Regisori români

[Alain.Wolf.]

ooh, ai doar 22 de anisori! nu-i bai! ai toata viata inainte! sa tot inveti! ...da' nu pe net! Seara faina sa ai!

[Liviu-]

Ce sa-i faci?! Cand n-avem bani ne descurcam cu ce putem. La fel si tie!

[clyde007]

Cel mai tare Promo!!! Abia astept filmul ))
http://www.youtube.com/watch?v=G9mB1...ature=youtu.be

[Namaste]

Daca intereseaza pe cineva: Profesionistii - Cristi Puiu

[varu]

Bagati. Acum e momentul!

Firma Mandragora organizează casting pentru film de lung metraj în regia lui Cristi Puiu, pentru actori neprofesioniști cu vîrste cuprinse între 20 și 80 de ani, femei și bărbați.

Pentru mai multe detalii trimiteți poze însoțite de nume, vîrsta și numărul de telefon pe adresa de e-mail: [email protected] sau la numărul de telefon 0371031720.

Io m-as duce la caterinca. Sunt cat se poate de neprofesionist as it gets. Si sa fie in weekend, ca nu stau eu la dispozitia lui cand are chef.

[Chambord]

Hai varuuuuu !!! Vrem sa te vedem pe covorul rosu la Cannes / Oscars. K la Berlin ai fost ... in Biroul Oval ... check... Maine-poimaine o sa facem bani la pariuri pe varu - Best Supporting Actor. Daca Barak Abdi ala sau cum ii zice acu un an culegea banane prin copaci si il fugareau girafele prin savana si a ajuns sa ia BAFTA, cu atat mai mult ma astept de la tine, you got a much better place to start.

Makes us rich madăfacăăăăăăăă ! You owe us and you know it !

[varu]

Ce-ti mai place caterinca Șamboare
Fix la tine ma gandeam c-o sa te activezi, so it worked!

Eu si cu Mungiu facuti madafacaaaaa de tine pe forumul asta, asta ca sa completam lista de companii selecte prin care ma invart.
O critica de selfiul de la Oscaruri nu bagi si tu pentru public?

[Chambord]

Ce-ti mai place caterinca Șamboare
Fix la tine ma gandeam c-o sa te activezi, so it worked!

Eu si cu Mungiu facuti madafacaaaaa de tine pe forumul asta, asta ca sa completam lista de companii selecte prin care ma invart.
O critica de selfiul de la Oscaruri nu bagi si tu pentru public?

Maai varu maai, tu chiar memorezi cum il fac pe fiecare ? Oricum, pe Mungiu l-am facut son of a bitch parca. Ceea ce nu-i chiar acelasi lucru. Madafaca le zic doar amicilor. Ma rog, nici pe el n-am vrut sa-l insult. La mine SOB e sinonim cu "domnule". Un apelativ respectuos.

Selfi de la Oscar zici ? Hai sa-ti zic un secret. "Ideea" de "selfie" imi intoarce stomacul pe dos. Cuvantul asta imi intoarce stomacul pe dos. Oamenii care faca asa ceva ... same thing. Alea cu pitzi flash-uite in oglinda din baie sunt preferatele mele Selfie-ul atunci cand intalneste obiectul "retea de socializare" e apoteoza manelismului ... e sublim.


Cat despre caterinca, e un pattern aici. O faza care se intampla ciclic. Cand se observa o crestere a frecventei cu care Chambord face caterinca / glume proaste / nu trateaza serios un subiect, asta inseamna 2 lucruri:

1. Chambord needs an f-ing break ca sa-si incarce bateriile / sa-si reseteze timer-ul de caterinca.

Iese tiptil si inchide incetisor usa...

[varu]

Cristi Puiu foarte sus intr-o lista cu lume buna. High expectations.

Cred ca asta e poezia.

[Chambord]

"The Agathirsoi"
Stiu un user de pe acest forum (nu eu statzi linistitzi) aflat in cautarea nick-ului perfect. Well, THIS ! Iar poezia e rupere ! Adica eu care vorba aia imi place caterinca de nu mai pot / o iubesc la disperare / nu pot trai fara ea & shit / etc. Dar poezia asta imi da ceatza. Eu sunt pionier fata de ea. I never reached this level of depth in my entire friggin life.

A vazut cineva Trei exercitii de interpretare ? Am vazut un clip din film mai demult. Alta chestie care imi da ceatza. Intr-un fel sau altul.

Fed must be happy right now. Apropo, asta mai traieste ?
HEEY !

[varu]

Lasa caterinca, Șamboare, nu intelegi tu, frumos asa e sa nu te bagi, ca-ntre domnii care se respecta!

Poate mi-o da proba de recitat la casting, m-am documentat, nu vreau sa ma prinda nepregatit.

[Chambord]

ca-ntre domnii care se respecta ? cine-s astia ?
meh, forget it, daca nu ma invat minte de prima oara ...

[carmen_angelus_romila]

Cu mici modificari, dar in mare deacord cu lista afisata.

[carmen_angelus_romila]

Imi vin in minte, poate nu cei mai buni, dar demni de apreciat, i-as putea numi pe regizorii: Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu,...!

[victor_homescu]

- 96 de ani de la nastere,Liviu Ciulei (7 iulie 1923-25 octombrie 2011),un mare regizor de teatru,regizor de film (își face un dublu debut,în teatru,cu "Omul care aduce ploaia",iar în film,cu "Erupția"),anvergură,cultură si longevitate,actor de teatru,actor de film (a debutat în Puck,a jucat Dandanache şi în „Play Strindberg”),scenograf (debutul lui Ciulei peste ocean cu"Leonce și Lena",1974 Washington D.C.la Arena Stage,a impresionat publicul și critica americană prin modernitatea convenției teatrale),a fost profesor-a predat teatru la Columbia University şi New York University,fost director al Teatrului Lucia Sturdza Bulandra timp de zece ani,în 1980,devine director al Teatrului Guthrie din Minneapolis,filmul "Pădurea spânzuraților"(film de două serii,alb-negru,cinemascop) i-a adus definitiv consacrarea în plan internațional odată cu obținerea,în mai 1965,a prestigiosului Premiu de regie al Festivalului de la Cannes,juriul luând decizia în unanimitate,şi,fost la origine,arhitect**Uitându-mă înapoi,am participat la o perioadă în care teatrul românesc s-a exprimat prin multe lucruri frumoase.Sunt bucuros că,undeva,am mâzgălit şi eu o pagină din istoria teatrului românesc.Sper ca cei ce vin acum şi au dreptul să ne ia locul prin vitalitatea tinereţii lor să înţeleagă această misiune nobilă de a stabili prin teatru un fel de arbitru al moralei şi al echităţii.** -
***
"În orice punere în scenă,un punct esențial de început este alegerea principiului estetic director.Această alegere înseamnă chinul unei munci cu tine însuți,nelipsită de îndoieli,de polemici,de ezitări,de încăpățânări într-o atitudine față de text care poate să fie eficace sau,dimpotrivă,să se dovedească un obstacol în spectacol.Trebuie să fii permanent ancorat în concepția inițială.Miile de sfaturi care vin,pe parcurs,de la cei circa 60 de membri ai echipei de filmare,trebuie să le asculți,să filtrezi din ele ceea ce este conform concepției,ce ajută,ce nu alterează,ce nu este numai efect. De multe ori nemulțumești colaboratorii,le ești dezagreabil fiindcă nu le accepți întotdeauna propunerile,pari încăpățânat sau surd,sau absurd, pentru că n-ai timp să le explici «de ce».În fond,acest«de ce»ție îți este foarte limpede,niciodată nu este un capriciu.Fiecare element al
universului filmic are un scop"/Liviu Ciulei,Secolul 20,nr.4/1978
***
Liviu Ciulei în Revista Teatrul,nr.4/1958:*Părerea mea în problema actor de teatru-actor de film este că nu se poate da un verdict care să fie general valabil,că nu se poate spune că orice actor de teatru e bun pentru film,sau că nici un actor de teatru nu e bun pentru film,sau,în sfârşit,că „omul de pe stradă” e bun sau nu,mai bun sau nu,decât actorul de teatru.Cred că s-ar putea încerca o clasificare (nu ştiu dacă e exhaustivă):1) Omul de pe stradă-actor împrumută el personajului propria sa personalitate,oricare ar fi personajul.Bineînţeles,sunt şi printre actori unii,cazuri excepţionale,care fac acelaşi lucru:Jean Gabin,de pildă.Toate personajele lui sunt masive,virile,îndurătoare,lente,etc.2) Actorul de teatru sau profesionistul de film se extinde,ajunge prin interpretare la personalitatea personajului,dacă limitele extensibilităţii egoului său (eu obişnuiesc să numesc acesta „limitele elasticităţii interioare”) îi permit să facă acest lucru.Atunci,însă,când decalajul se face simţit,rezultatul e dezastruos.3) O a treia categorie-cred,cea mai importantă,pentru că mi se pare că ea diferenţiază specia actorului de film,atât de aceea a actorului de teatru,cât şi de „omul de pe stradă”-este aceea a actorului „de farmec”. Sigur că nici pe scenă farmecul nu e de lepădat (vezi,de pildă,actori „de farmec”ca Elvira Popescu sau George Vraca).Dar,în general,hotărâtoare în materie de teatru e forţa interpretativă.Există cazuri,rare,care întrunesc ambele înzestrări;vezi:Greta Garbo,N.Cerkasov,L.Olivier.Totuşi,sumumul în cinematografie îl obţine actorul „de farmec”,un farmec cu totul special, sesizabil prin intermediul filmului,ca,de pildă, Rudolf Valentino,Gary Cooper.Această specie a actorului „de farmec”presupune îmbinarea unor proprietăţi fizice deosebite şi a unei personalităţi de un gen anumit,aptă să deştepte simpatie,aş îndrăzni să spun,proprietăţi puţin controlabile ştiinţific şi care nu se înscriu în vreo metodă riguroasă.Efectul apariţiei unei asemenea personalităţi poate fi asemuit cu efectul provocat de o voce celebră:Şaliapin,Caruso.În teatru,însă,cazuri similare n-au dat rezultate.Aş mai îndrăzni o diferenţiere:ca să facă o artă conformă cu epoca lui,actorul de teatru trebuie să fie un om exersat în a gândi contemporan,în a da sensurilor interpretarea lor actuală.Ca si concepţie şi ca stil.Dar comportarea lui-nu pe scenă,a lui,a omului-poate fi oricare. Forţa lui de depersonalizare şi repersonalizare îl scuteşte de un obligo indispensabil în cazul actorului de film,acela de a fi un om contemporan.Nu cred că un om care păstrează maniere întârziate din altă epocă,de pildă,se poate exprima adecvat într-o artă care,incontestabil,nu se poate naşte decât în acest azi,pe care îl şi reprezintă.În încheiere,am să mă repetred că verdictul actor de teatru-actor de film-om de pe stradă nu se poate da în absolut;dacă încercăm o diferenţiere categorică,excepţia ne va contrazice,ca întotdeauna în artă.*


https://www.agerpres.ro/documentare/...QTNhkYFnOiEtEQ


https://www.youtube.com/watch?v=d1gN...t7BJM0JN1tV_yE

[victor_homescu]

La Los Angeles,pe celebrul Walk of Fame al Hollywood-ului,o stea îi poartă numele,Jean Negulescu,originar din Craiova,s-a nascut pe 26 februarie 1900,mult mai cunoscut în ţara sa de adopţie,Statele Unite,cercetaș voluntar în rândurile Crucii Roșii în timpul Primului Război Mondial,la Iaşi are şansa să asiste la unul dintre magicele recitaluri oferite de George Enescu răniţilor,soldaţilor şi refugiaţilor:**Sunetele viorii lui îmi răscoleau sufletul.În timp ce îl ascultam,i-am schiţat silueta pe o foaie de hârtie.Desenul meu,încadrat într-o simplă ramă neagră,avea să aibă onoarea să fie expus în vitrina unei librării.Ceasuri în şir am patrulat prin faţa ei,ca să trag cu urechea la comentariile trecătorilor.-Cine e?-Enescu,cine altul !-Da ?Şi cine semnează desenul ?-«Ion (pseudonimul meu)»-Ion?-N-am auzit de el!-O să auziţi!Mi-am spus.Destinul mi-a fost pecetluit pe loc,atunci şi acolo.Aveam să fiu pictor,un pictor celebru**,a fost un artist cu dublă profesie,cineast şi plastician şi triplă identitate culturală-română,franceză şi americană,a devenit celebru după ce a regizat “How To Marry a Millionaire”,1953,recompensat cu un premiu BAFTA,filmele lui,aproape 60,au avut 31 de nominalizări la Oscar,au câştigat 4 statuete,desi continua sa fie un necunoscut in tara lui de origine (in colecţia Arhivei Naţionale de Filme se păstrează o copie a filmului Johnny Belinda,1948,laureat al Premiului Oscar pentru interpretare feminină-Jane Wyman),in "92 devine membru de onoare al Academiei Române (Manuela Cernat,in cartea"Jean Negulesco,un român la Hollywood",Bucureşti,1998),a fost membru in Academia Americana de Film,a colaborat timp de 3 decenii pentru studiourile Warner Bros,criticii de la The Independent l-au numit pe Negulesco printre marii regizori ai epocii de aur de la Hollywood,alaturi de nume ca Zinnemann,Kazan,Wilder,Mankiewicz,Huston,care au transformat cinematografia americana,in 1984,a publicat cartea de memorii „Things I Did and Things IThink I Did“(„Lucruri pe care le-am făcut și lucruri pe care cred că le-am făcut“).s-a stins din viata pe 18 iulie 1993,in Marbella,Spania,**Oamenii din industria cinematografică au fost impresionați de generozitatea lui,în special actorii cărora le îngăduia o totală libertate în a-și manifesta talentul.Dorința lui a fost întotdeauna de a spune o poveste extraordinară și,când era posibil,să își arate și simțul umorului**,scrie Michelangelo Capua în cartea „Jean Negulesco: The Life and Films”,iar Louis Marcorelles va scrie în Le Monde:„Ca să-l defineşti pe Jean Negulesco,trebuie să te referi la două persoane distincte-la excelentul profesionist şi la rafinatul om de cultură.”
***
Jean Negulesco,Testamentul:**Rog ca executorul meu să creeze un fond cu numele„Jean Negulesco Trust Fund”,pentru a ajuta tinere talente din România,un băiat şi o fată,din domeniul artei,muzică,literatura,pictura,sculptura,balet,t eatru, regie,cinematografie-să-i ajute să-şi petreaca trei ani în străinătate,la un Colegiu adecvat,de preferinţă la Paris,Roma sau în Statele Unite,în scopul de a-şi putea afirma Personalitatea în domeniul pe care şi l-au ales.Pentru aceşti doi tineri se vor asigura pe parcursul celor trei ani condiţii de viaţă adecvate,nu de lux.Vârsta lor va fi cuprinsă între 18 şi 25 de ani.Ei vor fi ajutaţi şi sfătuiţi de prietenii mei,Anne Head la Paris şi profesorul Mihnea Gheorghiu în România.**(cf,"Jean Negulesco un român la Hollywood",Manuela Cernat,Editura alo,Bucureşti,"98)
***
*Prima şi cea mai importantă lege a artei este iubirea.Acest sentiment trebuie să-l lege obligatoriu pe creator de subiect.În absenţa iubirii,produsul gestului artistic rămâne rezultatul unei formule.-Adesea sunt întrebat :-Eşti modern sau clasic?Mon Dieu,sunt pictor şi atâta tot.Cubismul, impresionismul şi toţi ceilalţi termeni sunt formule superflue,refugiu pentru cei ce nu pot fi ei înşişi.Cel mai greu pentru un artist este să fie sincer.Să fie autentic.El lucrează îndeobşte în umbra altora.Nu există eroare mai mare decât să vrei să cauţi explicaţia unei opere de artă.Îţi place sau nu.Asta e tot.Pictura trebuie să trăiască prin ea însăşi.Literatura,muzica şi celelalte forme de expresie
artistică nu te pot ajuta să o iubeşti.Subiectul nu are nici o importanţă în realizarea operei de artă,este doar o veche deprindere.(..)Brâncuşi era un falnic înţelept,cu chip de zeu înrămat de o barbă cenuşie, îngălbenită de tutun şi cu ochi mici,scânteietori, de un albastru intens.Avea un fel de a vorbi pitoresc,plin de culoare şi o prezenţă aparte,de ager şi hâtru ţăran român,era un om dintr-o bucată şi totuşi deseori nu puteai întreţine cu el un dialog firesc şi paşnic.Avea un ton sarcastic şi, orice i-ai fi spus,ochii lui rămâneau ironici şi neîncrezători.Truditor înnăscut,îi plăcea să facă totul cu mâna lui.Brâncuşi a atins divinul cu fiecare din creaţiile lui.Când mă gândesc la el,îmi apare întotdeauna dinaintea ochilor cu pălăriuţa lui albă caraghioasă,schiţând câţiva paşi de horă românească şi spunându-mi,cu privirea luminată de o tainică bucurie:Arta înseamnă tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”*,Jean Negulescu "Drum printre stele,Amintiri",publicata la Editura Meridiane in anul 1989.

https://adevarul.ro/locale/calarasi/...80b/index.html

[victor_homescu]

=142 de ani de la naştere,Teatrului i-a dedicat piesele 'Trandafirii rosii", 1915 ("poemul jertfei pe altarul artei" cum a denumit-o unul din exegeti), "Se face ziuă," 1914," Domnul de rouă", 1938, ctitor al teatrului românesc din Ardeal și Banat, Zaharia Bârsan, 1878 = decedat la Cluj, pe 13 decembrie 1948, Revista Transilvania, Anul 56. maiu-Iunie 1925. Nr. 5-6 publică **Dl Z. B. s=a născut în noaptea de anul nou 1878, in Braşov, suburbiul Bra?*şovul vechiu. Mama era de aici, iar tatăl se trăgea din comuna Sânpetru, de lângă Braşov. La vârsta de un an au plecat părinţii cu copilul la Sânpetru, unde a stat viitorul artist dramatic 7 ani. Liceul până în cl. Vil l-a făcut în Braşov, la liceul românesc de acolo. La 17 ani pleacă în «ţară», la Bucureşti, ca pedagog la liceul Clinciu-Popa, dând în curând bacalaureatul la liceul «Lazar».înscris la Conservatorul de artă dramatică, ia premiul I la tragedie, în 1901, la clasa maiestrului Constantin Nottara. Urmează totodati cursuri la facultatea de filosofie şi litere. Ca student joacă şi la «Teatrul Naţional»din Bucureşti. Maiestrul Nottara şi artista A.Bârsescu l-au luat în turneele lor teatrale prin Muntenia, «Societatea pentru fond de teatru român l-a trimis ca bursier la Viena şi Berlin. In 1899-1900 a înfiinţat dl Z. B. prima trupă de dilentanţi în Braşov (cu «Jean Marie», «Greva fierarilor», etc.) După terminarea studiului în Berlin (1907) a plecat în Italia, să studieze arta dramatică italiană şi, în special, pe Ermete Novelli. In 1909 a fost angajat de «Teatrul Naţional» din Bucureşti, unde a rămas până în 1919, cu întreruperea răsboiului, a surghiului, ca să fie chemat mai apoi in fruntea nou-înfiinţatului «Teatru Naţional» din Cluj (1919)**
***
Cluj, 25 Aprilie 1925. Onisifor Ghibu, profesor universitar:articolul- (Artist şi dascăl) -**Zaharia Bârsan a cutreierat Ardealul în vremea când miniştrii de la Budapesta ni-au hărăzit legea şcolară, prin care se ţintea la maghiarizarea învăţământului nostru şi Iegea de înfiinţare a episcopiei de la Hajdudorogh, care începuse procesul de maghiarizare a religiei româneşti. In vreme ce numărul şcolilor româneşti scădea, iar în cele cari mai rămâneau In fiinţă se auzia tot mai multă limbă ungurească şi tot mai puţin limbă românească şt în vreme ce numărul altarelor româneşti decreştea de la o zi la alta, Zaharia Bârsan ridică în fiecare oraş, orasei sau sat românesc mai mare câte un altar neprihănit cultului limbii naţionale şi frumosului artistic. Prin Zanaria Bârsan teatrul, care până aci sau nu existase, sau fusese o simplă comedie, menită să amuzeze pe spectatori, deveni o şcoală, iar actorul încetă de a mai fi privit ca un simplu comediant şi luă asupra-şi rolul de dascăl. După desrobirea Ardealului, Iui Z. Bârsan îi fu sortit să ridice, alături de înalta şcoală de ştiinţă din capitala provinciei liberate, o altă şcoală superioară, de idealism, de morală şi de naţionalism. Teatrul Naţional din Cluj a fost, ca şi Universitatea românească de acolo din prima zi în care şi-a deschis porţile, o instituţie de cultură şi de progres, care a contribuit într-o largă măsură la întemeierea şi consolidarea vieţii româ?*neşti in această cetate, care ne-a fost atât de ireductibilă inamică veacuri dea rândul. Ardealul, care în cursul timpului a dat românismului vlă?*dici evlavioşi şi cărturari, cronicari înţelepţi şi patrioţi, dascăli idealişti şi devotaţi, poeţi suavi şi cu suflet din sufletul poporului, prin Z. Bârsan şi-a dat sie-şi pe cel dintâi artist dramatic şi pe cel dintâi scriitor dramatic serios. Deşi trecut în«ţară», Z. Bârsan a rămas vecinic «ardelean», cu gândul la cei din mijlocul cărora plecase şi la cari revenia cât putea mai des, în vremurile de apăsare, şi la cari s-a reîntors definitiv în momentul când împrejurările favorabile i-au permis să desfăşure o operă culturală sistematică, în deplină libertate. Bârsan este cea mai curată glorie artistică a Ardealului şi prezenţa lui la conducerea destinelor Teatrului Naţional din Cluj, in epoca de formare şi de consolidare a acestuia, a fost un noroc tot atât de mare. ca şi prezenta lui în Ardeal pe timpul ungurilor, când orice alia activitate dramatică serioasă era cu neputinţă. El a creat în cultura Ardealului epocă şi numele lui va fi amintit totdeauna cu laudă şi cu recunoştinţă, ca al unui adevărat dascăl**
***
Ion Agârbiceanu, articolul ("Din turneul Z. Bârsan")**Puţine oraşe din Ardeal puteau da, înainte de unire, o sală plină pentru o reprezentaţie artistică. Numai adunările gemerale ale Astrei sau ale Fondului de teatru puteau da această asigurare, fără o bună organizare premergătoare, ori in ce oraş s-ar fi ţinut. La aceste congrese venea lumea din toate colţurile Ardealului şi Bănatului. Reprezentaţiile date de trupa Z. Bârsan s-au desfăşurat înaintea sălilor pline, mulţămită afluenţii intelectualilor satelor din jur. Dar pentru acest concurs al provinciei era cu totul necesară inima caldă a centrului. Am avut şi avem un număr de mici orăşele ai căror intelectuali se Însufleţeau sincer de orice acţiune culturală sau naţională, şi cari nu pregetau ori ce osteneală pentru a pregăti succesul.(..).Românul e greu de pornit, ştim toţi, cari am trăit mereu în contact cu poporul, ca şi cu intelectualul, dar dacă s-a pornit odată şi-i place: de ce s-a apucat, duce lucrul la bun sfârşit. Trebuia stăruinţă şi pănă-l puneai pe ţăran să plece la o alegere de deputat şi pănă-I determinai pe câte-un intelectual să participe la o mişcare culturală, să vină la un festival. Dar dacă-l porneai, îi părea bine şi era vesel. De turneurile lui Z. Bârsan veselia aceasta a fost nedespărţită. Reprezentaţia artistică deschidea şi lumina sufletele, aşa că «masa comună» ce urma după festival se schimba de obicei în praznic naţional, cu cuvântări de preamărire a limbii, cu mândre cântece naţionale. Toată lumea îşi uita bucuros de oboseala drumului sau a alergărilor şi se petreceau câteva ceasuri neuitate, în cari con?*ştiinţa naţională trezită, înviorată, deschidea flori neaşteptate. Răsplata şi-o avea fie care în sine însuş pentru ajutorul dat, când vedea, cel puţin pe câteva ceasuri, frumuseţile unei vieţi curat româneşti. Şi amintirea lor a rămas neştearsă în sufletele multora.**/-Revista"Transilvania", Anul 56. mai-Iunie 1925. Nr. 5-6
***
Poetul Zaharia Bârsan, poemul ('Cantece,1912)"/ **Azi am fost mâhnit de moarte/Prea frumoasa mea bălae/M=am trezit în zori de ziuă/Soarele bătea 'n odaie/Şi pe patul tău ca spuma/Albă se juca o rază/.Am văzut=o cum pe frunte/Şi pe gură-ti se aşează/M=am sculat cu ochii 'n lacrimi/
Şi-am închis grâbit fereastra/= Rază albă, rază albă/Să-mi faci tu una ca asta!
Impletesc la stihuri albe
In tăcerea nopţii sfântă...
Greerul îmi ţine hangul
De sub prag şi cântă... cântă...
Ştim, o, ştim... cântarea noastră
E pustie şi deşartă...
Ştim de mult...dar ce-are-a face
Facem artă pentru artă!!**

https://crispedia.ro/zaharia-barsan/...94WPKZ6iXpK7CY

https://www.youtube.com/watch?v=48ln...pJ5KdMKNn1sVQ4