Ellie Parker

[Leonard]

un film minimalist, very-low budget, filmat pe digital, produs de Naomi Watts ºi Scott Coffey, regizat de acesta din urmã (îl ºtiþi din Rabbits-ul lui Lynch, de pe generice cel puþin)
singurul film cu Naomi Watts în rolul principal cu adevãrat (o vezi aproape ºi de aproape în fiecare cadru)
cu siguranþã nu poate plãcea oricui. Ori îþi place la nebunie ºi-l iubeºti, fiindcã înþelegi (ºi te identifici cu) personajul Ellie Paker ºi drama sa, ori nu-þi place deloc, fiindcã nu poþi simþi ce se petrece cu ea. Eu mã situez în prima categorie. e foarte personalizat ºi (chiar dacã e un cliºeu) aº zice realist. o tragi-comedie tristã. m-a fãcut sã rîd ºi m-am simþit prost, pentru cã era foarte amar. memorabile secvenþele:
- cu tipul care pãrea de treabã ºi în care în sfîrºit pãrea cã ºi-a gãsit refugiul ºi consolarea ºi care s-a dovedit cã era homosexual ºi s-a culcat cu ea doar ca sã-ºi confirme sieºi cã nu-i place femeile. am impresia cã e interpretat chiar de regizor.
- secvenþa de final cu noii 'producãtori' ai regizorului ºi asistentei (?) la care Ellie fusese în audiþie la începutul filmului. nu povestesc ca sã nu fac Spoiler. dar am rîs cu lacrimi ºi am aplaudat la cît de ºocat eram ºi cît de miºto e fãcutã secvenþa.
- cînd îºi dã demisia de la agenþia pentru care filmase niºte spoturi publicitare am impresia.
- cînd cautã în tomberon prin ce aruncase.
- secvenþa a doua cu ea în maºinã vorbind la telefon, ascultînd muzicã ºi schimbîndu-ºi costumaþia ºi machindu-se pentru audiþia urmãtoare.

o demonstraþie de joc actoricesc cum n-am vãzut demult la o actriþã. ºi ce actriþã!
mi-era dor de un film atît de cinstit, sincer ºi cool în acelaºi timp.