Unlikely Messiah
Join Date: Dec 2004
Location: Bucharest
Posts: 16,822
|
...si varianta lungä (dinainte s-o tai/piaptän/perii...)
"Rãzboi pe calea undelor" / "Cold Waves" - Mai mult decât necesar
Exasperarea ºi vraja acelor vremuri
Aveam opt ani, când am început sã înþeleg cã ceva scârþâia rãu ºi periculos în neverosimila lume de vis, cu floricele ºi cravate roºii, þopãieli ºi pupãturi, zugrãvitã în jurul meu. Ruºii invadaserã Cehoslovacia. În foarte scurt timp, tata a chemat un meºter care i-a fixat pe balcon o sârmã lungã prinsã între douã lemne ºi legatã, printr-un cablu, de radiou. Foarte curând, am început sã vãd ºi pe la alte balcoane sârme din-astea. ªi-n fiecare searã, la ora ºase, tata se punea ciuci lângã radio ºi tot meºterea la butoane - ºi, printre huruieli ºi þiuituri, se fãcea auzitã o voce stranie, uscat-caldã, care spunea: "Aici e radio Europa Liberã". N-am sã uit niciodatã prima frazã care m-a ºocat efectiv, despre studenþii italieni care aruncau cu pietre în ambasada sovieticã, strigând: "Asasini, cãraþi-vã din Cehoslovacia!" - sau, prin 1971: "Ceauºescu stã pe socialistmul din România ca un cocoº pe gãinaþul lui."
Peste o lume în care crima era lege ºi minciuna religie începeau sã se aºtearnã raze de luminã a adevãrului. Dupã cum ºtim, experienþa personalã pe care am rememorat-o mai sus e (în cel mai bun sens al cuvântului), absolut stereotipã. Sute de mii, poate milioane de familii, spravieþuiau spiritual ºi moral cuplate astfel la tubul de oxigen al Europei Libere - ºi aceasta este ºi rampa de abordare a temei din noul ºi admirabilul documentar de lung metraj al lui Alexandru Solomon.
La fel ca în descrierea mea introductivã, filmul începe cu cacofonia de paraziþi radio ca soundtrack al unui ecran negru, din care irumpe curând faimosul generic sonor al "Actualitãþii româneºti". Sincer ºi eficient, Alecu Solomon ne angreneazã în discuþie amintind de prezenþa audio a Europei Libere în copilãria sa, prin intermediul tatãlui (primul cadru vizual al filmului e însãºi urechea autorului), construind apoi un prolog disjunct, din câteva secvenþe esenþiale (douã fragmente de interviu, cadre generice cu acoperiºuri ºi antene - se simte Casa Poporului în fundal: ATENÞIE, BAZOOKA CEHOVIANÃ!), pentru ca imediat sã se lanseze în necesara perspectivã istoricã asupra subiectului. Cam pe-aici s-ar situa ºi una dintre puþinele mele frustrãri în raport cu filmul: aº fi simþit nevoia mai multor informaþii despre vremurile de început ale activitãþii postului Radio Free Europe cu secþiunile sale, condiþiile de recepþie în acele prime douã decenii, ºi relaþiile (de impact, reacþie, etc.) cu regimurile comuniste de primã generaþie (la noi, perioada Groza-Dej). Epoca este punctatã sumar, din doar câteva jaloane (cele mai de efect fiind secvenþele unui film artistic de epocã, prezentând opresiunea comunistã în Europa de Est ºi rolul aparatului de radio în context cu un patetism demonstrativ care, azi, ne apare teribil de înduioºãtor). Foarte curând, însã, regisorul îi invitã pe foºtii redactori ai Europei Libere la o întâlnire în localul vechiului post de radio (care acum gãzduieºte - semnificativ transfer! - o ºcoalã de jurnalism), ºi abia din acel moment filmul îºi identificã atitudinea centralã ºi structura pe care o va urma.
Cãci "Rãzboi pe calea undelor" este, mai mult decât istoric ºi (strict) documentar, un film în primul rând uman ºi (foarte) analitic - dar la un nivel extrem de subtil ºi implicit. Principalul factor de risc ar fi fost tezismul - iar acesta se remarcã prin absenþã. Invitaþii care s-au implicat într-un fel sau altul în fenomenul Europa Liberã vorbesc, relateazã, comenteazã, iar concluziile se desprind din ansamblul total al acestor secvenþe rememorative, conform cu dinamica structuralã a oricãrui film de conþinut.
În repetate rânduri, se face referire la modul specific al acelor oameni de a exista în conºtiinþa naþiunii: un grup de voci fãrã chip (sã ne amintim cã pe atunci orice material tipãrit era controlat la sânge, iar Internetul ºi P.C.-urile nu existau: era utopic sã speri cã ai putea vedea, în România, o fotografie a lui Noël Bernard sau a Monicãi Lovinescu!), voci complet opuse schizo-paranoiei oficiale - "Europa Liberã a þinut loc de opoziþie", spune ªerban Orescu. Filmul lui Alecu Solomon redã, insistent, apãsat, substanþial, vizualitatea ºi mai ales umanitatea acestor oameni. Vorbind în faþa obiectivului, Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu, Ioana Mãgurã-Bernard, Nestor Ratesh, îºi lasã cele mai sincere amintiri sã se desfãºoare spontan ºi viu, iar aparatul ºtie sã se apropie de ei vãdind un fler unic de comunicare cu subiecþii interviurilor, de a încadra, unghiula ºi lumina - în care se simt atât instinctul, cât ºi inteligenþa cinematograficã. Rareori mi s-a mai întâmplat ca un documentar sã-mi creeze o asemenea stare de conversaþie intimã cu non-fictivele sale personaje - lucru cu atât mai important dacã þinem seama de poziþia cu totul specialã pe care o ocupau, prin forþa împrejurãrilor, oamenii Europei Libere în conºtiinþa românilor. Se remarcã în special secvenþele cu Monica Lovinescu, imobilizatã de boalã la pat, astfel încât aparatul îi încadreazã chipul numai în grosplan, eludând indiscreþiile ambianþei ºi relevând umanitatea persoanei; conjugate cu aceste imagini atât de expresive, apar câteva cadre document în care pe faþa redactorei se vãd urmele violenþelor suferite de agenþii palestinieni ai lui Ceauºescu. De asemenea, interviul cu Mary Georgescu transmite o sensibilitate specialã, în ton cu destinul acestui al treilea martir E.L., Vlad Georgescu (dacã, într-adevãr, se verificã ipoteza iradierii - urmãritã atent de film ºi susþinutã printr-un inspirat rapel la recentul caz Litvinenko).
La fel de complex ºi consistent, deºi în schiþe mult mai sumare, se compune prezenþa câtorva adversari ai Europei Libere - Dan Zamfirescu, cu articolele sale scrise la comandã pentru "Sãptãmâna" lui Barbu, Ilie Merce, plin de sine în biroul sãu senatorial, sau Pleºiþã, la emisiunea lui Dan Diaconescu (inclusã în film prin intermediul unui televizor care merge în gol, noaptea, într-o vitrinã - numai aceastã secvenþã ar merita o discuþie aparte!). În special ultimii doi reuºesc (ca personaje, nu ca... "persoane"!) sã sugereze perfect tabãra inamicã. Îl revedem pe Pleºiþã, cu grobianismul sãu de derbedeu degenerat, grozãvindu-se cã nu regretã decât faptul cã n-a pus la cale vreo misiune care sã extermine "aºa, mai angro, hãhãhã!" redacþia Europa Liberã - câtã vreme Merce, aparent mai subþire, zâmbeºte cinic ºi înºirã platitudini, inclusiv desconsiderarea sarcasticã a redactorilor, la modul "era uºor sã facã pe vitejii, când ei erau acolo, ºi noi aici" (e clar cã n-a auzit niciodatã de obiceiul lui Napoleon de a-ºi omagia adversarii - sau, poate, i-a intrat pe-o ureche ºi s-a pierdut în vidul dintre amândouã). De altfel, în jurul acestui personaj este construit ºi tulburãtorul final al filmului: dupã ce ani de zile a condus grupa "Eterul" din Securitate, acþionând efectiv împotriva intereselor þãrii (unul dintre meritele "Rãzboiului pe calea undelor" fiind ºi acela cã demonteazã simplu ºi clar mitul "securiºtilor buni" ºi aiureala diverselor pretexte de "legitimitate" a ocupaþiei comuniste), Merce a fost rãsplãtit cu mandatul de parlamentar P.R.M. Ultima secvenþã îl însoþeºte pe holurile kitschoase ale mãgãoaiei din Dealul Spirii, printre tovãrãºei plini de importanþã, debitând formule propagandistice de lemn - pânã când îl vedem arzând gazul de pomanã într-un fotoliu, în plenul camerelor reunite. Fãrã comentarii, lãsând doar imaginile sã vorbeascã, Alecu Solomon subliniazã nemilos aceastã componentã esenþialã din evoluþia istoricã a României în ultimele douã decenii, punându-ne serios pe gânduri.
O secvenþã cu totul rarã o constituie interviul telefonic (autoritãþile franceze n-au autorizat o vizitã) luat lui Carlos "ªacalul", ºi inserat în film pe fondul zidurilor închisorii de maximã securitate Clairvaux filmatã din mers. Se remarcã amintirile duioase ale acestui exterminator idealist apropo de Ceauºescu ("un om cinstit, un mare patriot, care-ºi iubea mult þara ºi-i voia numai binele - pãcat cã nevastã-sa îl cam influenþa în rãu"), întregind încã o datã, dintr-o altã perspectivã, portretul taberei inamice: bruta Pleºiþã, cinicul Merce, licheaua Zamfirescu ºi idealistul Ilici Ramirez Sanchez.
Acestei expresive galerii umane, cu bunii ºi rãii abordaþi la fel de obiectiv ºi unii ºi alþii, i se adaugã personaje conexe de o mare însemnãtate ca Doina Cornea ºi, alãturi de ea, Ana Hompot (tulburãtoare ºi plinã de semnificaþii secvenþa cu clasa de elevi orbi, filmatã cum rareori am mai vãzut, cu acele prim-planuri ale paradoxalelor lor expresii dincolo de care se ascund tainele unei umanitãþi aparte); sau Vasile Paraschiv, cu tentativa sa de a constitui un sindicat liber; Richard Cummings, ºeful american al securitãþii redacþiei, ºi Detlev Mehlis, procurorul german care a anchetat actele teroriste comise asupra acesteia.
Aºa cum ne-a obiºnuit din filmele sale anterioare, Alecu Solomon filmeazã aceste materiale umane ºi documentare într-un stil mereu inventiv ºi creator; în tot filmul, nu existã un prim-plan stas, un frontal standard, un profil gratuit, un singur cadru convenþional sau ostentativ - nici repetãri, autopastiºãri, oboseli ori comoditãþi ale imaginaþiei. Întotdeauna se gãseºte o lampã aprinsã în planul secund, un obiect în amorsã, o nouã relaþie dintre om ºi decor, un travelling lent prin faþa subiectului filmat - acesta din urmã fiind unul dintre procedeele cele mai caracteristice pentru autor, care-l ivesteºte mereu cu noi valenþe expresive: aici, de pildã, se remarcã funcþia travellingului de a dezvãlui compartimentarea acelei relaþii complexe dintre radio, public ºi opresori, prin procedeul celor trei decoruri tip, juxtapuse, mobilate cu actori ºi obiecte încremenite în tablouri vivante, ºi parcurse lateral de camerã. Printre invenþiile regisorale ale autorului se mai remarcã ºi piedestalul rotativ pe care apar diversele fetiºuri ale epocii: paºaportul, tacâmurile de pui ºi adidaºii de porc.
E de la sine înþeles, din tonul de pânã acum, cã obiectivul lui Andrei Buticã urmãreºte toate aceste subiecte cu o remarcabilã senzualitate a imaginii, conferindu-le o materialitate palpabilã suprapusã perfect peste profunzimile semnificaþiilor. În cadrele de studio, eclerajul contureazã crud, precis, tãios, câtã vreme în spaþiile reale (domicilii, birouri, exterioare, etc.) e speculatã poeticitatea pastelatã a condiþiilor naturale de luminã ºi culoare, de la abajururile dintr-o bibliotecã pânã la naturaleþea unei terase în aer liber sau faraonismul doldora de aurãrii din palatul parlamentului. Simþul ritmic unitar ºi cursiv al lui Cãtãlin F. Cristuþiu combinã toate aceste imagini într-un montaj care are marele merit (destul de rar întâlnit!) de a rãmâne virtualmente neobservat, semn cã serveºte perfect ansamblul filmului, iar la nivel sonor - compartiment cu atât mai esenþial pentru un film despre radio - sunetele înregistrate de Cristian Tarnoveþchi ºi finalizate prin mixajul lui Yann Wirthor ºi post-producþia lui Titi Fleancu compun un soundtrack complex ºi expresiv în care regãsim starea auditivã a epocii, inclusiv acele notorii imperfecþiuni de recepþie care fãceau exasperarea ºi vraja serilor cu Europa Liberã - personal, m-am simþit cel mai tulburat de restituirea unui fragment din zilele revoluþiei de la Timiºoara, cu þipetele demonstranþilor ºi rafalele de mitralierã, constituind ºi punctul culminant în dramatismul sonor al filmului.
Alecu Solomon calificã "Rãzboi pe calea undelor" (sã reþinem ºi titlul internaþional: "Cold Waves", trimitere la "cold war", semnificativ ºi abil calambur, de neechivalat în varianta româneascã), un "film necesar" - dar este modest: filmul e mai mult decât necesar, el devine imperativ, prin contribuþiile metadocumentare pe care le aduce. Necesitatea ºi caracterul sãu istoric se suprapun peste restituirea, pentru contemporaneitate ºi posteritat, a acestei componente fundamentale din viaþa noastrã spiritualã în anii de temniþã generalizatã a comunismului. Dar dincolo de asta, filmul ne face sã înþelegem mult mai bine fundamentele supravieþirii umane pe care a asigurat-o "Europa liberã" - ºi, mai cu seamã, camusianul avertisment din final, cu Merce în parlament, ca un memento al ºobolanilor pe care ciuma ºi-i trimite sã moarã într-o cetate fericitã, spre învãþãtura oamenilor. "Rãzboi pe calea undelor" este una dintre lecþiile acestei învãþãturi.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
8 noiembrie, 2007
Bucureºti, România
|