"Unstoppable"

[Pitbull]

"Unstoppable" - Un film catastrofă ca pe vremuri
...adică: bine făcut, dar fără nimic nou

Cei pe care anii '70-80 i-au prins deja născuţi îşi mai amintesc de voga filmelor catastrofă din acele timpuri - începând cu celebrul "Airport" (1970), de George Seaton (după cartea lui Arthur Hailey - un adevărat maestru al romanelor de gen), care de altfel a şi dat semnalul unei adevărate serii de pseudo-sequels aviatice. Erau filme cu mijloace de transport, cu calamităţi naturale, cu zgârienori cuprinşi de flăcări, cu te miri ce... Unele erau admirabil realizate (mai ales când pe generic figurau Irwin Allen, Lewis Teague, John Frankenheimer, John Guillermin), altele coborau lent dar sigur spre abisurile penibilului... Personal, mi-a rămas lipit de suflet "Silver Streak" (1976), de Arthur Hiller, cu irezistibilul Gene Wilder şi fermecătoarea Jill Clayburgh (Dumnezeu s-o ierte, că tocmai a trecut în eternitate) - un film compozit, cu elemente de thriller, romance, road-movie şi comedie, finalizat printr-un eşantion de film-catastrofă construit ca la carte: expresul, cu eroii la bord, gonind scăpat de sub control drept spre gara terminus din Chicago.
Asemănările cu "Runaway Train" (1985), al lui Andrei Koncealovski, sunt limitate (deşi aveam de-a face şi acolo cu un tren scăpat de sub control, povestea se înscria pe cu totul alte coordonate) - în schimb, actualul "Unstoppable" se revendică direct din curentul faimoaselor disaster-movies de acum treizeci de ani. Un factor interesant este cel al subiectului real - genericul de pornire şi epilogul informându-ne că evenimentul şi personajele au existat cu adevărat. Despre subiect, nici nu prea avem ce să spunem: un tren doldora de cisterne toxice şi explozive o ia razna şi se repede drept spre un şir de localităţi dens populate; cum îl oprim? Şi gata. Restul e... profesionalism onest.
Se remarcă faptul că scenariul lui Mark Bomback (acelaşi care a scris şi "Live Free and Die Hard" (2007), chiar şi încorsetat fiind de constrângerile docudramei (deşi se vede clar că adaptarea e foarte liberă, cel puţin la nivel de detalii spectaculare), e coerent şi dens, compensând neajunsurile structurale inerente (şi mai ales deznodământul - enorm de liniar, simplist şi previzibil) prin dinamism şi tensiune. Nu lipsesc, ce-i drept, nici soluţiile exagerat de ostentative şi didactice, ca trenul care vine din sens invers, plin cu copiii aduşi cu şcoala ca să înveţe... ce să vezi... tocmai despre siguranţa căilor ferate! Hai să fim serioşi...! În plus, se bate mult şaua pe echipele de ştiri şi transmisiunile în direct - dar fără să determine sau să semnifice nimic, prilejuind doar o diversificare a modalităţilor de filmare, la nivel de decupaj şi montaj, şi o supralicitare cam factice a tensiunilor.
Producătorul Tony Scott şi-a adjudecat şi regia (mai ales că experienţa sa de douăzeci de ani pe acest tărâm include şi îndoielnicul remake "The Taking of Pelham 1 2 3", 2009), vădindu-se un adevărat meşteşugar al povestirilor cinematografice de acţiune. Acceptând simplificările şi schematismele genului, putem spune că de data asta ecuaţia i-a ieşit - omul conduce cu mână sigură povestea, reuşind să creeze un suspense de-a dreptul palpabil. Deloc inventiv şi fără nimic original, Scott nu face decât să aplice eficient lecţiile înaintaşilor, beneficiind şi de aportul spectaculoasei fotografii a lui Ben Seresin - şi, mai ales, de montajul nervos, aproape acrobatic, al lui Robert Duffy şi Chris Lebenzon. Totuşi, lipsa lui de creativitate se simte mai cu seamă în soluţionarea regisorală a deznodământului - cum spuneam, preluat din realitate în forma cea mai prozaică. Dacă Mark Bomback a preferat să scrie lucrurile aşa cum s-au întâmplat, treaba lui, dar Tony Scott putea şi trebuia să fileze cartea mult mai abil, cel puţin la nivel narativ, dacă nu şi epic.
Aceaşi lipsă de imaginaţie se regăseşte în stereotipia celor doi eroi care rezolvă situaţia - Frank şi Will: primul certat cu fiica, al doilea în prag de divorţ, şi amândoi reîntregindu-şi familiile la final. La fel de schematică şi telefonată e şi evoluţia relaţiei lor: încep cu scepticism, ostilitate şi sâcâieli dure, pentru a evolua treptat spre solidaritate, prietenie şi respect reciproc. Noroc că acest arc dramaturgic e salvat de prestaţiile actorilor: Denzel Washington e acelaşi dintotdeauna, iar Chris Pine, deţinător până acum al unor roluri nesemnificative (inclusiv Kirk din "Star Trek", 2009), măcar e în stare să-i dea onorabil replica.
Îi completează Rosario Dawson, în rolul dispecerei Connie (pe departe cel mai convingător personaj) şi Kevin Dunn, în Galvin, tipul birocratului periculos de obtuz (clişeatic, dar credibil - cine n-a întâlnit o droaie ca el?). Restul actorilor îşi fac treaba în genere corect.
Şi totuşi, în ultimă instanţă, utilitatea filmului rămâne destul de discutabilă - chiar şi ca produs de divertisment şi atât. Acum trei-patru decenii, genul catastrofic ne uimea în primul rând prin efectele speciale nemaivăzute în vremea aceea. Deşi în zilele noastre totul e posibil şi nimic n-ar trebui să ne mai surprindă, încă mai avem capacitatea de a ne minuna în faţa incredibilului adus pe ecran - chiar şi în contextul unor producţii mizerabile, dar care-ţi iau ochii, ca super-catastroficul (şi la propriu, şi la figurat) "2012", de pildă. Iar dacă până la urmă dezastrul preconizat nu se produce, autorii sunt datori să ne epateze cu altceva - cu niscaiva lovituri de teatru, rezolvări surprinzător de ingenioase, şi momente de suspense nu doar bine construite, ci chiar novatoare. Pentru că o regulă de bază a cinematografului, şi mai ales a celui de consum, spune: "Dă-i spectatorului ce aşteaptă, dar într-un mod la care nu se aşteaptă!" Şi, cu o asemenea poveste la dispoziţie (fie şi inspirată din realitate), n-ar fi trebuit să le fie greu deloc!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
10 noiembrie, 2010, 00:30-02:33
Bucureşti, România

[StefanDo]

ce m-a dezamagit este ca Unstoppable are EXACT aceeasi structura ca si Armageddon, din 1998, doar ca e facut la o scara mai mica (tren versus meteorit, hm), mai putin emotionant si muuuuuuuuult mai zgomotos. Cineva ar trebui sa-i sparga timpanele lui Scott si sa-i dea cu o nuia peste mana cand se apuca sa zoomeze din trei in trei secunde.

[andreiu7z]

S-a abordat o tema mult prea plicticoasa, banala, forjata.

[eps]

Conteaza atat de mult tema? Este un tren scapat de sub control, care se indreapta amentitor catre un oras populat. I mean.. nu poti scoate filozofie de aici
Tema a fost clara de la inceput, insa realizarea a fost cea care a contat. Am mai auzit pareri legate de sunet.. poate cand am fost eu la Cinema Pro era sunetul mai incet, ca serios ca n-am observat vreo diferenta notabila fata de alte filme (si chiar am fost atent, ca citisem review-ul inainte sa-l vad).
Per total mie mi-a placut. Din nou, nu ca subiect, pt ca asta era stiut de la inceput, ci ca realizare. In comparatie de ex cu 1,2,3 S-a furat un tren (cat ma amuza traducerea asta ), care a fost cu mult mai slab construit.
Ce nu mi-a placut deloc a fost acel happy-end tipic american, in care toata lumea este fericita, toate personajele pozitive au o viata frumoasa in continuare, iar cele negative sunt pedepsite pt greselile facute. De asta chiar se puteau lipsi.

[PoliFanAthic]

Era mult mai misto daca sarea totu-n aer si filmul se termina cu un cadru al cerului albastru, din care incepe ploaia de carne tocata/fripta. Ca la cum stateau toti spectatorii acolo numai asta s-ar fi putut intampla.

Destul de antrenant filmulet, altfel.

[eps]

Era mult mai misto daca sarea totu-n aer si filmul se termina cu un cadru al cerului albastru, din care incepe ploaia de carne tocata/fripta. Ca la cum stateau toti spectatorii acolo numai asta s-ar fi putut intampla.

N-ai inteles. M-am referit la acele precizari de la final ca ala s-a impacat cu aia, toti au o familie fericita, aia a fost promovata de la sefutz la sef de CFR, lu' ala rau i s-a taiat 10% din salariu.. Chestii d-astea, care puteau foarte bine sa fie omise.

[rifa]

N-ai inteles. M-am referit la acele precizari de la final ca ala s-a impacat cu aia, toti au o familie fericita, aia a fost promovata de la sefutz la sef de CFR, lu' ala rau i s-a taiat 10% din salariu.. Chestii d-astea, care puteau foarte bine sa fie omise.

De ce sa le omita cand chipurile fac parte dintr-o intamplare cat se poate de reala...

[Cinemania]

[b]
Şi totuşi, în ultimă instanţă, utilitatea filmului rămâne destul de discutabilă - chiar şi ca produs de divertisment şi atât.

Cu alte cuvinte un film bun, dar forgettable.