2016 (27 mai - 5 iunie)

It's TIFF time again.

Au fost anuntate filmele din competitie:
http://tiff.ro/stiri/12-filme-ingeni...ia-tiff-2016-0

[loud.rocks]

La o privire rapida si doar raportat la filmele/regizorii pe care le/ii stiam deja, cam asta am identificat eu de vazut, in ordine "descrescatoare a importantei". Daca apuc sa (re)vad intre 5-10 filme din prima categorie ma declar multumit, avand in vedere cat de prost stau cu timpul in perioada asta...

Taxi Driver
Jeanne Dielman
Je, tu, il, elle
News from Home
Love Exposure
The Look of Silence
Court
Sieranevada
Schneider vs. Bax
Few of us
El abrazo de la serpiente
Comoara
Peace to us in our dreams
Freedom
Anomalisa


Guilty of Romance
The Wolfpack
Right now, Wrong then
Clouds of Sils Maria
The Tribe
Caini
Trois souvenirs de ma jeunesse
Timbuktu
Chevalier
Slow West


Theeb
The Wave
A War
Sunset Song
The Summer of sangaile
United States of Love
Mediterranea
Still Alice
Une nouvelle amie
11 minutes
Noriko's Dinner Table
Suicide Club
Tag

Sieranevada

Stiu ca e pe val la Cannes, dar din ce am citit despre el cred ca ar fi nevoie de o sentinta judecatoreasca si probabil si niste catuse implicate, ca sa ajung sa-l vad.

Eu astept sa organizeze programul pe zile ca sa-mi aleg vizionarile, ca o sa fiu la TIFF doar de sambata pana marti. Love Exposure pe un ecran mare e tentant, dar ma intreb daca merita sa folosesc jumate de zi pentru un film pe care l-am vazut de atatea ori.

[anaemona]

Twinsen, loud.rocks, cit de aglomerate sint salile? Gasesti bilete daca te duci inainte de film sau trebuiesc luate din timp?

Depinde mult de film. In 90% din cazuri mai gasesti bilete daca ajungi cu 30 de minute inainte. Eu prefer sa-mi iau biletele cu o zi inainte, dar chiar si asa au fost unele cazuri cand n-am gasit.

[loud.rocks]

Mie mi-a atras atentia Sieranevada inca dinainte de feedback-ul de la Cannes, deci l-as fi avut in vedere si daca ar fi fost prost primit (Puiu + subiect promitator).
Cat despre Love Exposure, as vrea foarte mult sa-l vad cu ocazia asta, desi e greu de crezut ca o sa reusesc sa ajung la el.

@anaemona - eu anul trecut am prins loc de fiecare data cu bilet luat cu o zi inainte.

In alta ordine de idei, s-a afisat si programul: http://tiff.ro/program

// LE: deocamdata doar pentru vineri si sambata..

[anaemona]

Multumesc T si l.r. Cine stie, poate ne vedem pe-acolo Inca nu stiu ce as vrea sa vad.

Guilty of romance just as fun as it was the first time I saw it. Shion Sono in schimb underwhelming la Q&A, unde a venit impreuna cu Megumi, actrita principala, cu care s-a si casatorit ulterior filmarii. Comentariul sau intial a fost: uh, am facut filmul acum ceva ani, acum ca-l revad nu mai stiu ce-a fost in capul meu. Am intrebat daca Izumi e mai fericita la inceputul sau la finalul filmului si am specificat clar ca e o intrebare pentru amandoi. La fel cum s-a intamplat la toate intrebarile, doar Sono a raspuns si in mod ironic a zis ceva de genul ca e mai fericita pentru ca s-a "eliberat", ulterior mentionand ca in societatea japoneza femeile nu au drepturi egale cu ale barbatilor. Repet, in timp ce Megumi a stat pe post de manechin zambind frumos fara sa scoata vreun cuvant toata sesiunea. Oh well.

Acum voiam sa ma bag la Carol, dar vazand ca e oricum pe net had a change of plans si merg la un film din competitie: Reminder. Hopefully nu o sa fie nevoie sa plec din sala inainte de final, chiar din prima zi.

Reminder e un film de arta (ok) pozand in thriller (failed). Tema pierderii memoriei a mai fost folosita de destule ori si de obicei mai interesant. Regia e punctul forte, desi avand in vedere ca de ieri port ochelari noi n-a fost o experienta prea placuta sa ma intreb tot timpul daca imaginea e intentionat deformata sau ochelarii sunt de vina. Foarte posibil sa fi fost amandoua, ceea ce inseamna ca oftalmologul meu a creat arta fara ca macar sa realizeze!

Am vazut doua filme din competitie in seara asta.

De l'ombre il ya - nu mi se intampla des sa nu inteleg mai nimic dintr-un film, dar e chiar mai rar sa-mi si placa filmul respectiv. Nu pierde timpul cu vreo expozitie, nici macar nu am stiut in ce tara se petrece, desi e posibil sa mentioneze indirect. M-a impresionat impredictibilitatea care nu era cautata, nu era vreun mestesug si nici un scop in sine, ci curgea natural. Personajele exista si ele pur si simplu, traind momentul. De exemplu un homosexual trecut bine de prima tinerete e lasat sa fie el insusi, nu mecanism pentru drepturile lgbt si nici freak sau subiect de comedie. Si fara sa ofere explicatii, dar nu pentru ca filmul n-ar avea explicatii ci pentru ca acestea nu-si au sens. Viata e complexa si se intampla. That's it.

Thirst - o drama cu accente comedice slabutza din Bulgaria. Dupa ce vazusem doua filme atat de puternice precum Bacalaureat si cel de mai sus, asta a fost ca o frectie la un picior de lemn. Final idiot.

Sparrows, in competitie, un Noi Albinoi sec. Teme obisnuite nordice, alcoolism, depresie, ratare and all the fun stuff. Se misca binisor pana spre final cand simte nevoia sa creasca depresometerul la maxim. La fel cum la Hollywood finalul trebuie sa fie foarte fericit, la filmele astea e obligatoriu sa fie foarte trist. Fie ca asta are sens sau nu.

Nu inteleg de ce filmele din competitie nu prea mai sunt reprezentate la fata locului de regizori sau macar de cineva din echipa. In schimb la filmele din alte sectiuni am avut des parte de placerea unei sesiuni de q&a. Mi se pare o parte importanta a unui festival sa intalnesti oamenii care au facut filmele, stiu ca multora le place sa vada intr-un film propriile lor idei, dar eu prefer sa inteleg ce a vrut de fapt autorul.

Sunt desigur si situatii in care prezenta regizorului e inutila. De exemplu de la Suntan (Bronz), nu am stiut cum sa ies mai repede, avand in vedere ca 2 ore de stupiditate nu aveau nevoie de inca jumate de ora de discutii pe masura. N-a ajutat nici faptul ca am avut in dreapta un cocalar care hahaia la fiecare organ genital de pe ecran - si au fost multe. Dar asta a fost o exceptie, publicul tiff-ar e unul deschis la minte si civilizat.

Seara am vrut sa vad In bataia soarelui, premiat la Cannes. Din pacate soarele parca se transferase si in sala, erau vreo 30 de grade lejer. Regie foarte buna, peste tot ce am vazut, povestea parea cam fabricata pentru premii, dar am plecat rapid asa ca nu pot sa zic sigur. Am incheiat ziua cu Their Distance, un fel de chick flick arty japonez. La q&a am pus intrebarea in romana, traducerea in engleza era deja gresita si nu-mi imaginez ce a ajuns in japoneza, pentru ca raspunsul a fost cam pe langa. Iata ca uneori poti ramane nelamurit si cu regizorul in fata.

Back at home. Am mai apucat dimineata asta sa vad Tyke Elephant Outlaw, un documentar mediocru despre un elefant de circ care n-a mai suportat stresul de la locul de munca si amintindu-si ca are totusi cateva tone, a luat niste masuri neinspirate.

Sper ca anaemona a ajuns la Cluj, parca azi zicea ca vine si hopefully o sa ne spuna cate ceva din ce a vazut cand va avea acces la net. loud.rocks, ceva opinii?

[loud.rocks]

Eu pana acum am apucat sa vad News from Home (biggest disappointment so far), Peace to Us in Our Dreams, The Wolfpack, Je tu il elle (al doilea Akerman mi-a placut destul de mult, o sa incerc sa merg si la Jeanne Dielman desi e cam prost pus..), Trois souvenirs de ma jeunesse si Ai no mukidashi - marele castig, m-a marcat puternic, inca am in minte constant adoramus te o christe si simfonia a7a, imagini cu gloante zburand prin aer si cruci metaforice etc.; ma bucur tare mult ca am reusit sa ajung la el, eram aproape sigur ca nu o sa apuc.

O sa revin cu cateva cuvinte despre ele zilele urmatoare, deocamdata pendulez intre biblioteca si cinema si tot foarte tarziu ajung acasa. Sper sa mentin ritmul si sa mai vad cateva pana duminica.

Ai no mukidashi - marele castig, m-a marcat puternic, inca am in minte constant adoramus te o christe si simfonia a7a, imagini cu gloante zburand prin aer si cruci metaforice

Oh, da. Am fost tentant sa merg, dar erau filme pe care stiam ca nu le gasesc pe net asa ca am renuntat. Sono a zis ceva interesant la q&a?

[anaemona]

Reminder e un film de arta (ok) pozand in thriller (failed). Tema pierderii memoriei a mai fost folosita de destule ori si de obicei mai interesant. Regia e punctul forte, desi avand in vedere ca de ieri port ochelari noi n-a fost o experienta prea placuta sa ma intreb tot timpul daca imaginea e intentionat deformata sau ochelarii sunt de vina. Foarte posibil sa fi fost amandoua, ceea ce inseamna ca oftalmologul meu a creat arta fara ca macar sa realizeze!

Am vazut si eu Reminder, a fost cam cel mai slab din tot ce am vazut. Am mai vazut un film brazilian, despre adolescentii din favelas, The violin teacher, destul de cliseic, dar regizorul a fost foarte dragut, din pacate nu am putut sta la intrebari. Apoi Aloys, un film nemtesc, despre alienare si incursiune intr-o realitate virtuala, film excelent facut si ca idee si realizare tehnica, in plus tema probabil ca va fi de mare actualitate in curind.

Au urmat o lunga serie de filme romanesti, 2 calupuri (n-as fi folosit cuvintul asta daca nu ar fi fost prezentate asa si nu m-as fi amuzat) de scurtmetraje, destul de multe bune, de amintit Wall, Ninel, Oase pentru Otto, o noapte la Tokoriki si cel care mi-a placut cel mai mult 4:15 Sfirsitul lumii. 10 din cele 11 scurtmetraje au avut reprezentanti pe scena si a fost foarte frumos pentru ca sala a fost arhiplina la vizionarea de la ora 9 seara si destul de plina la prinz. Alte 2 filme romanesti Sieranevada, excelent - Cristi Puiu, nu a spus decit citeva cuvinte inainte de proiectie, "Imi pare rau" (pentru ca nu a putut face un film mai scurt de aprox 3 ore - n.a.) si Doua lozuri, o comedioara destul de relaxanta, vazuta in aer liber, in miez de noapte. Lumea s-a amuzat si sper ca vor merge oamenii si in cinematografe.

Cea mai placuta surpriza a fost un documentar despre viata unui grup de copii din Aftganistan - The land of the enlightened. A cistigat premiul pentru cea mai buna imagine la Sundance si mai mult decit ca daca mi s-ar cere sa recomand un singur film din tot ce am vazut l-as alege pe asta, nu am ce sa adaug.

Si Trofeul Transilvania merge la "Caini". Din pacate, nu l-am vazut.

I'm happy pentru premiul de interpretare acordat lui David D’Ingeo pentru filmul care mi-a mers cel mai mult la suflet, De l'ombre il y a: https://www.youtube.com/watch?v=ITfle5a4iDg

More info despre premii + poze: http://blog.tiff.ro/povesti-din-casa...live-blogging/

[loud.rocks]

Chiar aveam de gand sa revin la Sono, dupa ce ti-am vazut comment-ul legat de Q&A. Mie mi-a placut mult cum a vorbit dupa Love Exposure, a raspuns detaliat la toate intrebarile, de multe ori chiar revenea si mai adauga el unele amanunte. Si multe din intrebari au fost pe langa din punctul meu de vedere, de exemplu cati catolici sunt in japonia sau daca are legatura filmul cu nu stiu ce organizatie religioasa care arunca cu gaz lacrimogen (sau ceva de genu') in metrou.

Legat de film, nu stiu daca a mai vorbit despre asta cu alte ocazii - poate exista informatiile online, n-am verificat; zicea ca a plecat de la o poveste reala traita de un prieten bun de-al sau, care avea tot felul de obsesii voyeur-istice, pe care el le considera "nevinovate, inocente", si pentru a le prezenta astfel a recurs la acel stil pueril cu lupte si miscari de kung-fu, pentru a umaniza oarecum o chestie grava si perversa cum e voyeur-ismul.

In rest, am mers in mare parte "la sigur" si am ales regizori si filme despre care mai auzisem cate ceva pana acum. Am descoperit-o pe Akerman, cu care au evoluat lucrurile gradual, de la mica dezamagire News from Home, la Je, tu, il, elle, care mi-a placut destul de mult si parca a pregatit terenul pentru Jeanne Dielamn, cu care a fortat la maxim limitele minimalismului (cel putin raportat la ce-am vazut eu pana acum). Intr-adevar, e un film care isi merita din plin aprecierile si controversele si care mi-a ramas cel mai puternic imprimat in memorie, desi pentru mine filmele ei functioneaza mai mult la un nivel intelectual decat senzorial (cel mai bun exemplu fiind News from Home, pe care il apreciez ca idee si are unele cadre foarte faine, insa mi se pare mult prea mult sa aud a douazecea oara aceeasi banalitate de conversatie doar pentru a accentua disfunctionalitatea unei relatii).

La fel au stat lucrurile si cu Bartas, dupa Peace to us in our dreams - usurel, cuminte, cu o prima parte buna, insa cu un final cu prea mult dialog care parca taie toata subtilitatea de pana atunci - a venit Freedom, o bijuteire vizuala dublata de o atmosfera patrunzatoare, cu ritm lent dar hipnotic. Asta-i genul de minimalism pe care il prefer .

Taxi driver pe ecran mare, 4k, in aer liber, e poate cel mai potrivit mod de a-l revedea si redescoperi . Human, revelatia festivalului pentru mine - la fel ca Anaemona, daca m-as limita la o singura recomandare, mai ales pentru cineva sa zicem nu foarte impatimit al cinema-ului, as merge pe mana lui (evident, un must pentru fanii Samsara, Baraka, Koyaanisqatsi, The Salt of the Earth etc.).

Mi-au placut si The Wolfpack, Trois souvenirs de ma jeunesse (- pentru ca sare de la naratiunea la persoana I de multe ori si ii reduce din amprenta personala, + pentru feeling-ul nostalgic cu care ramai dupa) , El abrazo de la serpiente (visually striking, poate prea conventional in prezentare, am avut senzatia ca era loc de mai bine) si Anomalisa (extrem de original si invoator, dar din pacate mult prea scurt, am senzatia ca o sa-l uit relativ usor..).

Vin si la Bucuresti o parte din filmele de la TIFF: http://agenda.liternet.ro/articol/21...Bucuresti.html

Recomand De l'ombre il y a si am auzit multe lucruri bune despre Mr. Gaga.