Succesul la public al filmelor romanesti
 

Deschid acest topic in speranta ca vom face o analiza inteligenta a succesului la public avut de filmele romanesti de-a lungul timpului.
Ma bazez pe voi, ca veti veni cu date concrete(numar de spectatori, incasari, etc..)dar si cu amintiri legate de perioada cand filmele rulau in cinematografe, poate chiar postati si fotografii.
Am considerat ca este binevenita deschiderea acestui topic, intrucat in ultimele zile, au fost inregistrate discutii interesante despre aceasta tema in "Atelierul de Scenaristica", unde n-au acces toti userii care ar putea emite idei si pareri pertinente despre acest subiect.
Deci, haideti sa vedem care este situatia filmului romanesc din punct de vedere al popularitatii.
As dori sa luati in calcul toate aspectele, nu numai banii incasati, tot ce credeti voi ca a contribuit la consacrarea unor filme, facand sa ramana in istoria cinema-ului romanesc ca filme iubite si preferate de public.
Se inscrie cineva la discutii? astept cu nerabdare pareri....

Pentru început:
Sergiu Nicolaescu si Geo Saizescu
Adicä: actiunea si comedia.
Problema: amândoi sunt foarte slabi.
Sergiu a rezistat bine zece ani, apoi a intrat în declin; dupä alti zece ani, era deja terminat.
Geo a fäcut o singurä comedie reusitä: "Balul de sâmbätä seara". In rest, filme mediocre si submediocre, de un umor îndoielnic, a cäror valoare stätea numai în talentul nativ al actorilor.

Mircea Drägan, un regisor foarte slab si neconstientizat de public, autor numai al unor catastrofe, a avut totusi succes datoritä actorilor (serialul "B.D.",) si subiectelor ("Fratii Jderi", "Stefan cel Mare - Vaslui, 1475", "Cuibul Salamandrelor", "Bratele Afroditei", etc.)

O situatie similarä a mai avut Mircea Muresan.

Manole Marcus stätea mai bine. Desi a fäcut si prostii, a dat lovitura cu "Actorul si sälbaticii" si, imediat în urma lui, "Operatiunea monstrul". Ambele, filme în primul rând de mari actori - dar cel dintâi era si foarte bine fäcut.

Dinu Cocea, cu serialul "Haiducii": actori si actiune; cinema mediocru.
Tot asa, serialul Märgelatu (Doru Nästase, Gh. Vitanidis, Mircea Moldovan).

Pânä acum, o primä si principalä concluzie:
Succesul de public al filmelor românesti nu s-a datorat niciodatä valorii intrinseci (fie si doar în sensul profesionalismului comercial), ci altor factori (actori, subiecte, conjuncturi, automatisme de perceptie, etc...) Nu cred cä am avut mäcar un singur "film de public" lucrat ca la carte.
Cele cu adevärat bune, erau filme de continut, dar care reuseau sä se adreseze si publicului (Pita, Veroiu, Daneliuc, etc.)

...voi reveni.

tot ce-ai scris aici e vazut cu ochiul unui profesionist.
eu mi-aduc aminte un lucru: n-am auzit prea des vorbindu-se in salile de cinema de odinioara ca filmele astea amintite de tine, ar avea umor de-o calitate indoielnica.
din contra, publicul roman le adora.
oamenii erau nerabdatori sa vada BD-urile, Nea Marinul si celelalte comedii vestite ale anilor 70
casele de bilete se inchideau devreme. costa, daca nu ma insel 6 lei un bilet, dar lumea mergea cu placere. chiar daca, alte optiuni de distractie nu erau, filmul romanesc nu era menit numai sa umple golul si-atat.
Romanii aveau idoli, actorii erau extrem de indragiti, chiar si locurile de filmare si replicile, erau urmarite si intiparite in minte ca ceva placut.
ultimile amintiri pe care le am despre un film romanesc de succes sunt de la "Declaratie de dragoste".
De ce nu se mai fac astfel de filme? de ce a avut acesta acea popularitate fara egal? ce a determinat succesul lui la public? ca pana la urma jumate din el avea tenta propagandistica.
si in ciuda acestui lucru, filmul inca mai este urmarit si azi.

Tot ceea ce spui e un truism.
Normal cä publicul adora comediile alea ieftine, dacä el însusi (în sens cultural) era produsul lor.
Sä nu mai formulezi niciodatä întrebarea "De ce nu se mai fac astfel de filme?" E falsä si rudimentarä (nivel de Bubu, Memeito, Daniel aka Teo si... si altii), cu iz de nostalgii plebeice.
NICIODATA nu s-au fäcut "astfel de filme" - adicä alea dupä care, în principiu, ar sugera întrebarea cä tânjim noi acum. Filmele românesti de public erau foarte proaste - nu aveau nivelul profesional al celor frantuzesti, italienesti, americane, din acea perioadä.

"Declaratie de dragoste" a fost un caz aparte. Corjos, un regisor nu prea inteligent, dar foarte intuitiv si sensibil, stia în general sä valorifice premisele generoase ale unui scenariu, mai mult instinctiv - iar acest film e cel care i-a reusit din plin (anterior, figura îi mai reusise, partial, cu "Ora Zero" - care, însä, n-a avut räsunetul meritat). Sä nu uitäm cä, ulterior, a coborât ireversibil. "Liceenii" relua reteta "Declaratiei..." la un nivel putin mai scäzut, iar ultimele douä... sä mä ierte Dumnezeu.

Bun, si ce trebuie facut pentru a-l atrage pe spectatorul roman la cinematograf (la filme romanesti)?
Din cate stiu (sau din cate ne-a batut Stefan la cap), Garcea si oltenii a reprezentat varful audientei in ultima decada.
La filmele (premiate afara) din ultimii ani nu prea s-a inghesuit lumea, exceptand 4, 3, 2, dar aici e alta poveste (Palme d'Or-ul, care a scos snobii din case, plus caravana).
Clar este ca romanului (vorbesc de majoritate) nu-i plac filmele autohtone actuale.
Cum vedeti viitorul apropiat al cinematografiei romanesti?
Pe cand un Luc Besson?

Poate ar trebui sa te inscrii la Atelier. ;)

eu chiar cred ca tanjim
romanii n-au capatat gusturi mai elevate in ultimii 20 de ani, din contra li s-a marit apetitul pentru filmele slabe din punct de vedere artistic, ar prefera sa vada la cinema cam ce se poate vedea si pe ecranul televizorului,adica productii usurele si fara prea multa "profunzime a putului gandirii" , care sa le dea dureri de cap.
dovada: "garcea si oltenii".
e vina lui ca publicul roman l-a preferat?
asta inseamna popularitate sau nu?
si de ce sa nu le facem pana la urma? daca publicul asta doreste sa vada, de ce sa nu-l multumim?
a facut cineva un sondaj de opinie serios in Romania?
se stie exact care este ponderea celor care ar dori sa vada pe ecrane numai filme de acest gen?
este asta o oportunitate de afacere pentru producatorii din domeniu?
si daca da, de ce intarzie sa apara?
ca bani sunt destui pe piata. nu trebuie sa fie neaparat, finantati de stat.

Dulape, solutia e una singurä, si cu desfäsurare pe termen lung.
Sunt necesare douä lucruri:
1) O cinematografie de continut solidä - pe care, în sfârsit, o avem! In siajul ei, se vor forma alti si alti cineasti buni pe plan profesional; câtiva dintre ei vor evolua tot spre zona filmului de continut; majoritatea, se vor specializa în filme de consum.
2) O scoalä de film adeväratä - pe care n-o mai avem de mult, si nici nu se întrezäreste vreo sansä în sensul ästa. U.N.A.T.C.-ul e o rusine; despre Hyperion si Media stiu prea putine, în materie de regie de film (iar în cazul ästa, no news is bad news).
In plus, sä nu uitäm cä filmul european de consum e în declin peste tot, din cauza monopolului comercial american. Europa e piatä de desfacere pentru filmele lor, nu trebuie sä facem filme comerciale bune. Deci... mai avem cam multisor de asteptat - la nivel atât continental, cât mai ales, hélas, national.

Doamne fereste!
Dacä publicul e atât de degenerat încât ne cere sä-l exterminäm în masä, ce facem, ne punem cu bombardeaua pe el?
Cu toate päcatele lui, A.L.S. a zis-o bine: "critica e sus, publicul e jos".
Publicului nu-i dai ce-ti cere, îi dai ce stii tu cä are nevoie - altfel, muriti unul de gâtul altuia, de inanitie (si fizicä, si intelectualä).

iar te contrazic: publicul vrea. el alege.
daca tu ii oferi ceva ce nu-i pe gustului lui( indoielnic sau rafinat, depinde de gradul de cultura)
el nu recepteaza, nu primeste.
si atunci? de ce sa nu-i dam publicului ceea ce doreste?
de ca sa-l obligam sa primeasca ceea ce credem noi, ca ofertanti,ca el ar dori?
VREAU SA STIU UN LUCRU: IN ROMANIA SE FACE VREUN STUDIU DE PIATA INAINTE DE A INCEPE DEMERSURILE PENTRU REALIZAREA PRODUCTIEI VREUNUI FILM?

si, da. ALS avea perfecta dreptate cand aprecia distanta dintre critica si public.

Nu, nu se fac studii de piatä.
Nu, nu-i dai ce-i cere - dar nici nu esti tälâmb. Ii dai ce trebuie, dar ambalat asa cum cere el.
Chestie pentru care e nevoie de PROFESIONALISM.
Jos populismul!

terminati cu dreptatatea lui als vizavi de "critica sus, public jos".
n-am nimic cu als, dar ceea ce a spus el nu o va spune nici un critic, fie de film, teatru, arte plastice, etc.
orice om de arta i-ar fi aratat obrazul.
brancusi spunea ca i-ar placea ca operele lui sa fie expuse in aer liber, sa se joace copiii printre ele si nimeni sa nu stie de cine sunt facute.
iata un exemplu de modestie si de adevarata menire a artistului, aceea de a crea pentru oameni, fara sa se impauneze, fara sa se catere pe un soclu.

Da, da , da...

ca sa fiu rau, as preciza: "publicul lor":D

Afirmatia lui A.L.S. a fost nedelicatä (ca de-atâtea ori), dar adeväratä.
Iar atitudinea lui Brâncusi, admirabilä de altfel, e sentimentalä si personalä - atât.
Hai sä le däm maselor Proust, Dostoiveski, Kundera, Bulgakov, Faulkner.
Hai sä le däm "Citizen Kane", "Stalker", "Blowup", "8 1/2", "Persona".
Acolo sä vezi cäscäturi, huiduieli si "Bäää, duce-ti-vä-n pizdele mä-tii cu cäcaturile astea, si dati-ne un Florin Salam ca lumea!"
Mäcar operele lui Brâncusi erau din piaträ si bronz - sic cu toate astea... guess what? Masa Celor 12 Apostoli e plinä de ciobituri!
Asa cä mai usor cu gregarismele si poezioarele.

Iar adevärul nu jigneste - face doar dusuri reci prostiei calde.

si, totusi, "Zboara cocorii", desi se inscrie in randul capodoperelor, a fost un film popular in Romania anilor 50-60.
asadar, poate exista un punct de legatura intre arta si popularitate.

ca sa fiu concis: un film cu real succes de casa in Romania trebuie sa :

1) fie o poveste pe care o intelege toata lumea si sa prezinte un interes similar cel putin partial cu interesul pe care il prezinta "libertatea" si "cancan" combinat cu o latura un pic patriotica, (ca reminescenta a cinema-ului comunist) - aceasta latura fiind doar optionala.

publicul este jos, intr-adevar, ca nivel de educatie a gusturilor cinematografice. filmul cu succes de casa nu prea poate sa isi propuna si sa educe publicul. pt ca riscul de esec creste.

succesul de casa inseamna exclusiv sa ii dai publicului mediu/slab calitativ ceea ce vrea si nu sa "pierzi timpul" cu ceea ce crezi tu ca regizor ca are nevoie pt emancipare spiritual-artistica,

asta este realitatea regretabila pe care o impune segmentul de public majoritar, inert in sub-cultura sa.

Aici il avem doar pe Sergiu care poate sa livreze exact reteta de la pct 1).

2) sa fie "cu batai"/ bum bum pac pac ! (ultima interjectie nu e chiar intamplatoare) ceea ce costa de regula extrem de mult. aici avem doar ce vrea CNC ul sa finanteze din proiecte pt ca mi-e greu sa cred ca vreun capital privat ar putea fi aruncat in vreun film romanesc la nivel de milioane de euro, in Romania actuala. Adica ramanem cu filmele lui Sergiu. Cu alte cuvinte, si in acest caz, bugetul va fi limitat pt ca nici CNC -ul nu are cine stie ce bani. Deci va iesi oricum o superproductie low -budget. Daca ma intelegeti

3) sa aiba actori carismatici - aici am avea rezolvare, dar actorii tb sa joace in ceva "care este" conform 1) si 2) de mai sus.

Concluzia: Doar Sergiu poate face succese de casa in Romania la ora asta si alea numite astfel cu indulgenta. Este ca v-am adus unde trebuia? :D

Daca va fi sa vina si alt regizor ca sa faca succese de casa tb sa bifeze cele 3 cerinte de mai sus. Ala io, ala io! Mai sunteti?

nu, nu.
daca se rezuma la "cineasti", poate ca era ok.
dar de ce a inclus si "criticii" in acea stratosfera a geniilor neintelese de publicul prost?

pentru ca si criticii sunt de neinteles.
ai auzit vreodata ca un critic sa aduca elogii vreunui film care n-are nimic artistic in invelisul lui?

Ai dreptate dar Brincusi nu banuia ca vor juca aia table si vor bea secarica pe ''Masa tacerii ''si ca scutura covoarele pe ''Poarta Sarutului''

Ba poti fi sigur cä stia - cä doar era Brâncusi, nu Buscu... ;)
Afirmatia lui e de citit la nivel de fond, nu de formä.
Si mie mi-ar pläcea sä-mi iau zborul de pe balcon, acum, pânä la Copacabana si înapoi - da' cam bänuiesc ce s-ar întâmpla în secunda urmätoare.
...In fond, si Dumnezeu a fäcut lumea în sapte zile, nu...?

De-aia am si zis:

"-- Publicului nu-i dai ce-ti cere, îi dai ce stii tu cä are nevoie - altfel, muriti unul de gâtul altuia, de inanitie (si fizicä, si intelectualä).-- "

Asta inseamna ca daca publicul vrea sa bea apa tu il fortezi sa bea vin sec, daca publicul vrea sa vada un film comercial pe gustul lui tu ii arunci un film pe care doar criticii il apreciaza.
Cred ca ti-ai raspuns singur la intrebarea de ce nu sunt spectatori la filmele romanesti. (din cauza oamenilor care gandesc la fel ca tine - care dicteaza, si care forteaza publicul sa se uite la filmele romanesti "de arta" facute doar pe gustul criticilor.).

Thanks for helping to make my point, Daniel dude! >:D<

keppy,
in anii aia nu exista altceva decat cultura sovietica a la tatucu Stalin.
normal ca a fost popular, ca si celelalte opere ale autorilor rusi din toate domeniile, nu numai cinema.

nu stiu cat de utila este discutia atata vreme cat nu pomenim si de succesele de public DE CALITATE romanesti, europene sau americane

@rvn:
Adevärat, dar numai partial.
"Zboarä cocorii" era un film foarte bun si la nivel de continut, si la nivel de public.
Adicä, tocmai unul dintre acele cazuri la care m-am referit si eu de multe ori.
Nu anuleazä nici filmele de continut greu accesibile publicului, nici filmele de consum lucrate cu o competentä ireprosabilä.
Hai sä nu mai tot redescoperim roata.

@StefanDo:
Päi, go for it!

merci, dar am o problema: campionii la box-office sunt invariabil campioni si la prost-gust, în timp ce "meseriasii" mor de foame

ma gandesc in primul rand la bienvenue chez les ch'tis, care a vandut 20 de milioane de bilete (da, am scris bine) in franta, desi e cel mult o comedioara calduta

Va sa zica, preferi sa faci filme cu care sa te lauzi doar intre critici?
Doar pentru faptul ca nu va apreciem toate filmele de arat si pentru ca avem o parere diferita de a criticilor nu inseamana ca suntem niste plebei nostalgici.

Intrebarea ramane neschimbata: Ce trebuie facut pentru a-l atrage pe spectatorul roman la cinematograf?

Räspunsul rämâne neschimbat: #8

la Hollywood, castigarea premiului Oscar, inseamna enorm pentru filmul respectiv.
si succes la public, dar si incasari spectaculoase.

Anul 2009 a fost unul profitabil pentru industria filmului, încasările pe bilete depăşind 10 miliarde de dolari, mai mari cu 10% faţă de 2008.

Un Oscar aduce peste 17 milioane de dolarila încasările unui film, potrivit lui Randy Nelson, profesor de economie şi finanţe la Colby College şi co-autor al lucrării “What’s an Oscar Worth?”. Premiul pentru cel mai bun film aduce o creştere a încasărilor de 245% în primele patru săptămâni după decernare. Şi premiile pentru cel mai bun actor/actriţă aduc încasări importante, dar companiile care au luat premiul pentru cel mai bun mixaj de sunet ar trebui să se mulţumească doar cu statueta aurită.

Filmele produse de companii mici au mult mai mult de câştigat de pe urma Oscarurilor. “Shakespeare in Love”, produs în 2008, a avut încasări de doar 3,6 milioane de dolari, dar a ajuns să facă aproape 100 milioane de dolari (de 27 de ori mai mulți bani), după ce a fost a desemnat cel mai bun film.

Dacă filmele independentecâştigă mult de pe urma unui astfel de premiu, audiența galei de decernare a Oscarurilor scade semnificativ, ceea ce inseamnă o diminuare a veniturilor din publicitate. Astfel, Academia de Filma luat decizia de mări la zece numărul de nominalizări la categoria cel mai bun film, față de cinci câte erau până anul trecut.

Un Oscar poate aduce venituri suplimentare importante şi pentru companiile de media mari, dar acestea nu îşi fac calculele în funcţie de un factor atît de dificil de prezis, ci se orientează mai degrabă spre francizele stabile (cum este Harry Potter), care aduc venituri sigure.

Este greu de crezut că Avatar mai poate beneficia, în termeni de încasări, de pe urma unui Oscar pentru cel mai bun film (în condiţiile în care filmul a avut o campanie de marketing foarte puternică şi a fost văzut deja de foarte multă lume), dar filme mai puţin mediatizate, lansate la sfârşitul anului, cum sunt "Precious" sau "An Education", ar putea să atragă mai mulţi spectatori în sălile de cinema, dacă vor primi statueta de aur.

"The Hurt Locker", una dintre producțiile cu cele mai mari șanse la câștigarea premiului pentru cel mai bun film, nu a avut încasări prea consistente din biletele de intrare în sălile de cinema, dar odată cu anunțarea listei de nominalizări, vânzările de DVD-uri și de download-uri plătite au explodat, ajungând la 710.000 de unități, conform CNBC.com. Vânzările de DVD-uri au întrecut orice așteptare și ar putea crește și mai mult dacă filmul va primi premiul cel mare.

Lista filmelor nominalizate la Oscar la categoria cel mai bun film (în ordinea încasărilor globale până la 5 martie 2010):

• Avatar, regia: James Cameron, cu Sam Worthington, Zoe Saldana, Sigourney Weaver, Stephen Lang, Laz Alonso. 20th Century Fox, patru nominalizări, încasări de 2,55 miliarde de dolari, în cinematografe din 18 decembrie.

• Up, regia: Pete Docter. Pixar / Disney, cinci nominalizări, încasări de 723 milioane de dolari, în cinematografe din 29 mai 2009.

• The Blind Side, regia: John Lee Hancock, cu Sandra Bullock, Tim McGraw, Quinton Aaron. Warner Bros., două nominalizări, încasări de 249 milioane de dolari, în cinematografe din 20 noiembrie.

• Inglourious Basterds, regia: Quentin Tarantino, cu Melanie Laurent, Brad Pitt, Diane Kruger, Eli Roth, Christoph Waltz. The Weinstein Co., opt nominalizări, încasări de 313 milioane de dolari, în cinematografe din 21 august 2009.

• District 9, regia: Neill Blomkamp, cu Sharlto Copley. Sony, patru nominalizări, încasări de 204 milioane de dolari, în cinematografe din 14 august.

• Up in the Air, regia: Jason Reitman, cu George Clooney, Vera Farmiga, Anna Kendrick. Paramount, şase nominalizări, încasări de 146 milioane de dolari, în cinematografe din 4 decembrie 2009.

• Precious, regia: Lee Daniels, cu Gabourey Sidibe, Mo’Nique, Paula Patton, Mariah Carey. Lionsgate, şase nominalizări, încasări de 53 milioane de dolari, în cinematografe din 6 noiembrie 2009.

• A Serious Man, regia: Joel şi Ethan Coen, cu Michael Stuhlbarg, Richard Kind. Focus, două nominalizări, încasări de 24 milioane de dolari în cinematografe din 2 octombrie 2009.

• The Hurt Locker, regia: Kathryn Bigelow, cu Jeremy Renner, Christian Camargo, Brian Geraghty, Anthony Mackie. Summit Entertainment, nouă nominalizări, încasări de 19 milioane de dolari, în cinematografe din 26 iunie 2009.

• An Education, regia: Lone Scherfig, cu Carey Mulligan, Peter Sarsgaard, Emma Thompson, Alfred Molina. Sony Pictures Classics, trei nominalizări, încasări de 16 milioane de dolari, în cinematografe din 9 octombrie 2009

mai pot filmele romanesti sa recastige inimile spectatorilor romani?
mai pot face fata invaziei ofertei industriei americane de film?
mai pot avea filmele romanesti succes la public?
vom mai avea actori ca Toma Caragiu, Jean Constantin, Marin Moraru, Gheorghe Dinica, Tamara Buciuceanu,Amza Pellea, Octavian Cotescu, Radu Beligan...?
o sa mai traim sa vedem oameni imbulzindu-se la casa de bilete pentru a vedea un film romanesc?

rvn, dar pui problema gresit

filmele romanesti amintite mai sus erau lansate intr-un vid total. Acum situatia e diametral opusa, oferta extrem de generoasa si extrem de facila.

Complexele culturale ale romanilor si banda rulanta din directia Hollywood anuleaza orice sansa a divertismentului cinematografic autohton. Sper din tot sufletul ca Buna, ce faci? sa ma contrazica in primavara.

LE: iar cresterea veniturilor din sua e justificata exclusiv de raspandirea 3D ;)

S-a omis ceva foarte important, cel putin in ceea ce priveste scopul noilor autori de cinema ( ai "Noului Val"), tintind, mai mult sau mai putin, un public pe care si-l doresc ori ba.

- nu toti cineastii (si ma refer,aici, strict la cei din N.V.) isi doresc un film "de public". Daca el se dovedeste/s-a dovedit si un astfel de succes, cu atat mai bine.
- ele-s, de cele mai multe ori, (indiferent ca-i debut sau nu) "succese de stima" - care, nu doar intamplarea a facut, in repetate randuri, sa fie si altfel de succese : de critica, de public (ala de festival, nu ala din malluri). Deci putem spune ca "publicul", are un inteles relativ in acest context.

Concluzie : daca "publicul" se divide in doua categorii aflate la poluri opuse( minti creditabile [ si creditate, uneori] si.. ceilalti), aceasta separare nu sta in intentiile cineastilor-autori, si al cinematografului pe care il ofera spre "consum"( iarasi,un termen relativ).

o pun eu, cum o pun...(pe problema!)
stefan,
nu sunt de acord cu tine in ceea ce priveste vidul.
vid e cam mult spus, e valabil mai mult pentru anii 80.exista si inainte distributia filmelor americane si europene, nu ca fenomen de anvergura ca azi, dar exista.
FILMUL ROMANESC DE ODINIOARA ERA IUBIT DE PUBLIC.
in asta consta succesul lui, in primul rand. si cred ca-si recupera si banii, chiar in procent mai mare decat azi(ar fi interesant de studiat statistica in acest sens).
de ce nu mai exista DRAGOSTE intre filmul romanesc si spectatorul lui?
din cauza 3d-ului sau din cauza faptului ca primul nu mai satisface dorinta celui de-al doilea?
e..?

Simplu: fiindca retelele de distributie s-au umplut cu filme comerciale sträine, mai bune decât ciurucurile Nicolaestilor, Saizestilor, Dräganilor, Muresenilor, Moldovanilor, Cocilor, Nästasilor, etc., dinainte de 1989.
In plus, productia româneascä nu mai are o zonä medianä: s-a scindat între filme foarte bune, dar nu de public, ale Noii Generatii (minimaliste sau nu), si labe triste gen Garcea, Barna, Popovici, Nicolaescu, Saizescu, Nichitus, etc.

asta tot nu explica de ce filmul romanesc nu mai este iubit.
indiferent de calitatea filmelor care s-au facut in ultima vreme, romanii ar trebui sa prezinte interes pentru cinematografia lor.
constat cu mahnire ca spectatorii( unii, nu toti) refuza cu indarjire sa vizioneze un film romanesc nou, chiar si numai din curiozitate.
in schimb, pe cele vechi, care le trezesc nostalgii, le urmaresc cu placere si chiar sunt dornici sa le revada din cand in cand
nu este asta dovada faptului ca filmele astea, pe care tu le numesti mediocre, au ramas ca filme de referinta, tocmai prin faptul ca publicul le-a iubit si le iubeste in continuare?

Nu.
E doar dovada faptului cä mecanismele psiho-afective ale publicului functioneazä în anumite moduri, diferite de idealismele bine-intentionate.

posibil.
eu cred ca-n ziua de azi, spectatorul devine fanatic.
de-aia unele branduri scoase pe piata nasc isterii.
ce produce acest fanatism? si de ce nu e capabil si filmul romanesc sa iste asemenea manifestari extreme din partea spectatorilor?
chiar tu povesteai in cronica de la Eclipse ca exponentele genului feminin prezente la film, erau in culmea fericirii.
la unul romanesc de ce nu se intampla la fel?

Românii ar trebui să prezinte interes pentru cinematografia lor? Unde scrie că ar trebui? E datorie patriotică, e directivă UE? :) Poate ei nu recunosc cinematografia asta ca fiind A LOR . Nu ot spunem că X film, Y film nu e pentru public? Rvn, spune-mi un film românesc din ultimii 10-15 ani făcut pentru public! Pe de o parte nu se fac filme pentru public, iar ale care sunt declarate pentru public sunt foarte slabe şi nici nu put pe lângă concurenţa străină. Atunci, care-i cinematografia lor?
Cele vechi le trezesc nostalgii pentru că e o legătură afectivă, oarecum pavloviană... Acu 30 de ani eram tineri, viaţa era frumoasă, ne amintim cu plăcere tot ce era legat de perioadă, pentru că e "filtrat". A rămas doar senzaţia subiectivă că filmele au plăcut atunci, şi individul nu mai ţine nimeni cont de faptul că i-au plăcut pentru că nu avea altele, sau pentru că era mai "prostuţ", mai puţin exigent când avea cu 20-30 de ani mai puţine cunoştinţe şi experienţă de viaţă. ;)

Ei, acum m-am lămurit de ce nu au filmele româneşti succes la public! #-o X_X

cred ca unul din factorii decisivi il reprezinta lipsa banilor.
orasele mari pastreaza cinematografe imense, de 900 de locuri, inghetate, care arata ca o pestera.
nimeni nu vrea sa investeasca in ele, sa dea un var, sa puna o mocheta.
toti le-ar cumpara doar cu gandul sa le darame, pentru ca, va dati seama, aceste cinematografe sunt plasate in zone centrale, demne de interes imobiliar.
ar fi alternativa multiplexurilor, dar preturile biletelor, in jur de 15 - 20 de lei sunt prohibitive, dupa buzunarul meu, de pilda.
marturisesc ca am calcat intr-o astfel de sala doar cu ocazia festivalului de la iasi:)
asadar, avem sali mari, cu bilete ieftine, de 5 - 7 lei, dar deloc primitoare, si sali relativ moderne, cu o capacitate mica, dar cu preturi foarte mari la bilete.
ambele resping publicul.

Conteazä si asta, desigur - dar pe planul doi; în fond, sälile sunt doar mijloacele, nu scopul.
In primul rând, încä nu avem nici traditia, nici profesionistii filmelor de public, si nici scoala care sä-i formeze.
Deci, dacä vom avea vreodatä o cinematografie de public adeväratä (ceea ce ar fi foarte bine)... mai e pânä atunci...!

revenind la varful de audienta numit "garcea si oltenii"...
a fost facuta si un fel de partea a doua, "trei frati de belea", cu un succes mult mai diminuat.
ce sa insemne acest lucru?
o schimbare in gusturile publicului?
si daca da, spre ce?

Personajul Garcea era cunoscut. Atat.

Si aia, prosti, inculti, cu creierul neted, au bani. Aa, da, si indivizii sunt numerosi, mai bine zis" sunt majoritari.
Totul tine de prejudecati si de marketing. Nimic mai mult, nu e o chestie complexa si greu de inteles.

Scopul filmului este sa faca profit, nu sa "lumineze" publicul.

Pit, cred ca gresesti si afirmatia aia cum ca publicul e jos si critica e sus e urmarea unui gol de public imens. Nu mai zic ca oamenii inca isi mai rup de la gura sa-si ia o carte, sa mearga la un spectacol, adica aia care o faceau cu mai putine eforturi acum 20 de ani, dar acum au renuntat incet-incet la film si in special la filmul romanesc. Erau vremuri cind publicul era altul, cel de care vorbesc eu, o sa-mi spui ca era asa pentru ca nu exista concurenta, deci publicul inghitea ce i se dadea, dar eu zic ca inghitea mai usor sau mai scuipa ceva ce nu-i placea si atunci.

Ce am vrut sa-ti spun, experienta personala la Calauza, vazut pentru prima data intr-un cinematograf de provincie dupa 83-84, dar nu-mi amintesc exact anul. Sala era ticsita, nu aveai loc sa arunci un ac, stiu ca pe vremea aia era fobia aia cu paduchii :)) in scoala, mi-amintesc ca mi-era teama ca-n inghesuiala aia or sa se prinda ceva paduchi pe capu meu.

Film romanesc care a placut publicului: Buletin de Bucuresti. Poate sint naiva, poate eram copila cind l-am vazut, dar l-am revazut de mai multe ori si de fiecare data mi-a placut. E un film cu picioarele pe pamint, cu ceva schiopatari, dar pe ansamblu o comedie placuta. Zic de el si nu de altele pe care eu nu le-am apucat in cimatografe, doar la TV. Cind am vrut sa-l vad mi-a fost imposibil sa-l vad in orasul meu, asa ca l-am convins pe tata sa-l vedem in Bucuresti :D Singurul cinema in care mai rula, era in fundu Ferentarilor, am stat putin stresata in sala, plina de tigani, da plina si filmul rula de multe luni in Bucuresti iar pe vremea aia, ca si acum de altfel, nu prea se tinea cont de incasari, de cerinte, filmul rula un nr de saptamini, se muta de la un cinema la altul si gata. Cred ca un subiect de genul Buletinului, intr-o nota comica inca ar atrage publicul.

De fapt filmele care-mi plac din cinema-ul european/est european actual sint filme simple, cu nota comica, care-ti lasa si o portita deschisa spre un subiect mai serios si cred ca astea ar fi filmele de care are nevoie si cinema-ul romanesc, fara tragisme si mahalagisme inutile, povesti simple dar inghegate si nascute din realitate. Nu stiu cum fac cehii, chiar bulgarii ca mi se pare mai real ce vad in filmele lor. Cineastii nostri vor sa scrie roluri de "opera"-grele, profunde cind de fapt publicului i-a placut intotdeauna mai mult opereta.

Distracţia românilor pe timp de criză. Patru milioane au fost la cinematograf în primele 9 luni ale anului

Se pare ca lumea inca merge la film. La filmele lor.

De fapt poate fi vorba de aceiasi 200 de mii care au vazut 20 de filme, daca nu si mai multe. Ce vor sa spuna cu 4 milioane? E numarul de bilete vindute? Cum pot spune ca-i vorba de 4 milioane de oameni?

Da, la numarul de bilete vandute cred ca se refera. Ideea este ca numarul acestora a crescut cu aproape 25 % fata de anul trecut, ceea ce nu este deloc de neglijat, ba chiar imbucurator.
Ar fi fost interesant sa ne fi spus si ce procent din acestea reprezinta bilete vandute la filmele romanesti.

am fost in primavara, in luna mai, cred, la o proiectie la Victoria din Iasi a "Legaturilor bolnavicioase".
era o proiecte gratuita, in cadrul unor zile studentesti.
900 de studenti umplusera sala pana la refuz!
era o nebunie.
tot in acel calup mai fusesera incluse, in zilele urmatoare, "Eu cand vreau sa fluier, fluier" si "Tache".
posibil sa fi fost aceeasi atmosfera.
sunt convins ca afluenta imensa de public nu fusese determinata de gratuitatea vizionarii.
asadar, iata trei filme care pot reprezenta un reper despre succesul la public.

@anaemona,

da, si eu am fost de cateva ori la "Buletin de Bucuresti":)
imi placea la nebunie, mai ales inceputul, cu muzica Mirabelei Dauer, "Vantule..."

Cand eram la generala au fost date filme istorice, eu stiu ca am fost la Stefan cel Mare. Sala a fost arhiplina, dar nu datorita interesului, ci pentru ca era gratis si a beneficiat de publicitate in cadrul scolii. Imagineaza-ti tu niste pusti de generala fiind atat de interesati de un asemenea film...

Acum nu stiu daca e acelasi lucru in cazul zis de tine, dar nu cred ca ar trebui sa fii prea sigur ca gratuitatea n-ar fi un motiv bun sau "motivul".

LE: Aia 4 milioane pot fi scazuti cu usurinta la 1.5-2 milioane. Eu am fost la aprox 15 filme in cele 9 luni de ex si n-am putut merge in perioada verii (Inception a fost exceptia pentru ca am depus eu un efort in sensul asta). Sunt multe persoane care se duc de mai multe ori la acelasi film, cu atat mai mult si la alte filme.

Interesant ce ati postat , intr-adevar Buletinele mi-au placut si mie si nu numai datorita talentului lui Mircea Diaconu sau al celorlalti, cred ca secretul succesului sta in realismul scenariului ;pe vremea aia chiar se faceau aranjamente de genul acela , era o chestie arzatoare pentru unii , la moda .
De-aia am scris asta , ci gindul ca uite, din necazurile vietii de azi se pot scoate niste scenarii comice fabuloase, romanului ii place sa faca haz de necaz. Cu conditia sa nu se cedeze tentatiei vulgarului-cum s-a tot practicat pina acum , sa fie ceva plauzibil si ar avea sanse mari sa placa. Deci un Buletin adaptat vremurilor noastre , nu stiu , mi se pare impardonabil ca nu se iveste nici un scenarist care sa priveasca problema asa, sau poate nu reusesc ei sa dea forma potrivita unui prezent care chiar ca poate oferi multe subiecte bune.O idee simpla, zic eu , dar de multe ori ideile simple , "sanatoase", fac minuni .

keppy,
n-am stiut pe vremea aia ca existi. luam trenul pana la Iasi, daca era cazul,ca sa ne "placa la nebunie" impreuna.
cred ca l-am vazut cel putin de 4 ori. intr-o secventa foarte scurta (atunci cand Draga si Cotescu primesc telefon de la Catrinel sa le ceara banii pentru buletin) aparea stadionul unde faceam orele de sport( ca liceul la care invatam n-avea sala) si de fiecare data stateam nemiscata sa n-o ratez.
cred ca succesul filmului n-a constat numai in jocul actorilor. scenariul n-a fost deloc slab si inca o data lansez ideea aceea ca romanului ii place sa rada atunci cand face "haz de necaz"..
un film facut in ziua de azi, cu o tema asemanatoare n-ar mai avea nici un chichirez. ar iesi o laba trista la care n-ar mai rade nici curcile,darmite spectatorii.