Coboram la prima (2018) un (posibil) debut notabil

[ilustra.films]

Un alt debut interesant in lungmetraj (altul decat al regizoarei Ioana Uricaru) este filmul "Coboram la prima" al regizorului ( independent) Tedy (Tudor) Necula.

Filmul prezinta viata catorva persoane captive intr-un vagon de metrou, intre statiile de metrou din cauza unei defectiuni, pentru aproximativ 70 de minute, la o zi dupa incidentul Colectiv.

Proiectul de film este extrem de curajos, conditie esentiala de altfel de indeplinit pentru un film de debut, pentru a trage atentia, cu privire la subiectele tratate. Intalnim teme sensibile in drumul nostru prin poveste iar regizorul reuseste sa aduca putina lumina acolo unde aceasta lumina este necesara, privind subiectele discutiate. Si de aici, se poate vorbi despre acest "primul film inspirational", mesaj pe care afisele si trailerul l-au afisat.

Ca film inspirational cauti, cel mai important aspect pe care povestea ta trebuie sa il atinga este impartialitate. Impartialitate care poate fi transpusa (sau nu) in interiorul spectatorului doar daca drama personajelor este bine construita. Ceea ce a si cautat regizorul sa se intample. Si de aici se poate construi simpatia pentru persoanje si deci, dorinta noastra de a urma filmul...

Dar aceasta dorinta de a urmari filmul s-a pierdut undeva intre statia de metrou (unde incepe filmul) si oprirea trenului intre statii si continua pana la minutul 20...: primele 20 de minute sau mai bine, par un fel de tirada de informatii cu privire la persoanje in incercarea regizorului de a ne face a simpatiza personajele. Iar personajele m-au impedicat cumva, datorita importantei dramei fiecaruia, sau a defectului de a prezenta drama fiecaruia ca fiind importanta, sa identific personajul central al acestui film. Si daca vorbim de un colectiv de personaje centrale si anume toate personajele despre care se discuta in linii mari, prezinta un personaj central, unic, al filmului atunci da, pot sa spun despre acest lungmetraj ca este unul notabil. Revin insa la tirada de informatii pe care regizorul o insiruie in primele 20 de minute ale filmului si anume - lipsa unei muzicalitati intre cadre. Regizorul sare de la un persoanj la altul fara ca spectatorul sa fie lasat sa digere ceea ce tocmai a auzit. vazut ca fiind prezentat pe ecran. Astfel ca spectatorul nu apuca sa se identifice cu niciunul dintre personaje. Singurul persoanj care iese in fata este cel al copilului insa chiar si el se pierde, pe buna dreptate, printre zecile de probleme ale fiecarui persoanj, ca sa nu mai vorbim de drama principala a filmului - incidentul Colectiv.

Apoi regizorul prezinta doua ploturi importante carora pare-se, nu le da o finalizarea asa cum se intampla cu celelalte ploturi. 1. doua din personajele centrale vorbesc cat de bine era inainte de '89 din care regizorul (care nu e trecut si ca autor pe prima pagina a scenariului insa chiar si asa... este regizorul filmului) vrea sa ma faca sa cred ca e comunist? 2. un alt personaj vorbeste despre faptul ca problema este ca tinerii (de azi) nu sunt batuti - ceea ce ar trebui sa ma faca sa cred ca regizorul este deacord cu abuzul fizic domestic? Nu vreau sa fiu inteles gresit aici: doi batrani pot vorbi fara probleme ca le era bine atunci, inainte de '89 dar daca aceiasi 2 batrani, ii trimiti in timp sa zicem cu vreo 15 -20 de ani, aceiasi oameni, SANSE MARI, s-ar fi batut cu pumnii in piept ca ei au iesit la revolutie. Doar pentru faptul ca o societate se zbate in democratie asta nu face teroarea si barbarismul dintr-o dictatura mai luminoasa... . Cat priveste celalalt subiect al "bataii care e rupta din rai": traiesc cu doi nepotei acasa. Cateodata imi este foarte greu sa ma impun ca om matur. Ba chiar sunt nevoit sa ridic usor tonul sau sa amenint cu nuiaua insa o spun cu mana pe inima - faptul ca ei nu cresc in teroarea psihica in care am crescut eu de exemplu ii face sa fie mult mai deschisi la ceea ce se intampla in jurul lor. Cu alte cuvinte, se dezvolta armonios! Nepotelul de 3 ani chiar are propriile idei pe care si le impune cand stie ca trebuie sa faca asta. Sunt lucruri sensibile care pot fi tratate de la caz la caz. Insa bataia fizica asupra copiilor nu este ceva ce poate fi abordat asa... sub soarele liber pentru ca avem ceva de spus.

Regizorul alege bine muzica si compozitorul, Lex Dumitru, acesta aflandu-se si el la prima lui colaborare de importanta privind muzica in film de ficitune (lungmetraj) - proiectul lui de anvergura anterior numindu-se "Bucharestless". Mi-a placut faptul ca a ramas cu atentia indreptata spre sensiblitatea dramei cat si a mesajului spiritual aducand cheia de optimism acolo unde era nevoie de ea.

Jocul actoriesc este bine cantarit si voi puncta actorii care mi-au atras atentia din acest punct de vedere (incepand cu cel mai bun joc actoricesc construit): Teodora Mares, Tudorel Filimon,Iulia Dumitru (acestia sunt actorii care sunt credibili pe ecran, din punctul meu de vedere)

Imaginea filmul este atent construita. Pentru un proiect cu o asemenea complexitate de caractere si ploturi insa au fost cateva cadre care au taiat din capul personajelor complet la un moment dat. Daca ajungeam la Q&A il intrebam pe regizor daca e o chestie regizorala sau nu. Insa aceste taieri mi-au parut complet ne la locul lor.

Montajul, iar extrem de dificil de realizat cu o asemenea poveste, pare lipsit de ritmicitate, in special in cele faimoase aproximativ 20 de minute. Si daca ii lipseste ceva acestui film atunci acest minus intra clar la capitolul montaj.

Am vorbit de montaj ca fiind lucrul defectuos al acestui film, daca e sa fie unul. Tot asa pot spune ca daca este sa vorbim de un aspect merituos al acestui film atunci acesta este sunetul. Face parte din procesul de montaj dar complet separat, sunetul poate inflientata drastic calitatea unui proiect de film.

Astfel ca vorbim de un sunetist care isi face treaba binisor pe platou (anumite replici au fost dificll de ascultat), vechea problema a filmelor romanesti - sunetul, insa in mare parte, calitatea sonora este de inalt nivel; si apoi vorbim de un mixaj de sunet creativ, bine gandit si pus la punct. Sunetistul de la filmare este deobicei un om diferit fata de cel care mixeaza sunetul la montaj. Daca sunetul e lucrat tot de monteur atunci vorbim clar de un film independent. Iar acesta este cazul in majoritatea situatiilor de gen.

Din punct de vedere creativ deci, mixajul de sunet are calitati. Ambientul este folosit cu maiestrie in a reda anumite stari sau a completa actiunea de pe ecran. Ca e vorba de un tren de metrou care trece pe langa trenul nostru defect sau un sunet care se aude de undeva din tunelul metroului, acestea aduc un plus clar dramei filmului si chiar a sentimentului cinematografic in final.

Nu pot identifica sunetistul si nici monteurul filmului deci nu le pot preciza numele aici. Indata ce aflu informatia voi completa acest post.

Personajul copilului este atent gandit. Intradevar, e un persoanj care reda un soi de viziune intregului film, o viziune cinematografica se poate spune. Tomas face un rol puternic jucand un copil cu nevoi si cred ca avem sanse mari sa vedem pe mai departe o evolutie cel putin promitatoare a acestui mic actor. Un mare filmaker spunea (cred ca Chaplin) - "introdu un copil sau un caine in povestea ta, iar oamenii se vor uita (daca si ploturile ajuta).

Felicitari regizorului insa pentru curajul de a costrui o poveste care sa se desfasoare ca actiune, intr-un singur loc. Este un lucru bun de stiut faptul ca acesta avea sa fie un proiect extrem de dificil caruia Tedy Necula a dedicat filmului intreaga sa pasiune si pricepere cinematografica. Jos palaria pentru faptul ca acest film a fost dedicat maiestrului Radu Gabrea, regizorul care l-a adus pe Tedy in atentia publicului si a adus cinemaul in atentia lui Tedy (prin filmul Noro).

Felicitari si pentru campania masiva. Am trecut din intamplare pe la Unirii si acolo erau cativa oameni care tineau un baner care vorbea despre film si o doamna striga si invita la film oamenii. Iar oamenii, de asemenea intrau si interactionau cu ceea ce se descria de catre doamna - unii purtand chiar conversatii lungi cu cei care tineau banerul.

In concluzie, filmul este atat de inspirational pe cat vor oamenii sa fie. Nu am sa votez comunism, daca o sa se puna vreodata vorba de votat. Mai bine imi dau o pastila rusii sa ma duc pe alte planete, fara sa ma bage in lagare sau eu stiu la ce torturi sa ma supuna. Cat despre a bate copii - nici atat. Desi unii merita o nuielusa replica din film clar nu trebuia sa fie (copiilor din ziua de azi)"... le lipseste bataia, asta le lipseste lor". Altfel, da...filmul ma face sa sper ca putem sa ne unim in binele tuturor, fie ei tigani, evrei sau... in mod special, copii cu nevoi speciale.

[ilustra.films]

[sters- continutul se afla in primul post al acestui thread]

[Cretzulynne]

Alții sunt de altă părere în legătură cu sunetul... ca de obicei.

https://forum.softpedia.com/topic/11...la-prima-2018/

[ilustra.films]

Adevarat, C.
Bineinteles, fiecare are dreptul la o parere.

Realitatea conteaza.

Unele pareri ale oamenilor de acolo imi par pertinente. Bineinteles, vorbim de sunet, un lucru ce poate avea sens diferit pentru fiecare dintre noi din simplul motiv ca fiecare poate auzi diferit un lucru - unul are un auz mai bun, altul mai putin bun, unul are atentia mai bine calibrata etc.
Un cineast spunea ca noua ni se pare ca sunetul nu e bun in filmele romanesti pentru ca suntem obisnuiti sa citim (cu subtitrarea) la filme si sa ne concentram mai putin pe sunet. Probabil.
La fel de corect e de spus faptul ca unii actori de apar pe ecran in acest film, nu au dictie. Pur si simplu. Nu o sa dau nume dar na...

Ca privitor de filme (o lista destul de mare de filme vazute), stiind ce inseamna sunetul de calitate, am incercat sa aduc o parere pertinenta cu privire la ceea ce se intampla in film din punct de vedere calitativ si mie chiar imi place cum au incercat sa introduca efectele de sunet in mod creativ, reusind sa aduca astfel o calitate cinematografica produsului de se prezinta pe ecran. Respect.

[mirodoni]

„Coborâm la prima” - regia Tedy Necula

Uneori e bine să știi câte ceva despre film, înainte de a intra în sala de cinema, ca să nu ai surprize. Mă refer la cele neplăcute. Dar este important și ce știi, din aceleași motive, adică surprizele neplăcute.
Pentru faptul că mă aștept la orice de la filmul românesc, nu citesc nimic înainte, nu simt nevoia. Dar, în acest caz, fără să vreau, am auzit pomenindu-se despre catastrofa de la Clubul Colectiv.

La ce poți să te aștepți de la film dacă în sinopsis scrie: „Un metrou se blochează între stații în dimineața de după incendiul din clubul Colectiv”?

Nu trebuie să ai prea multă imaginație. În vagoanele de metrou sunt oameni cu problemele lor personale, cu micile drame pe care le amplifică, pentru că sunt ale lor, cu reacții mai mult sau mai puțin controlate, într-un spațiu unde nu ai loc să-ntorci.
Ce puteau găsi ei la ieșirea din Metrou? Adevărata tragedie! Zeci de tineri arși de vii. Zeci de familii îndoliate. Zeci de mii de oameni revoltați care găsesc un singur vinovat: Guvernul. Nimeni nu mai are timp să constate că de fapt în club erau circa 350 de persoane, întru spațiu prevăzut pentru 80!

Dar în film nu se întâmplă nimic din toate acestea. Sau aproape nimic, doar câteva replici între pasageri, și acelea făcând parcă referire la un eveniment de mult petrecut. Afirmația din sinopsis a fost preluată și aruncată în spațiul public, cum de fapt s-a și intenționat. Așa ceva intră la „publicitate mincinoasă”, gen „La noi găsiți cele mai mici prețuri”, sau „Nu costă decât 999,99 lei”!

Filmul este regizat de Tedy Necula, după un scenariul scris de Alexandra Axinte. Acțiunea se petrece, într-adevăr, într-un vagon de metrou care staționează. Și staționează vreo 84 de minute, adică pe toată durata filmului, mai puțin câteva cadre de pe peron, la început și la sfârșit. Dar asta chiar nu ar fi o problemă, numai că personajele vorbesc între ele... în șoaptă. Pe tot parcursul filmului! Mai puțin la început, când nu spun nimic. Dacă filmul românesc are o problemă cu sonorul, apoi de data aceasta chiar că i s-a pus capac. Ar fi o soluție, dacă citește cine trebuie aceste rânduri, filmul să fie subtitrat în română. Nu este deloc o ironie!

Acestea fiind zise, cred că se poate intui cât de greu mi-a fost să rămân în sală, deși speram, adică am sperat până în ultimul moment, să fie ceva memorabil în film, la care eu să nu mă fi gândit, care să depășească nivelul acelor situații și personaje culese de prin alte filme și aduse forțat în același vagon de metrou, după o rețetă consacrată.

Și acel moment a venit, cel puțin în accepția realizatorilor. După cum e ușor de intuit, în vagon se găseau tot felul de personaje, ca-n viață, de la tineri la bătrâni, de la pușcăriași la gay, da la afaceriști la golani și drogați. Printre aceștia, era și un personaj dubios interpretat de Bebe Cotimanis. Identitatea lui se deconspiră abia în acel moment culminant, când, din bagaje, i se revarsă patrafirul. Era preot în civil! Toți călătorii rămân blocați, de parcă-l văzuseră pe Mengele!

Urmează o predică a preotului, pe care o ține pasagerilor blocați în metrou, în care vorbește cu năduf despre unitate și prejudecăți, despre înțelegere și comunicare între oameni, precum în metrou, cât și în viața de toate zilele. Adică fix ce ar fi trebuit să înțeleagă spectatorul singur, dar scenarista nu s-a putut baza pe asta și a plusat.

Acum, nu c-ar fi rău, sau că nu-i bine, dar reacția pasagerilor a fost ciudată. Îndeobște, în zilele noastre, oamenii au o atitudine cuviincioasă față de preoți, chiar și fără straie. Nu prea a fost în ordine pledoaria preotului, și mai ales tonul, de parcă între pasageri s-ar fi creat cine știe ce conflicte.

Dacă e să fim realiști, și dacă blocarea trenului n-ar fi fost o convenție, între pasageri s-ar fi ajuns la conflicte serioase, ținând cont de diversitatea de opinii și atitudine. Să vezi atuncea film!

Așa, filmul lui Tedy Necula rămâne la nivel de exercițiu didactic studențesc, apreciat de profesori, pentru că nici ei nu pot mai mult, susținut de prietenii realizatorilor și acceptat de o anumită categorie de spectatori.
Filmul nu este nociv, nu are vulgarități, elevii pot veni în grup cu diriginta, pentru că nu este nici prea tendențios. Chiar am văzut mulți tineri intrând în sală cu invitații sau probabil bilete cumpărate online, ceea ce înseamnă să s-au mobilizat pe internet. După reacția lor spontană din timpul proiecției, îmi dau seama că au înțeles multe replici pe care eu nu le-am auzit, dar după evoluția personajelor pot aprecia profunzimea sau superficialitatea acestor replici. Copilul a fost minunat, dar în viața reală lucrurile stau cu totul altfel.

Dar nu-i încurajez pe alți cineaști să folosească această rețetă, pentru că ar fi ca și cum i-aș împinge într-un bazin în care apa nu e suficient de adâncă. Au fost realizate multe astfel de filme, unele cu mult mai multă profunzime, în situații limită, când soarta tuturor depindea de fiecare, și erau nevoiți să renunțe la prejudecăți și la orgolii, să comunice între ei, sau să-și pună mintea la contribuție. Deocamdată, aici, trebuie să ne mulțumin că debutantul Tedy Necula nu a dat cu bâta-n baltă, iar interpretarea actoricească a fost „firească”:

PS: Abia când am vrut să postez am văzut că există deja un topic. Sper că nu deranjez.

[ilustra.films]

ehh..hai ca ai scris si tu o cronica mai rezonabila.
Te inteleg sa stii. Intr-o oare care masura. Nu inteleg insa argumentele tale nefondate in masura in care de multe ori ceea ce critici pare sa aiba totusi valoare artistica in ochii mei.
Stii, intr-o societate in care arta dainuie sanatos, criticii scriu in directie comuna de intelegere a ceea ce se prezinta a fi arta. Adica, mai mult sau mai putin, au o directie comuna de analiza si intelegere a conceptului comentat. Astfel ca si critica e sanatoasa.
Criticii nostri nu prea mai scriu despre realismul ista al nostru de pe ecran e pentru ca in mare parte, romanul nu stie cum sa "digere" ceea ce se prezinta pe ecran. Nu are repere pentru asa ceva el fiind crescut (in procentaj mare) cu filme de casa. Si aici introduc parerea mea personala cum ca arta cinematografica ar trebui sa intre cat de curand in scolile nostre pentru ca avem deja tehnologia necesara. Filmul trebuie studiat in scoli asa cum si cartile au fost si sunt studiate, comentate etc. Dar tu parca scrii special pentru romanul care nu inghite realismul romanesc. Sentimentul ista mi-l lasi. Ca altfel nu vad de ce ai avea o parere atat de negativista despre un proiect care in linii mari are calitati (poate nu atat de multe) dar CLAR are!
Si eu am avut tendinta sa desfintez anumite filme. Si cand am avut pornirea asta, m-am dus si m-am plimbat, am baut un ceai cald... chestii de genul. Apoi am revenit asupra cronicii si mi-am dat seama ca d#$% nu e asa de negru. Uite "Coboram la prima" filmul de fata. A vorbit despre doua dintre chestiile foarte sensibile mie si am tinut cont in final ca filmul are calitati. Pentru ca are. E drept ca sunt debuturi muuult mai impresionante acolo, prin lume. Dar Tedy a dat ce are mai bun. Adica, ii cam stiu toate proiectele (nu ca sa ma laud) dar i-am chiar fost asistent regie la un scurtmetraj (in 2007). Nu asta m-a determinat sa fiu mai linistit in scrierea textului. Faptul ca ai nevoie sa-ti asumi cu toata fibra un text critic - sa intelegi ca nu ai voie sub nicio forma, nu ai dreptul sa desfintezi niciun proiect dar sa vorbesti clar si raspicat despre defectele si calitatile acestuia si dintre acestea, cel care citeste cronica poate sa fie ajutat a intelege filmul sau chiar sa decida daca vrea sa traiasca experienta filmului respectiv pe ecranul mare. Fiecare element pe care tu-l expui in cronica poate ajuta un om sa se descopere in sala de cinema! Si daca un om este ajutat atunci si filmul si cronica si-au indeplinit menirea. Dar daca un om nu ajunge in sala de cinema, desi ar fi fost ajutat de film a se intelege pe sine mai bine, si asta in cauza cronicii tale, atunci e grav. E foarte grav.

[mirodoni]

..hai ca ai scris si tu o cronica mai rezonabila. Nu inteleg insa argumentele tale nefondate in masura in care de multe ori ceea ce critici pare sa aiba totusi valoare artistica in ochii mei.

Cronica este mai rezonabilă pentru că și filmul este mai rezonabil. În primul rând, pentru că nu are inadvertențe flagrante.
Ar fi trebuit să-mi dai exemple de „argumente nefondate”.
Eu nu mă limitez la „valoarea artistică”, eu judec filmul în ansamblu, în mod deliberat, din unghiul de vedere al spectatorului, al „consumatorului de film”, nu al unui apropiat al cineastului. Tu, dacă ar fi să scrii cronica unui cozonac, ai aprecia pe rând calitatea făinii, aspectul și gustul stafidelor sau rahatului, aroma de vanilie sau rom, neglijând esențialul, și anume că în loc de cozonac a rezultat o turtă, pentru că a fost copt la foc necorespunzător.

... criticii scriu in directie comuna de intelegere a ceea ce se prezinta a fi arta.

Știu ce spui. Dacă un film a luat un premiu internațional, musai să scrii numai favorabil despre el, pentru că toți criticii de film fac acest lucru.
Nu, eu scriu în direcția mea, nu în direcție comună. Senzația de critică exagerată rezultă tocmai din faptul că abordez ce alții eludează. Nu povestesc filmul și nu scot în evidență numai părțile bune ale filmului, pentru că fac ceilalți aceste lucruri.

Criticii nostri nu prea mai scriu despre realismul ista al nostru de pe ecran e pentru ca in mare parte, romanul nu stie cum sa "digere" ceea ce se prezinta pe ecran.

Nu înțelegi ce nu înțelege niciun cineast autohton. Românul nu mai digeră realismul de pe ecrane pentru că i s-a aplecat de realismul din realitate. Vrea altceva.

Dar daca un om nu ajunge in sala de cinema, desi ar fi fost ajutat de film a se intelege pe sine mai bine, si asta in cauza cronicii tale, atunci e grav.

Stai liniștit! Nu din cauza cronicilor mele nu vin românii la filmele românești!
Vezi aici de ce: https://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101343

[lili22]

Citesc in acest topic si nu imi vine sa cred.Adica spectatorii sunt de vina ca nu inteleg replicile din film
Au toti o boala practic necunoscuta oricarui specialist ORL.Nu mai aud ca au citit prea multe subtitrari in viata.Solutia ar fi sa isi faca o audiograma si alte teste la cel mai bun centru medical privat.Nu va avea dreptul sa comenteze sunetul decat cel cu auz " fin" confirmat .
Hipoacuzicii vor fi interzisi la vizionarea peliculelor romanesti.

[Cretzulynne]

Citesc in acest topic si nu imi vine sa cred.Adica spectatorii sunt de vina ca nu inteleg replicile din film
Au toti o boala practic necunoscuta oricarui specialist ORL.Nu mai aud ca au citit prea multe subtitrari in viata.Solutia ar fi sa isi faca o audiograma si alte teste la cel mai bun centru medical privat.Nu va avea dreptul sa comenteze sunetul decat cel cu auz " fin" confirmat .
Hipoacuzicii vor fi interzisi la vizionarea peliculelor romanesti.

[ilustra.films]

Citesc in acest topic si nu imi vine sa cred.Adica spectatorii sunt de vina ca nu inteleg replicile din film
Au toti o boala practic necunoscuta oricarui specialist ORL.Nu mai aud ca au citit prea multe subtitrari in viata.Solutia ar fi sa isi faca o audiograma si alte teste la cel mai bun centru medical privat.Nu va avea dreptul sa comenteze sunetul decat cel cu auz " fin" confirmat .
Hipoacuzicii vor fi interzisi la vizionarea peliculelor romanesti.

Uite, am fost aseara la Moon Hotel Kabul, al Ancai Damian. Se spuneau replici comice. In sala se radea la greu. Eu nu puteam sa rad pentru ca nu intelesesem o boaba din ce se vorbise. Si chiar mi-am facut un test de auz de curand, foarte de curand care a iesit foarte bine. Adica profesionist testul, in camera vidata etc.

Ceea ce voiam sa spun deci avea legatura cu perceptia persoanala (poate subiectiva) a ceea ce numim dictie/ sunet bun. La asta ma refeream.

De ce unii puteau intelege si altii nu (eu si mai erau cativa). La asta m-am referit.
Intelegi ce vrei dar si eu o sa inteleg despre tine ca ai un anumit statut nu ca sa ma ridic deasupra ta in acesta societate care functioneaza tot mai mult pe principul "mananca sa nu fii mancat" dar pentru ca nu ai dreptate.