Brazil & Terry Gilliam

[illotempore2002]

then we don't have a problem, Huston!

back on topic!

[redmen]

Clona.

[illotempore2002]

da, tu cine crezi ca ar putea fi?



ca eu am o banuiala, dat fiind ca incearca sa ma provoace, oare vrea sa-mi ies din pepeni?

[Pauline Kael]

Eu nu's clona,zic in fata ce am de zis.Am vazut Brazil (si altele ) dar in puscarie mi-a trecut chefu' sa comentez filme.Si in afar de "expresionism,psihanaliza",mai cunoasteti si alte cuvinte din dex?

[illotempore2002]

Incerc sa fac abstractie de amintirile mele din facultate legate de Brazil desi secventele cu Mos Craciun si Jack mascatul inca imi sunt intiparite pe creier.

Brazil mi s-a parut ca un film Lynch dar mai intortocheat. Tot genul ala de univers cu totul special in care nu trebuie sa te mire nimic si totodata nu trebuie sa te astepti la nimic. N-as putea spune cfa mi-a placut nici macar ca experienta. Dar nici nu l-as da deoparte mai ales ca iti ramane cumva aproape.
Ca emotie nu m-a impresionat deloc, dar muzica aia si decorurile inca imi mai rasuna in cap.

Robert de Niro face un rol foarte haios in personajul depanatorului de aer conditionat freelance = un miserupist foarte inteligent care fute sistemul in gura fara sa se forteze prea tare Acesta cunoaste cel mai bine mecanismele de functionare ale "burlanelor"-organe (si poate de aia este cel mai intreg la cap dintre toti) Daca ma intrebati pe mine, eu vad in acest personaj pe dublul eroului central, Sam: amandoi sunt escapisti ai sistemului, they fuck the rules (cam cum facem noi aici pe forum ), cu diferenta ca "mascatul" este adaptat in vreme ce Sam ramane inadaptat si neintegrat.

In rest, nu pot asemana deloc acest film cu lumea lui Lynch, singurul lor punct comun fiind poate doar toate acele lucruri care sunt "only in our heads".

De fapt, la Gilliam povestea e mult mai clara, lizibila, adica totul e pe fata, iti zice autorul singur "uite, acum personajul viseaza, acum s-a trezit, acum iar viseaza" which does not apply to our beloved Lynch (muuuuuuult mai criptic, stie mai multa psihanaliza decat orice alt regizor, bag mana in foc ca a studiat indeaproape patologia vietii cotidiene).

[ricutza]

Cand i-am asemanat eu ma gandeam ca amandoi construiesc lumi de sine statatoare, dezlipite de lumea noastra reala. Mi s-a parut ca nici la Lynch nici la Gillian nu trebuie sa stai sa te intrebi: dar ce-s cu burlanele, ce e cu albastru, de ce personajul face lucrurile astea ciudate si nu sesizeaza nimeni, cum se poate intampla asta etc. De altfel Lynch e total impotriva analizei filmelor pe sistemul: elementul x simbolizeaza asta, y trimite la nu stiu ce eveniment samd.
Si aceeasi impreise mi-a dat si Brazil.

[illotempore2002]

Cand i-am asemanat eu ma gandeam ca amandoi construiesc lumi de sine statatoare, dezlipite de lumea noastra reala. Mi s-a parut ca nici la Lynch nici la Gillian nu trebuie sa stai sa te intrebi: dar ce-s cu burlanele, ce e cu albastru, de ce personajul face lucrurile astea ciudate si nu sesizeaza nimeni, cum se poate intampla asta etc. De altfel Lynch e total impotriva analizei filmelor pe sistemul: elementul x simbolizeaza asta, y trimite la nu stiu ce eveniment samd.
Si aceeasi impreise mi-a dat si Brazil.

pai daca e s-o luam asa, toate filmele si toti autorii creeaza lumi de sine statatoare.
Si cu siguranta nimic nu e intamplator la Gilliam. Lynch da, e mult mai neconventional si fara justificari, insa la Brazil fiecare element are functia lui precisa, decorurile nu sunt intamplatoare si nici culorile. Si nimic altceva nu e degeaba.

[rlhyde]

Eu credeam ca in general, la marii cineasti "nimic nu e intamplator" - nici decorurile, nici altceva...
Imi cer scuze daca v-am deranjat!

[ricutza]

pai daca e s-o luam asa, toate filmele si toti autorii creeaza lumi de sine statatoare.
Si cu siguranta nimic nu e intamplator la Gilliam. Lynch da, e mult mai neconventional si fara justificari, insa la Brazil fiecare element are functia lui precisa, decorurile nu sunt intamplatoare si nici culorile. Si nimic altceva nu e degeaba.

da, mai multi au lumile lor aparte. Dar difera atitudinea fata de ele. Nici la Tarkovsky nu poti explica totul, dar ideea e sa te gandesti de ce lucrurile arata intr-un anumit fel. Multi altii au stilul lor, dar simt ca ma pot intalni cu personajele lor pe strada sau cu situatiile pe care le abordeaza. La Lynch mi se pare ca vorbim clar de o lume paralela care functioneaza dupa alte legi. Si eu ramasesem cu impresia ca si in Brazil ar fi la fel (desi se prea poate sa-l fi vazut prea de demult).

A fi capabil sa creezi o lume paralele sau pur si simplu "altfel", nu insemana ca tot ce pui acolo e la intamplare. Din contra, e cu atat mai dificil si spectaculos sa le faci sa para ca functioneaza cu adevarat, pentru ca te lupti si cu simtul rational al spectatorilor care au nevoie sa fie cat de cati ancorati in ceea ce se intampla pe ecran.

[illotempore2002]

Eu credeam ca in general, la marii cineasti "nimic nu e intamplator" - nici decorurile, nici altceva...
Imi cer scuze daca v-am deranjat!

Da, ai dreptate! Asa este!

[rlhyde]

Mabucur a sunteti de acord cu mine. In acest caz, ceea ce ati afirmat dvs mai sus, privind decorurile, se numeste tautologie. Sau, loc comun, banalitate.
Sunt convins ca veti fi de acord si cu acest lucru

[ricutza]

Mabucur a sunteti de acord cu mine. In acest caz, ceea ce ati afirmat dvs mai sus, privind decorurile, se numeste tautologie. Sau, loc comun, banalitate.
Sunt convins ca veti fi de acord si cu acest lucru

Propun sa nu ne hazardam si sa privim tautologia lui Illo ca o figura de stil. Nu de alta dar e inca o discutie interesanta si n-as vrea sa degenereze in altceva.

[White1]

Tocmai am vazut Brazil si cred ca trebuie sa il mai vad o data. Cel putin o data. Din pacate inca nu am citit 1984(doar cealalta scriere despre totalitarism al lui Orwell, Ferma Animalelor) asa ca nu le pot compara. Din cate stiu acolo apare prima data ideea de Big Brother (care este prezenta si in acest film, dar ceva mai limitat). Oricum, lumea (ca sa nu ii zic iadul) imaginata de Gillian te apasa si te umple de angoasa, poate pentru ca vei descoperi cu tristete in ea elemente ale lumii in care traiesti. De remarcat ca filmul nu are nici un antagonist. Poate doar Samuraiul monstruos din visele lui Sam, incarnare a sistemului birocratic/opresiv in care traieste(si din care face parte) acesta. Poate si de aceea in momentul in care Samuraiul este invins, Sam descopera sub masca acestuia fata sa (am gasit pe imdb o explicatie interesanta pentru alegerea acestei figuri-Samurai- Sam, you, are I). In rest toate personajele par pasnice, facand rau (in viziunea lor indreptand greselile) doar pentru ca "urmeaza procedurile". Am vazut ca deja s-a zis aici, dar tin sa remarc si eu ca sfarsitul e de-a dreptul coplesitor(cat de departe pare Brazilia atunci cand auzim pentru ultima data "Aquarela Do Brazil").

[jansic]

Eu sper sa-l vad cat de curand.

[White1]

Pai ce te opreste?
Asa, tocmai l-am "revazut a doua oara". Mi-a placut mai mult decat prima data.

[jansic]

Eh...conjunctura, care nu prea-i in favoarea mea. Am sa revin cu impresia.

[White1]

In 1946 un englez in varsta de 43 de ani, pe nume Eric Blair, inchiria o casa la marginea lumii- o casa in care sa-si astepte moartea. Se afla in extremitatea nordica a insulei scotiene Jura, la capatul unui drum amarat, inaccesibil cu masina, fara telefon sau curent electric. Magazinul cel mai apropiat, singurul de pe insula, se afla la vreo 50 de kilometri spre sud. Blair avea motivele lui pentru care isi dorea izolarea de lume. Extrem de indurereat de moartea recenta a sotiei sale, suferea de tuberculoza si stia ca in curand avea sa incepe sa scuipe sange. Tara sa isi revenea cu greu dupa pierderile suferite pentru castigarea unei victorii ce nu-i adusese nici siguranta, nici prosperitate, nici macar asigurarea ca libertatea va dura. Europa se impartea in doua tabere ostile si toata lumea parea hotarata sa o urmeze. Era clar ca, data fiind posibilitatea folosirii bombelor atomice, orice alt razboi putea sa insemne sfarsitul lumii. Iar el trebuia sa isi termine romanul.
Scris in asemenea conditii, e clar ca 1984 putea sa fie orice, numai un roman optimist nu. Descriere amanuntita a unui regim totalitarist care s-a raspandit in intreaga lume, 1984 este una din cele mai intunecate romane care mi-au trecut prin mana. Orice forma de libertate este anihilata, ganditul este o crima ingrozitoare iar dragostea, atata timp cat nu este indreptata inspre Fratele cel Mare, este si ea interzisa. O parte consistenta din roman (cam o treime) este dedicata procedeelor de reeducare care ii sunt aplicate eroului razvratit (Winston Smith) in beciurile Ministerului Iubirii. Aceasta este una din cele mai perverse idei ale romanului: Partidul nu isi ucide adversarii decat dupa ce ii converteste la crezul sau. Victoria asupra individului este totala.
In anul 1984 Michael Radford ecranizeaza romanul lui Orwell. O ecranizare foarte corecta, in sensul ca principala grija a lui Radford a fost sa redea cat mai fidel viziunea lui Orwell, fara sa aduca nimic nou. Binenteles, filmul nu are nici pe departe forta romanului, si ii poate multumi doar pe cei care vor sa vada 1984 transpus in imagini.
In schimb Terry Gilliam isi propune ceva mult mai intersant: sa ofere o imagine a societatii occidentale, evidentiind cateva asemanari dintre aceasta si cea imaginata de Orwell dar insistand asupra propriilor ei pacate: birocratia excesiva, coruptia, ineficienta/incompetenta sistemului, opresiunea mascata, sterilitatea relatiilor dintre oameni.Si face acest lucru combinand excelent umorul absurd a la Monthy Python cu lumea intunecata specifica distopiilor.
Una din cele mai interesante asemanari dintre roman si filmul lui Gilliam are in vedere incredibila puterea de manipulare a cuvintelor. In roman acest subiect este tratat pe larg, Partidul se pregateste sa introduca un nou limbaj, "nouvorba", un limbaj simplu si eficient, cu cat mai putine cuvinte, si care sa elimine o serie de concepte "neortodoxe". In filmul lui Gilliam se petrece ceva asemanator, cel putin la nivelul functionarilor pentru care nu exista tortura ci doar "proceduri de recuperare a informatiei". Si la fel cum in 1984 oamenii nu erau ucisi, ci evaporati, in Brazil Archibald Tuttle nu este mort ci "adormit, sters, neoperativ, indepartat, finalizat".
Ma opresc aici deocamdata. Sper ca discutia despre film sa se reia din simplul motiv ca Brazil e unul din filmele mele preferate, si as vrea sa vad si parerile altor useri de aici despre el.