"The Flock"

[Pitbull]

"The Flock" - Urma scapã turma, barza trece varza
Salatã de "Silence of the Lambs", "8 mm." ºi "Se7en"

Ar fi avut ceva ºanse, turmuliþa asta de agresori sexual, dacã scenariºtii (Hans Bauer ºi Craig Mitchell) ºi regisorul (Wai-keung Lau) erau mai siguri pe meserie. Din pãcate, tustrei ezitã, dau cu stângu-n dreptu', ºi-n disperare de cauzã supraliciteazã - aºa cã iese un fel de salatã de "Silence of the Lambs", "8 mm." ºi "Se7en" care nu se ridicã la înãlþimea nici unuia dintre ele.
Punctul de pornire e banal, moralizator ºi tezist. Va sã zicã, agentul specializat în delicte sexuale, dupã ce toatã viaþa a avut de-a face cu monºtri, riscã sã se monstrifice ºi el - sau, "dacã priveºti prea mult în abis, abisul va privi ºi el în tine", cum ni se spune la începutul ºi la sfârºitul filmului, ca sã nu încapã nici o îndoialã c-am bãgat la cap. Ce-i drept, amicul Erroll Babbage - de ce nu i-or fi zis Smith, Jones sau Murdoch, taie-mã (�* propos de ce fãceau ãia-n rulotã) omoarã-mã, cã nu pricep ºi pace! - în care Richard Gere aratã la fel de handsome acum într-o grizonatã prezentare, o ia razna nu devenind ºi el pervers sexual, ci începând sã-i trateze abuziv pe nefericiþii ãia. Aici, filmul îºi rateazã prima ºansã - dovedind cã nu e de-ajuns sã stai cu burta pe carte documentându-te pentru un scenariu, ci mai ai nevoie ºi de niþicã doxã. Cãci, deºi e limpede cã autorii au tocat la psihopatologie sexualã pân-la loc comanda, îi vedem cum trec lin pe lângã un subiect gras ºi eºueazã-n thriller ieftin. Totul, totul convergea spre un conflict organizat pe tema dreptului de a judeca - la fel ca în "Se7en"-ul lui Fincher. Devierile sexuale nu sunt nici dorite, nici alese, ºi nici complet controlabile (decât parþial, prin sesiuni de psihoterapie oricum dificile ºi incerte). Dramei unei societãþi confruntate cu rãpitori, violatori, pedofili, sadici, etc., i se contrapune drama similarã a acestor inadaptaþi ºi inadaptabili nevinovaþi, în fond, pentru problemele lor clinice. Dacã faptele lor sunt monstruoase, ei sunt monºtri doar o datã, dar victime de douã ori: ale propriilor lor obsesii, ºi ale unei societãþi incapabile sã reconcilieze autoprotecþia ºi toleranþa. Ca dovadã cã scenariºtii erau conºtienþi de aceste aspecte, povestea conþine chiar ºi o societate a perverºilor sexual care-ºi apãrã drepturile - dar toatã aceastã problematicã rãmâne în subsidiar, esenþa scenariului continuând sã se-nvârteascã în jurul cozii ºi al lui Barzã ãla ("Cabbage" înseamnã "Varzã", deci "Babbage" ce-o fi?), care la bãtrâneþe a devenit prea brutal cu cei pe care-i are în custodie. Iar aceastã ecuaþie conflictualã oricum autoconþinutã ºi îngrãditã îºi aflã o rezolvare la rândul ei simplistã, din momentul în care Babbage are de rezolvat un caz deosebit de brutal, faþã de care metodele lui violente par sã fie singurele operante - ºi ieftin justificative. Pânã ºi dilemele lui Nicholas Cage, în "8 mm." (un filmuleþ oricum mediocru) aveau mai multã carne pe ele.
Ca sã mai adauge încã un cliºeu (nu împrumutat, ci de-a dreptul furat din "Silence of the Lambs"), Bauer ºi Mitchell îi trântesc în braþe protagonistului o învãþãcea pe care el trebuie s-o ºcoleascã înainte de a-i da în primire postul. Numita Allison Laurie (Claire Danes) nu aduce nimic nou ºi nimic în plus, decât încã o pereche de picioare pe drumurile investigaþiilor. Ce-i drept, nici Babbage nu se comparã cu Hannibal Lecter.
Pornind de-aici, scenariul curge liniar - ºi, de unde la-nceput promitea un thriller care sã te þinã cu sufletul la gurã, degenereazã curând într-un curs molcom ºi previzibil (fãrã a divulga finalul, meritã sã precizãm totuºi cã, deºi cât de cât neaºteptat în context, îºi pierde în mare parte impactul din cauza tratãrii ºovãielnice a pistelor ºi dintr-a telefonãrii stângace a indiciilor). Mult mai rãu stau lucrurile la nivelul regiei, unde Wai-keung Lau, bietul, comite gafe dupã gafe. Principala sa greºealã, fatalã pentru întregul film, este aceea de a încerca sã transpunã prin procedee stilistice ostentative ºi ieftine frãmântãrile interioare ale protagonistului. Avem de-a face la tot pasul cu miºcãri de camerã ºi tãieturi de montaj d-alea brutale ºi care fac vâjjj-buff-trosc, solarizãri ºi arderi de imagine, în ultimã instanþã supralicitând starea în cheie pleonasticã; tocmai pentru cã subiectul era violent, schizofrenic ºi isteric, s-ar fi impus contraponderea unui stil cinematografic rece, precis, tãios, care sã-l echilibreze ºi sã-l valorifice, nu sã ungã unt pe unt.
Aºa cã, pânã la urmã, singurii care câºtigã sunt fata rãpitã ºi pãrinþii ei, reuniþi, îmbrãþiºaþi ºi pupaþi. Babbage iese la pensie cu demonii lui cu tot, Allison se angajeazã într-o slujbã care am vãzut în ce fundãturi sordide duce, iar noi, spectatori cinstiþi, am mai consumat aproape douã ore un film cum au mai fost atâtea. Am descoperit, ce-i drept, sã existã ºi violatori obsedaþi de fetiºul amputãrilor, dar despre abisul din mintea lor n-am aflat nimic. Nu ne-om fi uitat destul de bine în adâncul lui, pasã-mi-te - sau, mai corect spus, Wai-keung Lau n-a ºtiut ce anume sã ne arate.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
5 decembrie, 2007, h. 21:30-22:07
Bucureºti, România