(Shohei Imamura) Intentions of Murder vs. McCabe & Mrs. Miller (Robert Altman)

[Liviu-]

Meci: (A29. Shohei Imamura) Intentions of Murder vs. McCabe & Mrs. Miller (A30. Robert Altman)

Rezultat: 0 - 3

Perioada de votare: 25 februarie 2013 - 24 martie 2013

Link-uri utile:

Turneu regizori (Editia 3) - Reguli / Rezultate

Turneu - Idei / Discutii / Nelamuriri

[Windom]

McCabe & Mrs. Miller

Am văzut McCabe & Mrs. Miller de două sau trei ori, este unul dintre acele filme deosebite pe care nu le poți încadra într-o anumită categorie. Lucru firesc, avînd în vedere că la cîrmă se află Robert Altman, un magician al deconstructivismului în cinema. Dacă e să-i aplicăm o etichetă, povestea ar sugera că avem de-a face cu un western. Unul dintre acele western-uri elegiace, subgen ce a proliferat în cinemaul american al anilor 70, în trena lui Easy Rider.
Punctele comune pe care le are cu western-ul se cam opresc aici. De fapt, au existat voci care au susținut că filmul își bate joc de gen. John Wayne l-a numit corupt... Îl înțeleg, eroul e antiteza a tot ceea ce a portretizat The Duke pe ecran, un veritabil anti-erou. Filmul se află la polul opus westernurilor lui John Ford, e ceva mult mai personal și mai puțin eroic.
Pentru Altman nu contează neaparat povestea în sine, nu vrea cu tot dinadinsul să ne comunice ceva prin intermediul ei. Ea pare doar pretex pentru crearea unei atmosfere nostalgice, pentru a aduce aceste personaje atipice împreună și a le face să interacționeze, de multe ori, în afara cadrului narativ. Camera pare să se concentreze pe aceste momente în detrimentul poveștii propriu-zise... Se creează astfel o atmosferă aparte. Există foarte multă poezie în film, lucru datorat, într-o mare măsură, coloanei sonore marca Leonard Cohen.
Plus an unforgettable ending. De neratat...

[MinRep]

McCabe & Mrs. Miller

Acesta este unul dintre filmele lui Altman care imi plac, in principal fiindca este incadrat de doua secvente extraordinare: inceputul ploios in care il vedem pe Beatty sosind in Presbyterian Church si finalul inzapezit (genial, asa cum a spus si WIndom), in care "eroul" nostru isi gaseste sfarsitul. Ce se intampla intre aceste doua secvente nu imi aduc foarte bine aminte, in afara de imaginea foarte placuta a Juliei Christie (in her prime) si discutii si strategii de "afaceri" intre Beatty si cei care ii ameninta prosperitatea (si care ii vor veni de hac pana la urma).

Am vazut filmul acum cativa ani, cand eram intr-o faza western. Nu l-am luat atat de mult ca pe un anti-western, asa cum este frecvent descris, ci ca pe o prelungire a genului in epoca anilor 70, cu toata auto-referenntialitatea si post-modernismul lor. Singular printre operele lui Altman, insa cu multi prieteni in filmografiile lui Peckinpah sau Arthur Penn, "McCabe and Mrs. Miller" ignora conventiile genului si creeaza o atmosfera care este mai degraba pesimista, apasatoare decat melancolica (cum este cazul la Ford). Insa western-ul este un gen mai degraba atmosferic decat narativ, oricum, iar cele mai bune exponate ale sale sunt cele ale caror feeling iti ramane intiparit in minte, chiar daca nu poti sa le povestesti din amintiri. Si inca o observatie: faptul ca actiunea este plasata intr-un orasel de munte mi-a amintit de prologul lui "Greed", ceea ce pare o lauda prea mare adusa filmului lui Altman, insa care se leaga destul de bine de una dintre temele pe care cele doua filme o au in comun: capitalismul salbatic, distrugator (in sensul bun si rau al cuvantului) ca piatra de temelie a civilizatiei (americane, cel putin).


Intentions of Murder

Inca un film japonez stilat, "modern", cu un personaj feminin central. Mi-a placut destul de mult, dar am simtit ca este un pic prea lung (2h30 for fuck's sake), un pic lipsit de substanta in anumite locuri si parca petreceam un pic prea mult timp alaturi de gandurile personajului central... As fi preferat sa nu ii anticipez actiunile din ceea ce imi spunea din off, ci prin joc, mimica, expresie si actiunile personajului.

Anyway, pe scurt, iata ce mi-a placut:
- modul in care flashback-urile erau freudian legate de experientele sexuale actuale si introduse de un laitmotiv muzical usor destabilizant
- in general, tot look-ul si stilul de filmare
- copilul tinand soarecele cel mare care a fost mancat de soarecele cel mic
- deznodamantul in care Sadako pune, progresiv, stapanire pe household-ul sotului ei, triumf spre care s-a indreptat pe jumatate constienta toata viata.


Vot: Altman

[faraimaginatie]

McCabe & Mrs Miller

Nu stiu daca mai sunt lucruri de spus despre el, dupa interventiile de mai sus. Mie mi-a placut foarte mult. Si cred ca e anti-western dintr-un simplu motiv, ca eu nu-s o fana a genului si totusi filmul asta m-a prins foarte tare. Mi-a placut extrem de tare anti-eroul portretizat de Warren Beatty, nici nu mi-am dat seama ca e el la inceput. Mi s-a parut un personajl excelent si extrem de usor de placut. Coloana sonora a filmului mi-a placut iar enorm de mult. Leonard Cohen...what`s not to like? Am si luat-o s-o ascult mai pe indelete si de mai multe ori. Mi-a placut enorm atmosfera generala, cu interioare luminate palid si timid de lumanari razlete si cu exterioare ploioase si gri. S-a mai spus ca scena de final e etrem de faina...o s-o mai repet si eu. M-a mai impresionat faptul ca Altman se foloseste de manierisme ale genului si le reda in alta lumina, daramand parca asteptari. Personajul jucat de Julie Christie mi s-a parut iar extrem de interesant si de bine construit. Iar dinamica dintre cei doi e foarte faina. Monologul lui cand recunoaste ca-i e draga m-a topit. Din nou, imagine perfecta, ti-e mai mare dragul sa-l vezi. Si pe asta l-as revedea oricand cu placere.

(god almighty, urmeaza sa ma delectez cu inca un film japonez de 2 ore jumate. )

[Windom]

Intentions of Murder

Mi-a plăcut, mi s-a părut cel mai original film asiatic din turneu, pînă acum. Are mai multe elemente care-i conferă unicitate în peisajul cinema-ului clasic japonez (cel puțin între filmele servite de noi în turneu). Mai întîi, filmul are o anumită doză de perversitate care-l apropie mai mult de Oshima decît de clasicii moraliști care ne-au plictisit în cîteva rînduri pe parcursul săptămînilor trecute. Nu mai există acel accent pus pe valorile tradiționale, onoare etc.
Dimpotrivă, relația dintre protagonistă (finally, un personaj feminin interesant și căruia nu-i plîngi de milă) și infractor devine una care pare să încalce toate codurile morale propovăduite în clasicele japoneze cu care am avut de-a face pînă acum. M-a dus cu gîndul la relația protagoniștilor din The Night Porter, deși aici e vorba de altceva.

Sadako nu e eroina cu care ne-am obisnuit, martira cu care trebuie să simpatizezi. E un anti-erou, am putea spune, de la înfățișare și pînă la istoria ei. Soarta a plasat-o în mijlocul acesei familii ce se vrea respectabile, legîndu-i destinul de un bărbat cu care pare a avea o relație extrem de curioasă. Ignorată dar, în același timp ținută din scurt, ea găsește o cale de evadare în brațele acelui perpetrator (din nou un personaj extrem de interesant, poate cel mai fascinant dintre toți). Primul contact dintre cei doi mi s-a părut una dintre cele mai reușite scene din film - asaltul asupra femeii se transformă, treptat, dintr-o încleștare a voințelor într-una a simțurilor. Punch-line-ul de-abia urmează însă, în momentul în care tipul o plătește pentru „servicii”, ca pe-o prostituată, cu banii pe care inițial îi sustrăsese tot de la dînsa.

Este un film, de multe ori, bizar, cu elemente suprarealiste și shot-uri care fascinează privitorul, de o frumusețe aparte. Imagini care reușeșc, în același timp, să-ți transmită un sentiment de neliniște (shot-ul cu locomotiva e de-a dreptul lynchian).

Singurul lucru care m-a deranjat a fost, cum a remarcat și MinRep, voiceover-ul. Deloc subtil și cumva enervant. În rest, no complaints, filmul a reușit să-mi stîrnească interesul și să mă intrige cum n-a mai făcut-o pînă acum un alt clasic japonez din competiție. Dacă Sepukku a fost, totuși, mai bun, Intentions reușește să fie mai interesant...

O să votez totuși cu Altman, McCabe mi-a oferit totuși puțin mai mult la capitolul satisfacție cinefilă, rămînînd un film „de suflet” (dacă ar fi să am unul ).

Vot: Altman

[faraimaginatie]

Intentions of Murder

Well...that was unexpected. Am ajuns in punctul ala in care trebuie sa spun ca-mi place un clasic japonez. Mi-a placut pentru ca-i diferit de ce-am vazut pana acuma. Cel putin n-am mai vazut inca un film cu samurai, nu cred ca mai rezistam, in all honesty. M-a fascinat foarte tare vizual. Scenele de sex trebuie sa fie unele dintre cele mai senzuale/ grafice si totodata tinute in frau scene pe care eu le-am vazut (bine, poate nici n-am vazut eu foarte multe, but still...) Personajul meu preferat a fost hotul care intra peste Sadako si cu care ea dezvolta o relatie destul de bolnavicioasa, situata undeva la jumatatea drumului intre violenta si pasiune (banuiesc ca oricum merg mana-n mana). Mi-a placut de el pentru ca nu e bun sau rau, frumos sau urat, indragostit sau speculant. E plasat tot timpul undeva la mijloc si asta-l face extrem de interesant. Sadako e, la randul ei, foarte interesanta ca si personaj pentru ca nu e, asa cum s-a amintit anterior, personajul ala intalnit la Naruse sau Mizoguchi, victima circumstantelor, a soartei si a oamenilor cu care intra in contact. E genul de femeie alunecoasa, lenesa, mincinoasa, o anti-eroina cu care n-ai empatiza niciodata. Doar ca, nu stiu cum, Imamura o face placuta si-ti pica cu tronc asa greoaie si tuta cum e. Scena din ultima parte a filmului, in care amantul (la care nu-i mai retin numele) moare acolo-n zapada mi s-a parut foarte faina. Bine, tot filmul e foarte fain. Si nici macar nu m-au deranjat cele 2 ore jumate cat a durat.

Pacat ca e in aceeasi runda cu McCabe. Ala-i un film care mi-a staruit pe retina mult timp dupa vizionare. Votul meu merge la Altman.