E destul de ciudat sa scriu despre "Happy End", avand in vedere ca am stat cateva de ore de vorba cu Radu Potcoava, care e un tip super ok. Din pacate filmul lui nu este chiar atat de ok. Probabil ca l-as fi uitat numaidecat, daca nu l-as fi stiut pe Radu. Este plictisitor, neconvingator, cu un subiect care promite (in sfarsit altceva intr-un film facut la noi), dar pe care scenaristul il trateaza amorf, fara vana, fara ritm, fara suisuri si fara coborasuri, pana la marele "happy end", care e un mare fleosc.
Pe langa subiect, cel mai mult m-au deranjat actorii. Diaconu este ok, cat poate sa fie intr-un poveste politista cu o miza atat de mica, Daniela Nane la fel, pe Serban Ionescu il uiti imediat, pe Cotimanis la fel. Dar actorii tineri, aceia care ar trebui sa fie sufletul (mai ales ca stau foarte mult pe ecran si povestea se concentreaza pe ei) si care o sa joace in filmele din anii viitori, ei bine acesti tineri actori, speranta si viitorul, sunt sub orice critica. Radu ii si provoaca destul de mult, zaboveste prea mult cu camera pe ei, iar ei nu sunt in stare sa dea nimic. Cel putin cei patru prieteni ai Alexandrei, fata gasita moarta pe faleza, sunt total pe dinafara. Furia lui Seusan este falsa, iar ceilalti stau ca niste momai, nereusind nici macar o clipa sa exprime ceea ce se asteapta de la ei.
Alt lucru care m-a deranjat mult este imaginea: pare totul filmat in decoruri incropite si impresia generala este de film studentesc. Intr-adevar, banii au fost extrem de putini, dar un film n-ar trebui facut numai pentru a fi facut. Or tocmai impresia asta o lasa "Happy-End", de film studentesc, cu un scenariu lalau si topit, cu niste actori neinstare sa exprime tensiunea si durerea celor care tocmai descopera ca prietena lor cea mai buna a murit. Imi pare rau s-o spun, dar cele 80 de minute cat dureaza filmul au fost niste minute pierdute...