Cred că merită să deschid subiectul
Filmul este, aprioric, o ficţiune (ba chiar o ficţiune care ne îmbogăţeşte spiritul şi ne stimulează imaginaţia). Cu toate acestea, nu e de dorit ca, văzând o scenă, să exclami: asta nu s-ar fi putut întâmpla niciodată în realitate!
Am să enumăr câteva care m-au frapat:
1. Într-unul dintre episoadele din prima serie Twin Peaks, agentul special Dale Cooper se trezeşte în pat cu o tânără foarte atrăgătoare (şi provocatoare). La invitaţia de a se apropia, refuză, apoi este întrebat: ”Nu mă placi?”, la care răspunde ceva de genul ”ştii, tu ai 18 ani, iar eu am depus un jurământ când am intrat în FBI...” şi tot aşa. Refuzul s-ar fi putut (eventual) petrece, dar scuza cu jurământul depus la intrarea în FBI... niciodată
2. În westernul ”The Quick and The Dead”, tradus la noi ”Mai iute ca moartea” (un film care, de altfel, mi-a plăcut mult), atunci când maleficul Herod este în sfârşit ucis (de pistolara interpretată de Sharon Stone), vedem cum pleacă glonţul către acesta, apoi în tot capul se vede o spărtură efectiv imensă, prin care se zărea peisajul, rămânând doar marginile craniului. Dacă nu era glonţ dum-dum (şi, întrucât nu ne aflam în război, unde au fost folosite aceste gloanţe, nu era!), nu avea cum să arate astfel. Puţin realism la această scenă n-ar fi stricat.
3. În filmul ”Lost Highway”, la un moment dat, eroul se... transformă într-un alt personaj, cu o altă înfăţişare. Cum nu e un film SF, această metamorfoză e de neînţeles. Cu toată consideraţia pentru excentricitatea şi bizareriile lui Lynch (dacă nu credeţi că îl apreciez, citiţi ce am scris despre el pe pagina de pe Cinemagia), asta a fost prea de tot!!!!
Haideţi că m-am întins destul. Vă invit şi pe voi să descrieţi scene similare, dacă aţi întâlnit.