(Bela Tarr) Damnation vs. Entranced Earth (Glauber Rocha)

[Liviu-]

Meci: (B11. Bela Tarr) Damnation vs. Entranced Earth (B12. Glauber Rocha)

Rezultat: 1 - 1

Perioada de votare: 15 aprilie 2013 - 12 mai 2013

Link-uri utile:

Turneu regizori (Editia 3) - Reguli / Rezultate

Turneu - Idei / Discutii / Nelamuriri

[MinRep]

Terra em transe

Acesta este un film implicat politic, nervos, razvratit impotriva "sistemului" si populatiei docile. Singura problema este ca mi-a tot amintit de alte filme care sunt mult mai bune. De cateva ori chiar ma gandeam ca m-as uita mai bine la un "Memorias del subdesarollo" sau un "Citizen Kane", filme care de asemenea denunta politicul si implicarea jurnalistilor sau artistilor in acesta, dar o fac intr-un mod care este mai entertaining, dar si incercand sa gaseasca noi modalitati stilistice si formale de a se exprima cinematografic (precum inserturi documentare, inovatii la nivelul structurii filmului etc.) Nu ca Rocha nu filmeaza misto, dar filmul lui pare sa se nasca mult mai mult din dorinta de a face un statement decat de a face un film. Personajul principal este un poet si jurnalist cu viziune de stanga, care sprijina, pe rand, diversi candidati la funcii politice, schimbandu-si preferintele pe masura ce este inselat de cei pe care i-a sustinut, revelandu-si din ce in ce mai mult pe parcurs propria mizantropie si abandonandu-si incet idealurile. Cateva secvente extraordinare pe parcurs, precum orgia sponsorizata de un mogul de presa sau satiricele "filmulete de prezentare" ale candidatilor pe care poetul nostru ii sustine sau ataca. Sper ca un regizor roman sa face un remake al lui "Terra em transe" in viitorul apropiat, intitulat, eventual, "The Mircea Dinescu Story".


Damnation

Acesta mi se pare un altfel de film fata de ceea ce Bela Tarr ne-a obisnuit. Nu doar faptul ca cadrele sunt mai scurte si mult mai putin coregrafiate, dar lumea in care se petrece actiunea este una mult mai ancorata in realitate. Mie tot imi vine greu sa nu plasez filmele lui Tarr pe care le-am vazut intr-o Panonie atemporala, dar "Damnation" arata mult mai putin ca o halucinatie din Purgatoriu decat "Satantango", "Werckmeister..." sau "Turin horse". Pana si preocuparile personajelor sunt ceva mai pamantesti, desi mai apare cate un citat ocazional din Vechiul Testament. Pe de alta parte, Bela Tarr pare la fel de pesimist pana si in acest film - care este mai spre inceputul carierei sale. Insa singura secventa in care am simtit cu adevarat "dispretul" si lehamitea realizatorului maghiar este cea de la sfarsit, in care personajul principal se pune in patru labe, prin noroi si printre gunoaie, luandu-se la harta cu un caine vagabond.


Vot: Garantat, acesta nu a fost unul dintre cele mai pasionante meciuri din turneu pentru mine. Ambele filme au avut ceva interesant la ele, dar nu au fost prea captivante. Parca totusi as merge pe mana lui Glauber Rocha

[faraimaginatie]

Terra em Transe

Mmmmm...pe cat de tare mi-a placut Black God, pe-atat de straina si alienata m-am simtit de filmul asta. Pur si simplu am avut impresia ca nu pot sa-l pastrund in absolut niciun moment pe parcursul vizionarii. Nici nu am inteles mare lucru din el, am impresia. Nu prea sunt o mare cunoscatoare intr-alea miscarii Cinema Noco din Brazilia dar tind sa cred ca se situeaza cam in acelasi cerc cu Nouvelle Vague-ul. Poate multmai evident politic ca asta din urma, avem de-a face cu un continent care s-a luptat mult timp cu regimurile totalitare. Plus ca structura pe care Rocha o prefera il face extrem de greu de urmarit. Am retinut ca incepe si se incheie cu aceeasi imagine, a lui Paolo aproape de moarte, singur in tot cadrul, cu pistolul indreptat spre cer. Ce se intampla intre astea doua coordonate, tot filmul, de fapt, am impresia ca sunt flash-backuri ale vietii lui. Probabil de-aici si aparentul haos al structurii. Cred ca e foarte important sa stii si cate ceva din istoria Braziliei, lupta de clasa, de-astea... Eu nu ma prea pricep. Am inteles ca Paolo asta a fost deziluzionat de ambele baricade si ca nu exista partid fara cusur, fie el de stanga sau de dreapta. De-aici si transa in care se afla respectiva natiune. In mod ciudat, imi aminteste de ceea ce povestea pe scurt Boia in colectia aia a lui de eseuri despre Romania si transa in care se afla. In fine... N-a fost deloc genul meu de film, l-am terminat greu...m-am simtit tot timpul cam depasita de situatie.


Damnation

On the other hand.... Damnation e unul din filmele mele preferate. Nu stiu sigur daca e atipic pentru Bella Tarr ca nu-s o cunoscatoare. Mie mi s-a parut poate putin mai accesibil decat alte filme de-ale lui dar, cu siguranta, la fel de claustrofobic si nihilist. Cadrul ala de inceput mi se pare excelent. Cel mai bun inceput al unui film...ever? Camera te atrage usor in universul asta care se descompune, se ascunde usor in spatele personajului principal si culmineaza cu ecranul ala negru, cu nimicul, cu negatia, practic. Se-aude totusi robinetul, o mica umbra de speranta sau tortura sunetului? Is inmarmurita de fiecare data cand vad partea aia. Tot filmul, de fapt. Nu numai partea aia. Ii asa de greu sa scrii despre filmele care-ti plac.... De coloana sonora nu cred ca are rost sa mai pomenesc ca probabil toata lumea de pe-aici o stie. Mmmmm...plus saxofonul ala. Scena mea preferata e aia in care Tarr se joaca putin cu perspectiva si cu perceptia noastra si urmareste personajul principal mergand pe-un drum si ochiul e undeva dupa un zid cu privirea obstructionata de-o bicicleta. Habar n-am sa explic o scena (mostra) . Si mai este aia cand ploua si camera parca mangaie zidurile alea, cu rabdare asa. Bineinteles ca e sub Werckmeister dar e un film care mie mi-a placut tare mult. E mai pe limba mea, asa

Votul meu merge la Tarr, negresit.

[Chambord]

A year ago ...
http://www.cinemagia.ro/forum/showpo...8&postcount=27