Sauna (2008)

[Cinemania]

in cultura finlandeza sauna e considerata, printre altele, un loc de spalare al pacatelor

cam pe tema asta merge si filmul lui AJ Annila...totul devine o calatorie inspre constientizarea pacatelor si spalarea acestora

dar pentru asta e nevoie sa treci prin purgatoriu...printr-un fel de purgatoriu trec si personajele din film care, desigur, nu au cum sa scape de suferinta

imagini mohorate, reci, oarecum morbide, multe dand intr-o tonalitate sepia (I guess, ca nu ma prea pricep), ceea ce ingroasa feelingul apasator

pe alocuri aveam impresia ca vad un film de Tarkovski...am citit ca si altii au patit la fel...dar sa nu fortam comparatii sortite impotentei
oricum asta e un lucru bun in film

la nivel de story si personaje cateva chestii sunt cam subtiri...parca lipsesc niste explicatii

se ajunge la climax gradat, tensiunea e construita pas cu pas, dupa care totul se termina intr-un ton purificator

tare faza cu copilul neatins de "spiritul" saunei pt ca e considerat inocent si fara pacat

ar mai fi de punctat una alta da' nu mai stiu ce momentan

mi-a placut filmul...am tras mult de timp pana sa il vad, da' noroc cu Ambra ca mi-a atras atentia

[EgOisM]

Mie mi-a placut ca a reusit prin culorile alea pline de filosofie si complicate sa mentina suspansul si atmosfera aia disturbing.Jocul actoricesc a fost fara cusur,muzica...deci nu am ce comenta..film curatel.
Anilla a reusit sa faca opusul americanilor in materie de horror,au facut ceva unic,frumos si cel mai bine este ca nu au stricat ideea cu filmul.CURAT!

[Windom]

Din cînd în cînd mai apare cîte un film care reuşeşte să-şi depăşească condiţia de film horror, oferind mai mult decît un simplu meniu de scares, blood & guts...Probabil că, dacă Tarkovski ar fi realizat un film horror, rezultatul ar fi semănat foarte mult cu filmul de faţă.
Sîntem în anul de graţie 1595, la finele unui război de 25 de ani între Rusia şi Suedia. Noi graniţe trebuie trasate. În acest scop sînt numite două comisii, una rusească şi una suedeză, care trebuie să colaboreze în vederea îndeplinirii acestei misiuni.
În centrul poveştii se află doi fraţi, Erik şi Knut, ambii dorind să-şi îndeplinească cît mai repede misiunea, însă din raţiuni diferite: Erik o consideră o consecinţă logică a războiului tocmai încheiat, un mod de a justifica întreaga vărsare de sînge care a avut loc. Knut priveşte misiunea strict din punct de vedere ştiinţific, sperînd ca prin cartografierea acestor întinderi de pămînt, neexistente pe vreo hartă pînă în acel moment, să obţină o poziţie mult rîvnită în cadrul catedrei de geografie.
Caracterul celor doi iese la iveală atunci cînd întîlnesc în drumul lor un ţăran rus şi pe fiica acestuia. Ura lui Erik faţă de ruşi, abia ţinută în frîu pînă în acel moment, se declanşează şi acesta îl ucide pe fermier, chipurile, în legitimă apărare. Conştient de caracterul exploziv al fratelui său, Knut o ascunde pe fiica ţăranului în pivniţă (nici Knut nu e uşă de biserică, lucru dovedit de privirile pe care le aruncă fetei – de fapt ăsta e unul dintre punctele forte ale filmului – ambiguitatea morală a personajelor principale, ce va degenera în final). Erik promite că, înainte de plecare, va elibera fata. După ce se reunesc cu ceilalţi membrii ai comisiei, Knut începe să aibă o serie de vedenii, apariţii fantomatice ale unei fete care ar putea sau nu să fie cea pe care au lăsat-o în urmă. Erik îi mărturiseşte că nu a eliberat-o. Măcinat de remuşcări, Knut doreşte să se întoarcă şi să o elibereze. Între timp, însă, comisia dă peste un cătun ciudat, situat la dracu-n praznic, în mijlocul unei mlaştini. Lîngă această aşezare se află o saună stranie care, aflăm la un moment dat, tronează acolo din vremuri imemoriale...
Nu merită să dezvălui mai multe din plot pentru a nu strica plăcerea de a-l viziona. Oricum, după cum spuneam, este mai mult decît un horror. Este un film despre căinţă, iertare, despre adîncurile întunecate ale spiritului uman. Cinematografia este superbă, interpretările de asemenea, iar finalul e cireaşa de pe tort...
Highly recommended – fanilor horror dar nu numai...

Da, cu siguranta un horror superior. Imagini, joc actoricesc si atmosfera foarte bune. Totusi mi-a lasat senzatia ca se opreste la suprafata. Daca te intrebi ce vrea sa spuna pana la urma, nu ramai cu mare lucru. E chilling, dar numai la nivel visceral, nu are un impact profund asupra constiintei. Ce erau oamenii aia din sat? Fata aceea de ce nu a fugit pana atunci? De ce Eerik care omorase o gramada de oameni, se schimba brusc? Si multe alte intrebari lasate fara raspuns, ceea ce in cazul asta nu inseamna profunzime. Dar merita vazut macar o data.