FICTION.RO

[costobocus]

EVZ
"
Stanislaw Lem, autorul celebrului roman "Solaris", a incetat din viata ieri, la varsta de 84 de ani, din cauza unei boli de inima.


Stanislaw Lem este considerat cel mai mare autor de science-fiction din a doua jumatate a secolului al XX-lea, cu peste 27 de milioane de carti vandute.

Autorul s-a nascut in 1921, la Lvov, in Ucraina, unde a studiat medicina inainte de primul razboi mondial. S-a apucat de literatura SF in 1946, dupa ce a emigrat in Cracovia, si a scris numai in limba poloneza. Intr-o lucrare autobiografica, Lem a spus ca IQ-ul sau, masurat in anii scolii, era de peste 180.

Romanul care l-a facut celebru, "Solaris" (1961), a fost adaptat cinematografic pentru prima data de regizorul rus Andrei Trakovsky (1971) si apoi de americanul Steven Soderbergh, in 2002, cu George Clooney si Natasha McElhone in rolurile principale.

Stanislaw Lem a scris intr-un stil ironic, a analizat aspectul moralitatii in progresul tehnologic si s-a interogat asupra limitelor stiintei si a locului pe care oamenii il ocupa in Univers. Printre scrierile lui se mai numara "Eden", "Catarul" si "Ciberiada", aparute si in romaneste."

Nu bagati in seama idioteniile ratatului anonim de la EVZ! Cred ca daca as scrie asa, m-as sinucide !

[Pitbull]

Dumnezeu sä-l ierte. A fost, într-adevär, mare.

Poate nu e cazul tocmai acum - dar, ca sä fim exacti...:

Autorul s-a nascut in 1921, la Lvov, in Ucraina, unde a studiat medicina inainte de primul razboi mondial.

[Anicet]

Articol din Gandul, 1 aprilie

O ultimã convorbire cu Stanislaw Lem
"Dupã moarte nu ne aºteaptã absolut nimic"

Pe 5 noiembrie anul trecut, Patrick Grossmann a realizat un ultim interviu cu marele scriitor polonez Stanislaw Lem. Fragmentul din acest dialog, pe care îl publicãm mai jos, a apãrut în ediþia din 29 martie a cotidianului german Die Welt, la douã zile de la moartea scriitorului.

"Dupã moarte nu ne aºteaptã absolut nimic"
- Domnule Lem, nu mai scrieþi. Aveþi sentimentul cã aþi spus totul?

Stanislav Lem: Sunt prea bãtrân, pentru numele lui Dumnezeu! La 85 de ani, nu mai am nici un chef de scris. Timp de 40 de ani, m-am trezit în fiecare dimineaþã la ora cinci ºi m-am aºezat în faþa maºinii de scris, pânã când, la un moment dat, fundul mã anunþa cã e suficient (chicoteºte). Astãzi sunt un moºneag. Normal cã sunt ºi un pic sclerozat. Nu de tot, dar destul.

- Nu puteþi vorbi serios.

Lem: Ba da. Dacã ar fi dupã mine, aþi putea arunca la gunoi 30 la sutã din întreaga mea creaþie literarã. Pe ici, pe colo este încã în viaþã. ªtiþi, inteligenþa este ca un brici de ras: o poþi folosi în mod raþional, dar poþi ºi sã îþi tai beregata. În esenþã, este nesãnãtoasã.

- Cu un IQ de 180, sunteþi considerat "unul dintre cei mai inteligenþi fii ai Sudului Poloniei". Credeþi cã existã domenii din viaþã, unde prea multã inteligenþã constituie mai degrabã o piedicã?

Lem: Privit din punct de vedere statistic, desigur. Cine îºi sparge capul, gândindu-se neîncetat la fiecare lucru, uitã cafeaua pe foc, nu-i aºa?

- Ce calitate vã reprezintã cel mai bine: cea de cercetãtor, scriitor sau filosof?

Lem: Ce întrebare grea. (se gândeºte) Ca scriitor mi-am dat silinþa. Filosof nu sunt; ºi dacã sunt, atunci involuntar. Cercetãtor chiar cã nu sunt. Stau aici, de unul singur, ºi încerc sã citesc lucruri interesante, dar asta devine din ce în ce mai greu, pentru cã se publicã atât de multã maculaturã.

- Dar vizionar?

Lem: ªtiþi, sigur cã aº putea alege acest cuvânt frumos cu care sã mã împodobesc. Aº putea sã mã gândesc la cele cinci titluri de Doctor Honoris Causa pe care mi le-au decernat numai universitãþile din Germania. Dar nu e vorba despre asta. Cine am fost, nu ºtiu. Acum sunt un moºneag în care mai pâlpâie ultime semne de viaþã ºi niºte resturi de inteligenþã. Vorbiþi cu o ruinã, domnul meu (ºopteºte). Am fost chiar mort din punct de vedere clinic acum doi ani.

- Cum aºa?

Lem: M-am prãbuºit, pur ºi simplu, pentru cã pe atunci habar n-aveam de diabetul care mi s-a declanºat odatã cu vârsta ºi mâncasem prea multe dulciuri. A urmat o ranã gravã la cap, aproape un litru ºi jumãtate de sânge pierdut ºi câteva ore de comã. Ce pot sã spun? A fost o stare foarte plãcutã; o stare de deplinã goliciune. Dupã aceastã experienþã ºtiu cã dupã moarte nu ne aºteaptã nimic. Absolut NIMIC.

- Când se vorbeºte despre dumneavoastrã, vi se pune cu greu o etichetã: pendularea între un vizionar al SF-ului ºi un critic al progresului.

Lem: E adevãrat. Pentru cã un progres absolut aºezat se transformã în regres. Pe toate planurile posibile – etic, tehnic, politic. Dumneavoastrã, ca individ, puteþi sã þipaþi cât doriþi. Nici n-o sã fiþi auzit. Nu mai puteþi face nimic! (Traducere Andreea Bratosin)

[Pitbull]

Interesant interviu, Anicetule! Sä-ti deie bunul Dumnezeu sänätate!

[costobocus]

Da.. frumos interviu .. chiar imi aminteste de ultimul interviu al lui Emil Cioran .. uimitor...