Citatul zilei

[Cretzulynne]

Ce este mai frumos decât cuvinte și imagini care și-au dat mâna-n aceeași compoziție ? Încărcătura filozofică.

[Cretzulynne]

[victor_homescu]

Actele omului sunt sancţionate de propria lui conştiinţă, mai devreme sau mai târziu, bagă de seamă cum trăieşti! Dacă suferi, nu căuta să scapi de suferinţă, indiferent prin ce mijloace, nu vei scăpa de ea decât pentru a te prăbuşi în remuşcări=Marin Preda

https://www.youtube.com/watch?v=qcNxPHWd6FM

[carmen_angelus_romila]

Cata dreptate ai...!

[Cretzulynne]

[victor_homescu]

Cetind?*,trebuie să citeşti şi al doilea şi al treilea rând?*,şi aşa vei înţelege dulceaţa,mai vârtos să înţelegi ce citeşti,că a ceti şi a nu înţelége ieste a vântura vântul sau a fierbe apa.
-PRÉDOSLOVIE VOROAVĂ LA CETITORIŬ-Miron Costin

[Cretzulynne]

[Cretzulynne]

[victor_homescu]

Nu inteligenţa este contrariul prostiei;contrariul prostiei e bunul-simţ.Există (şi cât de adesea) inteligenţă fără bun-simţ,dar bun-simţ fără inteligenţă nu.

=Alexandru Paleologu,Bunul simț ca paradox,1980

[victor_homescu]

Umberto Eco:

„Nefericit și disperat este scriitorul care nu i se poate adresa unui viitor cititor“
***
"Sufletul este netulburat numai cînd contempla adevarul si se bucura de binele savîrsit, iar despre adevar si bine nu se rîde. Iata de ce Christos nu rîdea. Rîsul este izvor de îndoiala."

[Cretzulynne]

[victor_homescu]

”O „imagine”este ceea ce prezintă un complex intelectual și emoțional într-o clipă...Prezentarea instantanee a unui astfel de „complex” este ceea ce dă sentimentul de bruscă eliberare,sentimentul de desprindere de limitele de spațiu și timp,sentimentul de creștere bruscă pe care îl încercăm în prezența celor mai mari opere de artă.E mai bine să produci o singură imagine reușită în timpul vieții,decât să produci opere voluminoase.”

*EZRA POUND*

[victor_homescu]

„Limb’a este mijlocul’ prin care ne arătăm’ ideile şi cugetările noastre. Fieşte -care limbă cînd a-ănceput’ să se cultive a avut trebuintă de numiri noă.Noi nu ne împrumutăm’ ci luăm’ cu îndrăzneală de la maica noastră moştenire, şi de la surorile noastre partea ce ni se cuvine.Trebue să luăm numai acelea ce ne trebue şi de acolo de unde trebue, şi cum trebue"

***
218 ani de la naşterea lui Ion Heliade Rădulescu„**Văzând toate iluziile, văzând toate speranţele românilor decăzute, alergai ca părinţii noştri la mijloacele şi la nodurile uniunii celei adevărate, la limbă şi la religie: alergai la traducţia Bibliei în limba de astăzi şi a viitorului României. Forţele mele deveniră şi mai tari şi decizia mea inebranlabilă când descoperii că noi, românii, fiii Bisericii Răsăritului, n-avem de mai mult de doi seculi decât Biblia dată din Vatican”.Heliade publică la Paris în 1858 în tipografia Preuve et.comp. „Biblia Sacra" ce cuprinde Vechiul și Noul Testament tradusă din Hellenesce dupa a Quellor Septedeci”. În același an, la Paris, în aceeași editura, Heliade publica „Biblicele sau notiți historice philosophice, religiose și politice asupra Bibliei’’.Traducerea s-a făcut după textul canonic al bisericii răsăritene, eliminate fiind cuvintele de origine slavă. A dezvoltat o „scriere etimologizantă ,italienizantă’’/latinizata pe care o folosește și la traducerea Bibliei în limba româna, ceea ce i-a adus critici și neacceptarea traducerii, Heliade spunea - nu e chemarea arhiereilor și preoților să traducă, dacă nu știu limba din care și în care se traduce, reclamand dreptul intelectualului laic de a întrebuinţa un „linguagiu ştiinţific” diferit de stilul biblic, „căci Biblia vorbeşte în linguagiul profetic şi poetic”; de aceea întreaga discuţie ar trebui purtată nu pe „tărâmul religiunii”, ci pe cel al ştiinţei laice. Acest argument, Andrei Şaguna îl respinge, disputa dintre el și Șaguna, pe tema traducerii, ramane una memorabila in epoca. Heliade in (Biblice) afirmă „În Biblie însă este traducţia mea cea mai fidelă; nu pot fi judecat decât daca dau originalul cel adevărat al mamei noastre biserice şi daca exprim ideile cu adevărat coprinse în original. Despre limba în care o traduc n-am să fiu judicat; căci Biblia s-a tradus în toate limbile şi în toate dialectele. Acum două sute de ani fu iertat d-a se traduce într-un gerg incult şi încă necapabil d-a arăta adevăratele idei, şi acum să nu fie iertat d-a se traduce într-o limbă cultă şi capabilă d-a reprezenta orice verset, orice vorbă şi însuşi d-a da cuvânt de orice silabă a originalului mai bine decât franceza şi alte surori? În toate limbile Europei s-a tradus Biblia şi cu toate acestea traducţiile vechi nu sunt considerate de neatinse; în fiecare epocă se retraduce din nou, după înaintarea limbei. Care sunt acei păgâni ce cutează a înjosi religia şi a batjocori Ortodoxia până acolo întru a o mărgini în chestiuni de limbă şi, susţinând expresiile cele mai hulitoare, a susţine vorbele cele mai materiali şi eterodoxe”este aceea între aspectele lingvistice implicate de traducerea propriu-zisă a textului biblic şi limba comentariilor biblice”.La șaptezeci de ani, 1872 pe 27 aprilie, se stinge din viață, Heliade-Rădulescu (* Cine zice că nu e vremea a se găti, acela nu este creştin şi nici n-a simţit vreodată zicerea Mîntuitorului:“Gătiţi-vă şi priveghiaţi, că nu ştiţi cînd va sosi ceasul”.Omul nu este vecinic pre pămînt, şi nici nu trăieşte de două ori, şi nici nu au toţi oamenii prilejul şi preursirea de a domni. Să nu lase, dar, cu orice jertfă a-i scăpa prilejul de a face binele, de a se asemăna cu adevărat lui Dumnezeu prin privigherea şi folosirile sale,de a insufla dragostea contimporanilor săi şi a-şi săpa numele în inimile viitorimii*). Despre carturar urma a spune Nicolae Iorga: „Era înțelegător, un îndemânatec și un harnic; pecetea de originalitate a sufletului său era mai mult hazul, aplecarea către ironie, întorsătura de spirit mucălită; îi plăcea să înfățișeze ideile sale într-o formă personală, agresivă, șugubeață; cuteza să vorbească de-a dreptul oricărui boier.”
***
GENESE/CAPU I.„Santa Scriptura” a lui Heliade (1858):**1. In început creó Dumnedeu cerul şi terr’a. 2. Iar terr’a er?* nevedută şi informă, şi întunerec’ peste abysu, şi spiritul lui Dumnedeu se purta peste ape. 3. Si disse Dumnedeu: fiă lumină — şi fù lumină. 4. Şi vĕdù Dumnedeu lumina quŏ bună (er?*), şi desparţi Dumnedeu dintre lumină şi dintre întunerecu.**
(...)
**„Scripturele sau religia este tot aceea şi dogmele nu se ating întru nimic. Daca unul zice pneu`ma, altul Spiritus, altul Spirito, altul Spiritu, altul Esprit, altul Duh, altul Geist. Fiecare se exprimă sau în limba, sau în gergul naţiunii sale, sau în limba sa particulară** (Biblice).
***
Ion Heliade Rădulescu, la 1934, mai-iunie -"Scrisori şi acte", ediţie îngrijită de George Potra, Bucureşti, 1972- **Preaînălţate “Eu voi să-ţi slujesc cu trupul, cu inima, cu sufletul. Dacă din întrebuinţarea vremii mele ce am avut cinste a expoza întîi prin foile ce ţi-am înfăţişat poţi vedea m-ta un om hotărît şi cu stăruire a aduce la un căpătîi un lucru ce şi-a propus şi a nesocoti orice nevoie, orice prejudecată, neaverea, ispitele. Poţi să mă întrebuinţezi şi să fii sigur de credinţă şi de ispravă. Slujba mea nu este cu vreo nădejde de răsplată pămîntească, pentru că, cît mă văz sănătos, aflu în mine însumi destoinicia de a munci şi de a fi totdeauna al meu. Nu este cu vreo nădejde de înălţări lumeşti şi vremelnice pentru că singur m-am înălţat acolo unde a trebuit să mă ducă cariera mea. Sufletul mi-e prea sus, preaînălţate doamne, şi mi se înalţă din zi în zi prin Domnul, care mă insuflă, iar trupul mi l-am lăsat şi voi să mi-l las atît de jos, încît niciodată să nu-mi fie frică de cădere. Iartă-mă preaînălţate doamne, cînd, ca să poci goni din gîndul măriei-tale orice părere sau bănuială de interes despre mine, sînt silit a vorbi de însumi mai întîi, în vreme ce creştinul trebuie cu totul a se uita pe sine cînd este vorba de ţara sa, de aproapele său. Ţara înălţimei-tale o cunoşti în ce poziţie se află şi căpetenia ei cîte trebuie a economisi şi cu cîte a se lupta. Lupta e mare, supărările veninoase şi ispitele infernale. Un cap este unul singur, două braţe nu pot să îmbrăţişeze toate lucrările unui stat, şi o inimă, oricît de fierbinte, nu poate să încălzească şi alte inimi cînd nu poate să-şi împărtăşească căldura, cînd e silită a se mistui singură în căldura sa, şi ascultată fără să poată a scoate un glas, fără să poată găsi o altă inimă care să ghicească, care să o înţeleagă pe tăcute, care să se împărtăşească din căldura sa, care să o ajute şi să o mîngîie. Hristos a fost cuvîntul însuşi al lui Dumnezeu şi mintea lui cea vecinică, dar ca să poată semăna cuvîntul, adică raţiunea sau rezonul, a trebuit să-şi facă ucenici, adică să-şi formeze mai întîi inimi ca să-l înţeleagă, şi să le trimiţă pe urmă pe duhul sfînt, adică duhul bunătăţii şi al adevărului, duhul hotărîrei de a face binele şi a mîntui lumea. Astea nu sînt poezii, preaînălţate doamne, nu sînt năluciri, sînt mai mult decît realitate, cînd le simte cineva, cînd a gustat îndoita viaţă de a fi creştin, acea cerească bucurie, sau cînd va să fie creştin în toată puterea cuvîntului. Creştinul cel adevărat vieţuieşte în Dumnezeu, şi Dumnezeu e dragostea.Dragostea, află dragoste pretutindeni, şi prin noroi şi prin trandafiri, dragostea iartă, dragostea nu se mînie, dragostea nu bănuieşte, dragostea nu tălmăceşte rău. La noi nu este dragoste, şi unde este ura, nu este Domnul, e însuşi iadul, e prăpădenia, e neînţelegerea, e robia.Voi să te văz unit într-un gînd cu boierii, voi să-i văz pe ei supuşi şi plini de dragoste. Binele ce poate ieşi de aici dacă nu poate să-l prevadă cineva, însă nu va trece mult şi îl va vedea. Din neascultare a izvorît păcatul. Din neascultarea supuşilor urmează ticăloşia lor. Dumnezeu cu dragostea a spălat păcatul şi a mîntuit pre om. Un stăpînitor asemenea, numai cu dragostea, împacă duhurile rătăcite; trebuie o jertfă, şi pildă avem pre Mîntuitorul. Este cineva creştin? Trebuie să fie în toată puterea cuvîntului, almintrelea, numindu-se creştin, batjocoreşte amar fiinţa dumnezeirii şi omenirea şi parodiază cele mai sfinte ale ei legi**

***

https://www.istorie-pe-scurt.ro/ion-...7DBwohlur4Tpu8