Peter Greenaway

[Ambra Blu]

A Zed & Noughts
Ar putea fi un film despre acromotofili si despre originea speciilor. Ca intotdeauna, Greenaway tine prelegeri si imi place sa-l citesc: la fel de ornamentat ca un manuscris intr-o abatie si la fel de scolastic. In 'A Zed...' m-a plictisit foarte mult cu comentariile lui darwiniste - insotite de imagini de documentar cu tot soiul de moluste si vulcani -, dar in momentul in care se foloseste de ele pentru a clatina putin mituri creationiste (v. povestea sarutului dintre Adam, Eva si microbii lor), tonul filmului se invigoreaza.

[Oswald Deuce: How fast does a woman decompose?
Oliver Deuce: Six months, maybe a year? Depends on the conditions.
Oswald Deuce: Does being pregnant make any difference?
Oliver Deuce: No.
Oswald Deuce: And the baby?
Oliver Deuce: How far gone was she?
Oswald Deuce: Perhaps ten weeks.
Oliver Deuce: Then you'd never know.
Oswald Deuce: [long pause] I cannot stand the idea of her rotting away.
[short pause]
Oswald Deuce: What is the first thing that happens?
Oliver Deuce: The first thing that happens is bacteria set to work in the intestine.
Oswald Deuce: What sort of bacteria?
Oliver Deuce: [matter-of-factly] Bicosis populi. There are supposed to be 130,000 bicoses in each lick of a human tongue; 250,000 in a french kiss. First exchanged at the very beginning of creation when Adam kissed Eve.
Oswald Deuce: Suppose Eve kissed Adam.
Oliver Deuce: Unlikely. She used her first 100,000 on the apple. ]

Filmul are momente cind imi place mai mult decit 'The Cook...': o femeie isi pierde un picior in urma unui accident si isi inchipuie o poveste despre o prostituata fara picioare si dilemele care i-au insotit moartea: sa fie inmormintata intr-un sicriu mai scurt, sa acopere spatiul lipsa cu flori? Foarte misto povestea. In rest, cadre in cadre, compozitii studiate, manierism, afectare, lucruri pe care, stiind ca sint facute de Greenaway, le admir. Daca le-as vedea la altcineva poate as strimba din nas. Sa fiti foarte atenti la filmul asta, cit e de subtil in detalii, cit de coerent poate sa tina un discurs despre amputarea la mai multe regnuri: prin imaginea unei maimute schioape, apoi femeia la spital si, in cele din urma, marul din care musca fotograful si il lasa sa putrezeasca. Greenaway stie meciul, clar. Pacatul e ca doar o data pot sa ma uit la filmele lui, nu am rabdarea sa le revad.

PS: Titlul se citeste 'Zoo'

[Liou]

Imi place foarte mult Peter Greenaway, dar, ca atunci cand iubesti pe cineva, uneori e mai bine sa nu i-o spui…

Vorbesti, Ambra Blu, de acest film, A Zed and Two Noughts… hmmm, pe mine m-a miscat profund!
L-am vazut de foarte curand, si spre deosebire de tine, eu as avea rabdarea si curajul de a-l mai vedea...de ce spun curaj ? Pentru ca, in cea mai mare parte, a vorbit artistic, asa cum numai Peter Greenaway stie, in dialog si imagini, despre un lucru care a facut obiectul celor mai mari si multe dintre cosmarurile si « inchipuirile » mele nocturne- descompunerea;
Deci, Peter Greenaway a avut curajul si puterea artistica (si a varstei) de a raspunde tuturor temerilor mele, in forma asta minunata a filmului, si de a arata, aproximativ identic, descompunerile din cosmarurile mele. De ce aproximativ : pentru ca eu cosmariceam cu o viermuiala mai cuprinzatoare, ce nu se oprea la bicosis populi sau la melci, ci mergea pana la sobolanii din 1984. How nice !...

Dar, cred ca e la fel ca in psihanaliza ?: de multe ori, remediul il gasesti tocmai confruntandu-te cu lucrul de care ti-e frica sau care te macina, nemaiacordandu-i sensul tabu, tratandu-l cu obisnuita indiferenta cu care tratezi un lucru normal...adica privesti un tablou sau dai « filmul » inapoi, ti-l pui pe tapet si privesti la el over and over again, pana cand ti se pare ceva normal…poate gresesc….Mi-e foarte clar, insa, ca nu numai pentru asta, as vrea sa revad filmul.

Sorry for telling you this, but it was a must; I was owing this to me and to Peter Greenaway!

Revenind la ZOO.. Este 100% un œuvre d’art! Filmul se vede si se revede, luand notite, si nici atunci nu e sigur ca ai ajuns sa-i surprinzi toata esenta. Nu am pretentia unui cunoscator, din contra, dar filmul mi se pare ca uzeaza mult de simetrii rafinate, iesite din comun (femeia este incadrata de cei doi barbati la stanga si la dreapta patului, ei isi pun picioarele lor in locul a lor ei, cei doi pesti se saruta dar se si descompun, scaunele din fier forjat incadreaza patul, gemenii cu filosofia lor yin-yang si cu faptul ca aduc pe lume, indirect, 2 copii etc etc), la fel cum este plin de amprenta regizorului, cu lait-motivele si obiectele lui fetis (acelasi pat alb centrat, intotdeuana alb pe care aseaza - pictor genial intotdeauna !! -culorile superbe ale merelor verzi sau ale crabilor roscati…ai lui..Samuel Becket (?) , zebra de jucarie, alternanta culorilor alb-rosu (vezi patul, perdelele, scaunele, spotul(sonerie?) de la intrarea in apt, palaria din pene a femeii, etc), jocul - ca un studiu - al fetitei, cu literele alfabetului, asociate cu animale (p is from pinguin, k is from koala, r is from rinocerus, s is from swan…), alternanta doar a celor doua teme muzicale « The Teddy Bear’s Picnic » & « An Elephant Never Forgets » si momentele studiate cand ele intervin; (btw, mi se pare ca tema mai vesela ar fi mers foarte bine si in teatru- in acel teatrus mundis), melcii forfotind peste tot, pe hartie, pe sticla, pe piele, …

Pentru interpretarea simbolistica a « colcaielii » sau « viermuielii » si nu numai, recomand cartea lui Gilbert Durand – « Structurile antropologice ale imaginarului »

Eu cred ca poti vedea filmul avand antenele deschise in toate directiile culturale in care te tin puterile sa te indrepti, si poti sa fi sigur ca nu gresesti daca te indrepti acolo, pentru ca le vei gasi pe toate in film: pictura, matematica, antropologie, filosofie, psihologie, etc.

A ! - si rozul in film!, cu pasarile flamingo, ce cei 2 bebelusi pe patura, cu piciorusele de porc sau cumsenumesc……. Well, A is from what in this case ?? alarm, an amazing anarchy????

Filmul ma contrariaza (in continutul lui de idei si de imagini) prin amestecul « im-pacat » dintre meticulozitatea si lucratura ordonata a fiecarui cadru/obiect, pe de o parte, si neconventionalismul, haosul si « descompunerea » sa, pe de alta parte.

O sa trec mai jos si paleta impresionanta a descompunerilor; asta trebuie ca va fi inca un pas inainte, pentru a uita de cosmaruri Culorile lor si modul cum sunt filmate sunt absolut superbe : marul (verde crud, frumos si perfect, iluminat in flash-uri « light-dark »); pestii (care se privesc(cum se degradeaza ?)fata-n fata, cu-ale lor nuante superbe de maro); lebada (nici simbolul gratiei si al puritatii nu este scutit..) ; crocodilul si zebra (cu burtile umflamndu-se aureolate de-o lumina de petrol, in aceeasi filmare-flash), oamenii (slabiciunile celor doi barbati yin si yang, care nu pot trai unul fara altul si sunt constienti de asta pana la moarte; aceeasi filmare-flash).

Ce sa insemne moartea omului si, in speta, a celor doi ?

Cred ca raspunsul meu la intrebarea asta ( dar si in ce priveste arta lui Peter Greenaway) se regaseste foarte bine in concluziile lui Gilbert Durand din cartea amintita:
« (….) s-a spus adeseori, in diverse chipuri, ca traim si ne modificam viata dand astfel un « sens mortii », nu pentru certitudinile obiective, nu pentru lucruri, incaperi sau bogatii, ci pentru opinii, pentru acea legatura imaginara si secreta care leaga continuu lumea si lucrurile din inima constientei ; nu numai ca se traieste si se moare pentru idei, dar moartea oamenilor isi primeste absolvirea prin imagini ».

Sa-l fi citit Peter Greenaway pe Gilbert Durand ?

[Ambra Blu]

Am facut un efort supraomenesc si am citit tot ce ai scris. Mi-a placut ce am citat mai jos.

Filmul ma contrariaza (in continutul lui de idei si de imagini) prin amestecul << im-pacat >> dintre meticulozitatea si lucratura ordonata a fiecarui cadru/obiect, pe de o parte, si neconventionalismul, haosul si &laquo; descompunerea &raquo; sa, pe de alta parte.

Si, da, si mie mi s-a parut un film al simetriilor.

[Liou]

[quote="Ambra Blu"] Mi-a placut ce am citat mai jos.

Filmul ma contrariaza (in continutul lui de idei si de imagini) prin amestecul << im-pacat >> dintre meticulozitatea si lucratura ordonata a fiecarui cadru/obiect, pe de o parte, si neconventionalismul, haosul si &laquo; descompunerea &raquo; sa, pe de alta parte.

/quote]


am facut copy-paste la text si cred ca de aceea s-au pastrat ghilimelele laquo&raquo. sorry; sa-nteleg ca nu tre' sa mai fac asta? :? ; adica...what's all about? pls explain 2 me.

[Liou]

Mie mi se intampla lucruri ciudate. Am vazut acum vreo 4-5 ore, deci ieri, “26 bathrooms – Inside Rooms”. La Ultimul film vazut spuneam ca sunt speechless, la figurat, dar si la propriu, pentru ca am vazut filmul in engleza si nici sonorul nu m-a ajutat prea tare…numai asa am reusit sa-l vad.. daca am inteles ce s-a spus in film in proportie de 30% cu ingaduinta, e bine…
noroc ca filmul nu a durat mult – sub 30 de minute (mi-e lene sa ma uit, dar cred ca exact 26 de minute ?, cat numarul de bai), ca daca nu, asteptam sa-l vad cu subtitrare (totul sau nimic !), si cred ca imaginile au vorbit de la sine in mare parte – daca nu e asa, sa ma contraziceti.

Filmul, cred, e un aqua-experiment, o fuga (simfonica) de imagini, chiar un maraton care se transforma intr-o cursa de 100 de metri, cu dedicatie pentru fiecare litera a alfabetului, careia i se asociaza o idee care incepe cu litera respectiva. Peste fiecare idee asociata literei (cu voice-over in film , thank you Leonard), se suprapune, aproape concomitent, cifra corespondenta literei. Lui A i se suprapune 1, lui B i se suprapune 2 ………
Cam astea ar fi asociatiile litera/idee:
A is for a Bathroom – frumos bebelusul si fetele faiantei
B is for Bath
C is for Cleanliness – e misto sa canti in baie
D is for Denthal Hygiene 8)
E is for Exercise in the Bathroom – well, se intampla mai rar
F is for Fish
G is for a Good Shave
H is for Hi-Tech – ups, aici aud cumva, aceeasi tema muzicala ca cea din ZOO?
I is for Italians – super misto chiuveta cu motive alb-albastre si cu jocurile apei in ea…
J is for Jacuzzi – niice TVs with water niiice, nice women backs
K is for (the hell! For what is K?? ca mi-am belit ochii degeaba si nici in dictionar nu am gasit ce poate sa insemne Kitn, Kint, Kinn…cred, totusi ca se referea la Kin (rude, neamuri) sau Kind (neam, rasa) pentru ca era studiat corpul omenesc? (a la Michelangelo, cu peretii impartiti geometric chestii trestii); daca stie cineva what K is for, pls tell me, pana fac rost de o subtitrare ca lumea!
L is for Last Soup – baiatul povestitorului (?) isi tot cauta sapunul prin cada :? ; strange things, I don’t understand this…
M is for Mirrors – nice (tarkovski in ) 3 or 4 reflections
N is for Newts – yes, mi se adevereste (white + sth. philosophically and nice coloured)
O is for Open-Air Bath – in general alb/albastrul ia locul alb/rosului din ZOO;
P is for Public Baths – aici am si ras cand am citit inscriptia aia cu Time Allowed for Each Bath only 1/2 Hour…da’ ce-i, daca vreau sa stau mai mult? Ca platesc, nici o problema…..si, ce fac, te scot afara gol la si 31’ ??
Q is for Quiet Smoke – No, thank you, I don’t smoke at all…
R is for Reading in the Bathroom – frumos, relaxant da’ nu se-ntampla prea des..
S is for Samuel Beckett Memorial Bathroom– aici era sa fac infarct; de cateva zile, de fapt de la ZOO incoace, ma gandisem la el si faceam diverse marunte asociatii cu ce-am citit. De aceea am spus la inceput ca mi se intampla lucruri ciudate, pentru ca ma gandesc inainte la ceva si apoi imediat mi se confirma! strange, very strange…Daca stie cineva ce-i cu memorial bathroom, pls. tell me !
T is for Tiles – well…
U is for Under Used Living Space – well…
V is for Violin Practice – very nice practising…
W is for Washing the Dog – niice doggie
X is for an Expert on Bathrooms – well…
Y is for Youthful Exuberance – how I long for this picture!
Apoi se termina filmul, si cand, te-astepti mai putin, apare
Z is for a Zoological Note – with a very nice little green frog jumping into the water…

Ce mi-a placut, desi nu am inteles mai nimic din ce s-a spus in film – mea culpa – a fost acest "laisser faire" studiat, acest "lasat de la sine" a lui Greenaway in marea lui de atentie la detalii, atunci cand cifrele nu se suprapun chiar concomitant cu literele, cand ideea asociata literei nu incepe chiar cu litera pe care o defineste (vezi A, G, X) sau cand ideea este de fapt un btw, ca o joaca (vezi Z for..ZOO ?). De fapt asa am inteles filmul, ca pe o joaca, in care ar fi fost plictisitor sa intalnim numai suprapuneri perfecte si simetrii; ca pe un joc in care daca te joci, si RAZI.

This is just my naive variant. Sunt curioasa cum o sa-l percep dupa ce-l vad cu titrarea!

[illotempore2002]

The cook, the thief, his wife and her lover.

Nu o sa ma declar (inca) o admiratoare a lui Greenaway, doar pt ca lumea il apreciaza in unanimitate. Cel putin, nu pana vad si alte filme. Si asta pt ca filmul mai sus mentionat NU m-a convins. Decat sa ii mai dau o sansa autorului, cu un nou film.

Consider ca este un film de show-off. Un fel de podium pe care defileaza continuu niste costume de Gaultier, care ma lasa rece, daca vreau asta ma uit la Fashion TV, dar nu vreau. Decorurile de asemenea sunt abuzive si obositoare insa pentru ca reusesc in mod exceptional sa copieze si sa dea viata Rondului de noapte a lui Rembrandt, poate fi inteles si acceptat. Insusi Rondul de noapte ( imensul tablou) troneaza pe un perete in sala mare de restaurant iar decorurile interioare, luminile si costumele imita indeaproape intreaga atmosfera din tablou.

Personajul central, Mr. Spica, este extrem de obositor, vorbeste tot timpul, abereaza pe teme gastronomice si geloase, spune numai tampenii fara sens, care atentie, sa nu va faceti iluzii, nu ascund nimic in spate. Nu, ele sunt numai tampenii!

Ce mi-a atras atentia, poate un singur cadru in care apar doua planuri, ca in filmele de odinioare ale lui Renoir si Orson Welles, cu Mr. Spica in prim plan spunandu-si aberatiile si cu victima lui in planul secund, "in spate", tarandu-se dezbracat pe strada, in toiul noptii.
M-a mai atentionat secventa in care Georgina si amantul ei, in fuga din fata geloziei sotului, sunt ascunsi intr-un camion-abator de carne stricata, in descompunere: lumea in care traim intra in putrefactie.

Muzica lui Nyman e de natura sa compenseze mizeria in care pare sa se afunde omenirea - e o muzica trista, dar nuantele religioase (cel putin asa am perceput eu muzica, usor religioasa, spre gregoriana) par sa anunte o posibila salvare, adaugand o unda de optimism, iubire, posibilitate de mantuire.

[illotempore2002]

o sa continui cu The cook, intrucat ieri, la momentul la care am postat, nu vazusem si finalul filmului. Bine , nu consider ca Finalul a incununat Opera (cum se zice) pt ca nu am apreciat niciodata filmele care au fost proaste sau neprovocatoare pe tot parcursul lor, dar care au trantit un final uimitor, incercand sa salveze nulitatea de dinainte. nu e cazul aici.

Cineva mi-a suflat la ureche in timp ce incercam sa desfiintez nervoasa acest film, sustinand sus si tare ca este doar un film de costume si decoruri, ca The Cook, the thief his wife and her lover poate fi vazut ca o minunata parabola a unei dictaturi. Well, se leaga, ce e drept: Albert Spica e nebunul dictator care elucubreaza constant si neincetinit in restaurantul care nici nu se stie sigur daca e al lui sau al bucatarului (a cui e tzara, a dicatorului sau a poporului?) iar restul "clientilor" sunt supusii infricosati care executa ce li se cere si uneori incearca sa se opuna, fara mare succes. Bibliotecarul e bineinteles, dizidentul intelectual, care devine dusmanul numarul 1.

Secventa cea mai miraculoasa din acest film: cei doi amanti adulterini reusesc sa scape de prigoana Dictatorului si ajung acasa la el, in Biblioteca. Cei doi sunt dezbracati complet iar camera ii urmareste din spate cum intra incet, cu pasi uimiti, in casa tapetata cu mii de carti a lui Michael, cu o Hellen Mirren mirata, curioasa, impresionata. Sunt precum Adam si Eva pasind in lumea cunoasterii. Lumina este una galbuie, calda, spre diferenta cu restul filmului unde lumina este sangeroasa, agresiva (combinatie chinezeasca de rosu si verde intens).

[illotempore2002]

@amantul_taciturn

imi esti dator cu o esplicatzie

[Amantul_Taciturn]

hapciu

[illotempore2002]

Amantule draga,

pe blogul tau scrie ca The cook the thief his wife and her lover e unul din filmele tale preferate. De aia am strigat dupa tine, si tu ce faci, imi stranuti in nas? Nu vreau sa racesc pe asa o vreme frumoasa.....

[Amantul_Taciturn]

Este adevarat ca The cook, the thief, his wife and her lover este unul din filmele mele favorite, la fel cum este de adevarat că – in genere- ma feresc sa vorbesc despre filme, caci vorba unui clasic, despre ceea ce nu se stie, sa nu se discute. Eu imi asum exclusiv calitatea de spectator, ori aici vad ca sunt oameni care au anumite competenţe pe dimenensiunea cinematografică. Din cele cateva zeci de postari, majoritatea sunt localizate pe Sectiunea Cafenea, adica intr-un spatiu virtual unde nu prea se discuta despre filme, acolo am simtit eu ca ignoranta mea nu e chiar uriasa, deci unde pot posta fara ca amorul meu propriu sa aiba de suferit.
Am sa incerc totusi sa enunt de ce mi-a placut acest film. Am o slabiciune pentru tot ceea ce tine de rafinament (chiar in formele maladive ale acestuia), inclusive la nivel gastronomic (a la maniere de Michel Onfray). Ori acel rococo din farfuriile protagonistilor, acel plezirism usor decadent, mi-a provocat numeroase voluptati estetice. That's all folks.

[corinka]

Am vazut [in sfarsit, da capo al fine] The Cook.... Un incredibil spectacol al grotescului care spune multe despre lumea in care traim. Nu subscriu unei afirmatii de mai sus, ca in spatele tampeniilor debitate de Albert Spica nu s-ar ascunde nimic. Or, tocmai asta-i spilul: Albert Spica domina acel spatiu, indiferent ca-i apartine sau nu, desi este un tip fara nicio substanta.
Oricum, traim intr-o lume in care predomina formele fara fond, in care Spica se impune exclusiv prin forta fizica, supunandu-l pe amantul luminat al sotiei sale. Totusi, ca orice sistem fara consistenta, dominatia lui Spica se prabuseste in final.

Un merit deosebit ii revine coloanei sonore, acele inserturi muzicale grave imi dadeau fiori, parca patrund pana in carnea ascultatorului si sfasie, precum cutitul bucatarului, contrastand cu momentele muzicale ale micutului spalator de vase, care interpreteaza Psalmul 50 al lui David [iar confruntarea Albert vs micutul spalator de vase ma duce cu gandul la David si Goliat, chiar daca baietelul nu il doboara pe Albert, se tine tare si nu ii dezvaluie locul in care s-au ascuns cei doi indragostiti].

Filmul lui Greenaway imi aminteste foarte mult de Ferma animalelor lui Orwell.

[Dragomara]

şters!

[corinka]

Peter Greenaway a fost invitatul lui Catalin Stefanescu la emisiunea "Garantat 100 %", in editia difuzata ieri seara. Imi pare rau ca nu am stiut dinainte sa fi anuntat din timp, nici eu nu am vazut emisiunea de la inceput.
S-a discutat despre cinema, viitorul acestuia, cinema vs. teatru, importanta textului si a imaginii in film, filme romanesti si Martin Scorsese...
Greenaway a fost prezent in Romania la invitatia UNATC, care i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa.

[bremen1980]

Fascinant personaj acest Greenaway .La aproape 70 de ani si atit de plin de viata ,de proiecte si cu gindul mereu la viitor .Se vedea ca-l durea la basca de viata ,de cinematografie,de arta in general .Nu tragea ''semnale de alarma '' ,nu se revolta ,nu bocea ''pierderea identitatii culturale ''cum fac alti 'telectuali.
Am vazut interviul in reluare si mi-a placut .Incerca Stefanescu sa-l bage in dialoguri sforăitoare dar cu tact si umor nea Petrică aducea discutia la un nivel mai relaxat.Mi-am dat atunci seama ca occidentalii astia sunt plini de cultura si satui de discursurile astea ex cathedra .Vor altceva ,vor divertisment pentru ca de sute de ani s-au sictirit de Shakespeare,Dante ,Moliere ,Goethe ,Michelangelo ,Mozart ,Bach ,samd. Doar noi astia din estul Europei suntem inca amorezati de ''marea cultura'' probabil pentru ca nu a fost a noastra.Suntem si vom fi multi ani complexati de Occident .
.
At your age you're still joking
It ain't time yet for the choking
So now we can see the movie and see each other truly