"Thirst"

[Windom]

Autorul lui Oldboy revine cu un nou film ce rupe gura tîrgului. Din seria You Have To See It To Believe It...
După ce crezi că le-ai văzut pe toate, dai peste o asemenea poveste, despre un preot catolic convertit la vampirism, ce lucrează şi ca voluntar într-un spital, ale cărui coridoare le bîntuie în sutana de popă şi bandajat mai ceva ca Boris Karloff. Drept sursă de hrană foloseşte o legumă, un tip intrat în comă care, înainte de a ajunge în starea asta îi povestise un fel de parabolă, despre cum ajutase el o fiinţă nevoiaşă, luîndu-şi de la gură ultima bucăţică de prăjitură, la care de altfel ţinea foarte mult, pentru a i-o oferi acestui muritor de foame... Aşa că, nevoit fiind la un moment dat să explice cum poate să se folosească de om într-un mod atît de oribil, părintele explică senin că leguma respectivă avusese un suflet mare pe vremea cînd mai era o fiinţă raţională aşa că, oricum, ar fi nespus de bucuros să „hrănească pe cel flămînd”, după cum spun Scripturile.
Preotul nostru se întovărăşeşte apoi cu un fel de Cenuşăreasă, o fată bătută de soartă, care trăieşte împreună cu o mamă adoptivă alcoolistă şi cu fiul acesteia, care mai întîi îi este frate şi apoi îi devine soţie. Preotul se îndrăgosteşte de ea, dar, la un moment dat, relaţia dintre cei doi începe să semene cu aceea dintre Lestat şi Louis. Nu e bine de divulgat totul pentru că n-ar mai avea farmec filmul.
Oricum, ceea ce e interesant e tipul de vampir în sine. Nu e deloc vampirul cu care ne-am obişnuit. Singurele lucruri pe care le are în comun cu un vampir în sensul clasic al cuvîntului e gustul pentru sînge şi intoleranţa la lumina zilei. În rest, e mai mult om decît vampir. Şi, pînă una alta, faptul că devine vampir e o binecuvîntare pentru domn părinte deoarece începe omul să guste şi el din plăcerile vieţii – se îndrăgosteşte, face sex, tot tacîmul...
Avem din nou, ca şi în Oldboy, parte de umor de o factură specială – scene la care rîzi apoi te simţi nasol că ai rîs după ce îţi dai seama că scena respectivă în mod normal n-ar fi trebuit să fie considerată funny. Umorul este strecurat însă printre chestiuni serioase cum ar fi crima, violenţa domestică, abuzul sexual...
Alături de Let The Right One In, Thirst e unul dintre cele mai originale filme ce au ca subiect vampirismul apărute în ultima perioadă şi unul dintre cele mai interesante filme ale anului.

Avertisment - filmul ar putea fi folosit impotriva Bisericii Ortodoxe Romane SRL pentru a demonstra, metaforic si pe ocolite, setea necontenita de singe a umilului preot ortodox care-si plimba curul in Mertzane...

[Liviu-]

Ca un fan inrait al lui Park asteptam de foarte mult filmul asta si cum l-am prins (pe torrent bineinteles) imediat l-am luat sa-l vad. Nu ma asteptam fie ceva comparabil cu Oldboy, dar tot aveam asteptari destul de mari de la el. Dupa ce l-am vazut pot spune ca sunt putin dezamagit, dar nu foarte mult. Inceputul mi s-a parut putin grabit, pana a ajuns preotul vampir, dar dupa atmosfera a fost buna pana undeva pe la mijlocul filmului cand parca nu se intampla mai nimic. A revenit insa in cam ultima treime a filmului, cea mai intersanta dupa parerea mea, finalul fiind unul normal pentru cum a decurs filmul.

Cea mai mare problema mi se pare atmosfera de pe la mijlocul filmului, problema intalnita si in Sympathy for Lady Vengeance de altfel. Cel putin asta e impresia mea. Culmea e ca nu am avut o astfel de problema cu Sympathy for Mr. Vengeance sau Oldboy care sunt mai vechi decat celelalte doua precizate mai sus. Ceea ce am mai observat a fost lipsa unui soundtrack de calibrul celui din Oldboy sau Sympathy for Lady Vengeance, desi tema muzicala principala e reusita, dar nu e de ajuns.

Oricum in ciuda acestor minusuri, poate doar pentru mine, filmul e destul de bun si sunt de acord cu aproape tot ce a zis Windom. Si tot legat de ceva ce zicea Windom, vampirul din Thirst mi se pare cel mai uman pe care l-am vazut intr-un astfel de film.

Cred ca o sa-l revad zilele astea ca sa-mi fac o imagine mai buna despre film, mai ales ca eram putin incomodat de o durere de cap la prima vizionare.

Din punctul meu de vedere, e cel mai bun film a lui Park. Stilul sau violent si umorul negru se potrivesc perfect pentru un horror cu accente comice. Nu am putut lua niciodata in serios intentia sa de a da o tenta moralista povestilor sale. In Thirst e si mai evident ca n-are nici in clin nici in maneca cu adevarate dileme morale, insa aici NU CONTEAZA. E entertainment, are scene care iti taie rasuflarea, are umor negru, e excelent in limitele genului sau.

[Windom]

O poveste in care un preot catolic devine vampir nu prea are cum sa ocoleasca dilemele morale... Asa ca exista citeva si aici, trebuie numai cautate bine...

[miercuri]

Cea mai mare problema mi se pare atmosfera de pe la mijlocul filmului.

Cam asa mi s-a parut si mie, parca a avut un ritm inegal in the first two acts. Dar a compensat enorm prin ultima bucata, mi-a lasat o impresie asa de buna ca am uitat complet de ezitarile de la inceput.

[Ipu]

Mai întâi o precizare: Republica Coreea e divizată din punct de vedere religios cam jumate-jumate între budiști și creștini (lăsându-i la o parte pe atei). Nu cred că Park a avut în vedere specificul religiei creștine. Dacă ați văzut și alte filme de-ale lui, ați observat că în toate religia e reprezentată de creștinism. Dimpotrivă, la Kim Ki-duk, de exemplu, predomină budismul.
Referitor la filmul în discuție (al cărui titlu rămâne de văzut cum va fi tradus în românește, pentru că în coreeană el înseamnă nu „setea”, ci „liliacul” sau „liliecii”), deși Park rămâne un mare maestru al imaginii (vezi scena săriturilor pe acoperișuri), trebuie să guști vampirismul ca să poți suporta scenele alea cu sor-bitul sângelui din borcan, o culme a sor-didului și a prostului gust de care e capabil regizorul coreean. Fanii săi știu însă ce-i poate pielea. În Oldboy, el facea oribila scenă a crestării limbii cu briciul din Dracula al lui Stoker și Coppola să apară aproape ca o scobire între dinți, atunci când al său erou își reteza pur și simplu limba cu foarfeca.