Cinemagia Forum - View Single Post

victor_homescu · 18 Sep 2018, 12:37

Am în mine mai întâi noţiunea de infinit şi numai după aceea de finit,adică de Dumnezeu mai înainte de a mă avea pe mine însumi/René Descartes (1596-1650),in Meditatii Metafizice/Dar ce sunt eu,aşadar? Un lucru care gândeşte. Ce este acest ceva care gândeşte?Adică ceva care se îndoieşte,care înţelege,care afirmă,care neagă,care vrea, care nu vrea,care îşi imaginează şi care simte.Cu siguranţă că nu este puţin dacă toate aceste lucruri aparţin naturii mele
- Domnilor,Decani si Profesori ai Sfintei Facultati de Teologie din Paris -
Motivul care m-a determinat sa va prezint aceasta lucrare este atît de întemeiat, iar atunci cînd îmi veti cunoaste intentia, sînt sigur ca veti avea unul tot atît de întemeiat de a o lua sub protectia voastra, încît cred ca, pentru a o face într-un anume fel demna de aprecierea voastra, nu as putea proceda mai bine decît spunîndu-va, în cîteva cuvinte, ce mi-am propus sa fac aici. Am considerat întotdeauna ca aceste doua probleme, cu privire la Dumnezeu si cu privire la suflet, sînt cele mai importante dintre toate cele care trebuie sa fie demonstrate mai degraba cu argumentele filozofiei, decît cu ale teologiei: caci, cu toate ca noua, astora, care sîntem credinciosi,ne este îndeajuns sa credem prin religie ca exista un Dumnezeu, si ca sufletul omenesc nu moare deloc împreuna cu corpul; cu siguranta ca nu pare posibil sa poti vreodata sa-i faci pe necredinciosi sa creda în adevarurile vreunei religii, si nici în aproape nici o virtute morala, daca mai întîi nu le sînt dovedite aceste doua lucruri prin intermediul ratiunii naturale. Si cu atît mai mult cu cit adesea în viata aceasta se ofera mai mari recompense pentru vicii decît pentru virtuti, putine ar fi persoanele care sa prefere ceea ce este drept fata de ceea ce aduce foloase, daca ele nu ar fi înfrînate nici de teama de Dumnezeu, nici de speranta unei alte vieti. Si cu toate ca este întrutotul adevarat ca trebuie sa credem ca exista un Dumnezeu, pentru ca astfel ne învata Sfintele Scripturi, iar pe de alta parte ca trebuie sa credem în Sfintele Scripturi, pentru ca ele sînt de la Dumnezeu; si aceasta pentru ca credinta fiind un dar de la Dumnezeu, acela care ne da harul pentru a putea crede multe alte lucruri, chiar el poate sa ni-l dea si pentru a putea crede ca el exista: nu se va putea totusi oferia aceasta explicatie si necredinciosilor, caci ei ar putea sa-si imagineze ca prin aceasta se comite greseala pe care logicienii o numesc Cercul vicios.Si zau ca am tinut seama ca voi acestia, Domnilor, dimpreuna cu toti teologii, sînteti încredintati nu numai de faptul ca existenta lui Dumnezeu se poate dovedi cu ajutorul ratiunii naturale, ci si ca se poate conchide din Sfinta Scriptura ca cunoasterea lui este cu mult mai clara decît aceea pe care o avem cu privire la multe dintre lucrurile create, si ca în fapt ea este atît de usor de dobîndit, încît cei care nu o au deloc, aceia sînt vinovati.Cum ni se si adevereste prin aceste cuvinte din Cartea întelepciunii, capitolul 13, unde se spune ca ignoranta lor nu le este deloc de iertat: caci daca mintea lor a patruns atît de în profunzime cunoasterea acestei lumi,cum este atunci cu putinta ca ei sa nu gaseasca cu o mult mai mare usurinta pe Domnul atotputernic? Si la Romani,în capitolul întîi, se spune ca sînt de neiertat. Si iarasi, în acelasi loc, prin cuvintele acestea:Ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu, pentru ei este de toata evidenta, se pare ca sîntem avertizati ca tot ceea ce se poate sti despre Dumnezeu poate fi dovedit prin argumente, care mi este nevoie sa fie cautate într-ai ta parte decît în noi însine, si ca spiritul nostru singur este în stare sa ni le furnizeze. Iata de ceam considerat ca nu ar fi deloc deplasat ca sa înfatisez aici prin ce mijloace se poate face aceasta, si ce cale trebuie urmata pentru a ajunge la cunoasterea lui Dumnezeu cu mai multa usurinta si certitudine decît cele cu care cunoastem lucrurile acestei lumi. Iar în ceea ce priveste sufletul, cu toate ca multi au fost de parere ca nu este usor sa-i cunosti natura, si unii chiar au îndraznit sa spuna ca argumentele oamenilor ne determina sa credem ca el moare o data cu corpul, si ca nu exista nimic altceva decît singura Credinta care sa ne învete contrariul, cu toate acestea, si tinînd seama de faptul ca in Conciliul de la Latran, tinut sub Leon X, în Sesiunea a 8-a, îi condamna pe acestia, si ca el a ordonat în mod expres filozofilor crestini sa raspunda argumentelor lor, si sa întrebuinteze toate fortele spiritelor lor pentru a face cunoscut adevarul, am îndraznit într-adevar în aceasta scriere sa ma angajez tocmai la aceasta.In plus,stiind ca principala cauza, care face ca multi necredinciosi nu vor deloc sa creada ca exista un Dumnezeu, si ca sufletul omenesc este distinct de corp, consta în aceea ca ei spun ca pîna în prezent nimeni nu a putut demonstra aceste doua lucruri; cu toate ca eu nu sînt deloc de parerea lor, ci ca dimpotriva eu sustin ca aproape toate argumentele care au fost aduse de atîtea mari personalitati, privitoare la cele doua probleme, sînt tot atîtea demonstratii, atunci cind sînt întelese bine, si ca este aproape imposibil sa inventezi altele noi:astfel încît eu cred ca nu poate fi facut nimic mai de folos în filozofie, decît de a le investiga o data cu toata curiozitatea si cu mare grija pe cele mai minunate si mai solide, si sa le dispunem într-o ordine atît de clara si de exacta încît de acum înainte sa fie pentru toata lumea ca o certitudine ca acestea sînt adevarate demonstratii. Si în sfirsit, tinînd seama de faptul ca mai multe persoane au dorit aceasta din partea mea, persoane care au cunostinta de faptul ca eu m-am preocupat de o anumita metoda cu care sa rezolv tot soiul de dificultati întîlnite în stiinta, metoda care nu este întru totul noua, dar nici nu exista ceva mai vechi decît este adevarul, dar despre care ei stiu ca în alte împrejurari eu m-am folosit de ea cu destul succes; am considerat ca este de datoria mea sa întreprind ceva si în legatura cu acest subiect. Astfel ca m-am zbatut din toate puterile mele sa cuprind în acest tratat tot ceea ce s-ar putea spune.Voi mai adauga ca ele sînt astfel încît eu cred ca nu mai exista nici o alta cale pe care urmînd-o spiritul omenesc sa poata vreodata sa descopere mai bune; caci importanta problemei si gloria lui Dumnezeu la care se raporteaza toate acestea -ma constrîng sa vorbesc aici despre mine însumi cu ceva mai multa libertate decît obisnuiesc. Cu toate acestea,oricîta certitudine si evidenta as descoperi în demonstratiile mele, nu pot sa fiu convins ca toata lumea este capabila sa le înteleaga.( ).Iata de ce, Domnilor, oricîta forta ar putea sa aiba argumentele mele, daca nu le veti lua sub protectia voastra,întrucît apartin filozofiei, nu sper ca ele sa produca un prea mare efect asupra spiritelor care si-ar da silinta. Dar prestigiul pe care toata lumea îl acorda institutiei voastre fiind atît de mare,iar numele Sorbonei de atîta autoritate, încît nu numai în ceea ce priveste Credinta, îndata dupa sfintele Concilii, nu s-a supus nimeni niciodata atît de mult niciunei alte institutii, ci chiar si privitor la filozofia omeneasca, oricine fiind convins ca nu este cu putinta sa gasesti într-alta parte mai multa temeinicie si cunoastere, nici mai multa prudenta si integritate pentru a-ti forma o parere; în acest sens nu ma îndoiesc deloc,ca veti binevoi sa acordati atîta grija acestei scrieri,încît sa vreti ca mai întîi sa o corectati; caci fiind constient nu numai de imperfectiunea mea, ci de asemenea si de ignoranta în care ma aflu, n-as îndrazni sa va garantez ca nu cuprinde nici o greseala; apoi dupa ce îi veti fi adaugat lucrurile care îi lipsesc, le veti fi desavîrsit pe cele care nu sînt înca perfecte, si va veti fi luat voi însiva osteneala de a da o explicatie mai ampla în acele locuri încare veti considera ca este necesara, sau cel putin sa ma avertizati pentru ca sa împlinesc eu însumi lucrul respectiv, si în sfirsit, dupa ce demonstratiile, prin care eu dovedesc ca exista un Dumnezeu si ca sufletid omenesc este diferit de corp, vor fi fost îmbunatatite în privinta claritatii si a evidentei, pîna unde sînt sigur ca pot fi înaltate, în asa fel încît sa poata fi considerate drept demonstratii de o extrema exactitate, atunci sa vreti sa declarati chiar aceasta, si sa o marturisiti public: nu ma îndoiesc deloc, spun eu, ca, daca aceasta se întîmpla, toate erorile si opiniile neîntemeiate, care au existat vreodata în legatura cu aceste doua probleme, vor fi înlaturate de îndata din mintea oamenilor. Caci adevarul îi va face pe toti învatatii si oamenii sprinteni la minte sa subscrie la aprecierea facuta de voi; iar autoritatea vostra îi va determina pe atei, care sînt de obicei mai aroganti decît savantii si decît cei cu dreapta judecata, sa se lepede de spiritul lor de contradictie, sau poate chiar sa sustina ei însisi argumentele pe care le vor vedea ca sînt acceptate de toate persoanele cu mintea sanatoasa drept demonstratii,aceasta de teama de a nu fi considerati ca le lipseste inteligenta; si, în sfîrsit, toti ceilalti se vor preda fara probleme în fata atîtor marturii, încît nu va mai exista nimeni care sa îndrazneasca a se îndoi de existenta lui Dumnezeu, si de distinctia reala si veritabila dintre sufletul omenesc si corp.Va ramîne acum voua sa judecati folosul pe care l-ar produce aceasta încredere, o data ce ea ar fi bine stabilita,voua, celor care vedeti dezordinea pe care o produce îndoiala în privinta ei; dar nu este cazul sa am eu mai multa bunavointa de a recomanda si mai mult cauza lui Dumnezeu si a Religiei-voua, celora care le-ati fost întotdeauna cele mai ferme coloane de sprijin.
(Meditatii Metafizice,Editura Crater, traducere Ion Papuc)

18 Sep 2018, 12:37	#2
victor_homescu Guru Join Date: Dec 2016 Posts: 635	Am în mine mai întâi noţiunea de infinit şi numai după aceea de finit,adică de Dumnezeu mai înainte de a mă avea pe mine însumi/René Descartes (1596-1650),in Meditatii Metafizice/Dar ce sunt eu,aşadar? Un lucru care gândeşte. Ce este acest ceva care gândeşte?Adică ceva care se îndoieşte,care înţelege,care afirmă,care neagă,care vrea, care nu vrea,care îşi imaginează şi care simte.Cu siguranţă că nu este puţin dacă toate aceste lucruri aparţin naturii mele - Domnilor,Decani si Profesori ai Sfintei Facultati de Teologie din Paris - Motivul care m-a determinat sa va prezint aceasta lucrare este atît de întemeiat, iar atunci cînd îmi veti cunoaste intentia, sînt sigur ca veti avea unul tot atît de întemeiat de a o lua sub protectia voastra, încît cred ca, pentru a o face într-un anume fel demna de aprecierea voastra, nu as putea proceda mai bine decît spunîndu-va, în cîteva cuvinte, ce mi-am propus sa fac aici. Am considerat întotdeauna ca aceste doua probleme, cu privire la Dumnezeu si cu privire la suflet, sînt cele mai importante dintre toate cele care trebuie sa fie demonstrate mai degraba cu argumentele filozofiei, decît cu ale teologiei: caci, cu toate ca noua, astora, care sîntem credinciosi,ne este îndeajuns sa credem prin religie ca exista un Dumnezeu, si ca sufletul omenesc nu moare deloc împreuna cu corpul; cu siguranta ca nu pare posibil sa poti vreodata sa-i faci pe necredinciosi sa creda în adevarurile vreunei religii, si nici în aproape nici o virtute morala, daca mai întîi nu le sînt dovedite aceste doua lucruri prin intermediul ratiunii naturale. Si cu atît mai mult cu cit adesea în viata aceasta se ofera mai mari recompense pentru vicii decît pentru virtuti, putine ar fi persoanele care sa prefere ceea ce este drept fata de ceea ce aduce foloase, daca ele nu ar fi înfrînate nici de teama de Dumnezeu, nici de speranta unei alte vieti. Si cu toate ca este întrutotul adevarat ca trebuie sa credem ca exista un Dumnezeu, pentru ca astfel ne învata Sfintele Scripturi, iar pe de alta parte ca trebuie sa credem în Sfintele Scripturi, pentru ca ele sînt de la Dumnezeu; si aceasta pentru ca credinta fiind un dar de la Dumnezeu, acela care ne da harul pentru a putea crede multe alte lucruri, chiar el poate sa ni-l dea si pentru a putea crede ca el exista: nu se va putea totusi oferia aceasta explicatie si necredinciosilor, caci ei ar putea sa-si imagineze ca prin aceasta se comite greseala pe care logicienii o numesc Cercul vicios.Si zau ca am tinut seama ca voi acestia, Domnilor, dimpreuna cu toti teologii, sînteti încredintati nu numai de faptul ca existenta lui Dumnezeu se poate dovedi cu ajutorul ratiunii naturale, ci si ca se poate conchide din Sfinta Scriptura ca cunoasterea lui este cu mult mai clara decît aceea pe care o avem cu privire la multe dintre lucrurile create, si ca în fapt ea este atît de usor de dobîndit, încît cei care nu o au deloc, aceia sînt vinovati.Cum ni se si adevereste prin aceste cuvinte din Cartea întelepciunii, capitolul 13, unde se spune ca ignoranta lor nu le este deloc de iertat: caci daca mintea lor a patruns atît de în profunzime cunoasterea acestei lumi,cum este atunci cu putinta ca ei sa nu gaseasca cu o mult mai mare usurinta pe Domnul atotputernic? Si la Romani,în capitolul întîi, se spune ca sînt de neiertat. Si iarasi, în acelasi loc, prin cuvintele acestea:Ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu, pentru ei este de toata evidenta, se pare ca sîntem avertizati ca tot ceea ce se poate sti despre Dumnezeu poate fi dovedit prin argumente, care mi este nevoie sa fie cautate într-ai ta parte decît în noi însine, si ca spiritul nostru singur este în stare sa ni le furnizeze. Iata de ceam considerat ca nu ar fi deloc deplasat ca sa înfatisez aici prin ce mijloace se poate face aceasta, si ce cale trebuie urmata pentru a ajunge la cunoasterea lui Dumnezeu cu mai multa usurinta si certitudine decît cele cu care cunoastem lucrurile acestei lumi. Iar în ceea ce priveste sufletul, cu toate ca multi au fost de parere ca nu este usor sa-i cunosti natura, si unii chiar au îndraznit sa spuna ca argumentele oamenilor ne determina sa credem ca el moare o data cu corpul, si ca nu exista nimic altceva decît singura Credinta care sa ne învete contrariul, cu toate acestea, si tinînd seama de faptul ca in Conciliul de la Latran, tinut sub Leon X, în Sesiunea a 8-a, îi condamna pe acestia, si ca el a ordonat în mod expres filozofilor crestini sa raspunda argumentelor lor, si sa întrebuinteze toate fortele spiritelor lor pentru a face cunoscut adevarul, am îndraznit într-adevar în aceasta scriere sa ma angajez tocmai la aceasta.In plus,stiind ca principala cauza, care face ca multi necredinciosi nu vor deloc sa creada ca exista un Dumnezeu, si ca sufletul omenesc este distinct de corp, consta în aceea ca ei spun ca pîna în prezent nimeni nu a putut demonstra aceste doua lucruri; cu toate ca eu nu sînt deloc de parerea lor, ci ca dimpotriva eu sustin ca aproape toate argumentele care au fost aduse de atîtea mari personalitati, privitoare la cele doua probleme, sînt tot atîtea demonstratii, atunci cind sînt întelese bine, si ca este aproape imposibil sa inventezi altele noi:astfel încît eu cred ca nu poate fi facut nimic mai de folos în filozofie, decît de a le investiga o data cu toata curiozitatea si cu mare grija pe cele mai minunate si mai solide, si sa le dispunem într-o ordine atît de clara si de exacta încît de acum înainte sa fie pentru toata lumea ca o certitudine ca acestea sînt adevarate demonstratii. Si în sfirsit, tinînd seama de faptul ca mai multe persoane au dorit aceasta din partea mea, persoane care au cunostinta de faptul ca eu m-am preocupat de o anumita metoda cu care sa rezolv tot soiul de dificultati întîlnite în stiinta, metoda care nu este întru totul noua, dar nici nu exista ceva mai vechi decît este adevarul, dar despre care ei stiu ca în alte împrejurari eu m-am folosit de ea cu destul succes; am considerat ca este de datoria mea sa întreprind ceva si în legatura cu acest subiect. Astfel ca m-am zbatut din toate puterile mele sa cuprind în acest tratat tot ceea ce s-ar putea spune.Voi mai adauga ca ele sînt astfel încît eu cred ca nu mai exista nici o alta cale pe care urmînd-o spiritul omenesc sa poata vreodata sa descopere mai bune; caci importanta problemei si gloria lui Dumnezeu la care se raporteaza toate acestea -ma constrîng sa vorbesc aici despre mine însumi cu ceva mai multa libertate decît obisnuiesc. Cu toate acestea,oricîta certitudine si evidenta as descoperi în demonstratiile mele, nu pot sa fiu convins ca toata lumea este capabila sa le înteleaga.( ).Iata de ce, Domnilor, oricîta forta ar putea sa aiba argumentele mele, daca nu le veti lua sub protectia voastra,întrucît apartin filozofiei, nu sper ca ele sa produca un prea mare efect asupra spiritelor care si-ar da silinta. Dar prestigiul pe care toata lumea îl acorda institutiei voastre fiind atît de mare,iar numele Sorbonei de atîta autoritate, încît nu numai în ceea ce priveste Credinta, îndata dupa sfintele Concilii, nu s-a supus nimeni niciodata atît de mult niciunei alte institutii, ci chiar si privitor la filozofia omeneasca, oricine fiind convins ca nu este cu putinta sa gasesti într-alta parte mai multa temeinicie si cunoastere, nici mai multa prudenta si integritate pentru a-ti forma o parere; în acest sens nu ma îndoiesc deloc,ca veti binevoi sa acordati atîta grija acestei scrieri,încît sa vreti ca mai întîi sa o corectati; caci fiind constient nu numai de imperfectiunea mea, ci de asemenea si de ignoranta în care ma aflu, n-as îndrazni sa va garantez ca nu cuprinde nici o greseala; apoi dupa ce îi veti fi adaugat lucrurile care îi lipsesc, le veti fi desavîrsit pe cele care nu sînt înca perfecte, si va veti fi luat voi însiva osteneala de a da o explicatie mai ampla în acele locuri încare veti considera ca este necesara, sau cel putin sa ma avertizati pentru ca sa împlinesc eu însumi lucrul respectiv, si în sfirsit, dupa ce demonstratiile, prin care eu dovedesc ca exista un Dumnezeu si ca sufletid omenesc este diferit de corp, vor fi fost îmbunatatite în privinta claritatii si a evidentei, pîna unde sînt sigur ca pot fi înaltate, în asa fel încît sa poata fi considerate drept demonstratii de o extrema exactitate, atunci sa vreti sa declarati chiar aceasta, si sa o marturisiti public: nu ma îndoiesc deloc, spun eu, ca, daca aceasta se întîmpla, toate erorile si opiniile neîntemeiate, care au existat vreodata în legatura cu aceste doua probleme, vor fi înlaturate de îndata din mintea oamenilor. Caci adevarul îi va face pe toti învatatii si oamenii sprinteni la minte sa subscrie la aprecierea facuta de voi; iar autoritatea vostra îi va determina pe atei, care sînt de obicei mai aroganti decît savantii si decît cei cu dreapta judecata, sa se lepede de spiritul lor de contradictie, sau poate chiar sa sustina ei însisi argumentele pe care le vor vedea ca sînt acceptate de toate persoanele cu mintea sanatoasa drept demonstratii,aceasta de teama de a nu fi considerati ca le lipseste inteligenta; si, în sfîrsit, toti ceilalti se vor preda fara probleme în fata atîtor marturii, încît nu va mai exista nimeni care sa îndrazneasca a se îndoi de existenta lui Dumnezeu, si de distinctia reala si veritabila dintre sufletul omenesc si corp.Va ramîne acum voua sa judecati folosul pe care l-ar produce aceasta încredere, o data ce ea ar fi bine stabilita,voua, celor care vedeti dezordinea pe care o produce îndoiala în privinta ei; dar nu este cazul sa am eu mai multa bunavointa de a recomanda si mai mult cauza lui Dumnezeu si a Religiei-voua, celora care le-ati fost întotdeauna cele mai ferme coloane de sprijin. (Meditatii Metafizice,Editura Crater, traducere Ion Papuc)