Turneu Iconoclast III - The Clowns (1970) Federico Fellini

[Mercutio]

Tema de azi: Documentarul. Mercutio va propune filmul The Clowns (1970) de Federico Fellini



Se poate vota pana pe 25 Decembrie.

Saptamanal se trage la sorti un film ce va fi afisat intr-un thread propriu. Thread-ul ramane deschis pentru votare doua saptamani.
Oricine poate participa la discutii si poate vota, cu conditia de a-si justifica votul printr-un comentariu.
Sistemul de votare:
4 stele = 4 puncte - excelent, 3 stele = 3 puncte - bun, 2 stele = 2 puncte - merita incercat, 1 stea = 1 punct - slab, 1 bila neagra = 0 puncte - foarte slab
Se pot da si note intermediare, de exemplu 2.5 stele.

[Windom]

Avem de-a face de fapt cu un fals documentar, cel puțin așa l-am perceput eu. Chiar și în momentul în care camera ni-l dezvăluie pe Fellini împreună cu echipa sa, aceștia apar mai mult ca personaje ale propriului film decît ca oamenii care trag sforile din culise. Există o exhuberanță a personajelor și situațiilor care trădează regia artistică, implicarea artistului Fellini. Implicare legitimată doar la final, atunci cînd pune în scenă The Twilight of the Clowns, cîntecul de lebădă al comediei. Este o comedie despre moartea...comediei. Spectacolul de circ din prima parte părăsește cupola și este transferat pe străzile urbei, unde Fellini ne prezintă acele personaje atît de dragi lui, inadaptații, the freaks, surprinși acum în „mediul lor natural”, în mijlocul societății. Apoi sînt trecuți în revistă, cu melancolie, o serie de clowni ieșiți la pensie, accentuîndu-se astfel ideea apusului unei stări de spirit. Paralela cu cinema-ul nu e greu de depistat, Fellini se afla deja spre sfîrșitul carierei cînd a realizat filmul, simțea el poate că acea exhuberanță caracteristică filmelor sale era în pericol de a păli? Ajunsese în punctul terminus al entertainment-ului? Rămîi cu astfel de întrebări după ce cortina cade și ultimele acorduri de trompetă se sting...

3 stele

[Mercutio]

Fellini e Fellini, nu poate fi incadrat intr-un gen, pe drept se poate spune. I clowns are totusi valoare de documentar, chiar daca este aproape in intregime regizat. Contine destule elemente pentru a putea fi considerat un documentar: faptul ca incearca sa relateze o anumita realitatea, sa redea istoria unui domeniu, cel al clovnilor, apoi filmarile gen reportaj, interviurile, voice-overul. S-ar putea incadra la docudrama, dar mai bine, ar trebui numit docucomedie . De altfel, cum ar arata, cum ar suna, un documentar realizat in mod serios, filmat direct, despre clovni? Ar fi fost sec, fara farmec, si Fellini e foarte inspirat sa ne prezinte fenomenul sub forma aceasta de comedie, de farsa, cu o echipa de cineasti formata parca tot din clovni. Fellini ne prezinta clovnii pe mai multe nivelele, cei adevarati de la circ, cei de pe strada - fiecare stie un asemnea personaj in orasul lui, sunt sigur - si, binenteles, cei cu care avem de a face zilnic, la locul de munca. Secventa de la inceput e una semnificativa, redand fascinatia copiilor pentru circ, mai ales intr-o epoca in care reprezenta una dintre putinele forme de entertainment. Actualmente, evident, este o arta pe cale de disparitie. Acesta e mesajul, cred, pe care Fellini vrea sa-l transmita, desi nu-l poate declara personal, pentru ca ii cade o galeata in cap . Referitor la aceasta idee, mi-a placut in mod special replica unuia dintre clovni: "nu clovnii au disparut" - asa cum filmul lui Fellini vrea sa arate - "ci oamenii nu mai stiu sa rada".

3 stele

[MinRep]

E ciudat sa vewzi un film documentar in care dialogurile sunt adaugate in post-productie, dar daca e cineva care sa poata face asa ceva, acela e Fellini. „I Clowns” este unul dintre putinele sale filme tarzii pe care nu le vazusem pana acum, compus din cateva intalniri cu clovni celebri, cu admiratori ai circului (printre care Pierre Etaix si Victoria Chaplin) si cateva re-puneri in scena ale unor numere de clovenerie

Pe jumatate documentar, pe jumatate jurnal autobiografic, „I Clowns” este un film foarte melancolic si se vede, dincolo de joaca de-a documentaristul, pasiunea reala a lui Fellini pentru lumea circului si nostalgia copilariei. Cu toate acestea, filmul puncteaza cel mai clar in ultimul sau capitol, un set-piece de vreo douazeci de minute, in care o trupa de clovni interpreteaza o elaborata inmormantare a unu confrate de-al lor. Aceasta secventa este foarte amuzanta, dinamica, plina de viata si exploziva, unica (cred) prin modul in care camera de filmat inregistreaza numerele unor clovni.

3 stele

[Mercutio]

Final vot:

MinRep = 3
Mercutio = 3
Windom = 3


Total = 9
Medie = 3