Match Point

[europe_east]

Dat fiind ca transa filmului asta a a tinut mai mult de trei zile, am zis sa aflu si parerea voastra. Mie mi s-a parut un film superb. Aproape perfect... Un film cu adevarat profund prin intrebarile care le pune si incantator in cum se prezinta elegant iesit la plimbare prin Londra pe fundal de La bloody Traviata.

Let's hear u too, now.

[europe_east]

Corectura: numai una bucata muzicala era Traviata, restu' erau Donizetti, Verdi ... si altii. Mr. Caruso rulz in orice caz.

oricum, m-a suprins cand am vazut de curand Crimes and Misdemeanors - acelasi subiect in esenta. doar ca Matchpoint is an incredibly stilish piece. mi s-a parut fff non-woody.

revazut de curand si husbands and wives. the man is a genius.

[MinRep]

oricum, m-a suprins cand am vazut de curand Crimes and Misdemeanors - acelasi subiect in esenta. doar ca Matchpoint is an incredibly stilish piece. mi s-a parut fff non-woody.

In orice caz, nu arata ca un film de Woody Allen. Adica, e un film destul de distant, personajele sunt ceva mai calme decat fauna cultivata de obicei de Allen (si nu se adreseaza direct camerei), e filmat in totalitate in afara New York-ului, glumele lipsesc cu desavarsire, despre Dumnezeu nu se face decat o remarca fugara si - nu in ultimul rand - scenele erotice sunt mult mai explicite. In plus, incasarile filmului chiar au depasit bugetul. Lui Allen nu i s-a mai intamplat asa ceva de la "Hannah and Her Sisters" (deci in aproape 20 de ani).

Dar, pe de alta parte, undeva dincolo de atmosfera relaxata a Londrei, de plot-ul a la Hitchcock, dincolo de umbra lui Dostoievski si muzica lui Verdi, il gasim pe Woody Allen, care - intr-adevar, la fel ca in "Crimes and Misdemeanors" - pare sa spuna: "Nu exista sens in viata, dreptate sau Dumnezeu... Universul e guvernat de hazard... In lupta cu viata omul nu poate castiga nicicum... Am 70 de ani si sunt deprimat: nu vreau sa ating nemurirea prin arta, ci vreau sa o ating prin a nu muri..." 8)


P.S.: Din pacate, oarecum, urmatorul film al lui Woody - "Scoop", tot filmat la Londra, tot cu Scarlett Johansson, cuplata de data asta cu Hugh Jackman - pare sa fie mai degraba o intoarcere la comediile pe care Woody le tot face in ultimul timp (gen "Small Time Crooks", "The Curse of the Jade Scorpion")... si e pacat, fiindca cu "Match Point" a dovedit ca inca mai poate sa faca o drama serioasa, puternica si profunda.

[lestatika_29]

Johansson si Jackman? looooooooooooooooooooooool
mai bine-i cupla pe Jackman si Meyers. Iesea cu scantei... uhuuuuuuuuu



PS chiar mi-a placut match point....

[klein]

mie mi s-a parut un film banal, un WA atipic si prin asta comun. Nici intrebarile pe care si le-a pus nu sunt prea profunde, adica sunt mai degraba opusul lui profund. L-am vazut ca pe un film clasic si destul de plat cu o chichita sper final care creaza aparenta unei reflectii asupra destinului si a altor treburi, dar e departe de profunzime.
Ceea ce mi-a placut e naturaletea neschimbata a stilului lui Allen. Restul ...praf in ochi.

[europe_east]

mie mi s-a parut un film banal, un WA atipic si prin asta comun. Nici intrebarile pe care si le-a pus nu sunt prea profunde, adica sunt mai degraba opusul lui profund. L-am vazut ca pe un film clasic si destul de plat cu o chichita sper final care creaza aparenta unei reflectii asupra destinului si a altor treburi, dar e departe de profunzime.
Ceea ce mi-a placut e naturaletea neschimbata a stilului lui Allen. Restul ...praf in ochi.

mi s-a parut profund pentru ca analizeaza problemele care apar intr-un cuplu evitand cliseele si in esenta aratandu-ne ca lucrurile nu sunt ce par a fi... cum zice si personajul principal: "maybe this is finally the difference between love and lust".

--intrebari:

o iubeste personajul principal pe Nola? isi iubeste nevasta? pe amandoua? nu cred ca raspunsul e esimplu la nici una din intrebarile astea.

'chichita' din final e mai mult din nou pentru arata arbitrarul vietii, cum totul depinde de noroc, asa cum bine spune Meyers in fraza de deschidere a filmului: 'whoever said that i'd rather be lucky than good', saw deeply into life' (vocea aia imi rasuna si acum in cap)

MinRep a spus-o si el fff frumos inainte. MI-a placut ff mult ce ai spus MinRep, well said.

[MinRep]

@klein: You know... Whatever... Chiar daca nu ai cuplat la filosofia lui Allen, asta nu schimba faptul ca "Match Point" e un film seducator, in primul rand prin imagini, apoi prin modul in care personajele sunt dezvoltate (in dulcele stil clasic). Cand am zis ca e 'profund' nu am vrut sa zic doar ca finalul ascunde o intrebare, ci m-am referit mai degraba la modul in care sentimentele (in lipsa de un termen mai potrivit) personajelor sunt dezvaluite si modul in care sunt puse la indoiala (fara ca actorii sa izbucneasca in lungi monologuri, ca in alte filme de Allen). Iar finalul formuleaza o concluzie, o parere reletiv simpla despre Univers cu care Woody se tot joca de la inceputul carierei sale.

Ce ma impresioneaza pe mine e fatalismul acestei concluzii si raceala cu care personajul interpretat de Jonathan Rhys-Meyers o constientizeaza la sfarsitul filmului. Ultimul cadru, cu privirea pierduta a personajului sau, nici invins, nici chiar invingator, e ravasitoare.

MinRep a spus-o si el fff frumos inainte. MI-a placut ff mult ce ai spus MinRep, well said.

Multumesc .

[Terror_IST]

o iubeste personajul principal pe Nola? isi iubeste nevasta? pe amandoua? nu cred ca raspunsul e esimplu la nici una din intrebarile astea.

Chris e macinat de sentimente contradictorii: sa ramana alaturi de femeia care i-a oferit fericirea prin iubire (ceea ce inseamna complacerea intr-o existenta banala, pentru ca intr-un final Nola se dovedeste a fi banala) sau sa ramana alaturi de cea care il iubeste neconditionat si care i-a oferit ascensiunea? Arivist rafinat, ia decizia pragmatica si isi pune planul in aplicare cu mult sange rece. Tinand cont de paralela cu "Crima si Pedeapsa" remuscarile vin, dar Chris nu se pierde ca Raskolnikov ci isi joaca pana la final cartea. Hazard, destin, ironia soartei, Chris castiga dar din punct de vedere moral axul lui s-a rupt (de unde si privirea fantomatica din final).
Daca Raskolnikov era imaginea geniului, a omului superior care poate ucide pentru a atinge ataraxia, atunci crima lui Chris nu e justificata? Iubirea vitalista, dionisaca nu reprezinta elementul care a perturbat echilibrul sau initial, starea apolinica? Dar, din punct de vedere psihologic, care este pretul redobandirii echilibrului? Cu tot tactul si stapanirea de sine de care a dat dovada pe parcurs, va reusi Chris in continuare sa-si pastreze masaca? Desi a eludat sistemul legislativ, el nu poate insela legile firii. Problema care se pune e, daca va putea vreodata sa se impace cu sine (de unde din nou privirea fantomatica din final).

[MinRep]

Cred ca mergi un pic cam departe cu analiza, but you make some good points. Cateva observatii, daca imi permiti:

--- cele doua personaje feminine se inscriu in tiparul filmelor lui Woody Allen: una este energica, cealalta este prototipul sotiei cuminte, avand o atitudine usor materna asupra personajului principal, care va trebui sa aleaga intre cele doua femei. Tipic, oarecum...

--- nu cred ca Chris va dezvolta remuscari sau procese de constiinta. Daca Dostoievski avea convingerea ca exista ordine in univers si ca principiile morale trebuie respectate cu orice pret, Allen se pare ca e mult mai pesimist. Si mai cinic... pentru ca in final vedem deja ca a trecut probabil aproape un an de la crima, iar viata lui Chris a continuat neschimbata. El e insa mai distant, constientizand lipsa sensului in viata si faptul ca este supus hazardului, deci nu poate iesi invingator in lupta cu universul: daca acum a scapat consecintelor faptelor savarsite, nu e sigur ca data viitoare va mai fi atat de norocos. Dar asta nu inseamna ca exista dreptate (sau ca va cadea victima prorpiei sale constiinte sau sentimentului de vinovatie)... Viata e, pur si simplu, un joc de noroc.

[europe_east]

Chris e macinat de sentimente contradictorii... Arivist rafinat, ia decizia pragmatica si isi pune planul in aplicare cu mult sange rece

Interesante observatiile despre Dostoievski, chiar imi scapase legatura asta, dar cu afirmatia de mai sus nu sunt de acord...

Mie personajul lui Meyers mi se pare emotionant tocami prin faptul ca arata cat de usor este sa ajungi sa fii in pielea lui... la urma urmei, el a incercat sa isi paraseasca nevasta! ca n-a putut, asta nu cred ca a fost o decizie la rece, era mai mult vorba de atasamentul lui profund fata de un anumit gen de viata... E adevarat ca de aici si pana la crima e cale lunga dar in fine, eu iau crima mai mult ca pe o metafora...

Mi se pare si mie fascinant cum sentimentele se schimba in filmul asta, asa cum zicea mai sus si MinRep. E de ajuns ca Nola sa inceapa sa-si 'ceara drepturile' pe ton ridicat, pentru ca pasiunea nebuna sa dispara.

[Terror_IST]

@MinRep Din punctul meu de vedere remuscarile de constiina ale lui Chris nu vin neaparat din fapul ca a ucis-o pe Nola si a facut si o victima colaterala, ci mai mult din faptul ca si-a ucis si copilul nenascut (daca imi aduc bine aminte, s-ar putea sa ma insel si nu am filmul la indemama, dar Nola nu a mai vrut sa avorteze a treia oara). Cred ca acesta este motivul tristetii fantomatice a lui Chris din final: in plan cronologic, familia care prezice un viitor stralucit pentru bebelus si in plan psihologic prunc-uciderea cu care trebuie sa traiasca personajul. Perfect de acord cu legile hazardului enuntate de tine! "Life was like a box of chocolates. You never know what you're gonna get."

@europe_east Recunosc ca zbuciumul personajului e veritabil dar totusi crima e comisa cu premeditare, deci decizia luata la rece. Chris nu actioneaza din pasiune, pt ca, eu unul, cred ca nu o mai iubeste pe Nola (devenita ghimpe in coasta). Aces personaj feminin cade cu timpul in platitudine (conditia de actrita ratata, umbrele trecutului - avorturile precedente, crizele de isterie) si dupa cum ai spus si tu pasiunea se pierde. Sunt de acord ca s-a obisnuit cu stilul de viata impus de apartenenta la familia de burghezi, motiv pentru care consider decizia lui de a o ucide pe Nola pragmatica.

[jeleu]

Desigur, trecem peste faptul ca nimeni nu-l aude pe chris tragand cu ditamai tunul, si de 2 ori, iar Nola isi notase in jurnal toate prostiile, mai putin faptul ca era insarcinata :hmm: