Bin Jip (3-iron)

[europe_east]

Bin Jip (2004, Kim Ki-Duk) . Bagati aici comentariile, ca inteleg ca l-ati vazut inca de anul trecut de cand a luat premiu la Venetia. Mie mi s-a parut un film absolut extraordinar: foarte emotionant si foarte original. O poveste de dragoste in care cei doi implicati nu scot un cuvant. Iar filmul te tine cu un nod in gat de la inceput pana la sfarsit. Si da, melodia Natashei Atlas 'Gafsa' care tot se repeta in film este incredibila si il face de rusine zic eu pana si pe Wong Kar Wai cu ale sale coloane sonore. (Pe mine m-a atins mult mai mult filmul asta decat In the mood for love sau 2046, de exemplu. Nu ma bag sa fac comentarii tehnice, unde probabil filmul asta pierde.)

[nume]

Exista topic pe iconoclast, "Asia extrema".

[europe_east]

Ca tot nu se inghesuie lumea, am sa mai spun eu. Eu cand ma uit la un film cu imagini sau muzica misto mai mereu ajung sa 'procesez', adica ma gandesc la cat de misto e imaginea si uit de film. De fapt zic eu ca asta-i semn ca filmu' nu m-a prins total. Un exemplu e si 'Privirea lui Ulise' pe care lumea l-a criticat pe aici pe undeva. Mie filmul ala imi place-- imi plac imaginile si muzica si pe alocuri Maia. Si Keitel. (Always.) Mai ales monologurile lui. Dar recunosc ca la filmul ala e o placere oarecum exterioara. Pe cand la 3-Iron s-a terminat cu 'procesatul'. Daca mi-ar fi spus cineva de un film cu o poveste de dragoste nevorbita, as fi zis ca e iar vreo poveste cu pretentii. De fapt e oarecum neadevarat sa spui ca in filmul asta lipsesc vorbele. Povestea lor e sustinuta indirect de melodia 'Gafsa' care topeste totul intr-o pasta fluida-- incluzandu-ne si pe noi in compozitia asta. Gesturile spun mai mult decat cuvintele cateodata. Asa si in filmul asta. Iar spre sfarsitul filmului as zice ca regizorul are o maniera foarte interesanta de a filma, foarte neobisnuite unghiuri, care si ele spun multe. Iar finalul-- realitatea e relativa, e adevarat ceea ce credem ca e adevarat-- si felul cum e aratata ideea asta-- prin acel trio de personaje-- mi se par geniale.

[Gaandalf]

O sa ma inghesui eu sa comentez pentru ca am vazut filmul recent si m-a impresionat si m-a marcat as putea spune. Primul lucru pe care l-am auzit a fost tacerea. Tacit si subtil nu are cum sa nu te atraga.Auzi atatea zgomote zilnic si multi oameni prossti cu multe prostii kre le scuipa ai dai de filmul asta si iti dai peste ceva frumos creionat in expresii unice.
Eu am vazut filmul in 3 parti: 1a cu tabieturile lui in casele straine. Personal casa fotografului a fost superb filmata. Nu mai zic de tablourile kre stateau pe jos undeva intr-un colt indepartat. Superb. A2a parte cu cei 2 si gesturile si privirile care scapa de la amandoi. Am remarcat (sper ca nu greshit) cum ea ii atinge picioarele la un moment dat si m-am gandit la cultura indiana si cum acest gest inseamna afectiune silntioasa. Iar superb. Partea a3a m-a dus cu gandul la filmul cu Demi Moore - Ghost.

Filmul te bate la cap sa nu stai locului si sa nu te simti intreg pana nu esti fericit. La suprafata e povestea unor oarecare oameni dar de fapt este o poveste de dragoste care nu o poti descrie in cuvinte ci in expresii si gesturi. Este singurul film din 2004 dar vizionat in 2005 care m-a "atins" din punct de vedre vizual pe cornee dupa Lost In Translation.

[Alex Leo Serban]

cf. cronica mea din observator cultural nr. 252-53/2004:

"... in fine, Ki-duk a fost prezent doar prin ultimul sau film – inclasabilul Bin-Jip (3-Iron), „road-movie“ (sau, mai curind, „house-moving movie“!) despre povestea de dragoste ce se infiripa intre un drifter in cautare de adapost temporar si sotia uneia dintre „gazdele“ sale. In meniu: comunicari „pe muteste“, un joc gratios-agresiv cu mingile de golf si o coregrafie finala undeva intre Absurd si Zen, care nu „explica“ nimic – decit, poate (cum spune si insertul de la sfirsit), ca „este dificil sa spui daca esti intr-un vis sau in realitate“... Cu acest ultim titlu al sau, Kim Ki-duk se afirma – daca mai era nevoie – drept unul dintre cei mai mari poeti ai ecranului."

[gionloc]

pe mine m-a fermecat Ki-duk de la primu film vazut - Insula, la TIFF. era in 3x3, da nu mai aveam bani de celelalte.

apoi trepidam de placere in vreme ca ma uitam la Spring, Summer, Fall... fara vorbarie, fara sa populeze ecranul cu tot felul de mutre, da cu o imagine mai buna decat in peisagistica moderna si cu o curiozitate ramasa - ce spuneau caracterele sapate de proaspatul ucigas intors in chilia Invatatorului?!!

Bin-jip e iarasi fermecator. cu iubirea asta ce nu are nevoie de cuvinte, ce frumos depasesc ei in final prezenta sotului... cum el nu e constient de situatie, conflictul amoros s-a stins! (poate aici e povestea cu visul ). banda sonora de pe generic explicata dupa vreo 10 minute, modalitatea de interventie a destinului (ca minge de golf) in moartea fetei din masina. secventele din inchisoare. si, din nou frumoasa, atitudinea eroului in timpul anchetei; faptul ca adevarul razbate si furia politistului pus in situatia de a-si recunoaste prejudecatile profesionale.

si Samaria e excelenta (poate e cel mai bun dupa Spring Summer - cel putin in clasamentul meu) - reactiile parintelui [faptul ca prin pozitia lui se afla sub o tripla presiune (determinare) - e o persoana religioasa, e politist si, mai ales, e tatal fetei!]. ce mi-a placut e si senzatia de intimitate a gesturilor capitale (vezi sinuciderea capului de familie dupa ce tatal - numele astea coreene :oops: - ii calca pragul casei) - omul asteapta sa nu fie nimeni in fata blocului, asteapta sa paraseasca parcarea si tatal fetei care il 'facuse foarte fericit' , abia apoi se arunca; iar caderea nu este filmata! un american cum ar fi tratat asta scena?

si Real Fiction e fain. Wild Animals e interesant doar in aspectele ce privesc relatia dintre cei doi coreeni ce devin inoportun prieteni in Paris. actorii francezi cam strica filmul asta in opinia mea.

[europe_east]

Bin-jip e iarasi fermecator. cu iubirea asta ce nu are nevoie de cuvinte, ce frumos depasesc ei in final prezenta sotului... cum el nu e constient de situatie, conflictul amoros s-a stins! (poate aici e povestea cu visul )

(SPOILERS)
Mi-a trasnit si mie urmatoarea chestie prin cap in partea ultima a filmului, dupa ce e el la inchisoare: ca de fapt atunci cand gardianul il ameninta ca-l omoara-n bataie daca mai face pe 'nevazutul', de fapt se si tine de cuvant. si de fapt el moare. si apoi ii vedem doar spiritul bantuind prin casele prin care a fost. si acel trio cu sotul e doar felul ei de a-si imagina ca el s-a intors.... e iluzia ei, visul ei.

Ati observat ce de turnuri ciudate ia filmul asta? (pare a fi o caracteristica a filmelor asiatice-- misleading you in the beginning ca ai de a face cu o poveste liniara si care urmeaza regulile) eu am ramas socata la faza cu mingea de golf care o omoara pe fata din masina in modul acela arbitrar.
tot jocul ala inocent de pana atunci nu mai poate continua din acel moment. nu avea cum sa fie un film reusit daca nimeni nu platea cumva pentru chestia asta... asa mi s-a parut mie cel putin. la fel, ce turnura de situatie cand ajung ei la inchisoare, sau cand incepe el jocul ala bizar in celula.... parca erau mai multe filme unul langa altul....