Îmi este indiferent... Radu Jude regie

[mirodoni]

„Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” - o cacealma de Radu Jude!

Îmi tot dau silința să nu merg cu sacul la filmul lăudat, și, cu toate acestea, am fost prins nepregătit pentru un film care a fost recompensat cu Globul de Cristal la Festivalul de la Karlovy Vary, în 2018, desemnat ulterior propunerea României pentru Oscar, la categoria „Cel mai bun film într-o limbă străină”. Nu-i mai redau titlul...

Cu toate acestea, am să mă refer la film ca simplu spectator, n-am să fac politică.

Titlul, nu-l mai redau, ar trebui să reprezinte esența filmului, dar în acest caz pare să fie mai mult o aroganță a scenaristului. Cu ceva mai multă inspirație, putea găsi altul. Nu am găsit nicăieri scris cine este scenaristul, dar pare să fie însuși Radu Jude, regizorul.

În film, pare să fie vorba despre un film, adică despre realizarea unui film care abordează „adevărul” despre Holocaustul românesc: „Exterminare (prin diferite metode) a unei mari părți a populației evreiești” , conform DEX, precum și despre masacrul militar de la Odesa, din 1941.

Astfel, pe platoul de filmare, un muzeu de istorie, cu armament, mașini de război și manechine în uniforme militare, vedem o tânără regizoare, Mariana Marin, interpretată de Ioana Iacob, care vrea să repartizeze roluri unor actori neprofesioniști, plătiți ca figuranți. Pe unul cu barbă vrea să-l facă Marx, pe unul cu chelie, nu-mai-știu-ce, pe altul, mareșalul Antonescu ș.a.m.d! Ba chiar îi pune „să dea probe”. Pe un bărbat mai în vârstă îl pune să mimeze că a luat foc, dar acesta mimează lamentabil, spre disperarea „regizoarei”. Acesta se justifică spunând că nu este actor profesionist, a venit pentru bani, ca urmare, să-i arate „regizoarea” cum se face. Replica acesteia este halucinantă: nici eu nu sunt actriță! Păi, atunci, cum facem?! zic eu.

Mai apare și un personaj important, atât de important, încât cineva îi ține umbrela de ploaie, un clișeu cinematografic foarte uzat! Interpretul este Alexandru Dabija, iar personajul este Movilă. Movilă = Grămadă de obiecte; morman, maldăr. De unde și vorba românească: Prost, făcut grămadă! Numai că acest Movilă nu este deloc prost, ba e foarte cult, vine cu citate veritabile, are cunoștințe vaste de istorie ș.a.m.d. Ca urmare, tindem să credem că este un „consultant de specialitate”, cunoscând tehnicile și tacticile militare. Numai că nu arată și nu se comportă ca un militar, sau fost militar. Nu are o ținută rigidă fizic, ba, dimpotrivă, este foarte lejer, are cămașa scoasă din pantaloni și un limbaj flexibil. Mai târziu ne dăm seama că este un reprezentant al Primăriei Capitalei, un consilier, ceva. Dar nici aici nu se potrivește, fiind mult prea cult, numai dacă nu este o ironie a lui Jude!

Degringolada provine din faptul că, acum, și-un spectator, oricât de mediocru ar putea fi, ca să spun așa, știe că nu faci castingul pe platoul de filmare, se face cu mult timp înainte, de către o echipă specializată, că regizorul trebuie să fie un bun actor, adică să-i poată da explicații interpretului, iar „consultantul de specialitate” este consultat cu mult înaintea începerii filmărilor, nu vine cu idei complet inverse față de ale regizorului, ca să se certe cu acesta pe platou, chiar dacă unele controverse pot să apară.

După vreo 40 de minute ne dăm seama că nu e vorba despre filmarea unui film, ci de repetițiile pentru un „spectacol de stradă” finanțat de Primărie. Se schimbă calimera, dar busuiocul nu se drege! Dacă este vorba de un „proiect” aprobat și finanțat de Primărie, atunci înseamnă că a fost aprobat și un scenariu, sau măcar un „desfășurător”! De ce mai venea „un reprezentant”, care caută cu tot dinadinsul să edulcoreze intențiile regizoarei? Aceasta, atât de tânără și fără experiență, de ce era atât de sigură că ea deține adevărul absolut? Ce motivație avea să-l facă public, și pentru cine? Pentru o adunătură de ocazie, într-un moment unic? Care era acel moment pentru a comemora Holocaustul, respectiv măcelul de la Odesa? Cine și-ar fi permis să finențeze un astfel de proiect, atât de grandios, de costisitor, de efemer și de inutil? Locul de desfășurare, Piața Revoluției și Palatul Regal, nu reprezintă nimic pentru spectatorul român, darămite pentru străini!

Pe parcursul repetițiilor, pe lângă „viziunea” reprezentantului primăriei, regizoarea mai are de înfruntat și mentalitatea unor participanți, convinși că ei dețin, adevărul, pretext didacticist, să nu spun infantil, pentru Radu Jude să arate că, de fapt, părerile sunt împărțite, ceea ce știam deja!

Așa cum „spectacolul de stradă” nu se justifică din punct de vedere financiar și logistic, tot așa și spectacolul cinematografic al lui Radu Jude este o desfășurare inutilă de forțe, pentru a demonstra că românii nu au fost întotdeauna victime, iată, a găsit el un moment în care sunt și călăi. Și care este scopul filmului? Să nu se mai repete? Ce să nu se mai repete?

În film sunt folosiți foarte mulți interpreți, actori profesioniști sau neprofesioniști. Dar nu este clar ce s-a vrut. Fiecare dintre tabere, a rămânilor, a nemților, a rușilor este ireal întocmită. Oameni foarte bătrâni și ciudați pentru a fi soldați. Nu știm dacă este o ironizare a viziunii regizoarei din film, sau o extravaganță a regizorului filmului.

„Spectacolul de stradă” se desfășoară în fața unui public pestriț, dar și a autorităților locale. Numai că nu este onorat de însuși Primarul Capitalei, ci de un viceprimar, în speță, de o persoană de sex feminin, foarte asemănătoare cu Gabriela Firea, actualul Primar. Este vorba de un fel de pudoare a cineastului român față de adevăr. Aici se vede marele dezavantaj al filmului autohton, care nu poate „minți” atât de ușor ca filmul american, pentru că la noi lumea e mică, și și copiii știu că un astfel de spectacol nu a avut loc niciodată în Capitală. Un scenarist adevărat ar fi putut evita astfel de contrafaceri, desigur, cu multă muncă și inspirație, nu compilând de pe Google, sau din alte filme.

Miza „conflictului” dintre regizoarea spectacolului și trimisul Primăriei era prezentarea sau nu a măcelului final asupra evreilor, ajungându-se la un compromis. În final, însă, compromisul este compromis.
Radu Jude, ca mai toți cineaștii români, nu înțelege de ce în sculpturile lui Michelangelo Buonarroti este vorba de artă, iar în prezentarea lui Șerban Pavlu în p...la goală, păros și cu burta fleașcă, nu este. Mai mult decât atât, personajul interpretat de acesta nu are ce căuta în filmul despre care discutăm. Așa cum citirea unor pasaje întregi din cărți nu e cinema, ci doar lungește filmul, ca și personajele sau scenele inutile.

Dar sunt regizori mai mici care nu acceptă sfaturi, așa că nu se mai pune problema lui Radu Jude!

Atât despre film! Restul e politică!

PS: "Spectacolul de stradă", la modă acum, are și el regulile lui, în primul rând, repetabilitatea. Pentru aceasta, "scenografia" trebuie să fie cât mai simplă și "nepericuloasă", nu ca în cazul filmului, incendierea evreilor. Nu poți face o demonstrație riguroasă pornind de la premise false!

[Cretzulynne]

Doar atât ? Hai, mai zi, că-mi place!

Oricum, bănuiam că această propu...pardon, problemă pentru Oscar, probabil inspirată de o gratuitate greșită după Reconstituirea aia veche...nu va fi băgată-n seamă pentru lista aia scurtă și prețioasă, când există asemenea filme precum Burning, Roma, Cold War, Shoplifters, The Wild Pear Tree...
Știam deja că și 2019 e pa-pa.

Mă mir de filmul lui Lanthimos că nu a fost propus.

[into_the_labyrinth]

„Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” - o cacealma de Radu Jude!


Radu Jude, ca mai toți cineaștii români, nu înțelege de ce în sculpturile lui Michelangelo Buonarroti este vorba de artă, iar în prezentarea lui Șerban Pavlu în p...la goală, păros și cu burta fleașcă, nu este.

Nu mă tentează să văd filmul pentru acest aspect... Mă gândeam dacă nu ar putea fi, totuşi, vorba despre artă abstractă

Sper că gluma mea nu a deranjat pe nimeni

[Cretzulynne]

Nu mă tentează să văd filmul pentru acest aspect... Mă gândeam dacă nu ar putea fi, totuşi, vorba despre artă abstractă

Sper că gluma mea nu a deranjat pe nimeni

Sau o fi frumosul urâtului și nu știm noi ?

Ce răutăcioasă sunt!

[lili22]

Lumea este rea si invidioasa pe succesul lui Jude.Au ras de el azi la emisiunea "Buna, Romania" de pe B1tv.Au dat de doua ori trailerul cu fata care tipa si injura si isi flutura bratele .Acum se sperie spectatorii celor zece cinematografe unde ruleaza filmul.Sa se dea numai cate doua bilete de persoana sa il vada toata lumea buna din capitala.

[Cretzulynne]

Lumea este rea si invidioasa pe succesul lui Jude.

Succes ?! Poate, datorită calității de controversă a acestuia. Chiar mă întreb care va fi următorul subiect controversat...

Sa se dea numai cate doua bilete de persoana sa il vada toata lumea buna din capitala.

Neah... atâția bani. Mai bine îi donează, poate așa reușim să facem un film demn de Oscar, independent de CNC, cu o echipă supertalentată, care cercetează-n stânga și dreapta scenariile în căutarea unuia de aur!...

[lili22]

E o mare nedreptate ca niciun film turcesc nu a intrat macar pe lista scurta a Oscarului pt. film strain.Cum ar fi sa ia Jude un Oscar pentru Barbarii lui si pe Ceylan sa il omita si de data asta?

[ilustra.films]

"Imi este indiferent daca in istorie vom intra ca barbari" - un alt miracol cinematografic marca Radu Jude

L-am urmarit pe Radu Jude inca de cand a facut Lampa cu caciula (2006). Nu am ratat niciun film de-al lui de atunci (lungmetraj drama) si nu pentru ca Lampa cu caciula mi-a atras atentia. Atunci eram mic si nu intelegeam multe, dar pentru ca mi-a placut enorm "Cea mai fericita fata din lume" (2009). De atunci, Jude nu inceteaza sa ma uimeasca. Imi pare un regizor matur, neinfricat si pentru asta primeste toata admiratia mea. As merge chiar mai departe cu elogiile dar o sa ma opresc aici pentru ca... am ceva de spus despre "Imi este indiferent..." si... nu este totul de bine.

Per total cred ca filmul merita vazut clar in cinema. Sunt cateva aspecte care vor deranja, vazand filmul in cinema insa raman la pararea ca filmul merita vazut in cinema si sper sa argumentez pertinend in urmatoarele randuri de ce.

Povestea vorbeste despre incercarea regizoarei Mariana de a aduce in atentia publicului un spectacol care sa sensibilizeze publicul privind problema anti-semita la inceput de al doilea razboi mondial.

Filmul este de vazut clar. De bifat. Ajunge sa fac un portret destul de complet al romanului de acum aproximativ 80 de ani cat si a romanului sau a conversatiei romanesti prezente. Un arc peste timp privind o portretizare minutioasa.

Privind constructia operei ei artistice, vedem incercarile Marianei de a cuprinde cat mai mult din samburele problemei, cat mai multe detalii in acelasi timp cautand sa metaforizeze si astfel opera ei se pierde undeva la mijloc, Mariana scapand esentialul din vedere, esential care are legatura cu titlul iar titlul cu opera lui Jude. Filmul merge din strat in strat construind un personaj regizor feminin ofertand din punct de vedere al incercarilor prin care trece iar celelelate personaje ajung sa vina in completarea prezentarii eroului de se afla pe ecran. Interiorul personajului nu e singurul obstacol de o impedica pe regizoarea noastra sa vada esentialul. Personajul Movila (interpretat maiestros de Alexandru Dabija) este clar un antagonist si unul destul de puternic care, nu doar ca o incurca si-i pune bete in roate protagonistei dar ii si suceste directia artistica fara ca aceasta sa isi dea macar seama, el reprezentand in factor al existentei crearii confuziei nascuta de regizoare, in final, privind publicul ca aplauda la ceva la care niciun om cu inima nu ar trebui sa aplaude. Privind spre aspectele mai putin gandite cum trebuie de regizorul-scenarist este cliseul protagonistei care ramane insarcinata din intamplare, plot care si ramane in aer insa aduce dramatism usor mai digerabil privind spectatrorul care doreste sa vada si astfel de ploturi pe un ecran astfel ca, pe cat de inventiv este Jude, pe atat de interesant este si ceea ce se prezinta pe ecran privind acest plot - cat despre nuduri, acestea sunt justificate atat cat ne permite sa spuneam ca asistam la intimitatea intimitatii unui "cuplu" fara o baza solida si anume: vom afla tot despre protagonist sau cat mai mult. Si cam atat de de zis despre justificarea nudurilor. Sau ar fi. Apoi, mi-ar fi placut sa vad personajul principal oprind spectacolul vazand ca oamenii reactioneaza gresit la spectacolul ei deoarece constructia personajului central cat si a povestii (cu ploturile ei) permitea un astfel de plot suprem. Dar am fidat-o in americanisme si apoi... portretul romanului ar fi fost incomplet. Pentru ca... asta e romanul. Dar, nu imi permit sa-i spun lui Jude cum ar fi fost mai bine sa construiasca scenariul lui. Pentru ca, si asa cum este, scenariul este complet, just si sincer. Si ceea ce imi place cel mai mult la Jude e clar faptul ca e sincer si priveste dur spre personajele si situatiile sale. Pentru aceasta sinceritatea a sa, a lui Jude, eu respect fiecare proiect al lui.

As vrea sa vorbesc despre acest foarte interesant aspect al omului de arta contemporan. Am observat, dea-lungul timpului acest al societatii (de la autoritati din minister la oameni de rand) care te imping spre margine pe ideea "daca nu esti de-al nostru esti al nimenui" si cum unii, mai putin curajosi sau puternici, ajung sa ramana pe bara ca arstisti chiar daca ceea ce au de spus este in egala masura important cu ceea ce ar avea de spus un Cristi Puiu de exemplu care este clar anti-semit si chiar rasist (dar a stiut s-o ascunda pana acum destul de bine, poate nu si de sufletele agere) si desi, din unghiul unora de vedere chiar mai important: de ce? Pai parca ceva nu se leaga cu ceva. Adica evreii au scris biblia. Sau au venit cu biblia. Evreii sunt iubiti de Dumnezeu. Nu stiu niciun pasaj din biblie in care Dumnezeu sa fi spus "in (x) mii de ani, evreii sa sa exterminati intr-un razboi mondial" sau "eu, Dumnezeu, urasc evreii". Nu. In schimb, vine omul alb, atot iubitor de biblie si cuvant al lui Dumnezeu si omoara evreul cum ca el (omul alb) este rasa pura. De unde pana unde? Bun. Deci, omul de arta contemporan spuneam. Se pare ca un Eminescu, anti-semit clar, este laudat peste ani si ani si ultra laudat. Si apoi avem artistii care incearca azi sa intre in arta dar vorbesc despre pace, intelegere intre popoare si etc si parca e tot mai greu ca ei sa intre in arta. Ceva nu prea se leaga aici. Adica e greu chiar si pentru cel care inca nu stie daca sa se dea cu anti-semitismul (ca poate are sanse mai mari deh) si ajunge sa fie dat la margine. Antisemitismul nu este singurul obstacol peste care omul la inceput de drum spre arta trebuie sa-l treaca.

Imaginea este bine gandita de Marius Panduru, completeaza cu acuratete seriozitatea subiectului. In oricare alt proiect, m-ar fi deranjat felul in care e filmata partea de final al proiectului dar aici, totul e corect, just, mergand pe idea aia a romanului cum ca "daca la altii e rau, poate sa fie si la noi".

Privind montajul si/sau sunetul, mi-a placut aparitia Danei Bunescu in film.

Despre jocul actoricesc: O sa incep cu Pavlu ca parca el reprezinta o esenta asa a unei probleme in jocul actoricesc romanesc si anume parca nu i se da actorului romana momentul ala al lui in care 1. sa simtim personajul in adevarata-i esenta si 2. sa vedem si noi jocul ala actoricesc de inalta profunzime pentru ca e clar clar ca avem actori buni. Nu mai incape niciun dubiu aici. Dar sa fim seriosi. Ioana Iacob intruchipeaza frumos in personaj ca al ei. Imi pare mai mult ca potrivita in pielea acestui personaj dar parca iar. Nu avem un moment al ei. Noi cu ea. Si ea cu noi. Cu spectatorii. Nudidatea in film nu acopera acest moment cu care cinemaul ne-a obisnuit atat de multi ani la rand. Acest moment al actorului cu spectatorul. Acest moment nu vine neaparat cu camera in fata actorului pana i se ia spectatorului de actor. Dar acest moment face si asta daca e nevoie.
aici e un exemplu:https://www.youtube.com/watch?v=yp5KAduaqsw
Sunt siiiguuurr 1000% ca regizorii nostri cunosc acest aspect. Pentru ca regizorul Radu Jude, mai mult decat ori care alt regizor, este unul complet (in ochii mei). Si stiu ca vrea si se incapataneaza atat de mult sa nu copieze hollywoodul. Sa nu fie ca ceilalti sau ca altii. Din punctul meu de vedere a reusit asta cu mult peste norma regizorilor romani (din nou val sau nu). Dar e acest aspect care va ajuta si filmul clar cat si actorul si mai clar.

Filmul a avut si cateva momente de comic pur la care oamenii au ras sincer in sala. Si iata, se pune problema comicului de calitate pe care acest film il are. Simplu... il are!

Sunt multumit de experienta traita in cinema per total. Mai mult ca multumit de fapt. Regizorul sensibilizeaza corect, sincer, curajos si asta il face artist in ochii mei! Multumesc, Radu Jude!

[lili22]

Va fac atent ca miracolul cinematografic marca Radu Jude nu a intrat pe lista celor care asteapta un Oscar.