PENTRU ROMÂNIA - de Andrei Bărbat

[mirodoni]

PENTRU ROMÂNIA - regia, vorba vine, Andrei Bărbat

În sfârșit, un film românesc pe care chiar eram nerăbdător să-l văd! Eram curios cine poate da un astfel de titlu și dacă scenariul se coboară la nivelul titlului. Au mai fost, „Pentru Patrie”, „Pentru Rege și Țară”, dar „Pentru România”, nema!

M-am dus la EUROPA, dar nu la ora 13:oo, că de multe ori am făcut cale-întoarsă, din lipsă de combatanți. M-am dus la ora 19:oo. Dar, ghinion! vorba unui clasic în viață, mare om , mare caracter! Tot n-am fost minim doi! Așa că am revenit a doua zi, la ora 13:oo, cu intenția de a plăti două bilete, la preț redus. Din nou ghinion. Se schimbase modificarea, preț redus era numai marțea. Cum mai pierdusem pe drum încă o oră cu o zi înainte, mi-am făcut socoteala și am plătit două bilete întregi. La intrare mi s-a spus că proiecția durează două ore și un sfert, fără jurnal! Nu mai puteam da biletele înapoi!

La așa un titlu, nu m-așteptam la cine știe ce conținut, dar speranța moare ultima. Rămânea, totuși, să văd de ce durează atât de mult. Și-am văzut!

Andrei Bărbat nu e regizor, e bărbat, pardon, actor. Și producător, împreună cu prietenii lui. Asta tot n-ar fi o nenorocire, dar nu e nici scenarist, deși a scris textul care pretinde a fi scenariu. Și încă n-ar fi o catastrofă, dar pare să nu fi văzut filme și scenarii cinematografice în viața lui! Nu mai spun să aprofundeze ceva teorie!

Pe scurt, n-are rost s-o mai lungesc, este vorba despre doi daci, Maximus și Demetrian, diametral opuși, dacă pot spune așa, care vor să intre în posesia celor 3 pietre filozofale din vremea aceea: Dârzenie, Altruism și Cunoaștere. Abreviat: DAC. Original, nu? Numai că scopurile lor nu coincideau, unul avea interese nobile, celălalt meschine. Vechea luptă între bine și rău, apa și focul, lumină și întuneric, yin și yang!

În „lupta” lor, se pomenesc aruncați în timp, din vechea Dacie, în România de azi, România pe care o cunoaștem, cu bune și rele. Mai mult rele: mafioți, droguri, cămătari, homosexualitate, Facebook.

Numai că aceste rele nu sunt luate din realitatea imediată, ci sunt „ilustrate”, de fapt mimate cu actori, adică interpreți, nu numai lipsiți de profesionalism, dar sufocați de amatorism și lipsiți total de îndrumare regizorală adecvată, dar și în domeniul costumelor, „luptelor” și toate cele trebuincioase unui film adevărat. Pentru că nu tot ce poate fi proiectat pe un ecran este film!

Trebuie să nuanțez puțin afirmația că Andrei Bărbat n-a văzut filme la viața lui. A văzut câteva, dar numai americane, și nu a învățat nimic din ele, ci doar a încercat să le copieze, cu mijloacele sale rudimentare. Nu numai cele „logistice”, ci și cele intelectuale.

Și în filmele străine „eroul” se luptă cu 5 adversari și-i doboară ca pe muște, după ce se umflă conștiința în el, ca tărâța de grâu, numai că acolo „interpreții” sunt de talia lui Schwarzenegger, Jean-Claude Van Damme, Steven Seagal sau Chuck Norris, nu niște papagali. Apoi, realizarea cinematografică este de așa natură, încât imposibilul devine credibil. Respectiv capete sparte, sânge pe pereți, ochi scoși ș.a.m.d. La care se adaugă, desigur, modul de filmare, adică unghiuri, detalii, viteza de montaj.
Ce-i drept, există și varianta „David îl învinge pe Goliat cu o simplă praștie”, dar aici este vorba de inteligență, nu de forță. Nu numai a personajului, ci și a autorului scenariului.

Dacă peste textul actual pe care se bazează filmul s-ar fi aplecat un scenarist cu ceva talent, ar fi putut scoate ceva. Dacă ideile, intențiile, frazele sforăitoare ar fi fost transformate în imagine, în stări, situații, emoții, ar fi putut rezulta un film. Nu pornind de la Daci, e prea de departe, și nejustificat. Era suficientă „punerea în antiteză” a României de azi, cu cea din 1989. O incitare la o „analiză” sinceră și realistă, fără pietre filozofale, trucaje ieftine și „salvatori ai neamului”.

Am auzit că DACRON vrea să producă în fiecare an câte un astfel de lungmetraj. Doamne ferește! Andrei Bărbat, autorul principal al acestei catastrofe cinematografice, dacă vrea să mai facă film, ar trebui să se dezică de cele două filme ale sale, „Pentru România” și „Am doar 18 ani”, și acesta de două ore și un sfert, schimbându-și numele. Nu și sexul, poate rămâne bărbat, dar, eventual prin căsătorie, că e tânăr, să ia numele soției. Apoi să caute niște scenarii adevărate. Nu neapărat lungmetraje, dimpotrivă, scurtmetraje concentrate, logice, inteligente, la obiect. Destinate publicului, dar și festivalurilor. Evident, îi trebuie și-un regizor sau doi!