CineMAiubit - Editia a 14-a

[Pitbull]

CineMAiubit - Ziua întâi
O selecţie promiţătoare

Faţă de ultimele două ediţii, nici ele tocmai de lepădat, primele opt filme din seara de deschidere a festivalului internaţional de film studenţei CineMAiubit, ajuns la a paisprezecea ediţie, s-au înscris pe un palier valoric compact şi onorabil, vădind un sistem de selecţie exigent, cu criterii clare. Se impune să precizez că observaţiile critice din comentariile de mai jos se raportează la un pachet de filme situate în totalitate peste medie, între nivelurile "bunicel" şi "foarte bun".

"Anthem" (hors concours), Israel, Sam Spiegel, 2008
Scenariul şi regia: Ziv Berkovich
Cu: Ilan Hazan, Maya Gasner, Carmit Mesilati Kaplan, Albert Cohen
Comedie sobră, seacă, stranie, despre interacţiunile prozaice dintre câţiva vecini de cartier, într-o zi toropită de mici ghinioane la cumpărături. Dincolo de banalitatea aparentă a poveştii se simte o construcţie riguroasă, depăşind parametrii unei simple "felii de viaţă" (concept asupra căruia festivalul va reveni - şi voi reveni şi eu, cam cu draci, că ai noştri parc-au înnebunit pe partea asta). Umor insolit şi inteligent, în primul rând de acţiune şi situaţie, lucrat în filigran. Un decupaj elaborat, pus în valoare de o imagine compusă meticulos. Ceea ce i-aş reproşa în primul rând sunt lungimile - la ambele niveluri: al unor secvenţe şi cadre care vorbesc mult mai operativ (chiar şi în condiţiile unui ritm narativ atât de molcom), şi al ansamblului (treizeci şi şase de minute pentru o poveste care stătea perfect în douăzeci, hai douăzeci şi cinci).

"The Crossing", România, U.N.A.T.C., 2009
Scenariul: Victor Dragomir. Regia: Cristian Pleş
Cu: Toma Cuzin, Boris Gaza
Cel mai neîmplinit film al serii, în primul rând din cauza ambiţiei de a aborda un subiect de război fără o pregătire prealabilă serioasă. Se simte din primele cadre că tânărul Cristian Pleş nu stăpâneşte universul beligerant de nici o culoare (şi cu atât mai puţin pe cel din Al Doilea Război Mondial!). De la jocul actorilor şi până la decoruri (case dezafectate paşnic, pe post de clădiri pustiite de război - nu conving nici de frică!), totul e mimat din perspectiva anilor 2000+. Pe de altă parte, spre final se însăilează un paralelism straniu între două realităţi (vagi sugestii onirice, dar fără să ştim care dintre planuri e cel al visului), insuficient conturat pentru a deveni, din neclar (cum este), misterios, ambiguu, incitant (cum s-ar fi dorit). Principala calitate e compoziţia atentă a cadrelor şi, în genere, gradul de profesionalism la nivel de producţie (un film "lucrat serios", cum s-ar spune).

"La Porta", Italia, S.N.C., 2009
Scenariul: Giacomo Bendott, Ilaria Macchia, Piero Messina. Regia: Piero Messina
Cu: Roberto Herlitza, Giorgio Colangeli
Indiscutabil, cel mai reuşit film de până acum. Simplu şi percutant, de un comic rafinat şi plin de originalitate, în cheie uşor absurdă.

"Tranzit", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul şi regia: Vlad Constantin
Cu: Mihaela Popa, Sabina Brînduşe
Episod pasager din drumul unei fete de la ţară spre Spania, pentru a se angaja, zice-s-ar, ca ospătăriţă. Portrete realiste şi credibile, bine finalizate de cele două interprete. Ton narativ ponderat, compoziţii de cadru creative, şi un final extrem de intens, la nivel de sugestie. Din păcate, lipseşte un twist autentic, care ar fi fost indispensabil - şi se simte clar că la originea acestui neajuns stau gravele lacune din sistemul pedagogic de la U.N.A.T.C. - asupra cărora voi reveni în final.

"Vida", Israel, Sam Spiegel, 2008
Scenariul şi regia: Anat Maltz
Cu: Oren Menashe, Rozina Cambos
Drama măruntă a unei funcţionare trecute de prima tinereţe, care nu se poate adapta la computerizarea birotică, astfel ajungând să fie eliminată prin "selecţie naturală". Premise solide, dezvoltate în câteva secvenţe de un dramatism mocnit perceptibil. Din păcate, în a doua jumătate, povestea se disipează în direcţii parazitare. Imaginea (atât regisoral, cât şi fotografic), e corectă fără virtuţi deosebite.

15 iulie, România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul: Anca Buja, Cristi Iftime. Regia: Cristi Iftime
Cu: Lorena Zăbrăuţanu, Adrian Titieni, Coca Bloos, Lucian Iftime
Studiu de realism contemporan cu accente minimaliste, care ar fi putut să fie excelent, dacă nu se cantona în fundătura "feliilor de viaţă" - v-am spus că n-am scăpat de ele! Concluziile, în paragraful final. Substanţa familiei descrise în film, cu stereotipiile, meschinăriile şi umanitatea ei decriptată în detaliu, cerea neapărat o poveste, chiar şi în intervalul celor treisprezece minute perfect echilibrate şi umplute atât de dens, încât lipsa oricărui final lasă o stare de frustrare extremă - cu atât mai mult cu cât toţi actorii sunt buni (în frunte, desigur, cu Titi şi Coca) iar imaginea lui George Chiper e expresivă ca întotdeauna.

"Passing On", S.U.A., Dodge, 2009
Scenariul: Austin Zumbro. Regia: Cameron Clark.
Cu: Wiley Naman Strasser, Sheila Vand, Jim Cathcart, Matt Gaglioti, Robert Sobel
Comedie neagră de foarte bună calitate, în jurul sosirii bunicii (sub formă de... pungă cu cenuşă!) la cei doi nepoţi ai ei (frate şi soră) şi prietenul lor. Momente de un umor troznitor - din păcate şarjate vizibil: actorii joacă gros, iar regia supralicitează enorm de disproporţionat (atât în lucrul cu interpreţii, cât şi la concepţia de decupaj). O altă lipsă: finalul liniar şi anticlimactic - când povestea, prin însăşi natura ei şi felul cum fusese condusă până acolo, impunea o poantă majoră de încheiere.

"Strung Love", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul şi regia: Victor Dragomir
Cu: Bogdan Marhodin, Olivia Niţă, Alexandru Potocean, Sorin Cociş, Gabriel Costin, Andrei Mateiu, Şerban Huluba, Alice Nicolae, Marian Despina
Revelaţia românească a serii: un pariu câştigat cu genul "Amintirilor din Epoca de Aur" - amintind pe multiple planuri, toate cu semnul plus, de seria lui Mungiu. Se simte clar că autorul cunoaşte perioada nu din experienţă directă, ci în urma unei documentări migăloase: deşi foarte bogat în detalii caracteristice, filmul sună mereu "pe lângă adevăr" - dar, din fericire, această trăsătură nu constituie neapărat un defect: o dată, pentru că nicăieri nu scrie că arta trebuie să copieze fotografic realitatea (atâta vreme cât îi respectă adevărurile esenţiale), şi apoi, pentru că îngroşările caricaturale nu depăşesc limitele bunului-simţ, fiind totodată creative şi amuzante.

...Cum spuneam, încă din prima seară, prezenţa românească în festival s-a distins, dintr-un total de patru filme, prin două "felii de viaţă" - adică, două prea mult. Trebuie să le explice cineva salariaţilor catedrei de regie film de la U.N.A.T.C. că procesul de formare a viitorilor regisori e mult mai complex, iar aceste limitări epice sunt foarte periculoase. În primul rând, studenţii la regie trebuie să fie învăţaţi să coopereze cu cei de la C.A.V., şi să lucreze pe scenariile lor - scenarii de scurt-metraj oricât de simple, dar construite complet şi corect, cu cap şi coadă. Trebuie să înceteze definitiv desconsiderarea şi dispreţuirea studenţilor la scenaristică, şi cultivarea deşănţată a conceptului "filmelor de autor" - când nimeni nu-i în stare să-i înveţe pe cei de la regie să-şi scrie propriile scenarii. Aşa-zisele "felii de viaţă" trebuie să se menţină strict la stadiul de exerciţii provizorii, iar filmele proiectate în afara şcolii (la festivaluri, etc.) să fie lucrări complete, nu jumătăţi de măsură. Altfel, această şcoală de cinema nu-şi va începe niciodată drumul spre a deveni o instituţie respectabilă, cu un autentic rol formativ.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
6-7 decembrie, 2010
Bucureşti, România

[Pitbull]

CineMAiubit - Ziua a doua, după-amiaza
O continuare dezamăgitoare

Se zice că orice miracol durează doar trei zile. Poate pentru că selecţia de calitate din prima seară a fost doar o promisiune, nu tocmai o minune, durata s-a redus la numai trei ore. Grupajul din după-amiaza celei de-a doua zile s-a situat pe un nivel perceptibil inferior, atât printre cele opt filme unateciste, cât şi în privinţa celor trei străine.

"Texas Hold'em", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul: Răzvan Dutchevici; regia: Iulia Enculescu
Cu: Marius Drăguş, Eduard Haris, Ionuţ Măierean
Glumiţă amuzantă, dar gratuită: un cartofor păgubos e nevoit să târască după el prin oraş, de "lesă", un scaun office cu rotile. Treptat, "boala" se molipseşte, până când vedem trecători de toate soiurile şi categoriile, individuali, perechi sau grupuri, urmându-i exemplul - ba chiar şi vânzători stradali de scaune. Deşi majoritatea momentelor sunt realmente hazlii, lipseşte orice motivaţie şi sens (chiar şi în logica absurdului - care nu e deloc ilogic, şi nici absolut nonsens, în ultimă instanţă!) Filmat cam stângaci.

"Kinder Division", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul: Cristina Lambru, după o povestire de Dino Buzzati; regia: Ispas Alexandru Aurelian
Cu: Andrei Trandafir, Oana Carmen Popescu, Mihai Petru Chinez, Gabriel Pavel Chinez, Robert Ionescu, Marius Florin Constantinescu, Dora Codiţă
O femeie plimbă un puşti, ambii în costume de la sfârşitul secolului al XIX-lea, pe nişte câmpii din apropierea unei termocentrale (sau combinat siderurgic, sau altă unitate industrială similară de la finele secolului XX). Puştiul întâlneşte alţi copii şi încep să se bată în joacă, până când femeia îl ia acasă. O replică sugerează că numele lui e Adolf Hitler. Hodoronc-tronc. Exerciţiu amorf şi inutil.

"Zi festivă", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul: Simona Mantarlian, Bogdan Spătaru; regia: Teodora Lascu
Cu: Mihaela Rădescu, Adrian Titieni, Axel Moustache, Emanuel Pârvu, Mihaela Sîrbu
Majoratul unei fete se relevă ca fiind o ocazie formal-festivă mai importantă pentru familie, decât pentru ea. Studiu uman destul de fin, cu umor amar şi multă sinceritate, filmat corect - dar, din nefericire, lipsit de final(itate), ca atâtea dintre filmele claselor de regie de la U.N.A.T.C.

"1 din 10", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul: Bogdan Mureşanu; regia: Anton Groves
Cu: Valentin Popescu, Papil Panduru, Mihai Stănescu, Cristi Martin, Dan Ceorei, Mihnea Ştefan Petre
Spectaculoasă ratare a unui proiect care avea şansa de a deveni antologic. Premisele unui personaj unic în felul său, extrem de puternic şi semnificativ, încarnat cu harul său inimitabil de către Vali Popescu, şi filmat extrem de expresiv (uneori, chiar prea extrem!) de Tudor Panduru. Povestea eşuează din schematism - la modul cel mai paradoxal, dată fiind originalitatea conceptului de bază.

"Piticul tricolor şi ciuperca fermecată", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul şi regia: Millo Simulov
Cu: Ionuţ Vişan, Florin Galan, Paul Ipate
Vizualizare incredibil de amuzantă a halucinaţiilor unor drogaţi, plină de creativitate şi un umor mereu oscilant între fin şi grosier (dar motivat ca atare). Din nou, lipseşte o structură dramaturgică minimă, care să transforme exerciţiul într-un film cu cap, coadă şi sens.

"Rondul de dimineaţă", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul: Carmen Dîrvariu, Tudor Petremarin; regia: Tudor Petremarin
Proiect ambiţios şi elaborat, dar cu final incert. Mai multă atenţie la detaliile realiste şi de fineţe (procedurale, comportamentale, etc.), o autocenzurare mai severă a îngroşărilor la nivel de personaje (scriitură, regie, interpretare), o concepţie de filmare mai sobră şi mai strict controlată, şi ar fi putut deveni o admirabilă comedie neagră. Liana Ceterchi, în rolul vecinei bigote, face toţi banii.

"Ultima fotografie", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul şi regia: Alexandru Cnejevici
Cu: Ioan Andrei Ionescu, Răzvan Gogan, Alexandru Georgescu, Adrian Păduraru, Antonia Ionescu Micu, Mihaela Velicu
În primul rând, un film de lucru cu personajele, conturate scenaristic din câteva trăsături definitorii, şi finalizate delicat împreună cu actorii. Fior dramatic consistent şi, spre lauda autorului, o vizibilă capacitate de a eluda unele informaţii de bază fără a cădea în neclaritate. Peste toate acestea, un discurs regisoral coerent şi o fotografie bună.

"A Way Out", Israel, Sam Spiegel, 2008
Scenariul şi regia: Elad Pankovski
Cu: Arthur Marchenko, Oksana Peshin
Premisă dramatică foarte puternică şi abil articulată, care ar fi putut duce la un film impresionant, dacă nu chiar sfâşietor, cu condiţia ca dezvoltarea dramaturgică şi, mai ales, stilul narativ şi vizual să fi putut depăşi nivelul unei corectitudini cam sterile.

"The Tour Guide", Cehia, F.A.M.U., 2009
Scenariul şi regia: Asmara Beraki
Cu: Jana Plodková, Martin Finger, David Novotny, Ivana Uhlirová
Intelectualist şi obscur, dar interesant filmat şi cu momente de mare discreţie şi sensibilitate (mai ales în secvenţele cu şarpele care şi-a pierdut reflexele).

"Clemency", S.U.A., Dodge, 2009
Scenariul: Chrish Frazier, Charlie Frazier, Joseph Albanese; regia: Joseph Albanese
Însăilătură puerilă, dar foarte ambiţioasă, în care inadvertenţele şi golurile logice sunt întrecute doar de teribilismele complet lipsite de inspiraţie. Păcat - începuse excelent (dar continuarea şi, mai ales, finalul arată că de fapt s-a pornit de la o povestire ratată din start, iar calităţile sporadice de pe parcurs sunt doar nişte accidente fericite).

"Draft 7", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul şi regia: Luiza Pârvu
Cu: Olimpia Melinte, Eduard Jighirgiu
În sfârşit, mult aşteptatul film foarte reuşit, păstrat pour la bonne bouche, ca să salveze grupajul de după-amiază. O foarte interesantă împletire graduală între realitate şi ficţiune, conducând cu mână sigură spre un final de o ambiguitate perfect echilibrată. Actori sinceri, expresivi şi nuanţaţi, regie discretă dar consistentă, imagine de nivel profesionist.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
7-8 decembrie, 2010
Bucureşti, România

[Pitbull]

CineMAiubit - Ziua a doua, seara
O revenire îmbucurătoare...

...şi poate nu întâmplătoare. Poate că, într-adevăr, organizatorii au grupat anume filmele de ficţiune pe peliculă astfel încât cele mai bune să ruleze seara, la oră de vârf, lăsându-le pentru după-amiaza pe cele de "categorie secundă", ca să zic aşa (şi nu neapărat cu menajamente - căci în seria anterioară nici chiar cele mai deficitare filme nu erau nişte catastrofe, ci mai degrabă doar exerciţii nereuşite). Din fericire, lucrurile s-au redresat după căderea întunericului.
Proiecţia de seară a început cu "Captivi de Crăciun" - căruia, fiind prezentat hors concours şi, în plus, mult mai lung (mediu metraj), îi voi acorda o cronică separată. Apoi, au urmat:

"Între prieteni", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul si regia: Ozana Nicolau
Cu: Iulia Verdeş, Andrei Mateiu, Ioan Curtea, Alexadra Badea, Florin Lăzărescu, Ştefan Ion
Sobru, empatic şi matur, filmul urmăreşte încercările de reacomodare ale unei fete scăpate dintr-o reţea de prostituţie. Scenariul e structurat aproape corect, deşi după twistul din mid-point evoluţia până la final e cam liniară - însă ascendentă şi nu foarte previzibilă. Iulia Verdeş îşi confirmă din nou talentul, în cunoscuta ei cheie dramatică de mare profunzime şi sensibilitate.

"Ich bin Helmut", Germania, Filmakademie Baden, 2009
Scenariul şi regia: Nicolas Steiner
Cu: Mathias Zelic, Andreas Herzog, Suly Roethlisberger
Poate cel mai original film al festivalului, din ce-am văzut până acum. Tras dintr-un singur cadru aproape fix (doar cu un zoom back discret), în care se succed nenumărate surprize pe cât de bizare, pe atât de amuzante şi mereu inedite ca formulă, mi-a amintit de "Regele Moare", al lui Eugen Ionescu: destrămarea unei întregi lumi, odată cu trecerea dincolo a unui om oarecare - în paralel cu "filmul vieţii". E atât de iconoclast (şi de metodic lucrat), încât eventualele defecte aşteaptă o a doua vizionare ca să iasă la iveală.

"Escala", România, U.N.A.T.C., 2020
Scenariul: Simona Mantarlian; regia: Teodora Lascu
Cu: Ionuţ Caras, Mirela Oprişor, Eliza Pasuna, Anca Tudorache
Dacă în anteriorul "O zi festivă", de după-amiază, Simona Mantarlian se menţinuse în paradigma ingrată a feliilor de viaţă, aici scenarista reuşeşte să ne ofere o poveste cu cap şi coadă, ba chiar organizată în jurul unui twist pe cât de ingenios, pe atât de paradoxal (şi aparent incredibil, pentru oricine încă n-a ajuns la vârstele când toate întâlnirile cu foştii colegi de clasă sunt pline de întrebări gen: "Tu cine eşti?"). Totuşi, lipseşte un tag de încheiere (cu atât mai necesar, cu cât finalul e cam lungit). Oricum, Teodora Lascu filmează cu discreţie şi siguranţă povestea, iar Mirela Oprişor îşi relevă din nou resursele comice, într-o schiţă de portret surprinzător de complexă, în simplitatea ei, pentru un film de şcoală.

"După-amiază în Drumul Taberei", România, U.N.A.T.C., 2009
Sceariul şi regia: Vlad Trandafir
Cu: Bogdan Marhodin, Sergiu Costache, Andrei Mateiu, Adrian Titieni
Filmată matur şi expresiv în cheie realistă de către Diana Vidraşcu, povestea oferă a nu ştiu câta felie de viaţă fără nici un rost. Premisele sunt corecte, dar deznodământul şi sensurile, absente. În clipa când în cadru apare punga cu cele două sticle de vin, ştim că se vor sparge pe stradă - şi, ce să vezi, aurită ni-i premoniţia! Altfel, naturaleţe şi umor discret în construcţia personajelor şi lucrul cu actorii.

"Lost Spring 2", România, U.N.A.T.C., 2009
Scenariul şi regia: Andrei Dobrescu, după o idee de Copel Moscu
Cu: Diana Cavallioti, Radu Bânzaru
Alături de "Între prieteni", liderul filmelor româneşti ale serii. Poveste simplă şi rotundă, cu premise ofertante, bine valorificate până la sfârşit (inclusiv un triplu twist final - lucru rar, într-o structură de numai treisprezece minute!). Singurul defect e o figură de stil cam ostentativă, în mijlocul filmului, menită să prefigureze a treia întorsătură şi ultima (nu-i anulează imprevizibilitatea, dar rupe unitatea stilistică).

"Extrasezon", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul şi regia: Raia Al Souliman
Cu: Ada Galeş, Ana Savin, Florin Galan
Exerciţiu de simplitate, bazat mai mult pe schiţarea personajelor. Stă bine în parametrii unei povestiri credibile şi semnificative fără pretenţii, şi reuşeşte performanţa unei secvenţe erotice aproape explicite fără pic de vulgaritate - ba chiar, emanând o tristeţe foarte amară... Păcat de finalul mutat pe plajă - dezechilibrează structura, adăugând în schimb prea puţin.

"Saharan Sands", Cehia, F.A.M.U., 2009
Scenariul şi regia: Josef Tuka
Cu: Cyril Drozda, Zora Valchaová-Poulová, Ilona Baráth
Lucrare matură şi consistentă, despre destrămarea unei căsnicii, surprinsă concentrat în ziua aniversării a douăzeci şi cinci de ani. Personaje cu substanţă, interpretate robust şi fără stridenţe, grijă pentru detaliile semnificative, imagine elaborată şi sugestivă - şi o doză de ironie crudă, relevată mai ales în replica finală.

"Efecte secundare", România, U.N.A.T.C.
Scenariul şi regia: Vladimir Dembinski
Film omis din programul tipărit (de unde şi lacunele la nivel de detaliu, în comentariul de faţă). Structură deliberat fragmentară, atent construită, pentru a diagnostica procesul unei crize de cuplu. Nu spune foarte mult, dar e sincer şi meticulos lucrat.

Dacă filmele româneşti de ieri m-au determinat să vorbesc despre mania sterilă a "feliilor de viaţă", azi remarc preocuparea unateciştilor de a practica dialogurile realist-abundente, de inspiraţie minimalistă. Nimic rău în asta, de cele mai multe ori le reuşesc - lucru vizibil mai ales în "După-amiază în Drumul Taberei", deşi cantitatea de replici voit fără rost întrece măsura. Totuşi, se impune ca atât studenţii, cât şi îndrumătorii lor, să înţeleagă clar două reguli de bază: în primul rând, dialogul nu înseamnă conversaţie. La fel ca în cazul secvenţelor, fiecare replică trebuie să îndeplinească două funcţii primordiale: să comunice informaţii despre poveste, şi să caracterizeze personajul. Asupra acestui deziderat trebuie să se concentreze munca la clasă. Abia după ce-şi consolidează bazele în sensul de mai sus, studenţii pot face pasul următor: la "dialogurile de decor", gen Răzvan Rădulescu, Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu sau Radu Muntean, cu un conţinut informaţional în mod deliberat redus sau chiar nul, deplasate accentuat spre funcţia de caracterizare a personajelor şi creare a stărilor. Deocamdată, în filmele studenţeşti unde le-am văzut, au prospeţime - dar dacă se cantonează la nivelul ăsta, le paşte o manierizare prematură ce n-a văzut Parisul.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
8 decembrie, 2010, h. 11:30-13:09
Bucureşti, România

[Pitbull]

CineMAiubit - Ziua a treia, după-amiaza
Aşa şi aşa...

Da, am ghicit bine: după-amizele au programat filme mai de nivel mediu (cu unele excepţii), iar serile, filme mai de Doamne-ajută - altfel, prea mare ar fi coincidenţa. Păi, să vedem ce-am văzut..

"Point of View", Israel, Sam Spiegel, 2008
Scenariul şi regia: Avishag Leibovitch
Cu: Rivka Michaeli, Efrat Aviv
Premisă ofertantă în linii mari, valorificată parţial. Relaţia dintre Noa, adolescenta care-şi îngrijeşte bunica aproape oarbă, şi aceasta din urmă, se dezvoltă mai puţin pe specificul handicapului bătrânei şi pe linia implicaţiilor acestuia, şi mai mult pe comicul de dialog în genere, construit cu umor realist, semnificativ şi adesea sclipitor, tipic evreiesc. Totuşi, până la sfârşit, povestea nu spune mare lucru. Măcar e jucată bine, şi filmată la fel de lăudabil.

"Teza pe 2 rânduri" (sic: pe "doi rânduri"), România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul: Ion Aramă, Letiţia Ştefănescu; regia: Ion Aramă
Cu: Alexandru Nagy, Natalia Cebanu, Cristina Briciu
Neaşteptat de bun, condus cu mână sigură, inteligenţă, simţ al realităţii şi umor de calitate. Lucru rar pentru filmele unateciste, are o poveste bine închegată, cu creştere şi articulaţii elastice şi deloc previzibile. Nu mai este o frecţie sterilă gen "felie de viaţă", ci e o "poveste de viaţă" sinceră: deşi simplă şi nepretenţioasă la nivel de conţinut, se urmăreşte cinstit, cu interes şi plăcere, fără a dezamăgi nici un moment.

"All In", România, U.N.A.T.C., 2009
Scenariul: Anna Lăzărescu; regia: Cristian Pleş
Cu: Tibor Bodea, Rareş Dimofte, Alexandra Ioniţă
Exerciţiu fantastic interesant, cu un iz bulgakovian cam forţat. Deşi complet lipsite de motivaţie, premisele se constituie generos, însă povestea evoluează incredibil de naiv - mai ales prin portretul pueril şi deloc convingător al Satanei. Noroc că decupajul şi fotografia sunt ingenioase, inspirate şi cu elemente de stil încurajatoare pentru mai târziu.

"Jucăria", România, Sapientia, 2010
Scenariul şi regia: Laura Pünkösti
Cu: Zoltán Komáromy, Amalia Ferencz, Levente Molnar
De obicei, e o calitate ca un film să fie zgârcit cu replicile, lăsând mai mult imaginile să vorbească - dar cu o condiţie: să se şi înţeleagă ceea ce au de spus acele imagini, lucru care aici nu se întâmplă. Deşi de foarte bună calitate, cadrele nu reuşesc să comunice nimic despre "secretele familiei" menţionate în descrierea din program.

"Cireşul de mai", România, U.N.A.T.C., 2009
Scenariul şi regia: Millo Simulov
Cu: Corneliu Ulici, Radu Dinulescu
Ambiţios, inteligent, cu gust - dar dus doar cam până pe la jumătate (lucru deloc de mirare, subiectul ales fiind foarte dificil). Elementul de abstractizare nu-i deloc rău (nu ştim motivul pentru care personajul va fi executat), însă am impresia că backstory-ul e absent, sau în orice caz neîmplinit. Protagonistul este inert, lipsit de viaţă şi consistenţă - cu atât mai mult, cu cât îi ia faţa interlocutorul din celula alăturată, un Radu Dinulescu surprinzător de adevărat şi convingător în rol (practic, reîntâlnirea cu admirabilul nostru regisor de teatru, aici în ipostază de actor, e principalul atu al filmului).

"The Crossmaker", Marea Britanie, London Film School, 2010
Scenariul şi regia: David Anderson
Cu: Branko Tomovic, Noa Bodner, Will Strange, Chris Sciueref
Nici să fi vrut, nu puteau face rănile alea să arate mai fals - cam la fel de artificial ca şi comportamentul soldaţilor romani (mai ales al celui care, căutându-l pe rebelul ascuns, trânteşte două scândurici rezemate de perete, nu cumva să fi stat tupilat după ele). Desigur, efortul reconstituirii istorice merită felicitări, măcar ca intenţie - însă n-ar fi stricat ca şi povestea să fie la fel de exigent construită, mai puţin schematică şi cu o miză mai consistentă.

"Flying High", Film and Television Institut of India, 2010
Scenariul şi regia: Sharofat Arabova
Cu: Yash Barbhai, Saba Tavakoli, Vijay Varma, Sayali Khare, Meah Panth
Mai mult imagine, în tonurile vii ale cromaticii indiene, care pentru noi ar fi kitsch. Altfel, povestea copilului orfan care se visează acrobat e liniară şi simplistă.

"Reguli de circulaţie", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul: Victor Ion, Lixandru Bogdan; regia: Victor Ion
Cu: Serghei Mizil, Valentin Florea, Dragoş Dumitru, Valentin Lucian
Satiră destul de reuşită la adresa corupţiei agenţilor de circulaţie, condusă profesionist şi cu umor de calitate. Totuşi, se distinge şi prin lungimi exagerate, şi un final cam uşurel şi previzibil.

"Fumatul poate să ucidă", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul şi regia: Millo Simulov
Cu: Adrian Titieni, Olga-Delia Mateescu, Constantin Cojocaru, Paul Ipate, Anamaria Maier, Adelaida Zamfira
Succesiune de secvenţe legate de fumat, unele foarte comice, altele aşa şi-aşa, câteva inutile şi false, însăilate laolaltă într-o poveste cam fără cap, şi cu coada foarte forţată (şi nu numai din cauza covorului care ia foc după ce ţigara căzută pe el se stinge cuminte, în plan detaliu macro). Din nou, Adrian Titieni, nelipsitul actor din majoritatea filmelor studenţeşti, plus prezenţa plăcut surprinzătoare, dar prea puţin motivată, a Olgăi Delia Mateescu, într-un rolişor pe care l-ar fi putut juca şi Mamaşa (oare mai e prin U.N.A.T.C. cineva care să ştie cine era...?)

Şi cu asta, am ajuns şi la cele zece filme din ultima seară...
...Dar nu înainte ca, în pauza dintre proiecţii, să compătimesc împreună cu Cristian Tudor Popescu pe seama subţirimii (când nu-i ditamai absenţa!) dramaturgice a filmelor din U.N.A.T.C., şi apropo de relele năravuri cu care-s condiţionaţi copiii de-acolo.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
8-9 decembrie, 2010
Bucureşti, România

[Pitbull]

CineMAiubit - Ziua a treia, seara
Pour la bonne bouche - more or less...

Ultimul grupaj de seară, din păcate, s-a situat vizibil sub nivelul celor anterioare, semn că nici ei n-au avut ce să mai aleagă (desigur, în aceiaşi parametri de exigenţă: filme de la nivelul mediu în sus). Ghinion: cel mai bun film al seriei a fost primul - situat în afara competiţiei...

"Derby", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul şi regia: Paul Negoescu
Cu: Bogdan Vodă, Clara Vodă, Maria Mitu, Nicolas Teodorescu
E cam aiurea ca un băiat de cincisprezece ani să se integreze deja în familia prietenei sale, cu casă şi masă, aşa că n-ar fi de mirare că pe tatăl acesteia îl cam apucă paranoia sexofobă - dar când actorul care-l joacă e Bogdan Vodă, zău că-ţi vine să-l iei la palme (pe personaj, nu pe actor!). Filmul e coerent, dens, amuzant de pici pe jos - obţinând efecte de un comic irezistibil inclusiv din mişcările de cameră (deşi conţine şi două sărituri de montaj inadmisibile - probabil voite, dar ratate pentru că nu-s nici atât de agresive, nici atât de multe, încât să se poată impune ca licenţe artistice). Oricum, nici băiatul care-i dă replica în tembela controversă fotbalistică de la cină, Nicolae Teodorescu, nu-i de colo. Clara Vodă, soţia din rolul soţiei, e... clară şi tăioasă ca de obicei, iar cvartetul e întregit perfect de Maria Mitu, marea descoperire (în ochii publicului) din serialul "În derivă", poate fi văzută aici în rolul ei de debut propriu-zis - care i-a scos talentul la lumină, aducând-o în atenţia lui Adi Sitaru. Frustrarea, ca de-atâtea ori la Paul Negoescu, provine din lipsa finalului - boală endemică la foarte tinerii regisori români, asupra căreia voi mai reveni... la final.

"A Man Asleep", Israel, Tel Aviv, 2010
Scenariul şi regia: Ophir Ben Shimon
Cu: Shlomi Avraham
...Noroc că se întâmplă şi la case mai mari: finalul lipseşte cu desăvârşire şi în această one man drama care ar fi avut mari şanse de izbândă - cu atât mai mult cu cât, deşi n-are coadă, cap are: impactul de la început funcţionează cu atât mai puternic datorită caracterului său eliptic. Unele secvenţe sunt admirabile (de exemplu, imaginile prin parbriz, cu păpuşelele kitsch de nuntă şi panlicile din dreapta), altele convenţionale (supermarketul). Principala calitate: elocvenţa imaginii. Principalul defect: că se termină în aer - deşi, în sine, avea o finalitate cât se poate de clară.

"Water and Bread", Cehia, F.A.M.U., 2010
Scenariul şi regia: Annegret Sachse
Cu: Jana Strykova, Jan Zadrazuil, Martin Matejka, Klara Ciubulkova
Experiment de autor în multiple sensuri, complet neclar şi destul de haotic, dar excelent filmat (la cameră, cu ajutorul lui Kai Miedendorp) şi montat de aceeaşi Annegret Sachse.

"Vic şi Ema", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul şi regia: Sarra Tsorakidis
Cu: Mădălina Anea, Adrian Nicolae
Mai mult un exerciţiu de personaje puse într-o situaţie dramatică simplă dar nu simplistă, şi de lucru cu actorii, rezolvat onorabil şi fără veleitarisme - culmea, mai rotund decât multe joculeţe în fond similare, dar care se dădeau "filme".

"Aiko", Italia, S.N.C.
Scenariul: Margherita Ferri, Andrea Cavalieri; regia: Margherita Ferri
Cu: Roberta Mattei, Roberto Di Maio, Camilla Morello
Un fel de eseu ficţional despre claustrare, dus într-o cheie absurdă insuficient stăpânită, astfel încât voitele stranietăţi cad în inadvertenţe. Totuşi, absurdul funcţionează bine în momentele comice, imaginea are profunzime şi stil, iar finalul, deşi rezolvat doar pe jumătate şi în sine, rămâne din fericire suficient de inventiv pentru a-i da filmului o anume rotunjime cam căznită.

"Categoria grea", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul şi regia: Olivia Căciuleanu
Cu: Maria Teslaru, Alexandru Georgescu
Moment de criză într-un cuplu terorizat de cincisprezece ani de mama fiului nelegitim al bărbatului. Povestea e uşor oscilantă, jocul actorilor cam îngroşat (în mod clar din regie; sub bagheta altora, Johnny Georgescu poate fi incomparabil mai fin şi echilibrat), dar elementele dramatice şi cele comice (într-o reţetă cât se poate de amară) funcţionează convingător şi cuceritor.

"The Bed", Bulgaria, N.A.F.T.A., 2010
Scenariul şi regia: Petra Georgieva
Cu: Petra Georgieva
E foarte inedită ideea de a-i conferi unui pat personalitate - dar ca să fie interesantă, trebuie să şi faci ceva cu ea, nu să te rezumi la enunţ, oricât de îndrăzneţ filmat.

"Regal", România, U.N.A.T.C., 2010
Regia: Matei Lucaci-Grünberg
Scenariul: Anghel Damian, Matei Lucaci-Grünberg
Cu: Richard Bovnoczi, Mădălina Anea, Cătălin Coşarcă, Liana Ceterchi
Rezolvare în coadă de peşte a unei povestiri foarte incitante de Charles Bukowski - mai ales prin faptul că, după o serie de soluţii alternative căutate pe parcursul lucrului la scenariu, s-a ales calea cea mai comodă şi care nu spune nimic (iar pomelnicul cu "mulţumiri" de pe generic conţine omisiunile de rigoare - dar, mă rog, se ştie că-n şcoala aia simţul onoarei nu e tocmai încurajat, aşa că trecem peste). Tot răul porneşte de la faptul că, în U.N.A.T.C., studenţii sunt învăţaţi sistematic să renunţe la ideile imperfecte, înainte de a găsi în locul lor altele, mai bune - de-aia se întâmplă de-atâtea ori ca proiecte demarate bine să sfârşească prost. Reţineţi, copii: orice idee vă vine, dacă nu-i de-a dreptul tâmpită (adică, dacă aveţi îndoieli asupra păstrării sau respingerii ei), se reţine până găsiţi alta, care să vă placă şi mai mult. Ţineţi-vă cu dinţii de ceea ce aveţi, nu aruncaţi la coş fără să înlocuiţi cu nimic. Altfel, în plan cinematografic, filmul se salvează în mare parte prin regia stăpânită cu mână sigură, capacitatea de sugestie şi de vizualizare a stărilor şi gândurilor, lucrul cu actorii şi, deloc de lepădat, montajul nervos şi creativ al lui Dănuţ Pădure.

"Child of the Desert", S.U.A., Dodge, 2009
Scenariul şi regia: Malachi Rempen
Cu: Joaquin Garrido, Dani-Rose Gonzalez, Micha Gonz-Cirkl, Baxter Smith
Unul dintre cele mai bune filme străine (care în mare n-au excelat) din întregul estival: premisă originală, twist ingenios şi puternic (deşi tarat de previzibilitate pe porţiunea mediană - inclusiv din cauza unui spoiler cât toate zilele vârât în textul de prezentare), cu un potenţial dramatic intens şi un final simplu, dar solid închegat. Îi coboară valoarea cu câteva ghivente jocul inadmisibil de cabotin al actorului (?) Baxter Smith.

"Fotografia", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul şi regia: Victor Dragomir
Cu: Victor Rebengiuc, Şerban Pavlu, Răzvan Oprea, Luminiţa Gheorghiu
Nu degeaba, Victor Dragomir a fost distins cu Premiul Criticii, pentru capacitatea de a stăpâni ferm şi convingător cât mai multe registre diferite (pe lângă Marele Premiu pentru celălalt film din competiţie); numai în ediţia din acest an, la o adică, "Strung Love" şi "Fotografia" sunt aproape diametral opuse (şi aproape la fel de bune). Marea calitate a acestui ultim film stă în modul de a lucra cu Victor Rebengiuc - fără a supralicita cu nimic datele interpretative ale marelui actor, ci doar valorificându-i-le cu acuitate şi bun-simţ. Regisoral, e lucrat compact, solid şi cu stil discret. Defectele se regăsesc la nivel de scenariu: nu are nici început (motivaţiile personajelor, deliberat laconice şi eliptice, rămân totuşi prea neclare), şi nici sfârşit - culmea, cu asta chiar am ajuns la sfârşit...

...şi se impune să clarificăm un lucru, acum, în final: boala non-finalurilor.
Instructorii studenţilor la regie fac, de ani de zile, două tâmpenii (şi nu numai două) al căror efect cumulat e mai mare decât suma părţilor componente: îi învaţă să le dea cu flit colegilor lor scenarişti, cantonându-se în fundătura filmelor de autor nelegitime, dar nu-i învaţă deloc scenaristică (nici în sens creativ, nici analitic - firesc: de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere). Ca atare, geneza majorităţii filmelor urmează o cronologie extrem de pernicioasă: începe cu începutul, continuă cu continuarea şi se sfârşeşte cu sfârşitul. Antrenorii de la catedră nu ştiu că, inclusiv sub acest aspect, arta nu copiază viaţa - în sensul că, într-un film, cel mai important este finalul. Mai mult: tot filmul constă, de fapt, în ultimul său act (cele precedente fiind doar pregătitoare). Astfel, o dată ce conceptul de bază s-a conturat în linii mari, atât scenaristul cât şi regisorul, fiecare pe partea lui, trebuie să-şi definitiveze actul rezolvărilor şi momentul de încheiere până în cele mai mici amănunte, fiindcă acolo se relevă, în fond, sensurile filmului. Abia după aceea, vor reveni la părţile premergătoare, finalizându-le astfel încât să compună din ele un drum optim spre destinaţia deja stabilită. Or, ai noştri ce fac? Păi ai noştri fac aşa: le vine o idee, pornesc înainte cu ea, îşi caută drumul şi scopul... şi le tot caută. Iar uneori, le mai şi găsesc. Cum, însă, ca să-ţi descoperi drumul e nevoie ca mai întâi să ştii unde vrei să ajungi - iar ei nu ştiu, şi nici nu ştiu că nu ştiu - de cele mai multe ori, nu reuşesc să afle ce vor de la propriile lor filme, habar n-au să şi le termine, şi-atunci se refugiază în soluţia-capcană a finalului retezat, sau chiar absent (un procedeu cu atât mai periculos, cu cât funcţionează foarte rar, şi numai în mâna unor cineaşti cu experienţă şi de un talent confirmat). Până nu le intră-n cap chestia asta (alături de multe altele), U.N.A.T.C.-ul va rămâne, din păcate, nu o pepinieră de talente, ci mai degrabă un fel de malaxor al acestora.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
9 decembrie, 2010, h. 11:30-12:57
Bucureşti, România

[E.Floares]

Nu vreau sa intru prea mult in bucataria UNATC-ului, dar sa stii ca cel putin profesorii de la mine de la clasa ne recomanda sa lucram cu scenaristii... atat ca nu prea ne intelegem noi cu ei...

Mi-ai spus ca-mi faci si mie o cronicuta la filmulet

[Planmaker]

Heh, de fapt, din ce am putut eu sa observ si la mine in an, situatia sta exact invers. Profesorii de regie ne obliga sa lucram cu scenaristi (chiar pana in punctul in care unui coleg n-au vrut sa-i aprobe proiectul din cauza ca facuse singur scenariul), insa tocmai profesorii de la CAV nu se implica in proiectele pe care le fac studentii lor cu regia. De multe ori, bagandu-ne singur in incurcatura, o rugam pe scenarista cu care lucram sa ii ceara si profesorului ei un sfat sau o parere. Raspunsul lui era: "Voi aveti destul teme importante si dificile la clasa, deci lucrul cu cei de la regie va priveste". Uneori mai primeam si un rezolvare dar tot timpul expediata si cu morala de rigoare ("nu e timp sa lucrati cu regia").

Din cauza asta, si studentii de la CAV au o atitudine oarecum expeditiva fata de filmele celor de la regie. Fac scenariile in mare viteza, si cu mai putina seriozitate decat le-ar fi facut probabil pentru temele de la clasa lor.

Asta e, probabil, o hiba in conducerea facultatii de film in intregul ei. Faptul ca la stadiul in care suntem acum, nu s-a ajuns la o comunicare armonioasa intre cele patru sectii: CAV, Imagine, Montaj si Regie. Poate ca problema este cauzata de reducerea duratei de invatamand de la 4 la 3 ani (care, cel putin in prima instanta, aduce cu sine cresterea numarului de teme la fiecare clasa si astfel imposibiltatea noastra de a le trata pe toate la acelasi nivel de seriozitate). Dar in acelasi timp, majoritatea filmelor din acest an de la Cinemaiubit au fost realizate de ultimii studenti care au prins formula de 4 ani...

Alta cauza, asa cum a spus si Emi, mai e si infatuarea multor studenti de la regie, care nu concep sa vina un scenarist si sa le intoarca ideea pe dos. Iar daca scenaristul, in incercarea lui de a face, in primul rand o poveste, se atinge de "marea idee" a regizorului, totul se duce de rapa si se intalneste situatia in care scenaristul isi vede numele pe generic, dar nu recunoaste filmul ce incepe dupa aceea. Poate daca au si profesorii vreo vina aici, este ca nu fac destul pentru a starpi instinctele totalitare ale micilor dictatori din spatele camerei de filmat. Ba chiar de multe ori, ofera exemple in care asemenea atitudini sunt de admirat.

Ceea ce vreau sa spun este ca "problema UNATC" se intalneste pe mai multe planuri in aceasta facultate. Porneste de sus si se termina jos, si destul de frecvent, chiar si invers. Iar daca e sa judecam dupa situatii asemanatoare din mai multe domenii de activitate (nu doar cel Unatecist), putem ajunge la concluzia ca e o problema pur "romaneasca".

[djinjis]

punbe link floaresh catz fac eu cronicutza. gratis!!!

[Pitbull]

CineMAiubit - Gala laureaţilor

Premiile acordate filmelor de ficţiune pe peliculă (categoria pe care am urmărit-o în mod special) n-au rezervat mari surprize, confirmând, în genere, impresiile şi pronosticurile din timpul festivalului. În orice caz, a întrecut toate aşteptările filmul lui Victor Dragomir - un tânăr cineast distins, nu degeaba, cu Premiul Criticii, pentru capacitatea de a stăpâni ferm şi convingător cât mai multe registre diferite - numai în ediţia din acest an, la o adică, "Strung Love" şi "Fotografia" sunt aproape diametral opuse (şi aproape la fel de bune). Primul său film din competiţie şi-a adjudecat nu mai puţin de şase premii!

"Strung Love", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul şi regia: Victor Dragomir
Imaginea: Radu Tancău
Scenografia: Iza Tărţan
Montajul: Roxana Maraloiu
Sunetul: Ioan Filip
Cu: Bogdan Marhodin, Olivia Niţă, Alexandru Potocean, Sorin Cociş, Gabriel Costin, Andrei Mateiu, Şerban Huluba, Alice Nicolae, Marian Despina
* Marele Premiu - oferit de Centrul Naţional al Cinematografiei:
* Premiul de Sunet "Andrei (Otto) Toncu" - oferit de M.D.V. Film Production, C.N.C. şi familia Elena şi Horia Toncu
* Premiul de Montaj - oferit de HiFi Production, Python şi C.N.C.
* Premiul Criticii - oferit de Uniunea Cineaştilor din România.
* Premiul de Interpretare Masculină - oferit de B.D.R. Associates, C.N.C. şi E-Media. Se acordă lui Bogdan Marhodin
* Premiul pentru Scenografie în Film Românesc - oferit de C.N.C.

Revelaţia românească a festivalului: filmul reprezintă, categoric, un pariu câştigat cu genul "Amintirilor din Epoca de Aur" - amintind pe multiple planuri, toate cu semnul plus, de seria lui Mungiu. Este exact abordarea la care ţinea Mungiu: "Să înţelegem trecutul râzând!" - în fond, bancurile politice fuseseră, în acele vremuri, supapa noastră de supravieţuire psiho-emotivă. Filmul lui Victor Dragomir se înscrie perfect pe linia acelei ironii savuros-atroce. Se simte clar că autorul cunoaşte perioada nu din experienţă directă, ci în urma unei documentări migăloase: deşi foarte bogat în detalii caracteristice, filmul sună mereu "pe lângă realitate" - dar, din fericire, această trăsătură nu constituie neapărat un defect: o dată, pentru că nicăieri nu scrie că arta trebuie să copieze fotografic realitatea (atâta vreme cât îi respectă adevărurile esenţiale - astfel încât remarca de mai sus se poate completa după cum urmează: "pe lângă realitate, dar în plin adevăr"), şi apoi, pentru că îngroşările caricaturale nu depăşesc limitele bunului-simţ, fiind totodată creative şi amuzante.


"Fotografia", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul şi regia: Victor Dragomir
Sunetul: Ioan Filip
Cu: Victor Rebengiuc, Şerban Pavlu, Răzvan Oprea, Luminiţa Gheorghiu
* Premiul de Sunet "Andrei (Otto) Toncu" - oferit de M.D.V. Film Production, C.N.C. şi familia Elena şi Horia Toncu
* Premiul Criticii - oferit de Uniunea Cineaştilor din România.

Marea calitate a acestui ultim film stă în modul de a lucra cu Victor Rebengiuc - fără a supralicita cu nimic datele interpretative ale marelui actor, ci doar valorificându-i-le cu acuitate şi bun-simţ. Regisoral, e lucrat compact, solid şi cu stil discret. Defectele se regăsesc la nivel de scenariu: nu are nici început (motivaţiile personajelor, deliberat laconice şi eliptice, rămân totuşi prea neclare), şi nici sfârşit - care e complet dezorganizat: după încheierea main-plot-ului, apare o secvenţă parazitară cu Luminiţa Gheorghiu (foarte bine realizată, în sine - dar complet neangajată dramaturgic), urmată de un final complet convenţional, menit exclusiv "închiderii cercului" - cei doi tineri, din nou în maşină, continuându-şi drumul. Ce-i drept, aceste erori eminamente scenaristice nu anulează cu nimic calităţile pentru care filmul şi autorul său au fost premiaţi - în speţă, şi pentru coloana sonoră nu numai foarte exactă în sens realist, ci şi creativă, conferind o necesară dimensiune de completare universului închis în care evoluează personajul principal.


"Ich bin Helmut", Germania, Filmakademie Baden, 2009
Scenariul şi regia: Nicolas Steiner
Cu: Mathias Zelic, Andreas Herzog, Suly Roethlisberger
* Premiul Special al Juriului - oferit de C.N.C. şi Château de la Huardière

Pe departe cel mai original film al festivalului. Tras dintr-un singur cadru aproape fix (doar cu un zoom back discret), în care se succed nenumărate surprize pe cât de bizare, pe atât de amuzante şi mereu inedite ca formulă, mi-a amintit de "Regele Moare", al lui Eugen Ionescu: destrămarea unei întregi lumi, odată cu trecerea dincolo a unui om oarecare - în paralel cu "filmul vieţii". E atât de iconoclast (şi de metodic lucrat), încât eventualele defecte sunt greu de încadrat într-o paradigmă clasică - fiind mai degrabă conjuncturale şi necesitând, ca atare, dezbateri mult mai aprofundate decât permit parametrii rezumativi ai acestei treceri în revistă.


"Categorie grea", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul şi regia: Olivia Căciuleanu
Cu: Maria Teslaru, Alexandru Georgescu
* Premiul de Regie "Cristian Nemescu" - oferit de C.N.C. şi Abis Studio

Film simplu şi rotund, în genere bine coordonat, disecând un moment de criză din existenţa unui cuplu terorizat de cincisprezece ani de mama fiului nelegitim al bărbatului. Povestea e uşor oscilantă, jocul actorilor cam îngroşat - în mod clar din regie; sub bagheta altora, Johnny Georgescu poate fi incomparabil mai fin şi echilibrat (ceea ce pune serios sub semnul îndoielii competenţa celor care au acordat premiul tocmai pentru acest departament probabil crezând că regia înseamnă numai decupaj, naraţiune, ritm - capitole la care, într-adevăr, filmului nu i se poate reproşa nimic), dar elementele dramatice şi cele comice (într-o reţetă cât se poate de amară - aici, ce-i drept, regia se reabilitează: nu e deloc uşor să compui o asemenea stare de spirit) funcţionează convingător şi cuceritor.


"Saharan Sands", Cehia, F.A.M.U., 2009
Scenariul şi regia: Josef Tuka
Cu: Cyril Drozda, Zora Valchaová-Poulová, Ilona Baráth
* Premiul de Scenariu "Cătălin Cocriş" - oferit de H.B.O. şi C.N.C.

Scenariul acestui film matur şi consistent, despre destrămarea unei căsnicii, surprinsă concentrat în ziua aniversării a douăzeci şi cinci de ani, se justifică pe deplin. Personaje au substanţă, oferindu-le încă din scriitură actorilor nişte partituri ideale pentru a fi interpretate nuanţat, complex şi fără stridenţe, pe coordonatele unei povestiri aparent liniare - în fond, foarte elaborat construite în profunzime. Se mai remarcă o mare grijă pentru detaliile semnificative, o imagine elaborată şi sugestivă - şi o doză de ironie crudă, relevată mai ales în replica finală.


"Fumatul poate să ucidă", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul şi regia: Millo Simulov
Imaginea: Simona Şuşnea şi Mihail Ursu
Cu: Adrian Titieni, Olga-Delia Mateescu, Constantin Cojocaru, Paul Ipate, Anamaria Maier, Adelaida Zamfira
* Premiul de Imagine "Kodak" Pentru Film Românesc - oferit de Kokak Cinelabs România şi de C.N.C.

Într-adevăr, imaginea compusă de Simona Şuşnea şi Mihail Ursu e construită complex, nuanţată expresiv şi coordonată cu deplin profesionalism - ridicând în măsură apreciabilă calitatea de ordin general a acestei succesiuni de secvenţe asociate cu fumatul, unele foarte comice, altele aşa şi-aşa, câteva inutile şi false, însăilate laolaltă într-o poveste cam fără cap, şi cu coada foarte forţată (şi nu numai din cauza covorului care ia foc după ce ţigara căzută pe el se stinge cuminte, în plan detaliu macro). Din nou, Adrian Titieni, nelipsitul actor din majoritatea filmelor studenţeşti, plus prezenţa plăcut surprinzătoare, dar prea puţin motivată, a Olgăi Delia Mateescu, într-un rolişor pe care l-ar fi putut juca şi Mamaşa (oare mai e prin U.N.A.T.C. cineva care să ştie cine era...?)


"Regal", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul: Anghel Damian, Matei Lucaci-Grünberg
Regia: Matei Lucaci-Grünberg
Imaginea: Marius Beşu
Cu: Richard Bovnoczi, Mădălina Anea, Cătălin Coşarcă, Liana Ceterchi
* Premiul "Romanian Society of Cinematographers" pentru Film Românesc

Dacă în alte cazuri mai aveam unele îndoieli, nu pot fi decât categoric de acord cu premierea lui Marius Beşu pentru imaginea stăpânită cu deplin profesionalism, şi dezvoltată pe o linie creativă complexă şi expresivă, a acestui film care ratează la un pas transpunerea unei povestiri foarte incitante de Charles Bukowski, pe care o rezolvă în coadă de peşte a - mai ales prin faptul că, după o serie de soluţii alternative căutate pe parcursul lucrului la scenariu, s-a ales calea cea mai comodă şi care nu spune nimic (iar pomelnicul cu "mulţumiri" de pe generic conţine omisiunile de rigoare - dar, mă rog, se ştie că-n şcoala aia simţul onoarei nu e tocmai încurajat, aşa că trecem peste). Tot răul porneşte de la faptul că, în U.N.A.T.C., studenţii sunt învăţaţi sistematic să renunţe la ideile imperfecte, înainte de a găsi în locul lor altele, mai bune - de-aia se întâmplă de-atâtea ori ca proiecte demarate bine să sfârşească prost. Reţineţi, copii: orice idee vă vine, dacă nu-i de-a dreptul tâmpită (adică, dacă aveţi îndoieli asupra păstrării sau respingerii ei), se reţine până găsiţi alta, care să vă placă şi mai mult. Ţineţi-vă cu dinţii de ceea ce aveţi, nu aruncaţi la coş fără să înlocuiţi cu nimic. Altfel, în plan cinematografic, pe lângă imaginea premiată pe bună dreptate, filmul se mai salvează în mare parte prin regia stăpânită cu mână sigură, capacitatea de sugestie şi de vizualizare a stărilor şi gândurilor, lucrul cu actorii şi, deloc de lepădat, montajul nervos şi creativ al lui Dănuţ Pădure.


"Între prieteni", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul si regia: Ozana Nicolau
Cu: Iulia Verdeş, Andrei Mateiu, Ioan Curtea, Alexadra Badea, Florin Lăzărescu, Ştefan Ion
* Premiul de Interpretare Feminină - oferit de B.D.R. Associates, C.N.C. şi E-Media - Se acordă actriţei Iulia Verdeş

Iulia Verdeş îşi confirmă din nou talentul, în cunoscuta ei cheie dramatică de mare profunzime şi sensibilitate, în acest film sobru, empatic şi matur, care urmăreşte încercările de reacomodare ale unei fete scăpate dintr-o reţea de prostituţie. Scenariul e structurat aproape corect, deşi după twistul din mid-point evoluţia până la final e cam liniară - însă ascendentă şi nu foarte previzibilă.


"Extrasezon", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul şi regia: Raia Al Souliman
Cu: Ada Galeş, Ana Savin, Florin Galan
* Premiul Preşedintelui Juriului - oferit de Strada Film

Însăşi definiţia premiului (al "...Preşedintelui Juriului") îi justifică subiectivismul: Cătălin Mitulescu, ca orice regisor şi producător, are pe deplin dreptul la propriile lui gusturi - şi, oricum, filmul nu e rău deloc; e doar... cam limitat ca intenţii şi anvergură, fiind un adevărat exerciţiu de simplitate, bazat mai mult pe schiţarea personajelor. Stă bine în parametrii unei povestiri credibile şi semnificative fără pretenţii, şi reuşeşte performanţa unei secvenţe erotice aproape explicite, fără pic de vulgaritate - ba chiar, emanând o tristeţe foarte amară... Păcat de finalul mutat pe plajă - dezechilibrează structura, adăugând în schimb prea puţin.


"Draft 7", România, U.N.A.T.C., 2010
Scenariul şi regia: Luiza Pârvu
Cu: Olimpia Melinte, Eduard Jighirgiu
* Premiul Rectorului U.N.A.T.C.

O foarte interesantă împletire graduală între realitate şi ficţiune, conducând cu mână sigură spre un final de o ambiguitate perfect echilibrată. Actori sinceri, expresivi şi nuanţaţi, regie discretă dar consistentă, imagine de nivel profesionist.


Pitbull (Mihnea Columbeanu)
10 decembrie, 2010, h. 17:00-18:21
Bucureşti, România