"The Wrestler"

[Pitbull]

"The Wrestler" - Prãfuit, zaharisit, poncif, banal, trenant
Da' cu Mickey ce-au avut...?

Ce-i maneaua pe lângã muzicã, e circul violent numit catch, sau wrestling, apropo de sport. O fãcãturã kitsch, care imitã grosier sporturile combative (box, greco-romane, lupte libere, etc.), supralicitând brutalitatea ºi spectacolul vulgar în dauna spiritului sportiv ºi de competiþie, spre deliciile unor adunãturi isterizate de sub-spectatori grobieni. Evident, din punct de vedere sociologic, patologic ºi scatologic (figurativ vorbind), ar fi interesant sã explorãm cinematografic aceste bas-fonds ale societãþii - cu condiþia sã avem cu cine; ºi cu ce.
Problema - marea, grava, serioasa, insolvabila ºi iremediabila problemã - porneºte de la text. Robert D. Siegel, fost redactor ºef al ziarului satiric "The Onion", n-a avut ce face ºi, ce ºi-a zis el? "Hai scriem noi un scenariu!" Zis ºi fãcut: hai scris ei un scenariu - uitând domniile lor (adicã a lui Robert, al lui Siegel ºi-ale lui D.) cã treaba asta ºi cu scenaristica este douã chestii foarte grele. Ce-i drept, s-a mai jucat el de-a filmangiul, scribulind taman simultan "The Onion Movie" - ºi, mai recent, "Big Fan" (unde, ce sã vezi, mai fãcurãm ºi regia, cã aºa suntem noi, veleitari!). E limpede cã Robertului D. tare i-a mai plãcut filmele la viaþa lui - cãci în "The Wrestler" recunoaºtem un almagam (vorba lui Costache Ciubotaru) de "Rocky I-X", "The Champ", "Supravieþuitorul" ºi muuulte alte filme, plus o dozã sãnãtoasã din "Poveste de cartier" (cãci, dacã-s manele, bâlci sã fie!). Bãiatul haber n-aber sã construiascã o poveste - în schimb originalitate, ioc. De la cap la coadã, ne târâie o peltea c-un wrestler (sau «catcheur», vorba neamþului) care, voil�* de vezi, fosta-i lele ãl mai tare din parcare acu' dooj de ani, da' ºase, cã viaþa nu iartã, ºi-acum i-a venit vremea sã dea socotealã: se mai cafteºte pe arene de douã parale, locuieºte-ntr-o rulotã (sau în machinã, când iar n-are cu ce plãti chiria), nevasta i s-a pierdut în ceaþã, fi-sa-l detestã c-a lãsat-o cu ochii-n soare de când era micã ºi pân-s-a fãcut mare (ba nici chiar când e ziua ei nu mai ºtie - nu c-ar fi ºtiut vreodatã!), ºi-acuma, na-þi-o frântã, îºi plânge singur de milã cã nu mai are pe nimeni! Adicã, ce sã-þi povestesc! Cu mâna lui ºi-a fãcut lucrul manual, da' ejaculeazã metafore adââânci, cum cã ia la el ce-a ajuns, "o bucatã ce carne stricatã care nu meritã sã fie aºa de singur(ã)" - închei citatul. Ba meriþi, tãticu'! Meriþi cu vârf ºi-ndesat! E clar?
Staþi, c-avem o problemã. Aia cu spoilerele. Probitatea profesionalã îmi dicteazã sã nu vã povestesc filmul, ca sã nu vã stric plãcerea vizionãrii - las' sã v-o strice Siegel ºi Aronofski, cã ei iau ºi bani pentru asta. Aºa cã, dacã vreþi sã vã luaþi de cineva c-a bãgat spoilere, aveþi la dispoziþie sute ºi mii de cineaºti din ultimul secol ºi ceva: totul e previzibil aici, tot mormanul de cliºee prãfuite ºi banalitãþi zaharisite, dupã ce vezi primul sfert din film, poþi sã ieºi la ãia care-aºteaptã sã intre de la opt ºi sã li-l povesteºti pân-la sfârºit, cadru cu cadru, ºi cu dialoguri cu tot!
Ca ºi cum dezastrul ãsta n-ar fi fost de ajuns, compunerea lui Siegel a încãput pe mâna lui Darren Aronofsky, care-n urmã cu aproape zece ani ºtia sã facã filme, da' i-a trecut, ºi de la cineclubistia "Fântânã" a intrat aºa, plenar, în zodia bulibãºelii. În primul ºi-n primul rând, tot ce-am taxat mai sus apropo de script, omul nu atenueazã, nu corijeazã, nu niveleazã - ci amplificã. Concepþia vizualã e leºinatã, inexpresivã ºi hiper-repetitivã - mereu aceleaºi locuri comune de încadraturã, unghiulaþie ºi miºcãri de aparat, fãrã nici o justificare (la loc de cinste stând cadrele cu protagonisul vãzut din spate, urmãrit de operator, cum merge - cã-mi ºi ºoptea Collins, în salã: "Dac-ar fi fãcut tot afiºul numai dintr-un colaj de poze cu ceafa lui Mickey Rourke, se scoteau de numa'!"). În admirabilul "Requiem for a Dream", ca ºi în regretabilul "The Fountain", Aronofsky mãcar avea stil ºi compunea niºte spectacole vizuale de-þi luau ochii - aici, compune doar niºte platitudini de-þi ia minþile de plictisealã. Te-ai aºtepta sã se joace niþel cu aparatul, când se troznesc ãia-n ring - lulu: cele trei secvencioare de lupte sunt filmate mai mortãcinos ca-n "Ringul" Nicolaescului. Ai expecta sã aprofundeze scenele din culise, cu pregãtirile tactice ºi relaþiile dintre caftangii - ciuciu: sunt convenþionale ºi expediate. Ai crede cã mãcar trragedia drrramaticã a errrrroului o s-o valorifice cât de cât - vax: se-nvârteºte-n jurul cozii, pânã ne ia pe noi cu ameþeli.
Evident, de-aici porneºte ºi cel mai trist rateu al întregului proiect - penibila "revenire" a lui Mickey Rourke, cu un iz vârtos de Michael Jackson, care ºi el a revenit alaltãieri ca sã aibã de unde se retrage. Nu e un secret pentru nimeni cã popularul star american nu mai era de-o bunã bucatã de vreme nici zgubiliticul soldat Reese de-acum treizeci de ani, din "1941"-ul lui Spielberg, nici tulburãtorul Harry din parkerianul "Angel Heart" din 1987 - în mare parte, din cauza propriilor lui fasoane care i-au creat reputaþia de "actor dificil" (din nou povestea cu "lucrul manual", care-l înrudeºte mãcar aparent cu al sãu Randy "The Ram" Robinson). Dar daþi-mi voie sã mã îndoiesc de deplinãtatea facultãþilor mintale ale producãtorilor (din nou Aronofsky, plus Scott Franklin ºi Jennifer Roth), dacã ºi-au propus sã-l reºapeze cu un asemenea rol de papier mâché - sau poate or fi avut ceva cu el, mai ºtii...? Randy nu e doar o hibridã copie la indigo dupã Balboa înciocãlat cu Billy the Champ - mai e ºi liniar, superficial, schematic ºi stereotip. În plus, nici mãcar în ring nu-i interesant - ce fãceau alde Hulk Hogan ºi alþi loseri în regie proprie, la televizor, acu' zece-cinspce ani, era ºi mai spectaculos, ºi mai cu personalitate. Mickey al nostru, bietul, se face cã face - drept pentru care, Aronofsky îi trânteºte ºi cireaºa pe tort, supralicitând melodramatic, cu istericale (ca atunci când i se taie de babele ramolite din alimentara ºi face ca toþi dracii) ºi bâzâieli (cã dacã nu lãsa lacrima sã pice, nu ne prindeam c-are naturelu' simþitor).
ªi ca sã facã din baclava... ãsta, sarailie... of, sã facã din ºerbet bici, prietenii lor care la nevoie se cunoaºte l-au mai propus ºi la Oscar! Zis-a Mickey, la ziar: "Cu filmul 'The Wrestler', Darren Aronofsky îmi oferã cuu adevãrat o a doua ºansã. De data asta, nu vreau s-o ratez. Vreau sã le arãt acestor ticãloºi cã sunt încã bun! ªi vã spun: voi câºtiga un Oscar!"
ªi l-a câºtigat.
Sean Penn.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
6 martie, 2009, h. 16:00-16:53
Bucureºti, România

[Liviu-]

Ma bucur sa mai vad pe cineva care nu vede mare lucru in filmul asta si nici in prestatia lui Rourke. Filmul nu are nimic special si nu aduce nimic nou. Nici nu mai are sens sa repet tot ce s-a zis mai sus. Si acum ma mir cum poate sustine lumea ca Rourke merita Oscar in fata lui Penn si chiar a lui Langella. Nici prestatia Marisei Tomei nu m-a impresionat. Cred ca jumatate din aparitia ei pe ecran a constat in dansuri la bara care, dupa cum stim cu totii, necesita un extraordinar efort fizic si psihic, dar mai ales fizic. Sper ca n-a facut febra musculara.

[marcusARCUS]

Da,BAFTA a luat...

[thequietsurfer]

Sa fie scenaristul un adept al preceptelor domnului Lipnick?
http://www.youtube.com/watch?v=ZGkVBg6k9Rk

[M0n0]

Total de acord cu Pitbull chiar daca am citit numai titlul de la inceputul postului...
Nici eu nu am vazut nimic deosebit sau macar interesant in filmul lui Aranofsky si sincer am fost dezamagit...insa prestatia lui Rourke m-a convins si mi-ar fi placut sa castige el Oscarul.

[MinRep]

S-ar putea sa fiu in minoritate aici, dar "The Wrestler" mi s-a parut unul dintre cele mai bune filme ale anului. (Si tin sa mentionez ca Mickey Rourke mi-a fost intotdeauna foarte antipatic.)

In primul rand, nu sunt de acord ca filmul nu are stil. E greu de spus asa ceva despre un film care trateaza o scena dintr-un supermarket cu aceeasi intensitate ca si scenele de wrestling sau care isi permite sa fie mult mai distant in scenele dintre o tata si fiica lui decat intre catcheuri in culisele spectacolului. Aronofsky se joaca continuu nu numai cu imaginile, dar si cu soundtrack-ul (intrarea maiestoasa a wrestlerului in raionu de carnuri, zecile de cover-uri '80s, bataile inimii si tinnitus-ul redate in momente-cheie) si mai ales cu motajul (scena luptei redata in flashback-uri se sincronizeaza perfect cu atacul de cord ...). Iar raccourci-ul din final este de antologie (merita mentionata directoarea de imagine, Maryse Alberti)

Iar in ceea ce il priveste pe Rourke, sub indrumarea lui Aronofsky, acesta face ceva care nu este neaparat dificil, dar totusi remarcail: joaca o varianta a sa, care se suprapune numai partial cu realitatea, efectul final fiind ambiguu: nu stim unde este si daca exista o linie intre actor si personaj. Rourke s-ar putea sa se joace pe sine insusi, dar pelicula transforma interpretarea sa, "The Ram" fiind un personaj in acelasi timp familiar si straniu, care nu trezeste deloc empatie, numai admiratie pentru o reusita ciudata si unica.



P.S.: de asemenea, pentru cei obsedati de paralelisme, filmul merge si ca o alegorie a istorie recente a Americii... sau a cinema-ului...

[marcusARCUS]

Ce naiba aveti cu filmul asta e foarte bun!?

[Liviu-]

Ce naiba aveti cu filmul asta e foarte bun!?

Ai putea sa ne zici si de ce? Sunt de acord ca filmul e bun, dar foarte bun mi se pare prea mult. Mi-au placut scenele cu Rourke vanzator cum zicea si MinRep, dar in rest nu prea m-a impresionat.

[marcusARCUS]

Subiectu-i bun,actorii sunt buni,camermanul e bun,soundtrackul e bun,wrestlerii sunt buni....Ce mai vrei?

[Liviu-]

Subiectu-i bun,actorii sunt buni,camermanul e bun,soundtrackul e bun,wrestlerii sunt buni....Ce mai vrei?

Subiectul nu mi se pare deloc impresionant, dar presupun ca aici e in functie de gusturile fiecaruia. Problema e ca ideea e deja expirata. Singurul actor care ridica filmul e Rourke, restul sunt de umplutura, inclusiv Tomei. Bine ca e cameramanul bun :lol: Soundtrack-ul nu e rau intr-adevar, dar nici incredibil. Wrestlerii sunt, in film si in realitate, niste actori de mana a treia, nedemendi nici de o piesa de serbare in scoala primara.

[Serghei]

"The Wrestler" - Prãfuit, zaharisit, poncif, banal, trenant
Da' cu Mickey ce-au avut...?

Ar trebui sa te limitezi la jurizat Miss Cinemagia,te uiti degeaba la filme...si mai si scrii mult si prost despre ele.

[Pitbull]

Multumesc asemenea. Acu' patru ani, erai un bäiat si destept, si cu bun-simt, päcat cä ti-a trecut.

Ce päcat cä atacul la analiza altuia nu poate salva un spanac lesinat... Life sucks, ain't it? Mai bine încearcä metoda MinRep - stie sä contrazicä si argumentat, si inteligent, si civilizat (see above).

[Floydman]

Iar a inceput forumul asta sa fie bantuit de comportamente retarde ale unor personaje...dupa modelul subiectului filmului...wrestlingul e o lume retarda...

[Serghei]

Multumesc asemenea. Acu' patru ani, erai un bäiat si destept, si cu bun-simt, päcat cä ti-a trecut.

Hai lasa...nu-i nevoie s-o dai in glume de scolaritza ieftina.Nu ne cunoastem atat de bine.

Ce päcat cä atacul la analiza altuia nu poate salva un spanac lesinat...

Stai linistit n-am nici un interes sa-l salvez,n-am actiuni la casa producatoare.Si nici nu cred ca e ceva de salvat,adica filmul,de bine de rau,a castigat niste premii,are cronici in mare parte favorabile...spre deosebire de,sa zicem,Neinvinsa-i dragostea

Mai bine încearcä metoda MinRep - stie sä contrazicä si argumentat, si inteligent, si civilizat (see above).

Da,Minrep e un domn si eu un marlan...tu tot scrii prost...si,apropo,nu-i nevoie sa te isterizezi,e doar o parere personala si sunt sigur ca-s destui care te bat pe umar si-ti zic cat de misto scrii tu.

[Pitbull]

Perfect, am vrut sä fiu gentleman cu cine nu merita; îmi prezint scuzele pentru gafä si trec la atitudinea firescä.
"Nu mor caii când vor câinii" e o formulare aiurea - si unii, si altii, sunt ok. Personal, prefer: "Nu tresar câinii când... nu ejaculeazä nimeni". Asa cä nulitatea poate sä tasteze mai departe cât vrea, cä tot inexistentä rämâne. Delete & ignore.

[EgoN]

pitbull, sa fim seriosi, ai scris voit rautacios despre un film care nu ti-a placut. argumentele tale cu filmatul conventional nu stau in picioare: de ce nu te-ai plans cand ai vazut 432 ca mungiu ii filmeaza ceafa otiliei? de ce n-ai facut acelasi lucru la elephant a lui gvs sau la filmele fratilor dardenne?
cat despre felul in care comentezi prestatia lui rourke, sa-l faci labagiu e doar o mostra de teribilism penibil. si daca ai fi vrut sa fi parut intr-adevar un cunoscator, ai fi avut referinta 'homeboy', cu acelasi rourke, nu ringul lui nicolaescu

[Pitbull]

Evident cä am scris räutäcios despre un film care nu mi-a pläcut. E logic, nu? Ti s-ar fi pärut mai normal invers? (Oricum, nu mi-a pläcut din motive strict obiective - n-aveam nimic cu nimeni de-acolo; m-a revoltat banalitatea, previzibilitatea, melodramatismul de domnisoare bätrâne...)

de ce nu te-ai plans cand ai vazut 432 ca mungiu ii filmeaza ceafa otiliei? de ce n-ai facut acelasi lucru la elephant a lui gvs sau la filmele fratilor dardenne?

...sau la "Max Payne" as putea sä mai adaug...
Simplu: fiindcä s-au fäcut mai devreme, procedeul era încä proaspät. De-atunci, s-a präfuit incalificabil - iar aici mai e si folosit abuziv! Mereu, mereu, mereu - are, n-are treabä...

cat despre felul in care comentezi prestatia lui rourke, sa-l faci labagiu e doar o mostra de teribilism penibil.

De acord, termenul e dur - dar cum altfel sä calific o interpretare liniarä, monotonä, superficialä, presäratä cu cabotinärii?
Teribilist n-am de ce sä fiu - si stii asta, cä mä cunosti destul de bine. Am altele pe cap, nu fleacuri. Ce mä intereseazä e mesajul, nu imaginea mea, la modul formal.

si daca ai fi vrut sa fi parut intr-adevar un cunoscator, ai fi avut referinta 'homeboy', cu acelasi rourke, nu ringul lui nicolaescu

Intâmplätor, nu vreau sä par un cunoscätor! Folosesc ce stiu, si îmi asum lacunele - de exemplu: n-am väzut "Homeboy".
(Oricum, un film se judecä în primul rând el însusi; elementele referentiale sunt doar accesorii - nu piloni de bazä ai analizei.)

[Serghei]

Perfect, am vrut sä fiu gentleman cu cine nu merita; îmi prezint scuzele pentru gafä si trec la atitudinea firescä.
"Nu mor caii când vor câinii" e o formulare aiurea - si unii, si altii, sunt ok. Personal, prefer: "Nu tresar câinii când... nu ejaculeazä nimeni". Asa cä nulitatea poate sä tasteze mai departe cât vrea, cä tot inexistentä rämâne. Delete & ignore.

Bai pulea-spataru,glumitze cu caini si ejaculat sa faci cu fii-tu.

Tu nici nu stii despre ce e filmul asta...faci referire la Rocky,Ringul lu Nicolaescu(???) si alte filme de prin tineretea ta care nu au nici cea mai mica legatura cu filmul de fatza.Si pentru informarea ta,Aronofsky chiar e regizor...spre deosebire de tine care ai facut 2 labe si bati campii aiurea pe forumul asta.

[EgoN]

Evident cä am scris räutäcios despre un film care nu mi-a pläcut. E logic, nu? Ti s-ar fi pärut mai normal invers? (Oricum, nu mi-a pläcut din motive strict obiective - n-aveam nimic cu nimeni de-acolo; m-a revoltat banalitatea, previzibilitatea, melodramatismul de domnisoare bätrâne...)

99% dintre filme sunt previzibilesi banale. aici, chiar nu era cazul sa te astepti la rasturnari de situatii, pentru ca nu era genul. miza in filmul asta e personajul lui rourke si cat reuseste el sa transmita. din punctul meu de vedere a reusit magistral, si nu doar in momentele pe care le gasesti tu 'melodramatice' ci in felul in care se misca. e un rol fizic. felul in care ocupa spatiul, abrutizat si totusi cu un plus de gratie, nu e putin lucru.

...sau la "Max Payne" as putea sä mai adaug...
Simplu: fiindcä s-au fäcut mai devreme, procedeul era încä proaspät. De-atunci, s-a präfuit incalificabil - iar aici mai e si folosit abuziv! Mereu, mereu, mereu - are, n-are treabä...

camera trebuia sa stea pe rourke pt ca el e subiectul. e normal sa-l urmareasca obsesiv. asta era ideea. si rourke a dus, slava domnului, secventele f. bine.

De acord, termenul e dur - dar cum altfel sä calific o interpretare liniarä, monotonä, superficialä, presäratä cu cabotinärii?
Teribilist n-am de ce sä fiu - si stii asta, cä mä cunosti destul de bine. Am altele pe cap, nu fleacuri. Ce mä intereseazä e mesajul, nu imaginea mea, la modul formal.

unde-l vezi tu pe rourke cabotin? arata-mi o sg secventa in care sa fi facut cu ochiul la public si care sa nu fi venit din interior.

Intâmplätor, nu vreau sä par un cunoscätor! Folosesc ce stiu, si îmi asum lacunele - de exemplu: n-am väzut "Homeboy".
(Oricum, un film se judecä în primul rând el însusi; elementele referentiale sunt doar accesorii - nu piloni de bazä ai analizei.)

imi pare rau, dar fix asta ai facut mai sus, in analiza ta.

[Pitbull]

Iar a inceput forumul asta sa fie bantuit de comportamente retarde ale unor personaje...dupa modelul subiectului filmului...wrestlingul e o lume retarda...

Dupä cum se vede...! :happy:
(Evident, nu de EgoN e vorba.)

99% dintre filme sunt previzibilesi banale. aici, chiar nu era cazul sa te astepti la rasturnari de situatii, pentru ca nu era genul.

Sunt un adept al ideii cä originalitatea nu se referä numai la CE spui, ci si la CUM spui. Poti face un film complet previzibil si banal la nivelul povestirii, dar filmat inedit, novator, surprinzätor. N-a fost cazul aici.

miza in filmul asta e personajul lui rourke si cat reuseste el sa transmita. din punctul meu de vedere a reusit magistral, si nu doar in momentele pe care le gasesti tu 'melodramatice' ci in felul in care se misca. e un rol fizic. felul in care ocupa spatiul, abrutizat si totusi cu un plus de gratie, nu e putin lucru.

S-ar putea ca aici sä fi pus chiar punctul pe i-ul acestui mare rateu, identificându-i principala tarä: miza nu poate fi nici Rourke, nici personajul lui, nici cât reuseste el sä transmitä (nu asa se face cinema!) MIZA nu poate fi decât la nivel de CONTINUT: TEMA, IDEE, SUBIECT. Personajul, actorul, expresivitatea lui, sunt simple mijloace - daca ele devin scop în sine, pa si pusi! Degeaba se miscä el abrutizat si totusi cu un plus de gratie, pe o poveste de trei lulele si o regie de douä parale.

camera trebuia sa stea pe rourke pt ca el e subiectul. e normal sa-l urmareasca obsesiv. asta era ideea.

De acord, dar subtil si novator - nu ostentativ, nu cliseatic.

unde-l vezi tu pe rourke cabotin? arata-mi o sg secventa in care sa fi facut cu ochiul la public si care sa nu fi venit din interior.

Lacrima care cuuuuuuuuuurge.
Istericalele din super-market.

imi pare rau, dar fix asta ai facut mai sus, in analiza ta.

Corect: "Imi pare räu, dar fix asa mi s-a pärut mie, în analiza ta."
(Poti sä califici efectul, dar nu poti spune cä altcineva a fäcut un lucru pe care nu l-a fäcut!)