"The Reader"

[Pitbull]

We are here to smile!

[Pauline Kael]

Da' sä te flatulez pot...?

[illotempore2002]

Am fost tentata sa o consider pe Hanna o orgolioasa, prefera sa fie considerata o inumana care stie sa citeasca decat umana, dar analfabeta. Invatand sa citeasca, citind atatea carti, "luminandu-se", ea constientizeaza raul la care a fost partasa si se sinucide. De fapt ea nu era orgolioasa, ci doar ignoranta!

La un moment dat, intrebata fiind de ce nu a eliberat prizonierii din biserica, ea da o replica stupefiant de naiva: We were responsible for them! Practic, in ignoranta ei, nu era capabila sa inteleaga ce facuse. Experienta din inchisoare, cititul o schimba pe Hanna.

Ce-ar fi fost daca Michael o ajuta la proces si ar fi divulgat secretul ei? Care ar mai fi fost farmecul filmului? Eventual Hanna isi lua viata atunci - asa cred eu - iar noi nu cred ca am fi discutat atat despre acest film, pentru ca ar fi fost un film banal de dragoste despre un pusti si o femeie matura.

am uitat sa ii raspund Corinkai aici. In mare explicatiile tale sunt plauzibila si acum da, pot sa accept ca tantalaul ala oligofren nu o salveaza pt ca din lipsa de coaie nu poate lua o decizie peste dorinta ei. Jeesus, ce personaj odios!

Totusi, te-as contrazice: Hannah nu realizeaza in inchisoare raul pe care l-a facut. se lumineaza, e drept, dar nu realizeaza pt ca sufera de o naivitate congenitala, sora cu nebunia. Hic sunt leones! In fond, daca-ti amintesti bine, pt ea cititul devine o placere frivola, ii produce satisfactie, si vbesc in sensul cel mai freudian posibil, e vorba de principiul placerii. Nu realizeaza nicicum ca a facut un mare rau - emotiile ei cele mai intense sunt legate de revederea iubitului ei din tinerete. Drama ei cea mai mare i se intampla in momentul in care boul apare si nu da 2 lei pe ea. Atunci decide sa se sinucida.

In fond, cum putea sa realizeze ca a facut un mare rau citind carti precum The lady with the little dog?

Explicatia "Ce-ar fi fost daca Michael o ajuta la proces si ar fi divulgat secretul ei? Care ar mai fi fost farmecul filmului? " este naiva - filmul trebuie sa aiba o logica foarte riguroasa iar pretextul "farmecului" nu scuza un scenariu deficitar.

[illotempore2002]

de ce cacat nu mi-a dat quote daca am ales sa citez din mesajul corinkai?

[corinka]

Cum sa nu dea 2 lei pe ea? De ce ti s-a parut ca nu ii pasa de ea? Daca nu il interesa deloc, nici nu s-ar mai fi dus la ea. Lumea in care Hanna si-a gasit locul era biblioteca inchisorii. S-a refugiat in lumea cartilor, cred ca nu isi putea gasi locul in lumea de afara.

[StefanDo]

illo, aveai un [/quote] la inceputul citatului, trebuie sa incepi cu [quote]

[illotempore2002]

multumex

[bre]

am vazut si eu the reader acu' 2 zile, am lasat loc sa judec la rece.
raportandu-ma la parerile de aici (nu mai stau sa dau quote) mi se pare ca:

- scenele de nuditate din prima parte sunt foarte sensibile si minunat filmate. si sunt atat de multe ptr ca in ele sta cheia "indragostirii" lui michael. hanna ii revela dintr-odata un univers necunoscut de el pana atunci, acela al senzualitati, al "carnii". ptr michael casa hannei este un fel de "la tiganci", o bresa in timp si spatiu (incepe sa intarzie acasa, pierde notiunea timpului). sentimenetele lui michael isi au deci radacina in aceasta experienta erotica - este aproape demonstrat ca barbatii sunt mult mai influentati de acest aspect al unei relatii si ca sunt foarte sensibili in fata corpului feminin (ma gandesc si la muzele pictorilor si ale poetilor, la femeile care dansau goale in jurul lui rodin sau la nenumaratele amante ale lui picasso)

- michael este un las ca nu se duce la hanna, ca nu ii cere parerea si ca nu vorbeste la tribunal. sigur, asta e farmecul filmului, cheia lui cum s-a mai zis pe aici, momentul ala cand iti vine sa strigi, "bah desteptule, VORBESTEE!!!".

-ptr hanna cititul este o placere frivola, cum a zis si illo, pe ea o distreaza si o emotioneaza -in cel mai sincer si naiv fel (plange si rade cu atata pofta cand ii citeste michael)- dar totul la nivel emotional si nu rational. nu cred ca prin faptul ca a invatat sa citeasca a constientizat ceea ce a facut ci doar a depasit un obstacol de care, din orgoliu, ii era foarte rusine - atat de rusine incat ca preferat sa faca inchisoare pe viata decat sa ii recunoasca.

- cred ca intr-adevar hanna se sinucide si din cauza atitudinii lui michael. pe cand ea a pastrat o dragoste sincera, proaspata, naiva, "pustiul" a devenit rece, intelectual, incapabil de a mai iubi la fel (la fel cum a iubi-o pe hanna cea dn tinerete). vedem ca viata lui sentimetala este inegala, ezitanta (se cupleaza, se desparte, se casatoreste, divorteaza), poate si sub semnul socului provocat de plecarea brusca si neanuntata hannei. desi la sfarsit michael sugereaza ca hanna a fost iubirea vietii lui, cred ca lucrurile sunt exact invers. dupa atatia ani hanna inca pare sa-l iubeasca cu o dragoste poate aproape materna acum, pe "pustiul" ei. dealtfel, si dorinta de a invata sa citesca vine dupa atatia ani, cand michael incepe sa-i trimita casetele. cumva o face ptr el, sau de dragul lui, gandindu-se la trecut. cand el o intreaba ce-a citit in inchisoare, ea rasunde: ".....(bla bla nu mai stiu)...dar imi place mai mult sa mi se citeasca"

[Pauline Kael]

este aproape demonstrat ca barbatii sunt mult mai influentati de acest aspect al unei relatii si ca sunt foarte sensibili in fata corpului feminin (ma gandesc si la muzele pictorilor si ale poetilor, la femeile care dansau goale in jurul lui rodin sau la nenumaratele amante ale lui picasso)

De ce ar fi barbatii mai sensibili la nuditate(de orice fel,Michelangelo,etc) si dragoste? Cine a demontrat? Cred ca au fost si sunt mai indrazneti,la asta contribuind oranduirea sociala de-a lungul mileniilor.
Eu cred ca Michael a iubit-o toata viata pe Hanna,dar vremurile erau tulburi si de aceea nu putea decide de capul lui...si chiar daca ar fi zis ca Hanna e analfabeta,asta nu-i schimba statutul ei de nazista gardian,sentimentul de vinovatie ,constientizat de el,din afara.Cred ca filmul(cartea) a fost bun cum a fost,dar axat mai mult pe amor,decat pe morala,politica.N-avea ce face,el,n-avea cum sa se bage intr-un lucru atat de grav,nazismul a fost ceva real,nu o joaca de prin filme de frapat domnisoare, iar faptul ca ea se sinucide e tragic.

[Hideyoshi]

Iubirea adolescentina e grozav de lipsita de ratiune. Copilul ala nu stia cu cine avea de a face. Nu stia nimic, nimic, despre ea. Cred ca de aici a iesit contrastul de mai tarziu al filmului.
A iubit-o cu disperarea pe care am avut-o toti prima data, cand credeam ca totul pe lume se sfarseste cand ne despartim de ea/el. Probabil ni se mai intampla si mai tarziu, dar efectul acela nu prea il mai regasesti. Bun , ce nu am inteles eu, e altceva. Cam cum vedea ea lumea? Si-a facut treaba de controlor extrem de bine, parand a avea inclinatie catre tipul asta de ordine si supunere civica (usurel, usurel alunecam catre sinistra ei ocupatie din timpul raboiului). Prizonierii aceia pe care i-a lasat sa piara pentru ca nu iesea statistica, par a fi obiecte, chiar si la ani de la tragedie. Aici voia sa mai bata si regizorul, acuzandu-i voalat pe germani de usurinta cu care i-a dus de nas Hitler si , imbratisand nazismul , au renuntat la ratiune, au renuntat la compasiunea fata de o parte din compatrioti. Transformarea asta, (in ochii germanului de rand) a omului in "sub-om"/obiect , este pata colectiva, pe care invingatorii au avut grija sa o lase la vedere. Si pe deplin meritat.
Revelatia asta a raului, descoperit brusc in persoana iubita atat amar de vreme e socanta. Lipsa lui de reactie , cand nu a vorbit la proces, a fost un fel de pedeapsa morala izvorata din educatia lui de tanar crescut intr-o Germanie "prelucrata" si reconstruita de catre aliati.
Ulterior asta a ramas lipita de sufletul lui pana in final. Iubirea fata de ea nu a murit, dar corsetele morale induse nu l-au mai lasat sa si-o exprime.

[Dragomara]

Pitbull,

am citit acum cronica ta. Mi-a placut imens, e exact genul de cronica de film pe care imi place sa o citesc, foarte foarte documentata, te trimite la date istorice si sociale, problematizeaza relatia dintre poveste si realitatea in care este evocat. Mi-a placut la nebunie, si am aflat o multime de lucruri noi!

Totusi, nu ai perceput gaura aceea imensa pe care am perceput-o si eu? Acuma am ramas obsedata, pe bune, de ce rahat Michael tace? Nu poate fi credibil un astfel de personaj in vecii vecilor. Cum ramane cu justificarea fiecarui act al personajelor intr-un scenariu?

Exceptionala echipa de lucru a filmului, nu apucasem sa aflu cine sunt in spatele lui.
Ce mi-a mai placut: cele doua personaje, el si ea, se aseamana foarte mult: amandoi sunt blocati intr-o anume stare de necomunicare, ea dintotdeauna, el abia mai tarziu, odata cu acuzarea ei in tribunal. Poate asta explica esecul relatiei. Amandoi se izbesc de un prag - pragul ei il inteleg, dar pe al lui nu. Nu ma pot impaca cu asta!

michael e un pampalau

şi eu am gândit aşa la început, ba chiar mi-am reproşat că ar fi tb să fi citit vreo cronică şi să nu-mi fi pierut timpul aiurea, după care am cugetat un picuţ şi-am realizat de ce situez acest film deasupra multoscarizatului "Vagabond milionar".
- dp meu dv nu este vorba de un film de dragoste, din nefericire prima experienţă sexuală nu ţine întotdeauna de dragoste, un puşti de 15 ani nu prea are de ce anume să se îndrăgostească de o femeie comună, de 35 de ani, aici e vb numai de curiozitate sexuală din partea lui.
că nu e vb de dragoste realizăm şi la proces, când Michael dacă ar fi iubit-o ar fi încercat prin orice mijloc să o ajute, însă tipul nu a putut nici măcar să fie onest cu el însuşi, a preferat să nu ia niciun fel de atitudine, chestie care cel mai probabil i-ar fi afectat viitorul, deci să se gândească numai la binele lui. Oricum, procesul ăla mi s-a părut o parodie, ştim cu toţii cine au fost adevăraţii criminali de război. în film ei fac un circ de pomină din judecarea unor gardiene care nu şi-au făcut decât meseria. uneori e atât de jenant că în dorinţa noastră de a face dreptate uităm conjunctura în care s-au întâmplat multe din nenorocirile lumii, cele pe care cu atâta cunoaştere le judecăm, e jenant că alegem să privim numai dpdv al victimei. în acest context profesorul de la Universitate mi s-a părut foarte rezonabil.
- l-am detestat pe Michael pentru că a făcut ceea ce facem cu toţii, şi-a ascuns capul în nisip ca struţul. l-am detestat şi mai mult că a continuat 20 de ani să nu facă nimic, cred că dacă ar fi insistat ar fi putut redeschide procesul. cred că cel mai mult m-a impresionat ipocrizia cu care a continuat să-i trimită Annei acele sute de casete. nu ştiu ce-a vrut să demonstreze cu asta. în scena în care-a întrebat-o dacă a învăţat ceva din cei 20 de ani de închisoare chiar mi-a venit să sparg televizorul. mă rog, asta e viaţa, nu toţi putem fi eroi. (din păcate nici măcar în film).
- oricum filmul merită văzut, chiar dacă e plin de clişee, chiar dacă nimeni nu iubeşte pe nimeni, şi ceea ce e cel mai tragic nimeni nu iartă pe nimeni, nimeni nu învaţă nimic din nimic.
- cred că cel mai autentic sentiment în film e regretul. regretul lui Michael că nu a spus adevărul, regret diluat şi aproape nimicit de evidenta lui laşitate.

(absolut jenante unele remarcE politice de pe aici.)

Cred ca daca Michael ar fi demascat-o i-ar fi grabit sinuciderea si ea nu ar mai fi invatat sa citeasca, ar fi murit in ignoranta.

Pana la urma, daca analizam bine situatia, putem constata ca de fapt Michael chiar o salveaza pe Hanna. O salveaza din ignoranta, pentru ca adevarata inchisoare a Hannei nu a fost penitenciarul, ci nestiinta de carte. In inchisoare ea se elibereaza.

Am fost tentata sa o consider pe Hanna o orgolioasa, prefera sa fie considerata o inumana care stie sa citeasca decat umana, dar analfabeta. Invatand sa citeasca, citind atatea carti, "luminandu-se", ea constientizeaza raul la care a fost partasa si se sinucide. De fapt ea nu era orgolioasa, ci doar ignoranta!

La un moment dat, intrebata fiind de ce nu a eliberat prizonierii din biserica, ea da o replica stupefiant de naiva: <i>We were responsible for them!</i> Practic, in ignoranta ei, nu era capabila sa inteleaga ce facuse. Experienta din inchisoare, cititul o schimba pe Hanna.

Ce-ar fi fost daca Michael o ajuta la proces si ar fi divulgat secretul ei? Care ar mai fi fost farmecul filmului? Eventual Hanna isi lua viata atunci - asa cred eu - iar noi nu cred ca am fi discutat atat despre acest film, pentru ca ar fi fost un film banal de dragoste despre un pusti si o femeie matura.

acum chiar m-ai ucis !!

[Pitbull]

unele remarci

Remarce, pui; remarce. Cu e.

Cori, reînvi-o la loc pe Scumpamara.

[Gospin]

Am regasit in acest film o sensibilitate iesita din comun, insa povestea e rasuflata. La naiba, totul se rezuma la povestea unei aventuri dintre un adolescent si o femeie mai in varsta.Totusi mi`a placut cum a jucat Kate Winslet, nu vreau sa supar pe nimeni dar cred ca si`a meritat statueta !

[Floydman]

pit, a-i devenit jandarmul gramatici la limba romina

[Pitbull]

pa b'une!

[claudiu-daniel-lugoj]

Este o drama foarte reusita,in care toti actori joaca superb dar si scenariul este foarte,foarte bun.

[corinka]

Ce bine ca a fost readus in atentie acest topic, am recitit niste opinii mai vechi, nu fusesem atenta la tot ce mi-a raspuns illo.

pt ea cititul devine o placere frivola, ii produce satisfactie, si vbesc in sensul cel mai freudian posibil, e vorba de principiul placerii.

Spui asta pentru ca il punea pe el sa-i citeasca? Ti se parea ca asta o excita? Poate era valabil in cazul in care nu era analfabeta. Mie mi s-a parut ca partea cu cititul nu avea legatura cu latura erotica, analfabetismul era efectiv un "handicap" al ei si profita ca avea pe cineva care sa-i citeasca.
La inceput ca s-a folosit doar de el si de trupul ei, se "vindea" in schimbul lecturilor lui. Corpul ei era "biletul de acces" spre cunoastere. In timp, a dezvoltat o pasiune pentru cititor.
Nu cred sa o fi afectat asa de mult raceala lui, din contra, cred ca la iesirea din detentie l-a vazut cu alti ochi. Inainte, cand ii citea, era un fel de "superman", stia sa faca ce ea nu putea. Dupa ce a invatat si ea sa citeasca, nu mai avea cum sa il vada la fel ca inainte, putea si ea sa faca ce facea si el.

In fond, cum putea sa realizeze ca a facut un mare rau citind carti precum The lady with the little dog?

Cititul iti "destupa" mintea. Nu incepe nimeni direct cu Shakespeare sau Kundera. De regula, se incepe cu carti gen "Heidi" sau "Habarnam".