Sisters of the Gion
Inca un Mizoguchi care m-a surpins intr-un mod placut. Personajele lui feminine sunt extrem de interesante, I have to say. Iar personajele masculine sunt destul de spineless si graviteaza cumva in jurul femeilor. Povestea e una simpluta, doua surori din districtul de geishe Gion incearca sa supravietuiasca si sa se adapteze la o societate care le marginalizeaza dar, in acelasi timp, nu le ofera nicio portita de iesire. Metodele lor de supravietuire sunt total opuse dar, egale in fata esecului. Sunt condamnate inca de la inceput. Am si zis, nicio portita de iesire. Umekichi, sora cea mare, trecuta de prima tinerete si, deci, fara prea mare succes in profesie, incearca sa-si construiasca viata pe princiiple traditionale invechite Accepta cu usurinta limitele socuetatii in care traieste, barbatul e superior si trebuie respectat. Omocha, din contra, mai tanara si cu viziuni mai largi, considera ca barbatii sunt egoisti si merita folositi pentru ca ei, la randul lor, isi folosesc puterea data de societate pentru a exploata femeile. Ideea e ca ambele metode se dovedesc a duce la acelasi rezultat. Nu sunt sigura 100% ca nu-i cunosc opera lui Mizoguchi dar am impresia ca e o condamnare a unei societati care incearca sa pastreze niste traditii perimate, care nu mai merg mana-n mana cu ideile unei lumi intr-un continuu progres. All in all mi s-a parut un film interesant chiar daca, pe alocuri putin boring.
Almanac of Fall
Adevarul ca am fost foarte etuziasmata sa-l vad pe asta si cred ca mi-am cladit asteptari putin cam mari. Nu ca nu mi-ar fi placut dar cred ca ma asteptam la mult mai mult. Filmul mi s-a parut ca are "calitatea" aia usor artificiala de spectacol jucat pentru public. Aproape ca o piesa de teatru. In special momentele alea de scandal. M-au cam ciufulit asa, mi s-a parut prea multa telenovela in scenele alea. Interiorul apartamentului foarte sufocant mi-a adus aminte de Petra von Kant a lui Fassy. Si personajele mi s-au parut usor nesuferite if I`m honest. Am retinut cateva aspecte, totusi. In primul rand cromatica filmului, un joc perpetuu intre cald si rece, verde-albastrui si rosu-portocaliu. Mi s-a parut ca optiunea asta cromatica mereu in antiteza a creat un efect fantastic. In plus, unghiurile de filmare ale lui Tarr...s-a bagat cu camera aia peste tot. Deasura personajelor, dedesubtul lor, in stanga, in dreapta, fata, spate. Peste tot omeneste posibil. Ah, si-am retinut o replica a mamei care suna cam asa (parafrazez ca nu mai retin exact) "Intotdeauna am trait cu impresia ca momentul actual e doar o tranzitie si, dupa urmeaza viata". Doar ca drama e ca viata nu mai incepe pentru niciunul din personajele alea. Sunt niste pioni intr-o permanenta tranzitie.
Antonio das Mortes
Sweet mother of Jesus ce plictisitor a fost filmul asta! L-am vazut in vreo 3 zile ca efectiv n-am avut rabdare sa stau in fata ecranului. Needless to say, cum l-am vazut fragmentat, n-am prins mare lucru din el. Aveam, la un moment dat, impresia ca ma uit ca mata-n calendar. La inceput am fost putin indusa in eroare ca nu prea mi-am dat seama care cu care pe-acolo. Pana la scena cu lupta intre Antonio si santo guerrero ala la care nu-i mai retin numele a fost cat de cat ok. Si pe urma au inceput sa cante oamenii aia si sa bage Rocha tot felul de metafore si alegorii pe-acolo ca m-a pierdut total. Vorba unuia de pe mubi, western on lsd. Eu as zice Musical western on lsd da no... Cre` ca filmul ii despre cum o omorat Sf Gheorghe dragonul, da nu-s sigura. Imi aduc aminte ca Black God mi-a placut...dar cred ca mi-am luat portia de Rocha cu varf si indesat. No more.
Votez cu
Tarr pentru ca vreau sa ma uit la Satantango si nu am gasit 7 ore libere s-o fac pana acuma.
Um...si probabil e si filmul care mi-a placut cel mai mult din runda asta. Desi e cam umar la umar cu Mizoguchi