Ingmar Bergman

[rvn]

In afara razboiului despre care am vorbit, alienarea la regizorul suedez e o tema frecventa, ce isi are originea in imensitatea spatiului si singuratatea oamenilor de pe acolo, specific nordicilor, pe care il gasim descris si in cartile lor (de aici si mitologia lor particulara), conditii in care oamenii trebuie sa se descurce.

asta este clar, macar pentru cine a vazut macar 3-4 filme ale lui. acuma, nu stiu daca toti nordicii o iau pe aratura din cauza singuratatii, dar, cu siguranta, de atata de timp de cand populeaza Peninsula Scandinava, s-au adaptat excelent la mediul ei de viata.

[1MicuCelUmilSiViril]

Bineinteles ca nu e vorba de o generalizare, nici prin gand nu mi-a trecut asta. Eu nu-i numesc nici macar ciudati, decat cu ghilimele in anumite cazuri. Or fi mai directi, mai tacuti, mai salbatici, etc, au felul lor de a fi.
Sa spun doar cateva detalii, ca nu deviem intr-o discutie despre suedezi.
De aceea am si specificat foarte clar, originea lucrului, cu sensul ca de acolo vine si asta, inclusiv, nu ca suedez = nebun, ca sa vorbim foarte detasat.
Bine ca ai remarcat asta, sa nu creada altii cine stie ce!
Iar despre asa ceva, culmea, s-a nimerit sa discut si cu altcineva, tot zilele astea, despre o carte excelenta, "Sub ghetar" de H. Laxness, despre care spunea respectivul ca e ciudata.
Nu, aia e viata lor. I-am spus: dar te-ai gandit ca poate si ei spun despre noi, la randul lor, ca suntem ciudati cu felul nostru de a fi?
Revenind, am spus doar faptul ca originea acestui lucru se afla in modul lor de a trai, ce lasa amprente.
Conditiile fac omul sa fie intr-un anume fel. E greu la Cercul Polar sa dai noroc cu ursul alb in fiecare zi!
Sau singur pe mare, cu gandurile, cu frica de a nu-l inghiti valurile, sau orice exemplu, comuniunea cu Dumnezeu e altfel, ca la noi la tara, aceeasi treaba, singur cu problemele, nu ca la oras.
Acum, modern, si ei fug la oras, o sa aiba si nebunie de oras.
Inca o paranteza, A. Kaurismaki prinde bine viata nordicilor, are si un stil care imi place.
Nu vorbesc de nebunie in general. Asa, toate trebuie cautate la origini. E vorba numai de acea nebunie de care spuneam, pe care o studiaza, probabil ii placea sa studieze tema.
Dar asta nu inseamna ca nu au si ei nebunii lor, ca orice tara. Ca unii oameni sunt mai tari, altii mai labili, exista un segment, iar el, in filmele sale, s-a aplecat tocmai asupra celor cu astfel de probleme, si cu compasiune, si cu speranta de a gasi cumva o solutie, e alaturi de ei, dupa cate se vede.
Deci nu e vorba ca toti sunt zurlii, iar pe de alta parte, daca facea filmele cu oameni obisnuiti, poate, din diferite motive, deveneau plictisitoare pentru public (nu comentez desi e de comentat destul), si oricum, sa spunem drept, nu ii ofereau asa mare deschidere spre orice directie, cum ii ofera aceasta premisa.
Iar despre conditii, ca sa fie mai bine exemplificat, vezi din alt loc, Italia, in "Padre padrone", ce era si ce a ajuns sa faca la inceput faimosul lingvist in conditiile aratate?
Deci, pentru clarificare, nu vorbim de nebunie generalizata, ci de doua chestiuni, anumiti oameni in anumite conditii, ca si aceasta situatie din filmul de la care am plecat, dealtfel, care vizeaza generalul, pune intrebari, dar nu neaparat inseamna generalul.
Ma bucura mult sa discutam, sincer,

[rvn]

Deci nu e vorba ca toti sunt zurlii, iar pe de alta parte, daca facea filmele cu oameni obisnuiti, poate, din diferite motive, deveneau plictisitoare pentru public (nu comentez desi e de comentat destul), si oricum, sa spunem drept, nu ii ofereau asa mare deschidere spre orice directie, cum ii ofera aceasta premisa.

ha ha haaaa!
filmele lui Bergman sunt chiar plictisitoare pentru public. si sunt convinsa ca din cauza multiplelor si prea complicatelor probleme existentiale pe care trateaza intr-un stil nu prea usor de inghitit si nici de digerat. destinul lui Bergman a fost sa faca filme, asta a fost forma de arta pe care el a ales-o ca sa exteriorizeze ceea ce mintea sa sclipitoare ii punea pe "tava". educatia severa cu profunde implicatii religioase, primita de la parintii sai, o regasim in mai toate filmele sale, la fel cum obsesia pentru deslusirea tainelor cele mai ascunse ale personalitatii femeii, ne-a fericit cu cel putin trei sau patru filme exceptionale: "Strigate si soapte", "Persona", "Tacerea". una dintre actritele mele preferate din filmele lui este Ingrid Thulin. cine a vazut filmele lui,nu pe toate, macar pe cele reprezentative, si-a dat seama ca lucra cam cu aceeasi actori. avea si un cameraman preferat si foarte apreciat de critica, nu-i asa? dincolo de toata singuratatea specifica nordicilor, Bergman a fost inzestrat cu viziune si cu un fantastic potential intuitiv, in domeniul explorarii naturii umane, cea mai sensibila si complicata dintre toate care exista pe pamant.

p.s ma bucur ca-ti place sincer ca discutam, dar tu inca nu ai aflat cat de bine stau eu la categoria "simt al umorului". recunosc, doar uneori.

[1MicuCelUmilSiViril]

Daca-i asa, imi inchipui cat ar fi de plictisitoare in ipoteza pe care o spuneam eu.
Da, asa spuneam si eu intr-un cuvant, ca e artist, si e o conditie obligatorie sa vada ce altii nu vad. Asta imi aduce aminte de Moliere, care la reprezentatie piesei sale, Tartuffe, a fost intrebat de cardinalul "in functie", uimit de ce vazuse acolo, cum a putut sa faca asa ceva extraordinar, cum a putut sa surprinda toate acestea in modul acesta unic, iar Moliere i-a raspuns ca asa sunt oamenii, unii vad anumite lucruri, iar altii, chiar daca lucreaza in continuu cu ele, nu le observa. Nu am pus ghilimele, ca stiu cam de mult asta, dar cam asta e sensul.
Fiind parte a culturii, inevitabil cand discuti de acest regizor, spectrul se largeste din ce in ce mai mult, si ajungi sa vorbesti de multe lucruri ce depasesc granitele filmelor, principii, filosofii, caci asa e firesc, toate au un demers, dar de dragul forumului sa pastram limita filmelor cu trimiteri cand si cand, si asa e plictiseala, dupa cum sustii.
La filmele adaugate intervin si eu cu unul, Nara livet, pe care eu il consider un film cu o incarcatura extraordinara, ce aduce intr-adevar framantari si controverse. Si e iar unul dintre ale sale pe care il apreciez mult.
Iar de umor, felicitari! Asa e bine, ca trebuie sa fie prezent in viata,

[carmen_angelus_romila]

Reluati va rog aceasta sectiune...! Este foarte interesanta.