Guru
Join Date: Dec 2007
Location: Bucuresti
Posts: 439
|
Un altfel de Crăciun - regia Matei Dima
Un altfel de Crăciun - un film de nota 3?
Am mai așteptat vreo două săptămâni, n-am vrut să risc să nu prind bilet. Auzisem că au fost cozi interminabile, tineri rămași pe dinafară după ce au început proiecțiile la malluri, s-au suplimentat săli, nebunie! Credeam că-s glume, dar pe site-uri se anunțau peste 140 de mii de spectatori în primul weekend. Mai sunt și greșeli, sau manipulări, mi-am zis! La PROTV au spus că au fost 14 mii! M-am mai liniștit. Oricum, pentru un film românesc e foarte mult și 14 mii, dar am lăsat să mai treacă încă ceva timp. Surpriză! Cei 140 de mii de spectatori nu dispăruseră, ba depășiseră 320 de mii! Însemna că am înțeles greșit de la PROTV! Cum sunt prevăzător, mi-am zis să caut un mall mai aproape, că nu rula la cinematografele tradiționale. Am văzut că rula la Veranda. E un mall la Piața Obor, deschis de vreun an, unde a fost Fabrica de Mase Plastice, dar nu știam că are și cinema. Stau aproape, doar am traversat Piața. Într-adevăr, scria mare: CINEMAX. M-am dus ceva mai devreme, ca să apuc bilet. Un băiat amabil mi-a arătat planul sălii, mi-a spus unde se află ecranul și m-a rugat să aleg. De obicei iau în ultimul rând. Acolo mi-a dat!
Sala… goală! Mai erau vreo 10 minute. După ce a început promo au mai venit 4 tineri, desigur cu floricele de porumb în pahare mari de plastic.
Dar eu nu merg cu idei preconcepute la film! Începe „5Gang: Un altfel de Crăciun”. București, 2075, insert tipărit. Informația asta nu o aveam. E noapte. Pe deasupra orașului zburau în voie diferite nave specifice vremii. Într-un interior pe măsură, un bunic încearcă să își convingă nepoțica să meargă la culcare, semn că și peste 55 de ani această problemă nu va fi rezolvată, dar cel puțin va fi rezolvat traficul rutier.
Fetița merge la culcare, dar are pretenția ca bunicul să îi spună o poveste. Și așa începe filmul, rețetă cunoscută.
Personajul principal, bunicul, acum tânărul vlogger Selly, avea o trupă, „5Gang” și trebuia să finalizeze un videoclip înainte de Crăciun. Constată că fondurile sunt epuizate, din cauza neglijenței sau inconștienței cu care ceilalți folosiseră diferite obiecte închiriate. De exemplu, din exces de zel, unul dintre ei sparge pe bune o chitară, care era de colecție. Selly se supără și se retrage. Ceilalți patru, o fată și trei băieți, trebuie să aleagă între a-l înlocui pe Selly, sau a-l căuta, mai ales că putea să i se fi întâmplat ceva rău, retragerea nefiind credibilă chiar pentru toți.
Până aici, nimic nou! Din o sută de filme cu adolescenți, 99,99, ca prețurile!, au în centru o „trupă”, cu problemele sale. Dar să vedem ce urmează!
Trupa rămasă fără șef, trebuia să-și aleagă un nou șef. Păi cine să fie? E o problemă, nu?! Apoi, trebuia încă un membru, așa că urmează un casting. Cum se face un casting? Știe toată lumea. Ia spune: râu, rățușcă, rămurică! Testul clasic de dicție! În condițiile în care, Selly era... rârâit!
Eu mi-am dat seama mai de vreme, dar în acest moment, chiar și cei nu prea duși la film ar fi trebuit să înțeleagă că nu este vorba de o comedie, ci de o parodie. Și încă de o parodie fină, nu grosieră, cum ne-am obișnuit. Eu râd rar, și nu în hohote. Aici am râs cu lacrimi. Cred că e cel mai adevărat râs! Ce-i drept, replica aceasta cu rățușca și rămurica fusese pregătită de multe altele, și în special de „tonul” pe care l-au dat tinerii care își jucau practic propriul lor rol. O replică de genul: „Nu mă recunoști? Am fost colege!”, nu pare să aibă haz, dar dacă urmează „La grădiniță, la grupa mare”, începe să aibă, pentru că îți dai seama că de fapt nu fuseseră colege, era doar un pretext. Și tot n-ar fi de râs, dacă nu ar fi o trimitere la... cazuri reale. Desigur, dacă toate acestea ar fi fost luate în serios, filmul ar fi fost un fiasco.
Vloggerul Selly este recunoscut de către un bogătaș, Corneliu Carafă, care îl „angajează” să dea o „reprezentație” pentru fata lui, care îi era... fană. Deși avea principiile lui, aflându-se în faliment, Selly acceptă, dar intră într-o mare încurcătură, ajungând să fie sechestrat. Desigur, la nivel de parodie. Apar, astfel, toate ingredientele specifice: fetiță răsfățată fără talent, polițiști slugarnici sau corupți, femei fatale bodyguard, mașini de lux și vile somptuoase. Selly îi este oferit fetiței de 9 ani ca un adevărat cadou, într-o cutie cu fundiță.
Aici pare să fie o parodiere a filmului franțuzesc „Jucăria”, pe care eu l-am văzut acum vreo 44 de ani. Din cauza afacerilor, un patron nu reușea să-i ofere fiului său de vreo 10 ani afecțiunea paternă. Dar de ziua copilului, oferea acestuia cadouri foarte scumpe. De data aceasta, copilul își dorește manechinul în mărime naturală din vitrina magazinului de jucării al tatălui său. Manechinul, un bărbat în carne și oase, este „ambalat” și oferit copilului, devenind proprietatea acestuia. În rolul „jucăriei”, actorul Pierre Richard. Filmul este declarat comedie, dar are profunzimile unui film foarte serios.
Dacă cei 3 scenariști, Radu Alexandru, Vali Dobrogeanu și Matei Dima nu vor fi văzut acel film, au totuși meritul să mi-l fi reamintit chiar și din întâmplare. Și mai au un merit, Matei Dima fiind și regizorul, au realizat un film românesc fără vulgarități. Niciun film românesc contemporan, inclusiv cele pentru tineri, nu a reușit această performanță! Era un film, „Domestic”, cu un băiețel și o fetiță pe afiș, la care era interzis accesul copiilor! Regizorul scenarist este chiar un răsfățat al cinematografiei noastre. Spectatori, doar câteva mii!
I s-a reproșat cumva filmului „5Gang: Un altfel de Crăciun” că ar avea tendințe educative. Nu despre asta e vorba!. Replicile de genul „prietenia e mai importantă” au tot tentă parodică. Sau că ar dăuna grav educației. Nu are nimic tendențios sau nociv. Nici etic sau moral, nici cinematografic. O dovadă că film comercial nu înseamnă neapărat film prost. Nu se compară cu „Garcea și olenii”, din categoria „să ne râdem de proști, că ce deștepți suntem noi!”. Sau cu „Oh, Ramona”, care nici nu a putut prelua titlul cărții după care a fost realizat.
„5Gang...” este un film pe care să-l revezi cu plăcere în preajma sărbătorilor. O echipă care a dat dovadă de inteligență, începând cu proiecția pe 110 ecrane în același timp. Care a înțeles că pentru a cere bani de bilet, trebuie să oferi spectatorilor ceva. Și nu chiar orice, gen „asta vreți, asta vă dăm”, adică vulgaritate și violență.
Nu știu cât de arogant este în viața reală vloggerul Andrei Șelaru, dar în film s-a descurcat destul de bine. De aici și invidia! Mai mult de 120 de spectatori s-au repezit să-l facă praf pe CineMagia. Dar cu argumente puerile, gen „du-te, mă, și fă actoria mai întâi!”. Adică la 18 ani trebuia să fi absolvit și UNATC-ul. Înseamnă că și fetița de 9 ani trebuia să fie absolventă de teatru! Din 323 de mii de spectatori, 1200 au dat nota 3 filmului. Tot îi bine! Ce or fi crezut aceștia? La ce s-au așteptat? La „Garcea și oltenii? „Oh, Ramona”? „Marfa și banii”?
P.S. Filmul are și unele stridențe, dar nu are sens să le pomenesc aici. De remarcat este faptul că toți „nemulțumiții” au un vocabular extrem de vulgar, pe lângă faptul că nu au înțeles filmul, ceea ce înseamnă lipsa educației cinematografice în școli. Nu au înțeles nici faptul că filmul se adresează unei anumite categorii de vârstă. Nu e vorba de nivelul de inteligență! Ba pot spune că acești 320 de mii de spectatori au dovedit decență și nu s-au năpustit asupra celor circa 120 de postaci nemulțumiți.
Last edited by mirodoni : 26 Jan 2020 at 21:50.
|