Turneu Iconoclast IV - La chamade (1968) Alain Cavalier

[Mercutio]

Al doilea film din turneul nostru este La chamade (1968) de Alain Cavalier,
un film propus de sigalia.




Saptamanal se va trage la sorti un film ce va fi afisat intr-un thread propriu. Thread-ul ramane deschis pentru votare doua saptamani. Oricine poate participa la discutii si poate vota, cu conditia de a-si justifica votul printr-un comentariu. La sfarsitul turneului va fi ales prin vot si premiat cel mai bun comentator.

Sistemul de votare:
4 stele = 4 puncte - excelent, 3 stele = 3 puncte - bun, 2 stele = 2 puncte - merita incercat, 1 stea = 1 punct - slab, 1 bila neagra = 0 puncte - foarte slab
Se pot da si note intermediare, de exemplu 2.5 stele.

Prima mea impresie a fost ca "La chamade" e un vehicul pentru Catherine Deneuve. Dupa ce l-am vazut, am remarcat insa ca e adaptarea unui roman de Francoise Sagan, cu scenariul scris chiar de autoare impreuna cu regizorul Alain Cavalier. De fapt cred ca a fost prima adaptare pentru film facuta de Sagan a unei carti proprii, ceea ce ar putea explica partial senzatia ca ceva nu se leaga. Din pacate nu am citit cartea, asa ca nu pot sa-mi dau seama daca problema vine din materialul sursa, sau din presiunea de a-l transforma intr-un film comercial si inca unul cu un star precum Deneuve.

Lucille, personajul intrerpretat de Deneuve, e o femeie eleganta si frumoasa, care are o relatie cu Charles, un barbat bogat si mult mai in varsta ca ea. Inainte de a apuca sa cunoastem personajele, Lucille sare in patul lui Antoine, un barbat mai tanar, care o cucereste aparent doar cu o privire si o plimbare cu masina. E un inceput slab pentru un film care vorbeste despre relatii intre oameni: ca sa ai asa ceva trebuie intai sa existe oamenii. E greu sa fii emotionat de o despartire dintre doi necunoscuti. E de asemenea dificil sa simti empatie cand doi necunoscuti se indragostesc, cu atat mai mult cu cat aceasta dragoste nu e prea veridica. Vedem intr-adevar ca Antoine e tanar si frumos si asta ar putea explica atractia sexuala, dar Lucille e indragostita lulea din primele clipe de personalitatea lui, care e mai degraba inexistenta.

Antoine locuieste intr-o camera cu o biblioteca mare, iar filmul sugereaza ca a si citit cartile, dar asta e practic imposibil de detectat in personaj in sine, care e mai vulgar si mai lipsit de rafinament decat rivalul lui bogat. Dorintele sale sunt simpliste: o familie banala, un copil, o sotie care sa munceasca ca sa aduca bani in casa. Neindemanatic in alegerea hainelor, lipsit de interes pentru muzica clasica, singurul foarte scurt moment care il face sa para vag viu intelectual e interesul pentru un film de Bergman, despre care insa evident nu zice nimic. Charles face o observatie destul de corecta: Antoine o iubeste pe Lucille cu egoism, in timp ce el o iubeste pentru ea insasi.

Lucille il paraseste pe Charles si se muta in casa proletarului Antoine, ocazie sa dea piept cu greutatile vietii obisnuite: isi ia un servici, merge cu autobuzul. Cam aici, pe la jumatate, incepe sa se inchege filmul, pentru ca in sfarsit face un efort sa contureze personajele, in special pe cel principal. Pentru prima data o vedem pe Lucille nu ca parte a unei relatii amoroase, ci ca om, discutand cu alte persoane, confruntandu-se cu adaptarea la un alt stil de viata. Deneuve e foarte frumoasa, dar are un aer usor vacant: asta o face potrivita in rolul de femeie trofeu, stralucitoare, insa e mai putin credibila ca fiind intens indragostita. Partea asta a filmului, in care nu trebuie sa para topita dupa Antoine, ci sa se confrunte cu un serviciu care o agaseaza si nu i se potriveste, sau cu un mediu mult sub stralucirea ei, e mult mai credibila si mai naturala. In sfarsit am inceput sa simt ceva pentru ea, un fel de simpatie pentru greutatile prin care trece, pentru ca altfel genul asta de personaj-diva nu e pe gustul meu - your mileage may vary.

Finalul este destul de natural, Lucille intelege ca locul ei e alaturi e Charles cel rafinat si bogat, chiar daca mai putin sexy. Nu pot deloc sa o contrazic. Daca ar fi existat o flacara palpabila intre Lucille si Antoine, daca scenariul si actorii m-ar fi facut sa cred cu adevarat ca sunt indragostiti nebuneste unul de celalalt atunci am fi avut o drama emotionanta. Asa insa avem un film care merita vizionat mai mult pentru patina epocii si pentru frumusetea protagonistilor.

2 stele

[robertsandu]

Ohooo, Twinsen, n-ai facut economie de cuvinte. Mai pastreaza si pentru celelalte filme.

[rvn]

2 stele

oh, ce drastic esti cu notele!

[robertsandu]

E greu sa fii emotionat de o despartire dintre doi necunoscuti. E de asemenea dificil sa simti empatie cand doi necunoscuti se indragostesc, cu atat mai mult cu cat aceasta dragoste nu e prea veridica. Vedem intr-adevar ca Antoine e tanar si frumos si asta ar putea explica atractia sexuala, dar Lucille e indragostita lulea din primele clipe de personalitatea lui, care e mai degraba inexistenta.

Problema asta mi-a sarit si mie in ochi. Probabil s-a vrut a fi o dragoste la prima vedere, dar, chiar si asa, trebuia mai mult preludiu ca sa para o dragoste realistica. Inceputul e fortat, intr-adevar.

oh, ce drastic esti cu notele!

Zici ca se scad de la el, asa de zgarcit e cu notele...

[rvn]

ei,baieti, francezii sunt mai putin pasionali, mai retinuti...

[rvn]

Zici ca se scad de la el, asa de zgarcit e cu notele...

ha!ha!
este destul de darnic cu comentariile ulterioare. compenseaza tot.

[robertsandu]

ha!ha!
este destul de darnic cu comentariile ulterioare. compenseaza tot.

N-are nimic daca da note mici. Pui tu 0.5 in plus si eu 0.5 in plus si e ca si cum votul lui Twinsen n-ar conta la medie.

[sigalia]

Charles face o observatie destul de corecta: Antoine o iubeste pe Lucille cu egoism, in timp ce el o iubeste pentru ea insasi.

Da,Twinsen,ai sesizat esenta !

Cu restul observatiilor mi-ai ridicat perfect mingea la fileu,dar prefer sa aman putin comentariile.

oh, ce drastic esti cu notele!

Nu inteleg, 2 stele e o nota medie, exact la mijloc intre 0 si 4. Dupa criteriile sistemului de vot 2 stele e definit ca "merita incercat". Asta nu mi se pare ceva rau. De altfel nici unul din cele doua filme de pana acum nu m-a deranjat, ceea ca nu se poate spune despre multe alte filme. Sunt convins ca am sa dau note sub 2 stele, desi nu am vazut inca alt film de turneu in intregime.

[rvn]

Da,Twinsen,ai sesizat esenta !

Cu restul observatiilor mi-ai ridicat perfect mingea la fileu,dar prefer sa aman putin comentariile.

amana-le pana vad si eu filmul. amorurile mic burgheze frantuzesti sunt delicatese rare.
ahh,T., nu am incercat sa-ti reprosez ca ai fost prea exigent. era doar o simpla observatie.

[sigalia]

amana-le pana vad si eu filmul. amorurile mic burgheze frantuzesti sunt delicatese rare.

Desigur,rvn.
Inclin sa cred ca perpectivele noastre,cele feminine, vor fi mai subiective

Eu zic sa si inchidem threadul pana vede rvn filmul.

[rvn]

Eu zic sa si inchidem threadul pana vede rvn filmul.

nu-i nevoie de o masura atat de extrema. vizionara placuta tuturor din partea mea, oricand aveti timp si chef pentru asta.

[alali]

are cineva o varianta engleza, romana, spanioa? Eu am gasit doar varianta franceza si asta nu ma ajuta deloc...S-ar parea ca voi sari acest film din lipsa posibilitatilor tehnice ;(

[robertsandu]

are cineva o varianta engleza, romana, spanioa? Eu am gasit doar varianta franceza si asta nu ma ajuta deloc...S-ar parea ca voi sari acest film din lipsa posibilitatilor tehnice ;(

Vezi ca ai subtitrare pe regielive, sub denumirea de Heartbeat.

Vezi aici: http://subtitrari.regielive.ro/heartbeat-19921/

[alali]

nu folosesc downloadarea de filme... un stream sau ceva online...

[Mercutio]

sorry! stream? nu stiu pentru cate filme din turneu vei gasi.
cand vorbeam de surse, vorbeam de download.

[robertsandu]

La Chamade (1968)

3 stele

Sunt câteva probleme cu filmul ăsta, dar mie mi-a plăcut pentru că e filmat și jucat într-un mod stilat. Da, povestea de dragoste dintre Lucille și Antoine incepe cam abrupt și da, iubirea lor pare forțată pe alocuri (mai ales in prima jumătate a filmului), însă trebuie să remarc și părțile pozitive ale peliculei. Și mă refer în primul rând la emoția pe care o transmite filmul. Eu unul m-am lăsat cucerit de poveste, deși intuiam cam care urma să fie morala și cum se va termina idila celor doi tineri. Dacă ne gândim ce și-a propus să transmită filmul și ce a reușit, aș zice că avem de-a face mai degrabă cu un triumf decât cu un eșec.

Energia filmului a fost cheia pentru mine, pentru că m-a făcut să investesc ceva în poveste – atenția mea. Deși personajele nu-s tocmai cele mai complexe, eu n-aș zice că sunt unidimensionale. Mie cu siguranță mi s-au părut oameni, fie și pentru că încearcă să-și schimbe firea și obiceiurile, ceva destul de complicat. Să luăm de exemplu personajul Lucille. Simplul fapt că renunță la o viață de desfătare pentru a fi cu bărbatul pe care-l iubește o scoate din tipare. Sigur, ulterior ea revine la viața pe care o înțelege – cea de femeie frumoasă, întreținută de un gentleman cu dare de mână –, dar important e că la un moment dat a acționat în dezacord cu firea ei. A făcut un pas, șovăielnic ce-i drept, pe care 99% dintre femeile de tipul ei nici măcar nu s-ar gândi să-l facă.

Poate asta-i viziunea despre dragoste a peliculei -- că iubirea este suficientă pentru a sta la baza unei decizii, dar insuficientă pentru a umple în timp celelalte goluri.

[Mercutio]

Eu gasesc ca filmul are o puternica tenta sociala. Este mai mult despre categorii sociale si importanta statutului social, decat despre dragoste. Constatam ca exista doua clase, bogatii si saracii, sau, daca vreti, burghezia si proletariatul. Nimic altceva intermediar nu se distinge in universul filmului. Cele doua categorii sunt foarte bine deliniate. Primii traiesc in case mari, cu servitori, circula in masini de lux, isi petrec timpul la concerte si piese de teatru, in vacante la Venetia. Cei de-al doilea traiesc in mansarde, isi fac singuri focul la soba si ceaiul, circula cu autobuzul, sunt retinuti de sefi la serviciu peste program, iar doctorii ii trateaza prost pentru ca n-au cu ce plati. Filmul parca ar vrea sa ne comunice cat este de important in viata sa ai o pozitie sociala cat mai privilegiata.
Problemele lui Lucile incep cand ea, desi bine instalata in prima categorie sociala, vrea sa treaca in cea de-a doua, manata de dragostea fata de Antoine. Situatia e prezentata de o maniera in care intoarcerea Lucilei la vechea pozitie, alaturi de Charles, e atat de previzibila ca nici nu se pune la indoiala. Ramane doar curiozitatea de a afla cat va dura acest aller-retour. In afara de saracia materiala, o multitudine de elemente pun la incercare aceasta relatie. Lucile are o fire total nepotrivita clasei muncitoresti, e incapabila sa munceasca, iar faptul ca ramane insarcinata ingreuneaza situatia. Antoine in plus se dovedeste a fi insensibil, gelos, cu principii inguste, spre deosebire de Charles (burghezul) care e tolerant, generos, afectuos. Punctul de vedere din care se deruleaza istoria e evident unul burghez. Si nu-i de mirare. Francoise Sagan, scenarista si scriitoarea romanului dupa care s-a adaptat filmul, se tragea dintr-o familie foarte bogata. Exista chiar cateva aspecte autobiografice aici. De exemplu ea insesi era un caracter indolent, nu a tinut sa termine universitatea si se pare ca a fost casatorita cu un tip mai in varsta cu douazeci de ani ca ea. In schimb era un mare talent scriitoricesc. Din pacate filmul nu-i face in sensul asta o favoare. Stilul ei neputand fi redat cinematografic. Ramanem insa cu doua interpretari de mare clasa, ale acestor doi monstri sacri, Catherine Deneuve si Michel Piccoli, pentru care filmul merita oricand a fi vizionat.

2.25 *