"Genova"
"Aproape impecabil"
"Genova" este un film al carui epic,atat de des intalnit - trecerea peste o etapa dureroasa a unei familii,dupa moartea unui membru al ei - transcende excelent prin frantura existentiala de un an (aici),necesara "revenirii",printr-o serie de elemente stilistice,narative si tehnice,ce reusesc sa comprime sugerarile de biografii,tusarea groasa a sensibilitatilor si traumelor personale,intimitate,interactionari,simbolistici,p rietenii,flirturi si dragoste,anxietate si normalitate,exclusiv printr-o uniune de cadre scurte,de fotograme si filmari combinate ("trase" doar din camera de pe umar),ce esueaza usor insa in ce-l de-al patrulea sfert,printr-o asa-zisa "taraganare a definitiei",rezultata para-se dintr-o mizanscena introductiva.
Astfel conceput de regizorul britanic Michael Winterbottom (in calitate,aici,si de co-scenarist,alaturi de Laurence Coriat - ce-i mai semnase regizorului scenariul si la "Wonderland"),in "Genova" nu exista cadru sau fotograma pierduta ori superflua,in inceperea unei noi vieti,genoveze,a unui vaduv (Colin Firth) si a celor doua fiice ale sale (Willa Holland si si uimitor de precocea si matura Perla Haney Jardin,in rolul mezinei),dupa moartea (intr-un accident de masina) mamei si sotiei (Hope Davis),in incercarea (reusita) de adaptare si integrare pe un taram vest-european carora,de la inceput,nimic nu le este potrivnic - asa cum,in majoritatea cazurilor,se intampla in conceptia altor viziuni.
Dimpotriva,firestile "lupte" (uneori insinuate,alteori desavarsite) se dau,in ceea ce regizorul subliniaza clar,in sanul ramasitelor familiei,nu prin acuzele aduse de unul celuilalt - iarasi o formula narativa des intalnita intr-un asemenea context - ci tocmai printr-o prea usor sugerata adaptabilitate ,exceptand-o pe mezina,singurul (dar atat de suficientul !) puls dramaturgic de care filmul avea nevoie,dar de care abuzeaza spre final.Plus un ultim cadru (de cateva secunde) cu Firth,exemplificator pentru un tata vaduv,departe de a-si fi dus la capat atributiunile.
|