(R. W. Fassbinder) Ali: Fear Eats the Soul vs. Ivan Groznyy 2 (Sergei M. Eisenstein)

[Liviu-]

Meci: (A21. Rainer Werner Fassbinder) Ali: Fear Eats the Soul vs. Ivan Groznyy 2 (A22. Sergei M. Eisenstein)

Rezultat: 0 - 3

Perioada de votare: 19 septembrie 2011 - 25 septembrie 2011

Topicuri utile:

Turneu regizori - Reguli / Rezultate

Turneu - Idei / Discutii / Nelamuriri

[Windom]

Ivan Groznyy 2

Le-am servit pe ambele "la pachet", atit 1 cit si 2, pentru orice eventualitate, insa partea a doua functioneaza foarte bine si ca film de sine statator, nu riscati sa ramineti in ceata, sa nu pricepeti una sau alta doar pentru ca nu ati vazut prima parte (dimpotriva, in partea a doua portretul tarului este mult mai bine conturat, avind posibilitatea sa aruncam o privire si in trecutul acestuia, de pe vremea cind era un copchil adorabil, asistind apoi la evolutia sa pina la tzapul decrepit ce aduce cu Travolta in Battlefield Earth).
Prima parte la uns la inima pe tatuca Stalin, a doua nu i-a mai convenit insa, datorita asemanarilor mult prea evidente dintre el si personagiu istoric portretizat pe ecran (puseuri dictatoriale, doage lipsa etc.), asa ca l-a interzis, filmul fiind reabilitat doar in 1958.
Partea a doua e mult mai satisfacatoare decit prima, exista mai multa viata pe ecran, nu e doar cu un sec material de propaganda. Filmul e un festin din punct de vedere vizual (lucru valabil pentru ambele parti). Din punctul asta de vedere e clar ca avem de-a face cu o opera de arta. Coloana sonora marca Prokofiev, de asemenea. Dincolo de astea insa, nu prea sint multe de spus. Povestea eastfel croita incit sa serveasca propaganda, actingul merge de la acceptabil la ridicol (chiar am pufnit in ris la citeva ridicari de sprinceana - nu stiu de ce, dar m-au dus cu gindul la Mike Myers in Goldmember).
Exista si doua secvente de musical a la Broadway (una e chiar in culori, lucru care m-a luat complet pe nepregatite - initial am crezut ca teveul a luat-o razna, iar cealalta e o secventa destul de creepy in care Serafima Birman ii ingina ceva ce aduce a cintec de leagan fiului retardat si uzurpator).
Filmele nu sint cele mai reusite din cariera lui Eisenstein, ele ramin, in primul rind, un document istoric, datorita contextului politic in care au fost realizate. De asemenea, excelenta aspectului tehnic face ca importanta lor in cinematografie sa nu poata fi contestata.

Ali: Fear Eats the Soul

Am văzut vreo 5 filme de Fassbinder si mi-au plăcut toate. Ăsta nu prea. Filmul prezintă relatia dintre o femeie trecută de 60 de ani și un arab cu vreo 20 de ani mai tînăr. Ambii suferă de singurătate, ea este vaduvă, cu trei copii care nu o mai vizitează decît de sărbători, izolarea lui e consecința directă a faptului că face parte dintr-o minoritate ingrată în Germania (mai ales după Munchen, cum el însuși afirmă la un moment dat - German master, Arab dog).
Am avut permanent o senzatie de disconfort privind filmul. E foarte greu să simpatizezi cu personajele, mai ales cu arabul, care mi-a amintit de personajul lui Bresson - total pe dinafară: de acord cu orice, îngînă cîte un „Yes”, „No”, și între ele strecoară un ”Let's get married”, într-o secvență complet neverosimilă.
Fassbinder face o critică a societății germane de după război, ridicînd în primul rînd problema modului în care erau tratate minoritățile (el însuși fiind gay) și pare că a țesuț această legătură ”romantică” doar pentru a-și propovădui propriile convingeri politice.

Vot: Ivan Groznyy 2

[varu]

Ali: Fear Eats the Soul

Vai, cat m-a enervat filmul asta!
De data asta nu numai ca sunt de acord cu tot ce a scris Windom, dar mi se pare ca a fost prea diplomat, prea bland.
Asta mai imi lipsea, o melodrama nemteasca cu replici rostite ca si cum toti ar fi roboti. Data viitoare o sa incerc un film de razboi elvetian, ar avea mai mult sens.
Eu inteleg ca acest Fassbinder a fost un mare libertin la viata lui si ca vrea sa sparga tabuurile si pe ecran si ca pentru asta alege sa transpuna o poveste de dragoste (BTW, filmul e un remake dupa asta: http://www.imdb.com/title/tt0047811/ ) dintre o Tamara Buciuceanu si un Cabral, dar nu poti sa iti sustii un demers artistic de genul asta cu un singur actor care chiar joaca si restul sunt niste cizme, niste paiate ce isi spun replicile intr-un fel execrabil.
Te buseste rasul cat de prost joaca arabul ala. Omul e ireal. Am facut germana in scoala si felul cum vorbeste Ali in germana e exact cum se mai rade de arabi in scheciurile de prost gust de la noi, alea facute de Tociu si Palade: "Ali doarme aici. Ali iubeste pe mata. Ali trist acum. Ali ..." Tociu, Palade, "Trasniti in NATO" si alti kitschosi de pe la noi par actori versatili in comparatie cu arabul.
La Bresson nu mi s-a parut deloc deranjanta inglobarea neprofesionistilor, aici e de-a dreptul hilara, efectul e fix invers celui scontat de regizor, daca chiar si-o fi propus vreun moment sa emotioneze sau sa ii ia cineva in serios "mesajul" si nu ne-a luat pe toti la misto cu filmul asta.
Emotiile mele au fost intre ras amar si luat cu mainile de cap.
E singurul film care nu mi-a placut deloc din tot turneul.
N-o sa vad celalalt film, asa ca nu votez la meciul asta.

[Windom]

Dacă e primul tău contact cu Fassbinder, nu te da bătut. Unele dintre filmele sale chiar merită...

[anaemona]

Nu m-as fi bagat in vorba aici daca n-as fi vazut cit sinteti de nedrepti

Asta e singurul film pe care l-am vazut marca Fassbinder, dar chiar mi-a ramas in minte si in suflet.

Relatia stridenta intre cei doi e tocmai ca F. sa isi demonstreze argumentul: faptul ca societatea/oamenii nu accepta pe cineva diferit de ei. Cererea in casatorie poate a fost fortata dar nu mai fortata decit casatoriile din Las Vegas dupe ce partenerii petrec o noapte impreuna. Poate marocanul si batrina chiar aveau mai multe de impartit decit altii.

Dar de fapt nici nu prea ma intereseaza povestea din filmul asta, cum nu ma intereseaza nici ca e inspirat din alta parte. Fassbinder mi s-a parut un vizionar iar titlul filmului, frica maninca sufletul, el singur, e o metafora care imi spune mai mult decit o poveste insirata pe mii de pagini. E foarte usor sa-i privim pe cei doi protagonisti, chiar dupa 40 de ani, asa cum au fost priviti si la vremea respectiva in film: ea, o femeie in virsta care ar trebui sa-si vada de ale ei si bineinteles sa faca totul pentru familie, el, un armasar bun doar de prasila nicidecum de o relatie ca sa nu mai vorbim de statutul de imigrant. Si bineinteles sa-i judecam. Dar eu am vazut altceva in film, am vazut doi oameni sinceri care si-au deschis sufletul unul in fata altuia asa cum rareori poti s-o faci fara ca altii sa abuzeze de situatia dezavantazata in care te expui. Dupa care, din cauza interventiilor exterioare, fiecare a inceput sa se indoiasca pina la goliciune, cind au avut din nou revelatia initiala.

Nu m-a plictisit deloc filmul, mi-au placut toti actorii, inclusiv germana marocanului. O critica acida a societatii, dar care nu-ti interzice emotiile, din contra, te indeamna sa fii tu insuti si nu ce vor altii sa fii.

[varu]

Relatia stridenta intre cei doi e tocmai ca F. sa isi demonstreze argumentul: faptul ca societatea/oamenii nu accepta pe cineva diferit de ei.

Daca ar fi sa reducem filmul doar la argumentul asta, atunci mai conteaza si executia, care in cazul asta e lamentabila. "Harold si Maude" a fost facut cu 3 ani inainte lui "Ali...", trateaza acelasi argument (fara sa fie filme identice), dar executia e net superioara.
Plus ca "hai sa facem un film in care societatea nu accepta oamenii diferiti" e in zilele noastre un cliseu. Se numeste "corectitudine politica".

am vazut doi oameni sinceri care si-au deschis sufletul unul in fata altuia asa cum rareori poti s-o faci fara ca altii...

Nu m-a plictisit deloc filmul, mi-au placut toti actorii, inclusiv germana marocanului.

Eu am vazut un om jucat bine de o actrita buna si un Tarzan. Toate replicile arabului sunt din categoria "Me Tarzan, you Jane"

Dupa care, din cauza interventiilor exterioare, fiecare a inceput sa se indoiasca pina la goliciune, cind au avut din nou revelatia initiala.

Ah, am uitat sa spun prima data ce m-a enervat cumplit. E o faza in care stau ei in gradina unui restaurant privindu-se in ochi si strangandu-se de mana si toata lumea (=societatea, metafora, ma-ntelegi?) ii priveste de la departare ca pe niste animale ciudate si ea ii zice lui ca "hai sa plecam undeva departe sa uitam ce ni se-ntampla si cand ne intoarcem lumea va fi schimbata si totul va fi bine". Si ghici ce?
In scena urmatoare, intorsi de unde or fi fost, brusc toata lumea incepe sa se poarte frumos, cu un pocnet din deget al regizorului, ca sa ne arate si cealalta fata a povestii, cand lumea ii accepta.
M-am simt atat de manipulat de smecheria asta ieftina de a vira directia povestii. M-am simtit prostit pe fata.

[anaemona]

varu, pai iti arata cealalta fata a monedei, cind lumea te accepta dar tu devii un manipulat. Fata ei avea nevoie ca bunica sa aiba grija de copii, el nu mai tin minte, facea niste reparatii, muta mobila, chiar nu-mi amintesc, zau, dar de fapt arata cum te manipuleaza societatea cind esti acceptat in ea.

Mie mi-au placut si filmarile, scenele nu mi s-au parut goale, imaginea, tacerile, toate au creat o atmosfera care mi-au placut.

[varu]

varu, pai iti arata cealalta fata a monedei, cind lumea te accepta dar tu devii un manipulat. Fata ei avea nevoie ca bunica sa aiba grija de copii, el nu mai tin minte, facea niste reparatii, muta mobila, chiar nu-mi amintesc, zau, dar de fapt arata cum te manipuleaza societatea cind esti acceptat in ea.

Complet de acord cu ce spui tu. Dar trecerea de la una la alta, de la o fata a monedei la cealalta a fost facuta grosolan, la asta ma refeream.

[Windom]

Ntz, Ana, ntz... Personaje care-și deschid sufletul nu prea am remarcat în filmul ăsta. Marocanul în nici un caz, nici n-a demonstrat că ar dispune de așa ceva. Atunci cînd trece dintr-o barcă în cealaltă, parcă ar schimba două păpuși gonflabile, nu există pic de credibilitate în acțiunile sale. Repet, am avut tot timpul impresia că Fassbinder i-a folosit pe cei doi doar ca simple unelte pentru critica sa socială. De unde și artificialitatea relației. Se mai putea lucra un pic la latura artistică și rezultatul ar fi fost altul. Omul a dovedit că poate...

[MinRep]

Pentru mine nu este un vot usor de data aceasta, desi stiu care dintre cele doua filme este mai bun.

Problema este ca nu sunt de acord cu criticile pe care le aduceti lui ”Angst essen Seele auf”. Din contra, este cel mai bun film al lui Fassbinder pe care l-am vazut (desi am sperante mari pentru ”Faustrecht der Freiheit”). ”Angst...” este filmul in care Fassbinder nu pare deloc preocupat de referinte cinematografice si nici de latura sa feminina. Este filmul in care povestea este spusa cel mai direct, iar pentru spectator toate implicatiile sociale ale acesteia sunt secundare placerii de a urmari una dintre cele mai neobisnuite povesti de dragoste din istoria filmului.
El Hedi ben Salem este un actor foarte bun (cel putin aici) si face din personajul sau, un emigrant intr-o tara ostila, care pare sa fie privit doar ca sclav sau ca obiect sexual, unul cu care putem sa relationam. Personajul Brigitte Mira pare un pic mai superficial si aparent este menit sa reprezinte atitudinea schimbatoare a germanilor fara de straini, dar Fassbinder ii ofera un trecut destul de bogat si destule rude, cunostiinte si relatii cat sa putem empatiza sincer. Nu sunt simple tertipuri
Also, titlul filmului este pur si simplu genial.

Din pacate pentru Fassbinder, insa, celalalt film din competitie e ”Ivan 2”, probabil cel mai bun film pe care Eisenstein l-a facut dupa ”Potemkin”. A doua parte a lui ”Ivan”, mult mai buna decat prima, pare sa fie momentul in care Eisenstein a dorit cu adevarat sa spuna ceva impotriva unui regim totalitar, care i-a ingradit cariera timp de vreo 20 de ani, oferindu-i sprijinul doar cand avea chef.
Desi este un film vorbit, pentru mine ”Ivan 2” arata din multe puncte de vedere ca un film mut. Dar nu ca unul dintre cele pe care le facea Eisenstein (gen ”Greva” sau ”Octombrie”), ci mai degraba o productie americana „de prestigiu”, operatica, cu superficiale tente expresioniste. Pana si folosirea unui procedea color experimental in cateva scene aminteste, spre exemplu, de ”Fantoma de la opera”, cu Lon Chaney.
Pe de alta parte, filmul ar putea sta la fel de bine alaturi de adaptari shakespeariene contemporane, precum ”Hamlet”-ul lui Olivier sau ”Macbeth”-ul lui Welles. E un film straniu acest ”Ivan cel Groaznic, partea a doua”...

Vot: Eisenstein.

[anaemona]

MinRep, nu stiu despre altii, dar eu tare ma bucur ca participi la turneul asta, mi-era teama ca saptamina asta n-o sa scrii nimic

varu si Win, ne uitam diferit la filme si nu-i nimic rau in asta, totul e sa putem discuta. Cred ca asa cum a vrut sa implice si MinRep, relatia dintre cei doi nu e deloc artificiala si asta o face deosebita.

[aniela07]

Subiectul din Ali e complicat. Rasismul e, din nefericire, o caracteristica a unei societati care nu dispare atunci cand iti dai seama de nedreptatea lui la nivel personal (Emmi care o marginalizeaza si ea pe noua colega din Hertegovina, desi trecuse si ea prin aceasi situatie; si chiar mai mult, urmele rasismului raman vizible chiar in relatia cu Ali: refuza sa ii gateasca acel cous-cous, ii admira muschii impreuna cu colegele ei), iar aparentele de acceptare a strainilor sau a celor care sunt diferiti se datoreaza nevoii de a pastra legaturi cu respectivele persoane din motive strict utilitare. Filmul lui Fassbinder surprinde o imagine complexa a dificultatii noastre de a-i accepta pe cei pe care ii percepem ca amenintandu-ne sistemul de valori si pentru care nu avem decat un mod de evaluare bazat pe stereotipuri.
Pe langa jocul foarte bun al lui Emmi, mi-a placut si modul in care sunt luate unele cadre : cele in care personajele sunt filmate prin cadrul unei usi –ca si cum ele nu au dreptul la intimitate, relatia si viata lor trebuind mereu sa suporte privirile scrutatoare ale vecinilor, colegilor, vanzatorului de la colt de strada etc.

Este nedrept pentru Fassbinder sa intre in competitie cu Eisenstein, mai ales cand e vorba de Ivan cel Groaznic. A doua parte mi se pare mult mai usor de urmarit decat prima (mai are un flash-back din copilaria tarului, petrecerea cu acel dans al politiei secrete a tarului, absolut inspaimantator).
Desi teatralitatea actorilor e mult prea exagerata pe alocuri (sau poate nu suntem noi obisnuiti cu o mimica si gestica exagerata –spectatorii mai familiari cu filmele mute s-ar putea sa fie de alta parere), paranoia ochilor din decor (daca erau ai lui Iisus parca nu era asa de nelinistitor –desi personajele reprezentand biserica nu aveau chiar cea mai blanda infatisare ; dar ochii din fundal pentru care nici macar nu puteai stabili posesorul, aia cred ca o sa-mi dea cateva cosmaruri) sau a personajelor carora li se punea in umbra unul din ochi potenteaza serios toata nebunia tarului cu urmarirea si uciderea boierilor tradatori.

Cu parere de rau, trebuie sa votez cu Eisenstein, desi filmul lui Fassbinder are o problematica mult mai interesanta, insa executia artistica este net superioara in filmul Ivan cel Groaznic.

[MinRep]

MinRep, nu stiu despre altii, dar eu tare ma bucur ca participi la turneul asta, mi-era teama ca saptamina asta n-o sa scrii nimic

Thanks, I appreciate it... Si eu ma bucur ca am reusit sa „contribui” pana acum.