Cetateanul Welles

[MinRep]

In cinstea celor de la TVR Cultural, care incep un ciclu Orson Welles (ieri a fost "Citizen Kane"), saptamana viitoare "Splendoarea Ambersonilor")! De la "War of the Worlds" la "Casino Royale", tot ce vreti se discuta aici!


Incepem, evident, cu "Cetateanul Kane". Considerat de multi cel mai bun film american (nu e si parerea mea, dar sa trecem peste asta), el este o piatra de hotar al carei loc nu poate fi luat de nici un alt film in istoria cinematografului. Povestea lui Charles Foster Kane - "un american adevarat" - fascineaza si astazi prin misterul creat in jurul personajului, prin structura narativa neobisnuita (pentru acea perioada) si contradictiile caracterului. Intr-un din interventiile personajului, chiar el spune "Eu sunt doi oameni".

[MinRep]

Pentru referinte suplimentare: http://www.cinemagia.ro/forum/viewto...en+kane&hist=0


(desi as vrea ca discutia de aici sa mearga in alta directie...)

[nume]

Incepem, evident, cu "Cetateanul Kane". Considerat de multi cel mai bun film american (nu e si parerea mea, dar sa trecem peste asta

Sa nu trecem peste asta, iti impartasesc parerea. Ma chinui de foarte mult timp sa-l vad, iar dupa lupte seculare ce au durat doi ani am reusit sa fac rost de el. Judecand dupa perioada in care a fost realizat, afirmatia "cel mai bun film american" sta in picioare. Sincer sa fiu, la cate citisem despre acest film, la cat imi facuse o anume persoana din anturajul meu capul mare, ma asteptam la mai multe. Cred ca o disecare a lui ar fi binevenita, ca tot ne plac "timbrele vechi".

[axiology]

Judecand dupa perioada in care a fost realizat, afirmatia "cel mai bun film american" sta in picioare. Sincer sa fiu, la cate citisem despre acest film, la cat imi facuse o anume persoana din anturajul meu capul mare, ma asteptam la mai multe. Cred ca o disecare a lui ar fi binevenita, ca tot ne plac "timbrele vechi".

Evident ca orice film trebuie judecat prin prisma perioadei cand a aparut si posibilitatilor tehnice de punere in practica a ideilor regizorului existente atunci. Tocmai asta face din Citizen Kane un candidat serios nu numai la titlul de cel mai bun film american dar chiar la cel de "best movie ever ever" 8) . Contrastul alb-negru dus la extrem si scenele lungi m-au facut efectiv sa simt nevoia sa intorc privirea uneori, fizic vorbind :shock: . Asta pt ca dau o stare de surescitare ochiului greu de suportat parca. Sau probabil sunt prea obisnuit cu filmele color :w00t: . Apoi faptul ca trateaza actiunea pe planuri multiple in cadru, linia muzicala plus insertiile live (fazele cand a doua lui sotie se apuca de cantat ) si o gramada de alte chestii inovatoare la vremea aia (cei care aveti studii de cinematografie stiti mai bine) il fac o chestie revolutionara si frumoasa. Pe bune ca mi-a venit o lacrima la faza de final , cu saniutza si dezlegarea misterului rosebud . voua ce va placut la el ?

[MinRep]

Evident ca orice film trebuie judecat prin prisma perioadei cand a aparut si posibilitatilor tehnice de punere in practica a ideilor regizorului existente atunci.

Categoric! (Insa chiar si asa, sunt vreo doua filme de Chaplin care imi plac mai mult ) "Citizen Kane" a fost revolutionar la vremea lui, asta - insa - nu se discuta!

voua ce va placut la el ?

Asa, pe scurt:
--- inceputul. Cred ca aceasta scena este cea mai "mare" din istoria cinematografului, in sensul ca este cea mai amintita in alte pelicule (de la "The Simpsons" la pataniile detectivului Columbo).
--- montajul de stiri despre viata lui Charles Foster Kane. Un tur de forta de 10 minute, greu digerabil in ziua de azi. Nu sunt sigur, dar cred ca - pentru anii '40 - aceasta a fost o idee foarte inspirata. Si asa filmele incepeau cu un montaj de stiri. Intr-un fel, Welles inglobeaza toata experienta cinematografica a acelei vremi in acest film. Ceea ce mi se pare genial!
--- finalul (no doubt about it).
--- Joseph Cotton.
--- si nu in ultimul rand, Orson Welles, foarte dibace in a interpreta un personaj controversat si contradictoriu in etape diferite ale vietii sale. Convingator pana dincolo de ecran, aceasta este unul dintre cele mai mari roluri facute vreodata.

[nume]

alte chestii inovatoare la vremea aia (cei care aveti studii de cinematografie stiti mai bine) il fac o chestie revolutionara si frumoasa.

Trebuie sa fii tampit ca sa nu remarci chestii inovatoare. Welles e atent la cele mai mici detalii. Pana si cadrul cu luminatorul din "El Rancho" - spart si carpit cu o carpa, e lucrat impecabil.

Pe bune ca mi-a venit o lacrima la faza de final , cu saniutza si dezlegarea misterului rosebud

Asta face toti banii. Am sa transcriu povestea halucinanta a filmului, cate piedici a incercsat sa-i puna excentricul miliardar regizorului. A cumparat toate copiile standard, a inchiriat toate cinematografele in care urma sa ruleze filmul. Scandalul a fost mostru.

p.s.
Cam multe emoticoane.

[axiology]

The Magnificent Ambersons nu se ridica la nivelul "cetateanului" imho. Dupa ce am vazut aseara inceputul m-am lasat ispitit de finala UEFA :oops: Deci ALS nu e singurul care uneori iese din sala la juma'

[MinRep]

The Magnificent Ambersons nu se ridica la nivelul "cetateanului" imho.

Mda, amprenta timpului s-a depus mai bine pe "The Magnificent Ambersons", dar totusi... Cotton, Costello, Baxter si Holt fac niste roluri de zile mari, iar apoi mai exista cadrele acelea lungi precum plimbarea in caleasca sau urcarea pe acele scari imense. Si cum sa uitam de vocea atat de celebra a lui Welles? Problema cu Ambersons vine din partea studiourilor, care - profitand de plecarea lui Welles din tara - au taiat 50 de minute din film, au bagat un happy ending, apoi au distrus tot materialul. Au creat totusi elipsele, care dau un farmec aparte filmului (nota mea: 8/10, dar e unul dintre Welles-urile mai putin preferate).


P.S.: Cu riscul de a intoarce un pic discutia, sunt curios cati dintre voi au vazut 'trailer'-ul la "Citizen Kane"?

[MinRep]

Fiindca "War of the Worlds"-ul lui Spielberg are maine mega-premiera mondiala (inclusiv la noi, nu cu o zi intarziere ca "Star Wars"), trebuie sa ne amintim si de adaptarea pentru radio a lui Orson Welles, astazi vazuta mai mult din punct de vedere

Unul dintre articole...

Scenariul complet (daca aveti rabdare)



Si o incheiere anecdotica... Una dintre editiile recente ale romanului "The War of the Worlds" contine o prefata scrisa de Arthur C. Clarke (vice presedinte de onoare al The H.G. Wells Society). Se povesteste despre intalnirea (istorica) dintre Welles si Wells, la un post de radio din San Antonio, in 1940... Din discutia lor se spicuieste:

H.G.: I've had a series of the most delightful experiences since I came to America, but the best thing that has happened to me so far has been meeting my little namesake here, Orson. I find him most delightful. He carries my name with an extra e, which I hope we'll drop soon. [...] I've known his work before he made this sensational Halloween spree - are you sure there was such a panic in America, or wasn't it your Halloween fun?

ORSON: I think that's the nicest thing that the man from England could possibly say about the man from Mars.


Iar finalul discutiei ar fi putut deveni antologic. Foarte relaxat, H.G. ii pune o intrebare lui Orson...

H.G.: Before we get away from this microphone, tell me about this film of yours thet you're producing... what's the film called?

ORSON: It's called Citizen Kane.

[Windom]

Mă bucur că am găsit topicul ăsta pentru că aseară am revăzut (pentru a patra oară) Citizen Kane (mulţumesc pe această cale lui Chambord care a furnizat acel top al celor mai bune filme ever şi mi-a dat ideea de a le lua pe rînd pentru a le (re)vedea ) şi voiam să scriu şi eu cîteva impresii legate de film...
Cred că valoarea peliculei este dată, în primul rînd, de tehnica revoluţionară de filmare (unghiuri, construcţia cadrelor etc.). Desigur, există o întreagă istorie în spatele filmului (recomand, în acest sens, filmul lui Benjamin Ross, RKO 281 (1999), făcut pentru HBO Au existat multe dispute între directorul de imagine Gregg Toland (al cărui stil, pus anterior în slujba lui William Wyler, printre alţii, era total diferit) şi Welles pe marginea tehnicii de filmare – Welles a păstrat controlul integral al camerei, cerîndu-i lui Toland doar sfaturi legate strict de tehnică – şi probabil că filmul nici nu ar fi arătat cum arată dacă lucrurile ar fi stat altfel. Stilul aparte a lui Welles de compunere a cadrelor se datorează faptului că acesta nu avea în spate şcoala tradiţională a Hollywood-ului. El venise din teatru, unde accentul e pus pe art design, pe cadrele picturale (ambiţia iniţială a lui Welles era aceea de a deveni pictor). Altfel spus, Orson Welles nu era încă regizor (în accepţiunea tradiţională a termenului) atunci cînd a făcut Citizen Kane, ceea ce face rezultatul final cu atît mai uimitor.
Şi, într-adevăr, imaginile din Citizen Kane au foarte multe în comun cu pictura. Termenul de clar-obscur, specific artelor plastice, se poate aplica foarte bine şi cinematografiei din Citizen Kane (folosirea întunericului şi a luminii pentru a creea un efect dramatic – îmi vine în minte scena proiecţiei din film, în care apare doar acel contur imens, întunecat, al personajului, înconjurat de un halo de lumină).
Orson Welles a învăţat, practic, să „picteze” cu camera de filmat, după ce, iniţial, îşi făcuse ucenicia cu pensula. Cu puternice influenţe din Caravaggio şi Rembrandt, el a adaptat opere de artă ale acestora la mediul cinematografic, constituind, din acest punct de vedere, un deschizător de drumuri, un pionier şi un model pentru generaţiile următoare. Avem de-a face, de fapt, cu primul auteur, în adevăratul înţeles al termenului, iar Citizen Kane, avînd în vedere controlul total al autorului asupra operei sale – lucru inedit la acea vreme – poate să fie considerat primul film „independent”.
Nu în ultimul rînd, uitîndu-ne astăzi la Citizen Kane, ne putem da seama cît de nasol a evoluat Hollywood-ul, ce maşinărie beteagă şi varză a ajuns, un sistem în care orice film, mai mult sau mai puţin valoros, trebuie întors pe toate părţile, trecut prin furcile caudine, măcelărit, mestecat bine şi abia apoi scuipat afară, atunci cînd există certitudinea ca va deveni un succes comercial. Cu alte cuvinte, involuţia regizorului hollywoodian, de la artist la curvă...

[hellsteed]

. Cu puternice influenţe din Caravaggio şi Rembrandt....

poti sa-mi descrii mai pe larg sensul acestei afirmatii ?

[Windom]

Da. Unele cadre din Citizen Kane sint foarte asemanatoare cu anumite compozitii ale pictorilor respectivi. In ceea ce-l priveste pe Caravaggio, acel clar-obscur specific pictorului il intilnim si in film, in acele cadre care imbina lumini si umbre. Spre deosebire de picturi insa unde, in cazul lui Caravaggio, vedem doar personajele din prim-plan, pe un fundal negru, Welles ne arata si ceea ce se petrece in spatele personajelor, in fundal... Dupa cum spuneam, Orson continua sa "picteze" si in Citizen Kane, insa cu mijloace specifice celei de-a 7-a Arte.

[hellsteed]

Da. Unele cadre din Citizen Kane sint foarte asemanatoare cu anumite compozitii ale pictorilor respectivi. In ceea ce-l priveste pe Caravaggio, acel clar-obscur specific pictorului il intilnim si in film, in acele cadre care imbina lumini si umbre. Spre deosebire de picturi insa unde, in cazul lui Caravaggio, vedem doar personajele din prim-plan, pe un fundal negru, Welles ne arata si ceea ce se petrece in spatele personajelor, in fundal... Dupa cum spuneam, Orson continua sa "picteze" si in Citizen Kane, insa cu mijloace specifice celei de-a 7-a Arte.

O fi fost Welles constient de lucrarea lui din acest punct de vedere ?!

[Windom]

Era probabil constient de frumusetea plastica data de utilizarea unor asemenea cadre, insa nu cred ca se gindea prea mult la calitatile artistice pe care i le vor atribui criticii filmului multi ani mai tirziu, dupa cum nu cred ca si-ar fi putut atunci imagina locul pe care-l va ocupa Citizen Kane in istoria cinema-ului. Experimenta foarte mult, asta e adevarul, nefiind prea sigur de rezultatul final...

[Chambord]

Mă bucur că am găsit topicul ăsta pentru că aseară am revăzut (pentru a patra oară) Citizen Kane (mulţumesc pe această cale lui Chambord care a furnizat acel top al celor mai bune filme ever şi mi-a dat ideea de a le lua pe rînd pentru a le (re)vedea )

dai o bere !

[Windom]

Just say when & where.

[Judex]

Chiar, hai sa bagam un Kane Beer Party. Io l-am avut subiect la licenta.

[Windom]

...to Love on our own terms...

[robertsandu]

Şi, într-adevăr, imaginile din Citizen Kane au foarte multe în comun cu pictura. Termenul de clar-obscur, specific artelor plastice, se poate aplica foarte bine şi cinematografiei din Citizen Kane (folosirea întunericului şi a luminii pentru a creea un efect dramatic – îmi vine în minte scena proiecţiei din film, în care apare doar acel contur imens, întunecat, al personajului, înconjurat de un halo de lumină).
Orson Welles a învăţat, practic, să „picteze” cu camera de filmat, după ce, iniţial, îşi făcuse ucenicia cu pensula. Cu puternice influenţe din Caravaggio şi Rembrandt, el a adaptat opere de artă ale acestora la mediul cinematografic, constituind, din acest punct de vedere, un deschizător de drumuri, un pionier şi un model pentru generaţiile următoare. Avem de-a face, de fapt, cu primul auteur, în adevăratul înţeles al termenului, iar Citizen Kane, avînd în vedere controlul total al autorului asupra operei sale – lucru inedit la acea vreme – poate să fie considerat primul film „independent”.

Știi, tocmai ce am revăzut și eu filmul – e unul din preferatele mele – și cred că ar fi foarte interesantă o discuție pe tema asta, dacă nu cumva există deja pe cinemagia. E clar că filmul ca întreg e inovativ, dar n-aș zice că stilul chiaroscuro de care bine zici tu și care se poate observa ușor și cu ochiul liber (e poate lucrul care-ți sare-n ochi din primele cadre) e creația sau invenția lui Welles. Și expresioniștii germani foloseau aceeași tehnică. Țin minte că am văzut M (Lang) și The Cabinet of Dr. Caligari (Wiene) și ca imagine se asemănau cu Cetățeanul lui Welles, cu diferența că parcă în Kane contrastul e și mai agresiv, iar efectul clar-obscur ceva mai pregnant. Adică, da, Citizen Kane e mult mai creativ față de un film tipic de Hollywood din perioada respectivă, dar cum s-ar raporta la, să zicem, M-ul lui Fritz Lang? Mie mi se pare că ambele folosesc imaginea și framingul nu ca suport, ci ca instanță imediată de transmitere a ideilor. Atmosfera filmului, trăirile interioare ale personajelor, toate astea sunt redate (și) prin imagine. Imaginea e construită în așa fel încât să transmită la rându-i conținut – precum cadrele cu Kane singur în palatul său, ce reflectă starea interioară a personajului. Asta e o tehnică expresionistă, nu e ceva inventat de Welles. Welles a inovat în sensul că a dat o formă splendidă unor concepte și tehnici deja existente, dar nu a creat el de la sine putere modul în care lumina și întunericul pot fi folosite pentru a reprezenta și emoții, nu doar claritate, respectiv obscuritate.