"Clara B."

[Pitbull]

Cinema la puterea a... câta? - "Clara B."
Documentarul ca artä

"Europa este o femeie", spune replica finalä a filmului lui Alexandru Solomon - cum spune, de altfel, tot filmul: o femeie numitä Clara B.
Cäci, în fond, acesta este subiectul eseului cinematografic de fatä: Europa, între 1900 si 1965 - cu unele trimiteri si spre zilele noastre. Iar pretextul pe care-l foloseste (printr-o sclipire de geniu!) este näscocirea unui asa-zis personaj real, suficient de incitant pentru ca biografia sa sä facä subiectul unui film documentar.
Asadar, este vorba despre Europa ca entitate comunitarä si istoricä, pornind de la zona Alsaciei - germenele si nucleul actualei Uniuni. Imaginara Clara Fromm, originarä din Strasbourg, parcurge toate dramele acestei regiuni atât de disputate între Germania si Franta, începând cu tribulatiile Primului Räzboi Mondial, trecând prin perioada lui Pétain si vânätoarea de vräjitoare care a urmat, apoi închegarea Comunitätii Economice a Cärbunelui si a Otelului, în paralel cu divizarea Germaniei si a Berlinului. Alecu Solomon îsi face eroina fotografä (si, de la un moment dat, realizatoare de filme documentare), astfel oferindu-si o deschidere spre subiectivismul coerent si consistent al privirii umane cu care-si îmbrätiseazä materialul geografic, temporal si omenesc. Practic, autorul gândeste în termenii unui scenariu de fictiune (Clara B. are o biografiie detaliatä, familie, o prietenä amantä, un unchi germanofil, scrisori, jurnale, etc., etc.), care este abordat din perspectivä documentarä (filmul biografic), pentru ca din aceastä formulä sä rezulte produsul final: un eseu cinematografic despre Europa.
Vi se pare complicat? Nu vä gräbiti - e numai începutul!
Cäci singurul personaj "viu" prezent în film, cercetätorul, nu urmäreste sä realizeze un documentar cinematografic, ci o expozitie Clara B., constând în fotografiile ei - si, eventual, unele hârtii relevante. Deci, relatia se complicä si mai mult: un film despre un cercetätor care pregäteste o expozitie despre o fotografä care n-a existat în realitate dar biografia ei fictivä e reprezentativä pentru Europa! Mai mult decât atât: protagonistul e urmärit cu mijloacele filmului documentar, însä färä ca acesta sä se expliciteze în vreun fel - astfel cä, în ultimä instantä, revenim la filmul de fictiune: un film de fictiune, realizat ca un documentar, despre un cercetätor care... (copy-paste de mai sus).
Ei bine, toatä aceastä spiralä aparent derutantä functioneazä absolut compact si eficient în formula cinematograficä propusä de Alecu Solomon. Pe undeva, te duce cu gândul la structura lui "Otto e mezzo", al lui Fellini - ca modalitate de a aborda un anumit material uman, la granita dintre individual si general, dintre biografic (auto-... la Fellini) si fictiv, dintre real si imaginar. Despre "8 1/2" s-a spus, pe bunä dreptate, cä este, cel putin prin prisma titlului (al optulea film si jumätate al lui Fellini), "cinema la puterea a doua". "Clara B." are si el, categoric, un indice de putere superior, dar mult mai greu de cuantificat.
Din fericire, toate aceste complexitäti nu se relevä decât ochiului exersat al analistului, ele necomplicând inutil povestea. Pentru spectator, filmul curge fluent si organic, recompunând viata si personalitatea iluzoriei eroine pe fundalul-subiect al spatiului si al epocii. Strasbourg-ul contemporan, prin care-l urmärim intermitent pe cercetätor, în peregrinärile sale de documentarist, oferä o deschidere urbanä si arhitecturalä spre perspectiva istoricä, recompusä în primul rând din nenumärate fotografii de epocä, prelate de Alecu Solomon din diverse colectii. Majoritatea sunt autentice si la nivel material (cópii vechi de aproape un secol, îngälbenite si palide), altele sunt reimprimate recent (dupä negative sau fisiere digitale), ceea ce le dä o prospetime usor falsä (aici as plasa singura neîmplinire a filmului - neesentialä, din fericire). De la un moment dat, cercetätorul descoperä bobine filmate de Clara Fromm, asa cä încep sä se intercaleze si imaginile în miscare - memorabil rämâne un cadru frontal din tramvaiul în miscare, prin aglomeratia pietonalä din Strasbourg. (Ca un amänunt foarte interesant, din acest moment unele fragmente temporale prezentate anterior în viziune fotograficä se reiau, sub forma secventelor filmate, care le dezväluie noi valente si semnificatii.) Citatele de jurnal, de corespondentä, etc., sunt citite de vocile a douä actrite, reconstituind fonic personajele Clara si Elise. Dincolo de stratul acestui mozaic foarte atent construit, se regäseste substanta unui destin european ale cärui meandre au determinat destinele atâtora dintre noi, pentru ca acum, un secol mai târziu, sä se coaguleze în discutabila "Uniune" - în acest sens, se retine secventa despre traducätorii de la Bruxelles, din anii '50, cu demagogia internationalist sältäreatä proprie acelor vremuri când proiectul lui Monnet si Schumann începea sä umble copäcel.
Alte momente istorice de mare semnificatie asupra cärora insistä filmul sunt, cum spuneam, cele proprii permanentei oscilatii a Alsaciei si Lorenei. Imediat dupä Primul Räzboi Mondial, când cele douä provincii sunt din nou anexate de Franta, administratia galicä instituie "calificativele etnice", înscrise inclusiv în documentele de identitate: A = francez, B = "bastard" (franco-german), C = german, iar D = «Boche» sau "Fritz" (german ostil). Ca atare, de la un moment dat, Clara Fromm va începe sä-si semneze fotografiile "Clara B." - se postuleazä ipoteza cä B-ul respectiv, niciodatä elucidat, ar reprezenta calitatea de "bastardä" din categorisirea de mai sus.
Se stäruie, de asemenea, asupra soväielilor national ideologice din Al Doilea Räzboi Mondial, când Germania îsi revendicase bazinul superior al Rinului - urmate, evident, de valul de urä si persecutii împotriva "colaborationistilor", imediat ulterior cäderii regimului de la Vichy (acut relevate în fotografiile Clarei, inclusiv prin folosirea ca pretext a unchiului ei Julius, german si germanofil).
Elise, enigmatica partenerä a Clarei din numeroase fotografii (identificatä, de la un moment dat, ca bunä prietenä din copilärie, iar în tinerete posibilä amantä), prilejuieste alte evolutii interesante. În anii treizeci, Elise e redactora unei reviste feministe de stânga, ajungând sä suporte represiunea national-socialistä. Cäsätoritä cu un comunist german, ea se va stabili dupä räzboi în Berlinul de Est, reluându-si activitatea în presa redegistä - "ideal" în care crede sincer, rämânând refractarä la insistentele Clarei de a o lua cu ea în Franta, iar mai târziu în Argentina. Ca o culme a ironiei, cercetätorul nostru descoperä acest dialog în stenograma unei convorbiri înregistrate clandestin la domiciliu, recuperatä din arhivele Stasi!
Nu cred cä e nevoie sä fii un devorator elitist de cinema, pentru a urmäri cu sufletul la gurä acest original demers al lui Alecu Solomon. Dacä a existat sau nu Clara B. este, în ultimä instantä, irelevant - spectatorii care nu stiu cä totul e o pläsmuire vor avea, în plus fatä de cei informati, doar înghititul gälustii; dar si pentru unii, si pentru ceilalti, portretul femeii (reale si imaginare) si al continentului se compun la fel de fascinant. Vedem limpede cä Solomon are un simt rar al documentarului, reusind sä-si orchestreze un stil autentic, din încadraturi si lumini, din miscäri si unghiulatii, din speculäri ale detaliilor si releväri ale semnificatiilor, chiar si când parcurge cele mai (aparent) anoste spatii - de exemplu, culoarele arhivelor în care se documenteazä cercetätorul, dosarele, cutiile si sertarele mereu deschise si închise, filmate din toate unghiurile posibile si montate nervos si percutant, roata bicicletei mereu suprapusä peste decorul orasului, sau vaporasul de agrement pe puntea cäruia un turist se ridicä involntar-comic spre a-l fotografia pe biciclistul de pe mal.
De bunä seamä, Alexandru Solomon nu a pornit de la "nimic", ci de la un subiect istoric, social si uman de interes major - si nu l-a abordat "cu nimic", ci printr-o viziune artisticä extrem de substantialä. Dar e foarte interesant acel "inexistent" - Clara B., însäsi, personajul inventat - la care recurge pentru a-si comunica mesajul de documentarist. Filmul säu devine, si prin aceastä virtute, unul dintre cele mai convingätoare exemple despre valentele documentarului ca artä.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
28 martie, 2007, h. 13:28-14:28
Bucuresti, România

[Liou]

cand trece ceva timp de la vizionarea filmului(29 martie, la sibiu) si cand n-ai posibilitatea sa-ti notezi imediat impresiile sau sa scrii pe cinemagia("inconveniente" care mi s-au "intamplat" mie cu acest film), multe din detaliile lui ti se estompeaza... totusi, cred ca n-am cu adevarat motive care m-ar impiedica sa scriu cateva idei, mai ales ca mi-am manifestat de la inceput curiozitatea vis-a-vis de titlu.

recunosc ca nu m-am dus cu gandul atat de departe cu interpretarile de natura istorica, politica sau ideologica; uitasem si insemnatatea exacta a acelor clasificari A, B, C, D. :oops:
mie la inceput ponderea in film intre aceste aspecte(istotice, politice, etc) si cele de natura sentimentala, emotionala( a relatiei dintre cele doua prietene, a implicarii subiective a cercetatorului in poveste, etc), mi s-a parut egala. intr-adevar, unul din talentele de a face acest film cred ca a constat in faptul ca ceea ce era "de continut" a ramas(aparent) in plan secund, iar ceea ce a fost in prim-plan, povestea Clarei B., a fost doar o unealta "de atmosfera", care a potentat esentialul. filmul a stiut sa te fure frumos cu o poveste sentimentala aducand-o in prim plan in dauna continutului(impropriu spus in dauna).

ideea e ca nu m-am plictisit deloc. ritm alert, imagini misto, culori de toate felurile(am retinut mai ales fotografiile sepia).

din pacate am pierdut primele 5 minute(nu stiu cate de importante au fost), insa eu nu am retinut ca documentaristul vroia sa faca o expozitie cu Clara(?), ci mergea pe urmele Clarei dintr-o 'curiozitate' personala(ceva devenit intre timp o paradoxala "afaire de coeur"). poate am inteles gresit( la sibiu filmul nu a fost titrat), ceea ce se vorbea in engleza se subtitra in franceza si invers. asta a fost iar o chestie care mi-a placut.

mi-a mai placut prezumtiva si imaginara scena de dragoste dintre cele doua femei (m-am dus cu gandul la anais nin si la june miller, absolut fara relatie cu personajele de fata) si scena cu Clara facand fotografii cu vocea intrebatoare a povestitorului in fundal- oare pe cine fotografia??(f. misto ideea: sa fii atat de aproape, cu o mostra din acel trecut in fata si sa nu stii niciodata cum s-a consumat de fapt) :love:

nu mai stiu cand/in ce context era folosita injuratura aia get-zum-toiffel :w00t: (scuze, nu stiu germana)-dar stiu c-am ras- si ce citat din borges era folosit.

de regula, dupa un film documentar, raman fie cu amintirea unui film misto, fie imi zic "io a 2 oara n-o sa-l mai vad"..in schimb, la Clara B am incercat dorinta de a-l avea in biblioteca si ma gandeam cum sa fac sa-l obtin. in copie, cumva, si pe bani, desigur. din pacate, mi s-a raspuns -cu revolta si indignare in glas- ca contractul de difuzare nu le permite asa ceva si ca filmele documentare nu sunt filme artistice ca sa circule oricum.
da', in gandul meu, de ce duduie sa nu circule, it's a free country si mai afla si lumea de ele...


PS: roata de bicicleta avea un ic galben pe o spita? :w00t:

[Pitbull]

Foarte competente si adevärate observatii.

Primele cinci minute nu erau un capät de lume. Dar, într-adevär, acolo se spune despre expozitie. Pare-mi-se cä si altundeva.

Povesteste-ne cine a fost vaca (sau vacul) care a dat räspunsul äla la telefon.

Cautä filmul pe ODC. Personal, mi-l doresc si eu, si mi-l voi cäuta offline. Dacä tu nu-l gäsesti, iar eu, da, vorbim, aranjäm sä ti-l copiezi, apoi îl suni pe vac si-i faci în sâc.

P.S. - Da.

[Bogie]

nu mai stiu ...ce citat din borges era folosit.

forma exacta nu o mai tin minte, e din Ruinurile circulare;
ideea era: cineva creeaza un om doar prin puterea imaginatiei sale dar nu stie ca la randul sau este creatia altcuiva.

[Liou]

Foarte competente observatii.

ei, mai degraba sincere.

se spune despre expozitie. Pare-mi-se cä si altundeva.

e posibil sa fi ratat ideea cu expozitia pentru ca la cateva scaune in dreapta mea statea un tip care avea o iubita (angajata acolo cred) care tot intra sa-l imbratiseze si sa vada 'care mai e treaba'(ca doar era de-a casei :sick: ). de cate ori intra, usa si respectiv scaunul din lemn scartaiau, si mie imi scadea concentrarea si ma (proiectia s-a tinut la studioul Astra intr-o mica mansarda cu scaune de lemn, asa ca orice zgomot era foarte deranjant).

Povesteste-ne cine a fost vaca (sau vacul) care a dat räspunsul äla la telefon.

era o..'plasatoare' cred. imediat dupa film, am intrebat-o pe tipa asta(care mi s-a parut ca era de fapt o angajata de la birourile de pe-acolo careia ii venise randul sa taie biletele). cand am iesit, mi s-a parut cam pustie cladirea (o fi ramas numai ea cu portarul), asa ca n-am avut pe cine(mai acatarii) sa intreb..
insa a doua zi am intrebat o prietena(fosta angajata acolo), care mi-a raspuns cam acelasi lucru in alta exprimare..ca nu voi gasi la studio cd-ul cu filmul de cumparat, ca nu-l voi gasi nici pe net, ca nici un angajat nu-si va permite sa faca nici o copie, incalcand astfel confidentialitatea sau fisa postului, ca oricum ar fi greu sa faci copie de pe rola(sau bobina?) pe suport digital :? (adevarul e ca nu stiu de unde banuia ca videoproiectorul nu era legat la un pc cu cd), etc, etc. Insa din discutie eu am inteles altceva: ca budrala isi cam terorizeaza subordonatii - 'colegi' si ca nici daca l-as ruga personal n-as putea cumpara nici o copie de film de-acolo :shock: , singura solutie ramanand dl. Solomon.
cam dezarmant, dar concluzia mea a fost atunci ca nu orice (chestie materiala) pe lumea asta se poate cumpara...

Cautä filmul pe ODC. Personal, mi-l doresc si eu, si mi-l voi cäuta offline. Dacä tu nu-l gäsesti, iar eu, da, vorbim, aranjäm sä ti-l copiezi, apoi îl suni pe vac si-i faci în sâc.

am cautat si n-am gasit decat alte Clare. din alea..you know..

P.S. - Da.

merci

[Liou]

forma exacta nu o mai tin minte, e din Ruinurile circulare;
ideea era: cineva creeaza un om doar prin puterea imaginatiei sale dar nu stie ca la randul sau este creatia altcuiva.

a, merci, ideea merge de minune in film. insa Ruinurile circulare e sigur titlul asta? nu e ruinele sau runele? intreb pt. ca n-am citit decat un borges, dar mi se pare ca suna ciudat ruinurile.

[Liou]

forma exacta nu o mai tin minte, e din Ruinurile circulare;
ideea era: cineva creeaza un om doar prin puterea imaginatiei sale dar nu stie ca la randul sau este creatia altcuiva.

a, merci, ideea merge de minune in film. insa Ruinurile circulare e sigur titlul asta? nu e ruinele sau runele? intreb pt. ca n-am citit decat un borges, dar mi se pare ca suna ciudat ruinurile

[Liou]

da, e ruinurile-am cautat pe net.
oare gasesc cartea prin librarii? as citi-o

[Pitbull]

Povestirea e inclusä în orice volum cu principalele proze scurte ale lui Borges. Eu am citit-o în celebrul "Moartea si busola" apärut în anii '70 la Univers.

[Liou]

ups,n-am stiut ca-i povestire(pe net parea a fi titlu de roman); eu am citit doar Borges despre Borges - o serie de fragmente din interviurile luate sciitorului. nu retin editura, in orice caz era o carte mica cu coperta verde(titlul era scris cu alb), deci de aia n-aveam cum sa stiu.

anyway, daca n-ar fi fost clasificarea aia cu A, B, cred ca pe misterioasa femeie ar fi chemat-o Clara Borges, in viziunea mea :w00t:

[Pitbull]

Intrucât Alecu va da pe-aici zilele astea, ca sä räspundä la problemele abordate în topicul "Marele jaf comunist", le ridic si pe celelalte la fileu - profitati si abordati-l cu orice întrebäri sau comentarii.

[Pitbull]

forma exacta nu o mai tin minte, e din Ruinurile circulare;
ideea era: cineva creeaza un om doar prin puterea imaginatiei sale dar nu stie ca la randul sau este creatia altcuiva.

Cum s-ar raporta acest motiv borgesian la geneza Clarei B. ca persoanä fictivä într-un univers non-fictiv?

[Pitbull]

Si pe de altä parte:
Cum bine stii, Coane Alecule, pentru mine si Collins, în seara aia la I.C.R. când s-a dat si "Lampa cu cäciulä", si ne-am cunoscut, "Clara B." a fost o revelatie. M-a cucerit formula atât de originalä, incitantä si complexä a jocului realitätilor - ca sä mä joc si eu putin cu conceptele, as zice: "Asta nu e un documentar real - dar eu un documentar foarte adevärat!"
Sunt foarte curios care a fost geneza lui. Cum s-a conturat proiectul? Ai pornit de la ideea de fond (un documentar despre Europa ca entitate, "Europa e o femeie"), si cäutând solutii ai ajuns la formula fotografei imaginare (prezentatä ca realä), sau dimpotrivä, te-a plesnit inspiratia cu aceastä "Clara B." (ca tip de personaj), si de-aici ai dezvoltat toatä conceptia documentarului despre "Madame Europe"? (Si orice alte confesiuni despre acest proces ar fi primite cu bucurie.)