina Mavrodin - In cautarea timpului pierdut
Borges tradus de Cristina Haulica, mult mai elegant decat in traducerea lui Darie Novaceanu.

Posibilitatea unei insule - Michel Houellebecq

mai buna decat particulele elementare si platforma, michel, in sfarsit, isi asuma un personaj principal mai intelectual de felul lui care ii permite o serie de referinte (cred ca in decurs de 2 pagini dam de schopenhauer, nietzsche, baudelaire si parca mai era unul) la care unii s-ar putea sa stramba din nas pe motiv ca ar fi prea directe, dar eu, unul, saturat de postmodernismul prea cool pentru a-si recunoaste vreun antemergator, le-am gustat din plin.

in schimb, michel e destul de cool ca in anul de gratie 2006 sa-si creeze un personaj care cauta iubire si sa nu fie nici patetic nici penibil. Banuiesc ca nu trebuie sa anunt cu "spoiler" inainte ca nu o gaseste,nu? :P

cartile de la Leslie L.Lawrence, Mary Higgins Clark, Dan Brown, shi seria Harry Potter :D

harry potter ( toate volumele inclusiv ultimul) de Rowling
ultimul templier de Raymond Choury

dupa opinia mea, Platforma ramane cel mai bun roman al lui Houellebecq... deocamdata.
am citit cu intarziere romanul lui Bernhard Schlink, "Cititorul", aparut la Polirom in 2002. o mica bijuterie, 200 pagini. recomand cu incredere, mai ales ca se va face si un film cu Nicole Kidman si Ralph Fiennes.

Lucian Dan Teodorovici:
"Circul nostru vä prezintä:",
"Chiar înaintea coborârii extraterestrilor printre noi",
"Atunci i-am tras douä palme"

Foarte interesante, scrise cu o excelentä stäpânire a condeiului creator, spirit de observatie acut, inventivitate pe directia nebuniei paradoxale în registru realist. Imperfectiuni relative, usor de remediat în perspectivä.
Voi reveni cu recenzii detaliate, mai ales cä prima a devenit proiect finantat de C.N.C. anul trecut. E atât de greu ecranizabilä, încât va fi foarte interesant de urmärit ce-o sä se întâmple cu ea (ah, un detaliu... regia se vrea a fi a lui Marius Theodor Barna!...) Oricum, sä nu zicem buf pânä nu cade.

Doamne, apropo de Houllebeq...e groaznic....am citit si Platforma si Extinderea domeniului luptei si zau daca il pot numi scriitor....este mult prea supraevaluat....scrie precum un debutant de 19 ani...ingust, limitat, putin...

Cred ca asta e cuvantul pe care-l gasesc cel mai potrivit pt a descrie opera lui: putzin.

Putzinatatea lui Houllebeq.

Hai cä devine interesant! :)
Ia, care dai un Houllebeq încoace, fratilor, sä cetim si noi si sä vä spuie tata care-i treaba cu el! 8)

iti pierzi vremea, ce naibii!

Timpul e pretios, asa ca mai bine citeste ceva cu adevarat important!

Houllebeq = Coehlo