Turneu Iconoclast II - Glissando (1985) Mircea Daneliuc

[Mercutio]

http://www.imdb.com/title/tt0089209/

Saptamanal se trage la sorti un film ce va fi afisat intr-un topic propriu. Topicul ramane deschis pentru votare doua saptamani.
Oricare membru cinemagia e invitat la discutii si poate vota, cu conditia de a-si justifica votul printr-un comentariu.

Sistemul de votare:
4 stele = 4 puncte - excelent
3 stele = 3 puncte - bun
2 stele = 2 puncte - merita incercat
1 stea = 1 punct - slab
1 bila neagra = 0 puncte - foarte slab
Se pot da si note intermediare, de exemplu 2.5 puncte.

[marcusARCUS]

Glissando probabil ca marcheaza sfarsitul perioadei de glorie a lui Daneliuc.E un film in care nu se leaga aproape nimic,e previzibil (atunci cand se mai pupa cateva elemente de povestire) si este mult prea lung.Daca il facea de o ora si jumatate,probabil ca filmul ar fi avut mai mult sens,pentru ca multe chestii sunt acolo doar de dragul "artei" asa cum o intelege Daneliuc.Ew.Jumatatea aia de punct pe care am dat-o,am dat-o pentru Iordache,care e genial aici si pentru cum e realizat filmul ca scenografie,costume si cum e filmat.

0.5 puncte

Filmul e atat de prost incat ofera fascinatia unui dezastru. N-am insa 2 ore si jumatate de pierdut.

[Mercutio]

Filmul e atat de prost incat ofera fascinatia unui dezastru. N-am insa 2 ore si jumatate de pierdut.

nu stiu cum faci ca afli fara sa vizionezi, dar te credem pe cuvant, nu-i nevoie sa argumentezi.
imi inchipui ca la mijloc e vreun truc secret. ca acela cu care incerci pepenii sa vezi daca sunt copti, ii ciocanesti cu degetul.

Simplu, am vazut 30 de minute. Stiu, ar trebui sa-l vad complet ca sa am o revelatie epifanica care sa ma zbuduie in profunzimea fiintei, dar am sa ma lipsesc.

[MinRep]

Dupa parerea mea, “Glissando” e un film facut pentru o alta generatie de cinefili si, indeed, pentru o alta generatie de critici. Este un film in care se simte influenta operei literare dupa care este bazat – desi nu am citit “Omul din vis”, dincolo de imaginile si dialogurile din filmul lui Daneliuc se pot “citi” cuvintele unui narator introspectiv din perioada interbelica. Mai mult de atat, in forma sa actuala, chiar si la doua ore si 40 de minute, este un film incomplet.

“Glissando” debuteaza cu imaginea unei svastici care se roteste de cateva ori pe ecran, dupa care se transforma intr-un straniu simbol, care va fi ulterior arborat pe staguri uriase in finalul filmului. Nu am informatii precise, dar sunt mai mult ca sigur ca acest debut i-a fost impus lui Daneliuc pentru a clarifica faptul ca filmul este o alegorie despre nazism, dar, sincer, nu cred ca a pacalit pe nimeni. Asa ca avem de-a face cu un film straniu, chinuit, care, datorita pe de-o parte impozitiilor cenzurii, pe de alta propriului autor, ramane incomplet descifrabil. Intrebari precum `Cine e femeia din tablou?` sau `Ce vrea sa reprezinte sala de jocuri din ospiciul de nebuni?` sunt neesentiale, dar sacaitoare pentru spectatorul “ocazional” si nu isi gasesc raspunsul pana la sfarsit.

Evident, filmul nu se petrece in realitatea istorica pe care o cunoastem. Mai mult, cred ca personajul sau este rupt de realitate si isi doreste sa traieasca intr-un vis (cel in care omul cu parul carunt si copilul bolnavicios il salveaza de fiecare data), vis anihilat de imaginile reale ale acestora, de disparitia unei clase sociale si de venirea la putere a unui nou sistem. Multe secvente din film nu pot fi corect interpretate decat daca acceptam ca personajul nostru traieste, macar partial, in propriul vis sau – poate mai credibil – este in plin episod psihotic. Aparitia copilului in final, peretii casei “jupanului” acoperite de portretele aceleasi femei sau interesantele descoperiri radioscopice sunt astfel de momente, dar niciunul nu se compara cu un straniu cadru din inceputul filmului: aflat la baile Herculane cu niste prieteni, dl. Teodorescu se plimba pe strada cu sotia prietenului sau; la dreapta lor apare o femeie imbracata cu o haina alba, pe care cei doi o observa; camera de filmat o urmareste apoi pe femeie, pana cand cei doi dispar din cadru, numai pentru a reaparea ulterior, venind din cealalta directie. Pentru mine, acesta este unul dintre cele mai importante momente ale filmului, care anticipeaza atat evolutia ulterioara a personajului, cat si venirea la moda a culorii albe, adoptata ca simbol de noua putere (vezi si secventele in care oamenii sunt obligati sa poarte halate albe).

“Glissando” e un film imperfect. Dar este un film care are ceva de zis, chiar daca o face din toti rarunchii, cu un calus pus la gura. Este o cronica a unor ample schimbari sociale si – din acest punct de vedere – ar merita sa stea in compania unor filme ca “Il gattopardo”, “Il conformista” sau “Die Blechtrommel”

3 stele

[Mercutio]

Simplu, am vazut 30 de minute. Stiu, ar trebui sa-l vad complet ca sa am o revelatie epifanica care sa ma zbuduie in profunzimea fiintei, dar am sa ma lipsesc.

nu, dar ar trebui sa stai in spatele afirmatiilor tale. eu unul (si cred ca si ceilalti) nu stiu ce intelegi tu prin film prost. se pare ca pentru tine: film care iti place = film bun, film care nu-ti place = film prost. ori aici nu e o chestiune de gusturi. de ce ar crede cineva in gusturile tale? nici daca ai fi o autoritate in domeniu tot n-ar merge.
de aia te intreb: de ce e prost filmul? ai niste argumente in afara de umorile tale?
nici tu nu ai crede pe cineva daca ar spune pur si simplu ca filmul e extraordinar. atat. punct. n-ai fi multumit, ai vrea sa afli niste explicatii.
ce-ar fi daca toti ar proceda ca tine? se presupune ca discutam filme aici, ne sustinem punctele de vedere, nu aruncam cu vorbe goale.

Ai dreptate, Mercutio, afirmatia in sine ca e un film (foarte) prost nu inseamna mai nimic. Avand in vedere insa ca suntem un numar restrans de oameni aici si ne cam cunoastem reciproc gusturile, pana la urma afirmatia are o anumita valoare informativa pe langa cea evidenta de defulare. Daca White spune ca un film e bun atunci am tendinta sa-l vad mult mai degraba decat daca Malombra spune ca un film e bun, stiind compatibilitatea pe care o am fata de gusturile lor.

Cat despre Glissando, mi s-a parut genul de film in care autorul prefera "atmosfera", "imaginea" si lasa multe lucruri la nivelul "imaginatiei" privitorilor. Pe de alta parte oricat de critic as fi la adresa filmelor de imagine, am la randul meu o anume afinitate fata de ea, o respect ca mijloc, dar nu ca scop. Iar in Glissando chiar si imaginea si regia mi s-au parut oarecum scremute, lipsite de naturalete, de aici dezastrul total.

[Mercutio]

Ne aflam in perioada anilor '30 in Romania si urmarim povestea unui anume Theodorescu, om cu educatie, de familie buna, care si-a cheltuit deja averea, dar care duce in continuare o existenta decadenta: jocuri de noroc, aventuri sentimentale. Personajul e bolnavicios si urmarit de halucinatii. Imaginea unei femeii ii apare obsesiv in vis. Aflam ca e vorba de mama lui, femeie foarte frumoasa, se spune, moarta pe vremea cand el era copil, pe care si-o aminteste vag, dar a carei imagine i se pare ca o regaseste in tablourile unui pictor olandez. Totodata, inconstient, o cauta in chipul femeilor cu care intretine relatii de intimitate: Agata, fata de la sanatoriu, Nina, amanta amicului Alexandru, caruia Theodorescu i-o sufla. Un alt personaj misterios ce i se arata in vise, Domnul Ordeanu, de care destinul personajului nostru - se dovedeste mai tarziu - e legat, devine la un moment dat realitate. Theodorescu il intalneste de cateva ori, iar cu ocazia unui joc de carti il ruineaza. Ordeanu se sinucide ca urmare, iar Theodorescu acuzat ca a trisat, sfarseste in acelasi fel. Acesta ar fi continutul narativ al filmului, o istorie destul de banala, specifica romanelor din perioada interbelica. Insa autorul nu se rezuma strict la aceasta istorie. Ceea ce face filmul deosebit e suprapunerea, prin diferite mijloace, a unei intregi simbolistici ce tine de ideea unei dictaturi. Filmul devine subversiv, protestatar. O a doua istorie e redata in felul acesta. Doar cateva interpretari sa incerc, din multitudinea posibila. Astfel locul in care se desfasoara actiunea in principal, sanatoriul acela balnear, seamana cu o institutie de stat in timpul unei dictaturi. Oamenii sunt impartiti in doua categorii, cei in alb, care conduc, coordoneaza si restul care se supun. Camera de raze X seamana cu o camera de interogatoriu. Mai exista o camera ce aduce a camera de gazare. Barbatii in constume albe cu palarii, care ii urmaresc pe ceilalti, aduc a securisti. Apoi coridoarele stramte si intortocheate, prin care Theodorescu se pierde mereu - imi simbolizeaza bicrocratia. Alt simbol e apa care inunda si batranul nebun care o vede peste tot, trancanind in continuu despre ea, ca si cum ar spune "o sa intrati cu totii la apa". Nebunul, la un moment dat, este aplaudat de toata lumea. Asemanarea e clara. Ar trebui un studiu amanuntit, cred, pentru a reda tot ce apare ca simbol, in fiecare scena, mai ales in scenele de vis. Detaliile de mizanscena, de imagine, felul de a interpreta, toate au o semnificatie secunda, o conotatie. Totul e legat de epoca in care a fost realizat filmul, mai putin de epoca care e redata in film.
In concluzie, cred ca avem de-a face cu o opera importanta a cinematografiei romanesti, unul dintre cele mai bune filme romanesti realizate vreodata.

3.5. stele

[Mercutio]

too much for you?

final vot

marcusARCUS = 0.5
MinRep= 3
Mercutio=3.5

total 7
medie 2.33