Omul Paianjen
Cladirea in care lucrez e una dintre cele cu fatada de sticla. Drept urmare, acum ceva timp ne-am trezit pe la ferestre cu niste baieti atarnati de franghii ce stergeau de zor sticla fatadei. Cum suprafata ce trebuia curatata era destul de mare, operatiunea s-a intins pe mai multe zile. Astfel ca, intr-o dimineata, pe cand mergem spre redactie, drumul meu s-a intersectat cu cel al echipei de alpinisti profesionisti. La un momentdat unul dintre ei considera ca ar fi mai bine sa scurteze drumul prin parcarea cladirii vecine, lucru dezaprobat de ceilalti. Dupa cativa metri de mers unul dintre ei isi da seama ca ar fi trebuit sa sara un gard daca ar fi incercat sa scurteze drumul prin respectiva parcare, moment in care isi apostrofeaza colegul - cel plin de idei. Acesta dandu-si seama ca marea problema era un gard ii raspunde sec: “Si ce, ma, nu puteai sa sari gardu’?” la care celalalt raspunde: “Da’ ce, ma, sunt Spider Man!”
Morala: Spider Man exista, da’ noi nu-l vedem pentru ca fuge (se ascunde) de garduri.
|