Marketa Lazarova

[Windom]

Deşi este considerat a fi unul dintre cele mai importante filme cehoslovace, Marketa Lazarova (1967) rămîne o peliculă destul de obscură în rîndul cinefililor şi chiar al criticilor. Cum sînt un pasionat vînător de rarităţi, l-am luat imediat ce am dat peste el.
Caracterul epic al filmului l-a făcut să fie comparat cu Seven Samurai ori cu Andrei Rublev. Aspectul general, îl diferenţiază net de epopeile hollywoodiene, apropiindu-l foarte mult de cinema-ul experimental. Este un film cu o structură aparte, ce foloseşte o tehnică narativă neortodoxă. E foarte greu să-ţi dai seama care este firul narativ principal deoarece acesta se pierde într-un mozaic de „scenete” de sine stătătoare care par a avea o mult mai mare importanţă decît viziunea de ansamblu. De aceea, cel puţin la început, filmul pare extrem de confuz.
Filmul este împărţit în două segmente: Straba the Werevolf şi The Holy Lamb. Primul segment ne prezintă două dintre personajele principale – fraţii Kozlik (Mikolas şi Adam) şi războiul de gherilă purtat de aceştia împotriva unui conte saxon şi a supuşilor acestuia. De asemenea, este introdus în scenă şi Lazar, capul clanului rival, personaj brutal şi clevetitor. Fraţii îl iau prizonier pe fiul contelui, Kristian, pe care îl aduc pe domeniul lor. Aici are loc un conflict între bătrînul Kozlik şi Mikolas, primul reproşîndu-i fiului că l-a cruţat pe Kristian şi i-a permis contelui să scape. Aici o cunoaştem şi pe Alexandra, sora lui Mikolas şi a lui Adam, pe care o vedem, într-un flashback extrem de stilizat, făcînd amor cu un barbat (care, ulterior, se va dovedi a fi fratele ei, Adam). De asemenea, Alexandra pare atrasă şi de Kristian. Comandantul oştilor regale se prezintă pe domeniul Kozlik pentru a-l aresta pe capul familiei care reuşeşte însă să fugă, anatemizînd astfel întregul clan.
Atunci cînd Mikolas caută sprijin la Lazar pentru o alianţă împotriva regelui, este bătut cu sălbăticie, sub ochii fiicei lui Lazăr, Marketa. Ca represalii, clanul Kozlik atacă fortăreaţa clanului Lazăr, iar Mikolas reuşeşte să o răpească pe Marketa, pe care, ulterior, o violează. Lazăr este crucificat de poarta propriei fortăreţe.
Al doilea segment al filmului pare mai degajat, pentru prima dată este introdus un element comic, prin persoana unui călugăr cu o minte destul de scurtă, ce călătoreşte însoţit de un miel, de unde şi titlul segmentului respectiv. Acest personaj constituie şi elementul de legătură între firele narative secundare (moartea lui Adam, bătălia dintre clanul Kozlik şi trupele regale, în urma căreia Kristian îşi pierde minţile). Spre finalul filmului, ura dintre Marketa şi Mikolas se transformă în dragoste, iar Alexandra îl ucide pe Kristian. Marketa se întoarce la casa părintească, de unde este alungată însă, astfel că ajunge la mănăstire. Înainte de a depune jurămîntul şi a intra în ordin, îşi dă seama de ipocrizia instituţiei şi pleacă, alăturîndu-se lui Mikolas, care a atacat între timp închisoarea unde este ţinut captiv tatăl fetei. Mikolas este rănit mortal şi, înainte de a-şi da duhul, se căsătoreşte cu Marketa.
Din întregul puzzle narativ se desprind două teme principale: conflictul dintre autoritatea centrală şi clanuri, pe de o parte, iar pe de altă parte, la nivel conceptual, încleştarea dintre creştinism şi păgînism, ambele curente prezentate ca forţe paralele, sugerîndu-se ideea că o religie organizată se află în contradicţie cu libertatea individuală. Există o secvenţă foarte evocatoare din acest punct de vedere, în care porţile mănăstirii se închid în urma Marketei, scena alternînd cu galopul unei căprioare pe cîmpia din apropiere.
Punctul forte al filmului este estetica sa. Este folosit din plin (poate chiar în exces) unghiul subiectiv de filmare, coregrafia scenelor de luptă urmăreşte, în primul rînd, evidenţierea stării de spirit a personajelor, rezultatul bătăliei nefiind important (de aceea, uneori, sînt zugrăvite doar cîteva secvenţe dintr-o bătălie, fără a afla rezultatul final al acesteia).
Aflat undeva între Shakespeare şi Tarkovski, filmul reuşeşte să ne ofere o abordare originală a istoriei, în care nu contează mesajul moral sau ideologic al evenimentului ci psihologia personajelor implicate.