Unlikely Messiah
Join Date: Dec 2004
Location: Bucharest
Posts: 16,822
|
"Mr. Brooks"
"Mr. Brooks" - Vai, sãracu' ucigaº în serie!
Varzã, conopidã, sfeclã - ºi-un praz verde!
Încã un film cu un ucigaº în serie care scapã clean bandanna.
Prost. (Filmul).
Gata spoileru', gata ºi analiza, s-ar putea zice. Totuºi, ca nu care cumva sã vinã Kevin Costner sã ne ia la trei pãzeºte c-azvârlim cu verdicte, sã vedem ºi de ce.
Pãi, acest domn Brooks, prosper om de afaceri ºi ireproºabil tatã de familie, are ºi el bietul o addicþiune: dacã nu omoarã, nu trãieºte. Aºa cã din când în când, împreunã c-un coleg de ser...ial killing (William Hurt), intrã-n apartamentul câte unora care tocmai o fac ºi ei pe dihania cu douã spinãri, îi salutã, îi puºcã, îi potriveºte-n varii poziþii variabile variinde, îi trage-n poze ºi pleacã. Acasã, se uitã puþin la poze, ºi le arde-n cuptorul din pivniþã, împreunã cu orice alte corpuri delicte. Crimele sunt perfecte. Lasã mereu ºi o amprentã a degetului mare, ca un fel de semnãturã, drept pentru care poliþia l-a poreclit "The Thumbprint Killer".
Pân-aici, toate rele. Nu vã speriaþi, abia au trecut cinºpe minute din film.
Acuma vine frumos, pentru cã domnul Brooks al nostru suferã, sãrmanul, cã l-a blagoslovit rãul Dumnezeu cu aceastã boalã psihicã, ºi tot promite cã nu mai face, ba chiar frecventeazã ºi o asociaþie de dependenþi anonimi (fãrã sã le spunã de ce depandã el).
Evident, taman când iar promite cã gata, pân-aici, kaputt, se pogoarã fatalitatea din blocul vecin, ºi iar se-aratã cã va trebui sã ucidã pe careva - deºi lui numai de-aºa ceva nu-i arde. O altã fatalitate face ca studenta de fiicã-sa (Danielle Panabaker) sã se lase de colegiu ºi sã vinã fuga acasã, cu burtica la gurã ºi-un cadavru-n urma ei (cã, ce sã vezi, i-a moºtenit boala - doar cã ea nu se excitã la pistoale, ci la topoare, cã-s mai naºpa, de!). Aºa cã tãticu' trebuie sã comitã încã o crimã, aranjând sã pice altcineva de papagal, ca sã-ºi scoatã fata echarpe propre. ªi o scoate. Pe fatã.
Da' detectiva, are ºi ea o fatalitate - mizerabilul de fostu' ei (Jason Lewis), nu ºi nu, cã el vrea cinci milioane de parai daune morale c-a suportat-o. (Ce-o fi fost aºa de nasol la ea, nu ni se spune, persoana e destul de cool, deºi cam urâþicã - Demi Moore, cu puþin mai mult machiaj decât de obicei.) Are chiar douã fatalitãþi, cãci un nemernic trimis de ea-n puºcãrie (Matt Schulze) evadeazã ºi vine s-o spânzure (pe bune; ãsta era un spânzurãtor în serie). Aºa cã, iacãtã, am ajuns sã avem vreo cinci ploturi, subploturi, supraploturi ºi pelângãploturi, bulucindu-se care mai de care sã se combine într-un scenariu.
Ca sã fim cinstiþi, de limpede e limpede, se urmãreºte uºor, ba chiar te ºi duce cu el pe alocuri - dar structura dramaturgicã e conopidã (varza nu-mi place, nici la masã, nici în limbajul cronicãresc). Necaz cu atât mai mare cu cât filmul, mã-nþelegi, s-ar vrea "thriller psihologic", profund, uman - aiurea ºi-un praz verde! De unde-atâta, când nici unul dintre personaje nu apucã sã se aprofundeze cât de cât? Aºa cã gaboriþa face lungimi de bazin ca sã se relaxeze meditativ, fata proto-serial-killer rupe petale pe dilema avortez/nu-avortez, mã-sa (Marg Helgenberger) nu pricepe nimic, ta-su tot zice "nu mai omor", prietenul îi tot rãspunde "ba mai omori", papagalul de inginer mecanic fotograf amator voyeur (Dane Cook) care tocmai a descoperit cã la rându-i are gena jacktheripperianã se tot bosumflã cã vrea ºi el o crimã ºi toþi îi promit cã mâine ºi crima nu mai vine - ºi gata, am mai pus de-un film adânc.
La nivel mai puþin adânc, toatã aceastã sfeclã (ca sã nu mã repet) dã-n clocot spre final, avem o goanã c-un furgon semi-scãpat de sub control filmatã destul de decent (pân-o catapulteazã pe Demi afarã exact când era spânzurãtorul s-o mardeascã), mai avem un spânzurat cu sadism ºi rãvãºel prins pe piept, o cvasi-decapitare cu hârleþu-n cimitir, o foarfecã împlântatã-n carotidã care se dovedeºte coºmar (vai, tu, unde-am mai vãzut finalul ãsta?), ºi încã vreo patru finaluri la rând, pe lângã precedentul - finaluri d-alea succesive, adicã povestea s-a terminat de mult, da' ei mai vor sã spunã încã ceva, ºi încã ceva, ºi încã...
Fior filmicesc, domnul Bruce A. Evans - cum îl cheamã pe pãcãliciul care-a fãcut tumba asta (a doua la viaþa lui, dupã "Kuffs" acu' cinºpe ani) - n-are. Degeaba compune el cadre frumoase, dacã nu ºtie sã povesteascã. Degeaba monteazã alternativ cu zvâcuri, dacã respectivul truc n-are nici o semnificaþie. Degeaba vrea film psihologic, dacã-n loc sã-ºi punã actorii sã facã ºi ei ceva în cadru, îi lasã doar sã debiteze replicile inepte din text, printre care ºi rugãciuni, la intervale regulate, ca sã bage tot poporu' la cap ce rãu e când te mustrã conºtiinþa cã eºti criminal în serie.
Mã-ntreb, numai, cât îl mustrã pe Bruce conºtiinþa - ºi dacã cele douã filme ale lui sunt de ajuns ca sã avem o "serie"...
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
21 iunie, 2007, h. 15:00-15:35
Bucureºti, România
|