The Illusionist vs The Prestige

[Leonard]

Feriþi-vã de (filme cu) magicieni!

2 filme de la care aveam ceva aºteptãri mari (la unul din pricina actorului principal, la celãlalt a regizorului). oricît de fan aº fi, nu pot sã trec cu vederea cît de trase de pãr sunt. parcã nu mã mai impresioneazã deloc genul acesta american de thriller-mystery cu twist de final sau diferite rãsturnãri de situaþie pe parcurs. mi se pare bullshit dacã nu e fãcut ca lumea.
cît despre Nolan, sunt întristat sã vãd cum un regizor pe care-l credeam genial se iroseºte ºi nu numai ca regizor, ci ºi ca scenarist, împreunã cu fratele sãu. dupã Following ºi Memento (primele ºi cele mai bune ale sale, precedate ºi de Doodlebug, scurtmetrajul meu preferat), a scos Insomnia. am zis ok, nu e scenariul sãu, de aia nu e genial. e un remake, totuºi, bine jucat, cu actori mari ºi captivant la prima vizionare. apoi dezastrul ãla de prequel Batman, cãruia îi urmeazã un sequel la prequel în 2008. am crezut cã Batmanul a fost doar un compromis pentru a-ºi finanþa urmãtorul proiect care speram a fi un film de autor, un proiect independent, la fel de surprinzãtor ca Memento (mai ales cã-l avea coscenarist pe Jonathan Nolan, a cãrui nuvelã nãscuse Memento). Ei bine, a fost surprinzãtor de slab. deci tipu chiar s-a dereglat iremediabil odatã cu Batman. faþã de acesta, The Prestige e mai urmãribil, totuºi, dar oricum mult sub aºteptãri. probabil Nolan nu mai e Nolan, ci o clonã ieºitã din aparatu ãla inventat de Tesla special pt el.
Illusionist e tot în acelaºi gen, cu magicieni pe la sfîrºitul secolului 19. un twist la final gen The Usual Suspects sau Primal Fear (unde Norton era genial) în care the bad guy-ul se dovedeºte a fi good guy ºi invers. în ambele filme se face referire la personaje din istorie, fabricînd poveºti care probabil n-au nicio legãturã cu realitatea: în Prestige, legat de personaje ca Tesla, Edison, în Illusionist împãratul ºi prinþul moºtenitor al Imperiului Austro-Ungar. sã-mi fie cu iertare dacã greºesc, dar nu cred cã ºtiinþa ar fi ignorat o astfel de invenþie de clonare instant ca a lui Tesla ºi nici nu cred cã istoria ar fi ignorat faptul cã un prinþ s-ar fi sinucis din cauza unui magician escroc care ar fi înscenat cã prinþul ºi-a ucis soþia. ambele filme sunt ficþiune, dar puþinã veridicitate (sau dacã nu, sã nu se lege de personaje reale) nu strica. ambele sunt ecranizãri, deci sã zicem cã e vina autorului nuvelei, dar gata, lui Nolan nu-i mai caut scuze inutile. îl credeam mai cu imaginaþie. în Illusionist singura chestie bunã ar fi interpretarea lui Rufus Sewell. ºi a lui Paul Giamatti în rolul unui poliþist nãtîng (ºeful poliþiei din Viena). ºi Norton a fost ok, dar nu mai strãluceºte ca altã datã. în Prestige, Michael Caine e un nume mare, dar rolul sãu e departe de mãsura talentului sãu (din Noises Off de exemplu).
muzica din Illusionist e odioasã, tipicã pentru Philip Glass. omu e complet lipsit de talent. toate soundtrackurile ºi compoziþiile lui sunã la fel. David Julyan (autorul muzicii de la celelalte ale lui Nolan, mai puþin Batman) nu mai iese cu nimic în evidenþã. la aºa film, aºa muzicã.
în concluzie, care-i mai prost? aº înclina spre Prestige, care dupã ce cã e cum e, mai e ºi alambicat cronologic, absolut fãrã sens, la o poveste care nu iese din tipare. Illusionist cel puþin e cinstit în privinþa asta ºi are un regizor debutant de la care nu aveam nicio aºteptare, nu un nume ca Christopher Nolan.
apropo de cuplul Jackman-Johannson din Prestige, m-au impresionat mai mult în Scoop-ul lui Woody Allen.

p.s. nu-l recunoscusem în film pe David Bowie în rolul lui Tesla (îl vãd acum pe imdb). Oricum nu iese nici el cu nimic în evidenþã. Departe de excelenta performanþã actoriceascã din Merry Christmas, Mr. Lawrence.

[Pitbull]

... în ambele filme se face referire la personaje din istorie, fabricînd poveºti care probabil n-au nicio legãturã cu realitatea: în Prestige, legat de personaje ca Tesla, Edison, în Illusionist împãratul ºi prinþul moºtenitor al Imperiului Austro-Ungar. sã-mi fie cu iertare dacã greºesc, dar nu cred cã ºtiinþa ar fi ignorat o astfel de invenþie de clonare instant ca a lui Tesla ºi nici nu cred cã istoria ar fi ignorat faptul cã un prinþ s-ar fi sinucis din cauza unui magician escroc care ar fi înscenat cã prinþul ºi-a ucis soþia. ambele filme sunt ficþiune, dar puþinã veridicitate (sau dacã nu, sã nu se lege de personaje reale) nu strica.

Apropo de Prestij, reflectam si eu la asta, dar în cronicä am atins-o doar în treacät - dacä insistam prea mult, îmi stricam ritmul de fleoscäire. Asa cum spui, asemenea "conventii" s-au mai tot fäcut prin filme (vezi de pildä personajul H.G. Wells si "a sa" masinä a timpului, în "Time After Time"), iar problema care se pune nu e neapärat a veridicitätii, cât a acceptärii neverosimilului - la fel ca-n Hitchcock sau în James Bond; adicä, acel wink spre spectator - care aici nu existä. Nolan parcä ar vrea, într-adevär, sä-i credem chesla cu Tesla... ää, chestia cu Testia... ptiu, AIA, na.

[StefanDo]

Acum am vazut si eu The Illusionist si pe bune daca nu mi-a placut mult mai mult decat The Prestige. Chiar daca si filmul lui Burger abereaza si el putin pe ideea "totul este un truc, nimic nu este adevarat" (vezi o replica a Iluzionistului si "explicarea" trucului cu portocalul), mi s-a parut mult mai sincer cu spectatorul decat filmul lui Nolan.

Chiar daca nu-ti ia mintile fara sa-ti spuna, ca Nolan, The Illusionist pacatuieste totusi prin telenovela + rezolvarea rocamboleasca a iubirii dintre Sophie si Eisenheim. Dar finalul, oricat de surprinzator si neinghitibil, este mult mai putin "abracadabrant" decat prestigioasa varza de clone intrate la apa a lui Nolan, plus marea "indublare" de la final pe post de cireasa de pe tort. Jenant si extrem de suparator...

Si ca sa ajungem si la al treilea film cu magicieni, Scoop, nu pot spune decat ca e imposibil sa-l bagi in aceeasi serie cu celelalte doua. Este o comedioara extrem de lejera, cu o Johansson sturlubatica si zvapaiata, plus un Jackman f. corect. Care in The Prestige mi-a placut mai mult in rolul propriei dubluri cu vicii decat in cel al originalului Danton.

Si cu toate acestea, ambele filme au avut un supermare succes, cel putin printre user-ii de pe imdb. Care l-au votat pe Nolan pana i-au adus filmul pe locul 200 in topul "best ever" :sick: Oricum, omul mai are de lucrat ca sa-si atinga si sa-si depaseasca marele Memento.

nu cred cã istoria ar fi ignorat faptul cã un prinþ s-ar fi sinucis din cauza unui magician escroc care ar fi înscenat cã prinþul ºi-a ucis soþia

Se pare ca personajul interpretat de Sewell in film este inspirat din viata unicului fiu al imparatului Franz Iosef (portretul pe care Eisenheim il face sa apara in film este chiar cel al imparatului FI), printul Rudolf. Acesta se pare ca a fost descoperit mort, alaturi de amanta sa, baroneasa Mary Vitsera, pe domeniul de vanatoare al familiei imperiale. Conform raportului politiei, printul si-a ucis amanta, care voia sa-l parasesca, dupa care s-a impuscat in cap. Cazul a tinut prima pagina a ziarelor din intreaga lume timp de saptamani si a fost considerat intotdeauna extrem de suspect. Mai multe amanunte la http://en.wikipedia.org/wiki/Crown_P...olf_of_Austria

[Leonard]

Si ca sa ajungem si la al treilea film cu magicieni, Scoop, nu pot spune decat ca e imposibil sa-l bagi in aceeasi serie cu celelalte doua. Este o comedioara extrem de lejera, cu o Johansson sturlubatica si zvapaiata, plus un Jackman f. corect. Care in The Prestige mi-a placut mai mult in rolul propriei dubluri cu vicii decat in cel al originalului Danton.

n-am zis cã ar intra în aceeaºi categorie, mã refeream la jocul actoricesc al celor doi. mai rar se întîmplã sã vezi în acelaºi an doi actori jucînd împreunã în 2 filme de regizori diferiþi ºi fãrã sã vreau, comparam în minte cînd îi vedeam. într-adevãr, rolul beþivului e haios.

despre prinþul Austriei, mea culpa, nu ºtiam eu bine istorie. se pare cã filmul are un sîmbure de adevãr (chiar dacã n-am gãsit menþionat în link numele lui Eisenhover sau vreun magician) sau în orice caz, nu schimbã date istorice reale, ceea ce îi ridicã puþin valoarea filmului. încearcã sã dea o variantã la un vechi mister, ceea ce e o idee bunã atîta vreme cît nu existã dovezi clare pro sau contra (este ºi cazul lui Peter Weir cu Picnic at Hanging Rock)

[RinTinTin]

You people suck. Si am sa va spun si de ce:
- illusionist e doar un film facut cu foarte mult bun simtz, e o povestioara, filmata si facuta dragutz, curat, si cu actori care joaca foarte bine. O apreciezi ca atare, nu cautzi marele film de arta acolo (desi el apare, din simplitatea si frumusetea punerii in scena), daca vrei asta du-te sa vezi altceva. Daca vrei un film bun, relaxant, cu putzin aspect de fairytale, vezi The Illusionist.

- prestige e CU TOTUL alta mancare de peste. Nu pot spune ca e perfect, pentru ca are momente in care treneaza (e putzin cam lung, dupa mine), insa asta nu conteaza, daca ii prinzi ritmul si savoarea. De ce sa faca Nolan filme "ca Memento"?? De ce sa nu faca si altceva, sa incerce sa fie mai frust in metoda si mai bogat in stil? Dupa mine, Nolan incearca sa-si defineasca cu Batman si cu The Prestige stilul propriu, cu foarte mult bun-gust si foarte metodic. El nu e inca perfect ca regizor, insa e bun. Metaforele lui functioneaza (vezi nevasta spanzurata intre canari, vezi Angier facandu-si plecaciunea sub scena - very powerful), imaginea e expresiva, cadrele sunt perfect alese.. Poate ca nu e "firesc" in abordare, o anumita lipsa de fluiditate ii reprosez si eu, dar de aici pana la a-i face varza filmul e cale lunga.. Filmul e misto, si daca v-ati oprit la cele ce-ati zis, fara a observa opozitia antitetica a celor doua caractere, fara a observa ca "clona" si faptul ca Angier se impusca pe el insusi sunt doar metafore, e vina voastra.

[Dea_Tofog]

mmm.... i love Norton & ambele filme sunt worth watching... dar trebuie sa raspund The Prestige. am ramas :shock: :shock: :shock: dupa ce s-a terminat.

[RinTinTin]

Nu inteleg de ce-s totusi proaste filmele.. Probabil ca filmele cu Stallone sunt bune, in pielea mea

[ShitRocks]

nu mai tin minte daca am vazut The prestige...dar the illusionist mi-a placut oleak...i mean... :? nu e asa prost filmul!

P.S: I am not normal..la 3 eu scriu ca o tampita continuu!sorry... :oops:
P.S2: a vazut cineva Epic movie? e destul de funny...

[victor]

Prestij da senzatia ca e un film serios si o da in bara la sfarsit cu aparatul de clone.

Iluzionistul este cap coada poveste fantastica. Suntem avertizati de la inceput de la disparitia copacului. Din acest motiv prefer Iluzionistul desi daca Prestij s-ar fi terminat in alt mod fara prostia cu clone ar fi fost mult mai bun. Faza cu fratele geaman care a facut irealul sa para real poate ar fi trebuit sa fie finalul filmului.

[herbert]

iluzia si prestigiul MEDIOCRITATII.
parca mai mult iluzionistul.
poate revin, dar poate nu...

[simi petrina]

eu una prefer The prestige are multe schimbari de situatie,personajele ascun mereu cate ceva,nu stii la ce sa te astepti...ideea cu clonarea nu e chiar reusita...dar filmu parca nu are atatea trucuri de magie ca The Illusionist - acest film, pe mine una, m-a facut sa ma tot uit la trucuri si sa le dezleg...dar nu am reusit.

in concluzie aleg The Prestige fiindca tema ma atrage(rivalitatea dintre magicieni,actori care interpreteaza nu neaparat impecabil, dar pe acolo)

[M0n0]

The Prestige ... fara indoiala.
Accentul lui Norton e penibil in The Illusionist...Jessica Biel joaca jenant si o consider cea mai proasta actrita tanara din LemnuSfant cu un subiect de telenovela. KK pe pelicula

[florryinn]

"The Prestige" e dupa parerea mea mult mai reusit precum "The Illusionist".
In "Prestige" povestea e mult mai complexa, mai interesanta si iti da si un pic de gandit; chiar daca este poate cam complicat, cu mai multe planuri si prea multi magigieni, are destule de oferit. In shimb al doilea film este de duzina, cu niste actori talentati folositi prost; iar finalul este pentru mine unul dintre cele mai proaste finaluri vazute de curand la un film "cu pretentii".
"The Prestige" - 8, "The Illusionist" -6

[alexinho]

Am vazut si eu aceste filme recent. Mi-au creat o impresie foarte buna. Filmele au fost reusite.
The Prestige - Filmul a fost captivant, lupta, dusmania, ura dintre cei doi a fost magnifica finalul la fel de magnific. Fratele lui geaman, faza cu "nu azi" si mai ales cu taierea degetelor au fost incredbile. Cat despre clonare nu spun nimic contra caci nu mi se pare asa importanta. Ca fapt divers Einstein a reusit teleportarea, dar in mod oficial acest lucru este negat ca ar fi fost realizat, experimentul philadelphia, asa ca mai moale cu dezbaterea pe inventii.

Illusionist - Un film reusit. Aici nici nu iti explica "schemele" magice dar nu e o problema atat de mare. Finalul e genial, mai ales cand tipu' care credeai ca era rau(printu) se dovedeste a fi doar o victima a fost magnifica faza.

Amandoua filmele mi-au placut si inca mult.
Daca astea's filme proaste, ce dreaq de filmele cu chuck norris sau alea de pe protv canadiene???

[Alex Leo Serban]

'za prestij' e mai prost, pt k se-ncurk in propriile-i itze

[Pitbull]

Ba s-avem pardon.
Ambele-s totalimente tembele, si e adevärat cä Prestiju' se încurcä-n propriile-i ite, DAR sunt ite mai istete (ca punct de pornire - abia din mers se tâmpesc), iar filmul are mai mult stil. Iluzionachele are si el stil, dar mai ieftin, iar itele sunt mortäcinoase; în plus, e si mai amatoricesc lucrat. Deci, Prestiju-i mai putin prost.

Apropo, un forumist mai vechi (nu-i spun numele), a crezut cä-n Iluzionache tipul CHIAR FACEA MAGIE. Iar la Prestij, nu s-a prins cä era sci-fi (adicä SF prost), a crezut cä totul era prestijdigitatie. Ceea ce dovedeste si cât sunt de confuze.

[savoria]

mie mi-a placut The Prestige.
e lumea asta tembelista a magiei care e interesanta si putin aeriana

[Ipu]

Atenţie, conţine detalii din film!
Fără discuţie, Prestigiul nu e un film perfect; are multe secvenţe ilare dar şi un supărător iz comercial. Mesajul lui însă e emoţionant, pentru că ceea ce Nolan ne transmite este faptul că artistul şi în general cel care întreprinde ceva cu adevărat important nu poate atinge sublimul decât prin sacrificiul de sine sau cel puţin prin uitarea de sine. În rivalitatea lor maladivă, motivată de uciderea din culpă, de mutilarea vindicativă, iar mai presus de orice altceva de ambiţia de a fi socotit de public drept cel mai mare artist (şi oricine s-a crezut măcar pentru o clipă aşa ceva, va fi simţit un fior în momentul când Angier primeşte aplauzele sub scenă, căci drogul artiştilor îl reprezintă preţuirea publicului), cei doi eroi fac uz de toate mijloacele pentru a crea numărul de magie câştigător: pe de o parte - un geamăn natural, ingeniozitatea şi creativitatea tehnică; pe de alta - talentul de şoumen, recurgerea la noua tehnologie (şi aici, filmul aduce şi un meritat omagiu principalilor oameni cărora le datorăm îmbunătăţirea calităţii vieţii noastre - inventatorii; muzicianul Bowie, care mai colaborase şi cu Oshima, Scorsese etc. dă viaţă unui Tesla elegant şi credibil), dar şi unul, şi altul descoperă că numai prin sacrificiul de sine, întrevăzut în mersul strâmb auto-impus al iluzionistului chinez, artistul poate crea iluzia perfectă.
Dimpotrivă, Iluzionistul e pur şi simplu o scamatorie, o şarlatanie, o escrocherie cinematografică. Deşi recunosc că m-a mişcat momentul grav în care eroul reuşeşte să-şi întoarcă din morţi iubita, măcar pentru câteva minute - numărul de iluzionism suprem, pe care până şi maestrul Houdini l-a visat cândva - filmul îşi bate joc de emoţiile noastre naive într-un final ruşinos, care îţi zdruncină încrederea în oameni, inculcându-ţi ideea că nu mai există nimic pur, sfânt, de care e interzis să se râdă.

Imaginaţi-vă un final alternativ pentru Atunci i-am condamnat..., în care eroul dezvăluie că el îl ucisese pe militarul german la începutul filmului. Nu râdeţi! Motivul pentru care am scris rândurile de mai sus despre filmele cu magicieni abia acum îl reprezintă tocmai o conversaţie avută de curând cu un prieten care văzuse Iluzionistul şi care susţinea teza culpei lui Ipu, dar şi că descărcarea lui nervoasă din finalul filmului reprezintă durerea sufletească a eroului pentru pierderea donaţiei funciare, ca efect al anulării deciziei de executare/martirizare a sa ş.a.m.d.!!!

[marius_em]

Ma surprinde ca Prestige e atacat pentru folosirea lui Tesla. In SUA Tesla e foarte popular, si exista destule mituri referitoare la munca sa, si chiar multe teorii conspirative ce-l includ. Daca pentru europeni, Tesla si Edison sunt niste nume insirate pe piedestalul stiintei, in SUA aceste personaje au fete, au personalitate. Tesla a fost un fel de mad scientist, genial, si cu o minte mult, mult inaintea timpului sau. Unii il pun chiar mai sus decat Einstein. Edison e un bulangiu ce a profitat de geniul lui Tesla si si-a castigat locul in istorie pentru ca l-a avut angajat pe acesta.
Pe langa pioneratul in promovarea curentului discontinuu, cel care e folosit azi la scara larga (inca o palma data lui Edison, adeptul curentului direct), Tesla e un personaj misterios, si se considera ca multe din inventiile sale nu au fost facute publice, si ca ar fi cu mult chiar si peste nivelul tehnologic actual. La imaginea sa mitologica contribuie si faptul ca dupa moartea sa guvernul american a sechestrat toate jurnalele, schitele, si lucrarile sale personale, motivand ca aceastea ar putea deveni periculoase in mainile cui nu trebuie. A, si sa nu uit, Tesla a lucrat la un proiect pentru un tun care sa loveasca direct cu energie. Da, Tesla a vrut sa construiasca un tun Laser, ca in Star Trek, care ar fi spulberat orase intregi. Oficial, acest proiect nu a avut succes. Neoficial insa, conspirationistii spun ca acesta a lovit Siberia, si ca a fost acoperit, voit sa nu, cu explicatia oficiala ca ar fi fost un meteorit. Explozia din Siberia din 1908, ca rezultat al lovirii unui meteorit (sau a tunului lui Tesla ) a afectat peste 2000 de km2 si a fost de 1000 de ori mai puternica decat Hiroshima.
Asadar, cu toata controversa asta in jurul lui Tesla, folosirea lui in acest film ca inventator al clonarii, nu e chiar atat de neverosimila.

LE. Mi-a placut mai mult The Illusionist, chiar daca finalul e de rahat. Norton e unul din actorii care nu pot sa joace in filme proaste, sau daca joaca, aceste devin ca prin minune filme bune.

[Ipu]

Nu e vorba de verosimilitate. Tocmai neverosimilitatea farmecă și mișcă la Prestige. El nu are pretenția că reproduce realitatea. În pragul Primului Război Mondial, o Omenire încă puternic ancorată în misticism continua să privească noile cuceriri ale tehnicii ca pe niște vise care se amestecă în realitate. Filmul lui Nolan ne face să simțim și noi întrucâtva asemenea uimiților contemporani ai „vrăjitorilor” Tesla, Edison, Vuia, Coandă. Nici H. G. Wells nu dă o explicație satisfăcătoare a procedeului „invizibilității”, dar asta nu reduce valoarea scrierii sale. Nici Shakespeare nu și-a propus să „explice științific” apariția fantomei regelui danez. În schimb, mizerabilii realizatori ai Iluzionistului îți joacă un Romeo și Julieta grav în care la final un Yorick plesnind de sănătate te bate pe umăr și-ți spune „Cum, fraiere, tu chiar credeai?” De-asta mi-a fost odios zisul film.