"Ratatouille"

[Pitbull]

"Ratatouille" - Quo vadis, Walt Méliès?
This is the question!

Norman MacLaren desena cu penelul gãini pe fotogramele de peliculã.
Walt Disney avea o echipã întreagã care picta pe folii de acetofan.
Supervizoarea procesului de simulare pentru "Ratatouille", Christine Wagoner, ne informeazã: "Am avut fiºiere uriaºe doar pentru blanã!"
Mi s-a pãrut cel mai semnificativ detaliu privind cotitura pe care o marcheazã "Ratatouille" în filmul de animaþie - ºi, îndrãznesc sã presupun, în imageria cinematograficã în general.
Dar, sã nu ne pripim. Sã începem cu începutul.
Ar fi absurd sã povestim, fie ºi doar parþial, scenariul. Articulaþiile precise între reperele epice, relaþionarea dinamicã ºi inventivã a personajelor, construcþia atent elaboratã a povestirii ºi a tensiunii, treptele dramaturgice, surprizele, loviturile de teatru (unele de o înduioºãtoare previzibilitate melodramaticã - voitã, cred, ca în cazul dezvãluirii despre Linguini) - toate fac din story-ul ratatouillian un deliciu care meritã sã fie savurat proaspãt. Chiar dacã deja cunoaºteþi unele date de bazã ale povestirii, staþi liniºtiþi: vã va cuceri totuºi, prin bogãþia ei, prin rafinamentul intelectual, prin ingeniozitatea zglobie a detaliilor, prin vioiciunea sprinþarã a naraþiunii.
Pe scurt: un scenariu beton-(articulat)-armat, comis de acelaºi Brad Bird care se avântã ºi la regie, cu concursul lui Jan Pinkava.
La regie, care va sã zicã...
Cea atât de specialã ºi specificã în cazul filmului de animaþie - acea regie care trebuie sã preia toatã încãrcãtura esteticã moºtenitã de la Cehov ºi Griffith, de la Gordon Craig ºi Eisenstein, de la Vachtangov ºi René Clair, de la Peter Brook ºi Fritz Lang... pentru a o reºapa, remodela ºi reitera cu mijloace eminamente grafice. Noroc cã, la început de tot, a existat un Georges Méliès, cam scamator de la mama lui, pentru care filmul însemna în primul rând magie - adicã, Lumière plus Robert Houdin, fotografie plus picturã, sinceritate plus ºmecherie. Lansatã sub semnul lui, arta cinematograficã ºi-a bazat mereu sustentaþia pe aripa realitãþii ºi cea a iluziei - sub aceasta din urmã gestând, de la deceniu la deceniu ºi de la cloºti la extratereºti, cea care a ajuns sã fie numitã, pe bunã dreptate, "a opta artã": animaþia.
Zeci de ani de-a rândul, posibilitãþile fizice ºi tehnice au integrat filmul de animaþie într-un context cât se poate de precis - bidimensional ºi foarte "plastic" (în genere, polarizat între caricatural ºi pictural). Numai cã, în timp, inevitabilul s-a produs, iar tehnica animaþiei a dobândit treptat capacitatea de a imita realitatea materialã la un nivel tot mai apropiat de perfecþiune. Recunosc cã am fost ºocat, în 1996, sã constat cã oraºul însorit, cu clãdiri, copaci, strãzi ºi maºini, din "Toy Story", pe care vãzând în fugã trailerul îl crezusem un decor real pentru personajele animate, era de fapt desenat la rândul lui. Personal, pentru mine acela a fost primul caz de simulare cvasi-perfectã a realitãþii cu mijloacele animaþiei - implicând nu numai tridimensionalitate, volum ºi valoraþie, ci ºi iluminare, profunzime, personalitate completã a respectivului univers. Din acel moment, toate animaþiile asistate de computer s-au înscris într-o altã paradigmã - ºi am senzaþia cã "Ratatouille" jaloneazã un nou punct de rãscruce (nu atât la nivelul tehnicii, cât al esteticii).
Începusem sã vorbim despre regie - cum, va sã zicã, aduci pe ecran, cu mijloace grafice, ºobolani, oameni, mâncãruri gourmet, bucãtãrie industrialã, salon de restaurant select ºi-n jur ditamai Parisul? Deja nu ne mai intereseazã cã personajele se miºcã firesc, cã apa are reflexe realiste, cã lumina cade logic ºi se reflectã ca-n viaþã. Toate astea au devenit rutinã. Iar Brad Bird nu-ºi mai pierde vremea cu detaliile de rutinã (care cad în sarcina acelor oameni minunaþi cu computerele lor zburãtoare), ci face, pur ºi simplu, artã.
Ca sã nu copiez aici paginile întregi din caietul de presã în care sunt descrise studiile, experimentele, documentarea, tatonãrile, explorãrile ºi descoperirile echipei de creaþie, în raport cu ceea ce înseamnã artã culinarã, ambianþã conservator-tradiþionalã, atmosferã, arome, miresme, inefabil, voi spune numai cã universul construit aici de maeºtrii de la Pixar e inepuizabil. Nu conteneºti niciodatã sã-i descoperi valenþele ºi fineþurile. Ca sã ne rezumãm numai la decorul principal al povestirii, bucãtãria (eludând casa de la þarã, canalizarea, strãzile Parisului, etc., etc.), ajunge sã spunem cã autorii au creat un spaþiu complex ºi viu, pe cât de palpabil pe atât de angajant: o bucãtãrie de restaurant, cu toate complicaþiile sale, care din perspectiva unui ºobolan devine o adevãratã lume - ispititoare ºi terifiantã, incitantã ºi înspãimântãtoare, presãratã la tot pasul cu cele mai fascinante atracþii ºi cele mai letale primejdii. Arta regisorului de a depãna povestea în acest decor este atât de substanþialã, încât momentele de maxim suspense (închiderea lui Rémi în cuptor, numeroasele slalomuri printre cuþite ºi alte ustensile, etc.) devin la fel de convingãtoare ca sub bagheta unui Hitchcock sau Spielberg. Umorul inteligent ºi ingenios, cursiv-frenetic în dinamicele slalomuri ale eroului, sau împiedicat-abracadabrant în momentele de manipulare a lui Linguini, se situeazã mereu în contrapunct cu paternalismul duios al lui Gusteau, frãmântãrile sentimentale ale Collettei sau posomorala morbidã a lui Ego. La drept vorbind, se impune sã remarcãm cã trucul central al poveºtii face toþi banii: ºobolanul maestru culinar care acþioneazã manipulându-l pe ucenicul gunoier prin tragere de pãr e pe cât de originalã, pe atât de aiuritã - în sensul cel mai bun al cuvântului. Nu întâmplãtor, singurele specimene spectatoriceºti care au strâmbat din nas la adresa ei fãceau parte din categoria pentru care umorul e o abstracþie pe veci inaccesibilã.
Prin aceeaºi zonã a comparaþiilor de-amorul artei, bazate pe doze nesãnãtoase de snobism cadaveric, au palpitat ºi unele paralelificãri neghioabe cu recentul "The Simpsons Movie". Orice apropiere e nu numai de prisos, ci totalmente neavenitã. Ca sã rãmânem în ton cu contextul, sunt cu totul alte mâncãruri de peºte. "Simpsons" este o francizã, un brand, o marcã uriaºã, consacratã, consistentã, unicã ºi inimitabilã, pe când "Ratatouille" nu e decât o excelentã poveste de sine stãtãtoare. La "Simpsons", cum am spus ºi în deschiderea analizei, râzi de te prãpãdeºti - râzi ca un nebun, râzi de ei, de tine ºi de lume în general. La "Ratatouille" zâmbeºti - calm, fericit, cu deliciu ºi savoare. Pânã ºi punctul culminant al filmului, ºi cea mai inspiratã poantã - evidenta trimitere la madlena proustianã ataºatã specialitãþii culinare ratatouille - te face sã râzi cu poftã, da, dar nu tãvãlindu-te pe jos, ci mai degrabã cu un ºugubãþ aer de connaisseur. Nu întâmplãtor, secvenþa respectivã evolueazã în jurul unui personaj însufleþit de vocea lui Peter O'Toole!
Cum însã nimeni ºi nimic nu e perfect, mã vãd nevoit sã remarc cã cel mai puþin convingãtoare din tot filmul rãmân, din pãcate, mãºtile personajelor ºobolãneºti - o combinaþie neinspiratã, aº zice, între realism ºi caricaturã, care nu convinge. Pãcat - ar fi fost cu adevãrat un tur de forþã, dacã Rémi, Émile ºi ceilalþi erau la fel de expresivi ºi fermecãtori ca tagma bucãtarilor umani.
De asemenea, am început prin a ridica în slãvi scenariul, dar obiectivitatea mã obligã sã taxez stângãcia din final, când douã sub-ploturi cu pondere majorã (deznodãmântul poveºtii cu inspectorul sanitar, ºi recrutarea lui Ego în gaºca "celor buni") se rezolvã expediat ºi rezumativ, în contradicþie cu dezvoltarea dramaturgicã meticuloasã de pânã atunci.
Însã aspectul cel mai semnificativ, aº zice, rãmâne cel pe care l-am abordat în prima parte a acestei analize. Nu încape nici o îndoialã cã "Ratatouille" face parte din acele filme care tatoneazã, incipient dar nu timid, viitorul drum al esteticii cinematografice în epoca "tuturor posibilitãþilor". Deja nu ne mai intereseazã, ca spectatori, câþi giga au ocupat fiºierele de blanã ale animatorilor - vedem cã blãniþele ºobolanilor se miºcã firesc ºi le asimilãm din mers. Ceea ce ne preocupã e sã trecem dincolo de nivelul noii blazãri în raport cu efectele speciale, grafica pe computer ºi perfecþiunea credibilitãþii, ºi sã începem descifrarea unei noi estetici a imaginii de film. Iar "Ratatouille", în cheia sa glumeþ-nebunaticã, oferã mãcar schiþa unui posibil rãspuns.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
10 septembrie, 2007, h. 21:45-23:04
Bucureºti, România

[seven7seven]

[/b]

Well, din ce-ai spus tu, se pare ca e total diferit de majoritatea filmelor de animatie recente! Adica-i mai profund, are continut, are personalitate - lucru care le lipsea filmelor animate din ultimii ani.
Asa ca, e de vazut!

[Pitbull]

Ai rezumat foarte bine:

Adica-i mai profund, are continut, are personalitate

...si stil!

[razvan-gabriel]

...am mai simtit mult suflet si dragoste pusa in realizarea acestui film.

Ratatouille este o placere, iar finalul (cel cu sobolanimea gatind) este o nebunie :love:

[lady_mystyque]

...am mai simtit mult suflet si dragoste pusa in realizarea acestui film.

Ratatouille este o placere, iar finalul (cel cu sobolanimea gatind) este o nebunie :love:

da stiu cred ca scena aia face toti banii e deliciul serialului plus aia 2 bagati in frigider!

[Alex Leo Serban]

p mine, sincer, sorry to say, nu m-a dat p spate...
adik, da, tot ceea c s vd e formidabil - acea reconstituire minutioasa, maniacala kiar, a 'realitatii': vezi decorurile mai ales -, dar @ the end of the day nu poti sa nu t intrebi: si pt c??
caci povestea - desi ingenioasa - e spusa destul d batrineshte, cu momente de melo-predik-morala/whatever kre-ti km ramin intre dinti... nu vad nimic 'nou' in ac 'ratatouille', in afara performantelor tehnice; or, astea, ma induiosheaza precum 'performantele' acelor 'fotografi' kre cred k 'arta' e o kestiune d sharf... ei bine, NU E - si (k sa compar si eu cu 'simpsonii'! ) ceea c acolo era cascada nestavilita d idei geniale p minut, aici e elaborare destul d previzibila, laborioasa si - mai ales - pt spectatori kre au nevoie d mura-n gura (k sa fiu in ton cu universu culinar al povestii)... mi-au lipsit scurtatura & scurt-circuitul (narative)!

[Pitbull]

Päi, mä dragä.
N-am spus si eu asa?

Supervizoarea procesului de simulare pentru "Ratatouille", Christine Wagoner, ne informeazã: "Am avut fiºiere uriaºe doar pentru blanã!"
Mi s-a pãrut cel mai semnificativ detaliu privind cotitura pe care o marcheazã "Ratatouille" în filmul de animaþie - ºi, îndrãznesc sã presupun, în imageria cinematograficã în general.

Asa am spus!
Paragraful de mai sus, desi laudä realismul reconstituirii, aratä totusi cä unicitatea filmului i se circumscrie acestuia. Circumscrie, adicä (si) limiteazä...
Se vede de la o postä cä pe fond suntem întru totul de acord, iar pe procedurä, în bunä parte. Cred cä si la nivel de gust(ibus non...) personal am perceput filmul aidoma, iar diferenta survine strict pe palierul reactiilor finale - în sensul cä eu mä manifest mai cordial fatä de el, si tu, mai sever. Per ansamblu, am spus si eu (desi nu atât de explicit, pentru cä nu m-am referit la spotul Pixar) cä e un film gustos, savuros, delicios - dar nicidecum o capodoperä, si mi-am detaliat oarecum atitudinea în zona fatidicei comparatii simpsoniene, descriind tipurile diferite de amuzament pe care le stârnesc componentele comice ale celor douä filme.

[illotempore2002]

Uitandu-ma la Ratatouille, am simtit un conflict: pe de o parte imi placea lumea aceea atat de non-violenta (chiar si violenta si reprezentantii raului deveneau aici cumva buni, pt ca nu-ti trezeau decat o singura dorinta, aceea de a nu iesi invingatori, spre deosebire de animatiile in care "dusmanul" iti trezeste multiple stari de ura, dispret, dezgust si ai vrea sa-l vezi mort), atat de frumos colorata, ma bucuram sa recunosc vechile conflicte din povestile din copilarie, ambitiile mari ale personajelor principale etc, iar pe de alta parte ma simteam cumva plictisita: mereu si mereu aceleasi clisee! Saraca lume a basmelor si povestilor a ramas incremenita in cateva tipuri de intamplari care se tot reediteaza la nesfarsit in diverse cadre....

Poate asteptarile mele sunt setate gresit fatza de povesti/filme de animatii, poate pentru copii asta este suficient, dar daca filmul este adresat si oamenilor mari, devine cam...nestimulant...

Ca sa nu mai zic de gradul imens de predictibilitate...stiam exact ce o sa se intample in film cu mult inainte, fara sa fi citit macar o cronica despre film....asta mi se pare cel mai deranjant la un film, sa prevezi ce are sa se intample!

[Alex Leo Serban]

subscriu

[gionloc]

ratatouille e un fel de pursuit of happyness in versiune animata. oricine poate gati = nimic nu e imposibil. american dream bine copt, intr-o forma foarte seducatoare: glume inteligente, referinte pe masura... si niciun colflict real. nu tu bine si rau.. nu tu cautari dupa tot felul de motive mitice... nimic.

revolutionar... mda.. in sensu' ca s-a intimplat ca si in cazu animatiilor categoriile basmului sa fie arestate si folosite in forma 'mitologiilor' sociale de tip hollywoooooodian... nu ca ar fi rau... dar, no, ca in filmu lu' Greenaway - Drowning by numbers - e o fata acolo care sare coarda numarind stele... si zice ca daca a numarat o suta de stele e ca si cum le-a numarat pe toate. ca restu' is la fel.
cam asa si aci.. odata utilizata astfel si animatia... mda... s-a cam dus si treaba asta.

[ulrich]

mah,da' numai despre filmu' cu sobolani v-ati gasit toti sa scrieti?
sunteti psihanalizabili,sa-mi bag...mana-n buzunar.

[lady_mystyque]

mah,da' numai despre filmu' cu sobolani v-ati gasit toti sa scrieti?
sunteti psihanalizabili,sa-mi bag...mana-n buzunar.

pai dak e subiectul filmului cu sobolani (nr.- Ratatouille) despre ce ai vrea sa vb? :?
suntem nu?n pai si ce asta ii rau? :lol: don't mind us we're just crazy! :lol:

[Pitbull]

Uite si-aici o cronicä pä felie:
http://agenda.liternet.ro/articol/55...tatouille.html

[lady_mystyque]

o stiam deja! eu cel putin ... restul infruptati-va cu placere! :lol:

[Chantal]

Mi-a placut foarte-foarte mult.
Nu stiu de ce, dar in ultima vreme sunt mult mai captivata de animatii decat de filme normale. Cred ca oricum n-am sa depasesc vreodata varsta la care te mai emotioneaza filmuletzele de animatie, le traiesc intens si rad cu pofta.
Subscriu la ce a spus Pitbull, si la ceea ce intra-adevar am remrcat si eu cu multa placere: si anume ca personajele negative aici nu iti trezesc sentimente negative puternice, nu vrei sa ii vezi zvarcolindu-se in agonie, platind pentru relele lor, ci iti trezesc dorinta de a le convinge, de a le aduce de partea "binelui". Si de aceea, persuadarea de la final a lui Ego este mult mai potrivita decat a i se da peste nas, sa zicem, ia te uita ce bine a iesit totul si el sa plece cu coada intre picioare. Si asta se intampla foarte rar intr-un film, si inca intr-unul bazat pe o schema de basm unde diferentiarea rau/bun este foarte chirurgicala, ca sa zic asa.
In fine, este un film excelent (a se citi cat mai temporizat, pentru ca "excelent" sa unga papilele gustative imaginare), de savurat.

[M0n0]

9.5/10. Atat de frumos incat am stat si am vizionat si genericul de final. Mi-a placut o comparatie pe care am citit-o in trecut. Brad Bird este un Stanley Kubrick al animatiei. La fel ca S. Kubrick, face filmele un interval de timp mai mare de timp, nu in fiecare an alt film...la fel ca S. Kubrick, filmele sale sunt nemuritoare, nu se demodeaza o data cu timpul...iar la fel ca S. Kubrick, filmele lui Bird au semnificatie. Ratatouille este un film simplu, cu o poveste simpla, dar excela prin detaliile incredibile si frumusetea sa in fiecare cadru al filmului. De acum stim ca proiectele lui Brad Bird vor fi ingrijite cu o atentie iesita din comun, iar daca continua in acest fel stim ca nu va dezamagi fanii sau viitorii fani ai sai. Pentru mine, Incredibilii ramane inca in top dar Ratatouille este zecimal de aproape pe locul 2. Si apropo filmul asta va castiga Oscarul pt cea mai buna animatie in 2008.

[Pitbull]

Bine zis. Interesante observatii, si foarte adevärate

[gionloc]

Brad Bird este un Stanley Kubrick al animatiei.
la fel ca S. Kubrick, filmele lui Bird au semnificatie.

cu marea diferenta ca domnu' Kubrick nu a fost (hollywoodiano) canonic in proiectele sale (mai putin Spartacus, insa acela a fost un episod special, un film preluat din mers, etc.).

asta insusire a lu' Kubrick (no american dream polity in his work), spre deosebire de Bird, care in Ratatouille toarna ideologie cu galeata (taind atent din poveste orice dezvoltare pe structurie clasice ale basmului - pentru a face loc secularizarii hollywoodiene), dezechilbreaza (ca sa nu spun anuleaza) orice apropiere intre cei doi.

[M0n0]

N-am zis neaparat ca genul proiectelor se aseamana in vreun fel de la un maestru la un posibil maestru. Ci doar atentia si meticulozitatea in fiecare cadru, povestea (din Ratatouille) intr-adevar este mai hollywoodiana decat majoritatea filmelor semnate de S.K., dar na...ce vreau sa zic e asta...daca Kubrick ar fi facut vreodata o animatie ar semana mult cu acestea ale lui Bird (poate chiar cu aceasta despre care vorbim). Atentia la dialog in Ratatouille a fost mult mai mare decat in orice alt film de animatie pe care l-am vazut in trecut...doar Kubrick daca ar fi scris un scenariu pentru animatie nu l-ar fi facut dificil, ci l-ar fi facut pe intelesul publicului tinta, nu?

[Cazeemeer]

doar Kubrick daca ar fi scris un scenariu pentru animatie nu l-ar fi facut dificil, ci l-ar fi facut pe intelesul publicului tinta, nu?

Kubrick nu era chiar genul care sa se raporteze la publicuri-tinta. Cercetarile de piata sunt chestiile care fac ca multe din filmele hollywoodiene recente sa fie extrem de proaste, iar evitarea de a te subjuga lor e o chestie minima de integritate artistica.
Plus ca insasi presupunerea ca exista un public-tinta specific animatiei, total diferit de al altor filme, mi se pare gresita.
Pentru fiecare Toy Story inteles de toata lumea exista si cate un Waking Life, chiar daca impactul ii e mai redus.