Amour

[Mercutio]

Clar că nu-i acelaşi lucru. În FG Haneke te întreabă de ce îţi place Tarantino. Si asta te face sa te simţi funny - Man, did I just cheered that time when that bear jew fucked up that nazi's head with a baseball bat?
E incomod, asta e clar...

e un soi de provocare pe care isi bazeaza filmul Haneke. mie mi se pare ieftina ca mijloc de expresie (daca poate fi numit asa). "hai sa va vad! rezistati pana la capat?"
eu nu vreau sa intru deloc in jocul acesta. exista sentimente incomode, asa cum spui.
odata am asistat la casapirea unei vaci. faza mi-a stricat toata ziua. e total aiurea senzatia.
ceva intre mila, groaza si jena. cam asa am simtit si in scena aia din Cache cand tipul acela arab si-a taiat gatul in fata personajului lui D Auteuil fara un motiv rezonabil. dar ideea e ca filmul n-are nimic altceva care sa balanseze senzatia respectiva, e construit intentionat doar sa ti-o provoace.

[Chambord]

Ntz, acolo are. Dar n-as vrea sa intru acum in detalii. Ma pastrez pt post-revizionare. Pff, am ajuns sa-l apar pe Haneke, cine-ar fi crezut. Ma stia lumea de om serios.

Si care-i ala ? Tu ai fost vreodata in tara aia ? Ai cunoscut mai mult de 10 oameni de acolo ?

Anul asta am trait timp de doua luni in Germania si am cunoscut o gramada de oameni. Good enough?

Ce varsta ai de inca mai crezi in generalizari infantile de genul "popor x si y" ? Nu exista popor alb, verde sau albastru frate. Ci doar indivizi. Care sunt extrem de diferiti.

Faptul ca fiecare individ e unic, nu schimba cu nimic faptul ca popoarele au si ele caracteristici proprii. Cum ar putea sa fie altfel cand educatia la varste primare e in linii mari dupa acelasi model intr-o tara. Cand exista un trecut comun si as zice chiar o mostenire genetica comuna. Nu ma intelege gresit, imi plac nemtii si ii admir, dar dincolo de politete si zambetele de complezanta e otel armat. Nazismul nu a fost un accident si nu putea porni in Romania de exemplu.

[faraimaginatie]

Mie Amour mi se pare unul dintre cele mai reusite filme ale lui Haneke. Si ma bucur enorm ca nu place. Pentru ca mi se pare atat de elegant titlul...si ales exact in scopul sa ii indeparteze pe oamenii care cauta dragalesenii si stelute intr-un film. Cand am fost sa-l vad in Londra vreo 3 perechi de indragostiti au iesit din cinema pe la mijloc. In ceea ce ma priveste filmul lui Haneke si-a indeplinit scopul exact in momentul ala.

Cand am fost sa-l vad in Londra vreo 3 perechi de indragostiti au iesit din cinema pe la mijloc. In ceea ce ma priveste filmul lui Haneke si-a indeplinit scopul exact in momentul ala.

Dap... nenorocitii aia de indragostiti intra la un film cu titlul "Amour" si CE BINE ca nu le place si CE BINE ca au luat teapa. Halal scop al filmului...

Pentru ca mi se pare atat de elegant titlul...si ales exact in scopul sa ii indeparteze pe oamenii care cauta dragalesenii si stelute intr-un film.

Evident... un titlu ca "Amour" a fost ales special ca sa indeparteze oamenii care cauta dragalasenii. Umm... wait...

[faraimaginatie]

Tie iti place sa fii foarte nesuferit de obicei? Sau pur si simplu acumulezi frustrari in timpul zilei si-ti place sa te descarci pe un forum?
Pick up on people your own size!
Ah...si daca chiar nu ai inteles ce am vrut sa spun, e grav.

Nu am inteles ce vrei sa zici, rogu-te lamureste-ma. Pentru ca mie imi pareai foarte satisfacuta ca indragostitii au iesit din sala, mai mult spuneai ca filmul si-a atins scopul in momentul acela.

Iar apoi ai spus ca titlul filmului e "ales exact in scopul sa ii indeparteze pe oamenii care cauta dragalesenii". Poate sunt eu greu de cap si nesuferit, dar chiar nu am inteles deloc cum un titlu ca Amour ar fi ales in scopul asta.

[Mercutio]

Poate te lamureste chiar Haneke despre viziunea lui cinematografica, printr-un pasaj despre Funny Games:

<<<Filmul a functionat asa cum mi-am dorit in provocarea lui, infuriind de-a binelea un anume numar de spectatori. Dar de fapt acesti spectatori ar fi trebuit sa fie furiosi pe ei insisi. Mereu am crezut ca cei care au urmarit acest film in intregime au meritat-o, pentru ca nu-i obliga nimeni sa ramana in sala. Scopul meu era acela de a arata spectatorilor ce este cu adevarat violenta si cum pot deveni complicii tortioinarilor, amintind in mai multe randuri ca e ceea ce urmaresc nu e decat un film. Cei care au facut scandal dupa ce au vazut filmul ma fac sa rad. Dupa prima palma au asistat la acte din ce in ce mai violente fara sa se poticneasca, desi in orice moment ar fi putut sa se ridice si sa plece. Dar au ramas lipiti de scaunul lor pentru ca cinemaul are o asemenea putere de manipulare ca, in ciuda tuturor acelor lucruri dezagreabile pe care i-am facut sa le indure, au vrut totusi sa cunoasca sfarsitul. ... Publicul pe care voiam sa=l ating nu prea a venit. Pentru acesta motiv am facut un remake american la Hollywood, cu vedete, dar acelasi fenomen s-a reprodus. Aceasta m-a frustrat putin, deoarece cred ca cel mai putin evoluat dintre consumatorii de film ar fi inteles demersul meu. Dar, evident, atata timp cat nu exista incercare de intelegere, acesta nu potea functiona. >>>


Cum ziceam, tipul face experimente psihologice, ar trebui ca spectatorul sa fie platit la intrare.

Amour nu e Funny Games. Si categoric nu are ca scop, real sau declarat, sa scoata oamenii din sala.

[varu]

Guy Lodge's top 10: http://www.hitfix.com/in-contention/...-films-of-2012

Amour: din categoria "viata bate filmul", eu mai vazusem crampeie din filmul asta cu alta ocazie. Doar ca filmul pe care-l vazusem eu n-a durat o ora jumatate, ci vreo 3 ani & n-a fost cu un sot si o sotie, ci cu doua surori & nu era cu doi intelectuali francezi, ci cu doua proletare romance & nu era intr-un apartament mic-burghez cu pian, ci intr-o garsoniera confort x dintr-un bloc cu zece etaje & la sfarsit nu pune nimeni perna pe fata & aia ramasa in viata e bunica-mea.
Asa ca vazand filmul in ambele variante, eu n-am putut sa extrag prea multa semiotica dintr-un astfel de film, nu stiu ce e "arta" in el in afara ca te zguduie. Si chiar daca nu e "arta", tot e bine sa te zguduie asa, preventiv.

[razvan-gabriel]

Amour: din categoria "viata bate filmul", eu mai vazusem crampeie din filmul asta...cu doua surori...doua proletare romance...aia ramasa in viata e bunica-mea.

Si eu am vazut filmul asta, exact la fel...ce chestie!
In plus am mai avut neplacuta ocazie sa-l revad acum fix 3 ani, in rolul principal fiind bunicul meu, situatie medical-evolutiva aproape identica cu cea din filmul lui Haneke. Iar, studiat sau nu, experiment sau nu, pot confirma ca starile alternante ale pacientului sunt absolut reale.

Acum, la a treia vizionare, si fiind de fel un pic obsedat de sfarsit si de cum/ cand se va petrece el, am fost putin miscat, insa exista multa substanta peste care s-a trecut.
Singurul moment cu adevarat impresionant este acela in care ea il priveste si spune "a fost frumos". Este mare lucru ca, inantea sfarsitului, sa ai prilejul sa-i poti multumi celui de langa tine pentru tot...sau macar sa ai ragazul unui gand retrospectiv.

Revenind la film, care nu este totusi unul de Oscar (nu ca m-ar fi impresionat vreunul dintre ceilalti nominalizati), ar fi fost un final perfect daca ar fi pastrat camerele goale in secventa de final. Cam asa se termina realitatile.

[sigalia]

Mie "Amour" mi-a placut teribil.O capodopera.
Nimic despre "partea urata,intunecata" a vietii.Nimic deprimant si nimic dureros.
Au contraire ! Un film despre felul in care,da,putem ramanem oameni pana la sfarsit,un film despre faptul ca viata merita( si poate!) fi traita pana la capat ( cu tot pretul pe care acest capat il cere).
Am iesit din poveste cu sentimentul ca- daca fie macar intr-un film - dragostea este inteleasa astfel,nu suntem chiar cu totul pierduti.