Turneu Iconoclast II - Santa Sangre (1989) Alejandro Jodorowsky

[Mercutio]

http://www.imdb.com/title/tt0098253/

Reamintesc regulile jocului:
Saptamanal se va trage la sorti un film ce va fi afisat intr-un topic propriu.
Topicul va ramane deschis pentru votare doua saptamani.
Oricare membru cinemagia e invitat la discutii si poate vota,
cu conditia de a-si justifica votul printr-un comentariu.

Sistemul de votare:
4 stele = 4 puncte - excelent
3 stele = 3 puncte - bun
2 stele = 2 puncte - merita incercat
1 stea = 1 punct - slab
1 bila neagra = 0 puncte - foarte slab
Se pot da si note intermediare, de exemplu 2.5 puncte.

[Liviu-]

Am inceput filmul cu gandul la El Topo si The Holy Mountain, mai ales pentru ca posterul ducea la ceva intr-un stil asemanator. Chiar a inceput intr-un stil care-l anunta similar, dar pe parcurs a devenit din ce in ce mai clar ca nu era deloc cazul. Jodorowsky a pastrat bizarul in film, dar a renuntat la simbolism. Pretentiile nu au mai fost deloc unele filosofice, ci pur psihologice in cel mai bun caz.

Undeva pe la jumatate, odata cu evadarea, incepe sa se contureze o replica la Psycho al lui Hitchcock. Trauma din copilarie il ataseaza (la propriu si la figurat) pe Fenix de mama sa, iar gelozia mamei din perioada pre-trauma e pastrata in cadrul psihozei si transcrisa in imboldul de a omori absolut orice femeie ii iese in cale, fata de care prezinta un oarecare atasament emotional. Totul pana la Alma, care inca pastreaza izul de inocenta pe care-l avea in copilarie, practic o insula de puritate intr-un univers murdar si pervers. Exact ca Psycho filmul lui Jodorowsky are mici accente horror in ceea ce e in mare parte o drama. Diferenta vine in amprenta personala a mexicanului prin adaugarea bizarului si a gore-ului. Finalul, facand abstractie de stilul personal al celor doi regizori, e asemanator: o scena cu o papusa creepy acolo unde personajul principal masculin isi imagina mama, in contrast cu un cadavru putrezit al mamei din Psycho. Asemenarea merge si mai departe prin faptul ca ambii, prin complexele fata de mama, omorau prin intemediul personalitatii ei si nu prin cea proprie. Nu stiu daca s-a vrut a fi un fel de omagiu, dar asemanarea e izbitoare.

Problema filmului e ca devine previzibil inca de prea devreme, iar singurul lucru de care te-ai putea bucura e stilul aparte al lui Jodorowsky. Fiind un fan destul de mare al celorlalte doua filme mentionate mai inainte nu pot sa nu observ ca s-a inlocuit un stil misterios, simbolistic, imprevizibil cu altul care-i doar ciudat si atat, caracteristica care era semnatura personala a regizorului oricum. Santa Sangre e un film mult mai simplu si infinit mai accesibil decat predecesoarele lui, de parca cumva Jodorowsky si-a luat in serios propria concluzie de la sfarsitul lui The Holy Mountain si a ales sa nu-si mai ia filmele in serios si sa nu se mai complice cu diverse calatorii spirituale de mare anvergura in film. Asta e o alta diferenta importanta intre Santa Sangre si El Topo sau THM, s-a renuntat la calatoria spirituala a personajului principal, omul nu mai evolueaza atat de pregnant, ci stagneaza pana la final in psihoza lui. E mai degraba un film de consum decat unul care are ceva anume de spus. Cea mai mare parte a sa mi s-a parut deloc impresionanta, o inlantuire de evenimente irelevante.

De mentionat si faptul ca imaginea uneori superba din El Topo e inlocuita cu ceva mult mai putin impresionant. Treaba scartaie rau si in ceea ce priveste actorii, uneori deranjant de slabi. Sigur, nici The Holy Mountain nu sta prea bine la capitolul asta, dar, desi erau multi actori amatori, parca nu ieseau atat de negativ in evidenta. Din punctul asta de vedere o comparatie cu El Topo ar fi de-a dreptul ilara asa ca ma abtin sa o fac.

In general Santa Sangre mi-a lasat o impresie de film cheap, unul in care Jodorowsky a renuntat la ce avea mai bun de oferit.

1.5 stele.

[MinRep]

Singurul film de Jodorowsky pe care l-am vazut pana acum a fost "El Topo", acum vreo 10 ani. M-am bucurat ca "Santa sangre" a fost propus si ca mi s-a oferit ocazia sa incep sa umplu un mare gol din cultura mea cinematografica.
Filmul este impartit in doua parti inegale. Prima este un flashback care construieste cadrul traumei personajului principal (moartea violenta a celor doi parinti): lumea circului, fanatismul religios, sexualitatea pentru care Fenix pare mult prea tanar etc. A doua parte, care se desfasoara intr-un cadru urban, contemporan, iar personajul principal este acum un tanar adult, este in esenta un film horror, un giallo cu pedigree, care se abandoneaza cu fiecare scena in lumea interioara a lui Fenix.
"Santa sangre" este plin de imagini care iti opresc inima in loc: sicriul urias al elefantului transportat prin oras, aparitia mamei intr-un sarcofag in timpul secventei cu La Santa, victimele lui Fenix ridicandu-se din morminte, reuniunea cu Alma etc. Cred ca este foarte eficient ca simplu film de groaza, dar are in plus aceste imagini care nu puteau sa vina decat din mintea unui realizator de exceptie, care se incumeta sa submineze o naratiune relativ lineara si straightforward cu astfel de delicii suprarealiste. As trasa aici si paralela cu "El Topo", un film care pare sa se petreaca intr-un fel de atemporalitate. Desi plasat intr-un cadru mult mai bine definit, atmosfera din "Santa sangre" nu este cu nimic mai familiala.
De-a lungul filmului iti fac aparitia mai multe simboluri religioase si mitologice, unele dintre ele preluate (pasarea Phoenix, figura cristica), altele inventate (mitul fetei careia i-au fost retezate bratele si a carei sange a devenit sfant fiind motorul principal al actiunii). Jodorowsky face apel la numeroase repetitii ale acestora, in special la taierea bratelor, care este imaginea centrala a acestui film. Alte filme se folosesc de crucifixuri sau citate din Biblie ca obiecte fetis sau pentru a-si impopotona universul vizual sau ideatic al filmului, care altfel ar fi destul de slab. La Jodorowsky, insa, am impresia ca folosirea acestor motive nu este deloc gratuita. Cred ca filmele sale sunt o invitatie de a privi mitologia crestina dintr-un alt punct de vedere si de a proba validitatea acestor mituri in ziua de azi. In aceasta ordine de idei, faptul ca Cristos-ul din acest film este un tanar evadat de la un azil de nebuni care sufera de halucinatii si are o constiinta razbunatoare, mi se pare foarte relevant.
Singur, filmul poate fi privit ca pe o variatiune pe tema "Psycho", dar cred ca diferenta cruciala dintre cele doua filme (fara sa incerc sa iau partea vreunui) este ca Jodorowsky empatizeaza cu personajul sau principal, care este vazut ca o victima a unei copilarii cel putin dubioase, ajuns un tanar adult macinat de o constiinta incarcata, a carui identitate pare sa fie rupta in doua, recreand imaginea celor doi parinti ai sai: de la tata a mostenit un tatuaj, talentul de aruncator de cutite si puterea de a hipnotiza oamenii, iar mamei ii da viata in fiecare zi prin supunerea mainilor vointei acesteia.
Mi-a placut foarte mult filmul si mi-e teama ca va fi o competite serioasa pentru celelate filme din turneu (evident, din punctul meu de vedere, dar asta conteaza mai putin...)

3.5 stele



Later edit & Off-topic: Referitor la paralela cu "Psycho"... Da, e cam acelasi storyline, dar cred ca filmul cu care "Santa sangre" se aseamana cel mai mult este "De vierde man", al lui Paul Verhoeven. Desi acesta este mai degraba ironic si nu par sa aiba nimic in comun la suprafata, cred ca exista anumite asemanari de stil intre cele doua filme, precum si dezinvoltura cu care jongleaza cu genurile cinematografice.

[Liviu-]

De-a lungul filmului iti fac aparitia mai multe simboluri religioase si mitologice, unele dintre ele preluate (pasarea Phoenix, figura cristica), altele inventate (mitul fetei careia i-au fost retezate bratele si a carei sange a devenit sfant fiind motorul principal al actiunii). Jodorowsky face apel la numeroase repetitii ale acestora, in special la taierea bratelor, care este imaginea centrala a acestui film. Alte filme se folosesc de crucifixuri sau citate din Biblie ca obiecte fetis sau pentru a-si impopotona universul vizual sau ideatic al filmului, care altfel ar fi destul de slab.

La Jodorowsky, insa, am impresia ca folosirea acestor motive nu este deloc gratuita. Cred ca filmele sale sunt o invitatie de a privi mitologia crestina dintr-un alt punct de vedere si de a proba validitatea acestor mituri in ziua de azi.

Poate ai dreptate, dar cum se leaga cele doua citate de mai sus mai exact?

In aceasta ordine de idei, faptul ca Cristos-ul din acest film este un tanar evadat de la un azil de nebuni care sufera de halucinatii si are o constiinta razbunatoare, mi se pare foarte relevant.

De ce zici ca e vorba de un Hristos? Stiind El Topo si The Holy Mountain si eu am crezut initial, cand l-am vazut prima data in azil, ca e vorba de o figura a lui Hristos, dar pana la urma n-am vazut niciun motiv sa cred asta in afara aspectului initial.

[MinRep]

Poate ai dreptate, dar cum se leaga cele doua citate de mai sus mai exact?

Poate nu se leaga toate frazele cum ar trebui... Mi se mai intampla Dar ideea pe care vroiam sa o subliniez este in ultima propozitie.

In aceasta ordine de idei, faptul ca Cristos-ul din acest film este un tanar evadat de la un azil de nebuni care sufera de halucinatii si are o constiinta razbunatoare, mi se pare foarte relevant.

De ce zici ca e vorba de un Hristos? Stiind El Topo si The Holy Mountain si eu am crezut initial, cand l-am vazut prima data in azil, ca e vorba de o figura a lui Hristos, dar pana la urma n-am vazut niciun motiv sa cred asta in afara aspectului initial.[/quote]
Da, cred ca personajul principal se vrea a fi un fel de Cristos. E drept ca suprapunerea intre celor doua personaje este cel mai evidenta in primele imagini ale filmului, dar cred ca acesta este si spilul: odata asocierea creata, nu mai conteaza daca biografia sau faptele celor doi se suprapun - Fenix devine un Christ modern, anacronic, misguided si ofera un alt punct de vedere asupra personajului biblic, o reinterpretare.
Ma pot gandi si la alte detalii, totusi:
- asocierea cu pasarea Phoenix (alt simbol al unei invieri)
- iesirea alturi de ceilalti pacienti (de la modul in care sunt filmati pana la hainele pe care le poarta, impresia generala pe care mi-a lasat-o acea scena a fost de Isus & apostolii sai)
- anumite detalii biografice (basically, nici despre Fenix, nici despre Isus nu stim decat ce au facut la 10-11 ani si dupa aia ce au facut mai tarziu, cand s-au intors in lume)
Si prefer sa ma opresc aici, inainte sa fiu acuzat ca gasesc intelesuri ascunse acolo unde nu exista.

Weird shit, dar vazusem deja Balada Triste de Trompeta si asta nu e prea departe. Arty dar nu farty, un circ in care bizarul si fetisul isi dau mana. In alta dispozitie poate ma uitam la tot.

[marcusARCUS]

@Twinsen,pe langa asta,Balada era ceva,mildly amusing,fun,nu ceva pretentios si fara sens.

Am sa folosesc ce am scris mai sus ca introducere.Eu nu am inteles ce vrea filmul asta de la mine.Pur si simplu.Pe langa ca actorii sunt prea teatrali(desi probabil asta a vrut regizorul),povestea e predictibila si stupida si la capitolul subtilitate e zero barat.
In fine,,Jodorowsky a spus ca el nu face filme ca majoritatea regizorilor cu ochii,ci cu testiculele.Are dreptate.Santa Sangre e un film facut cu testiculele.

o bila neagra

[Mercutio]

Nu mai aveam la fel de multa avant-garda, suprarealism, misticism, simbolism si absurd, ca in filmele care l-au consacrat pe Jodorowky, dar regasim totusi elemente specifice autorului. Mizanscena in primul rand, carnavalesca, un univers cosmopolit cu conventii sociale si morale in deriva, cu personaje pestrite (in fiecare film de Jodorowky exista macar un pitic), acel amestec ciudat de mizerie si distractie. Insa imaginile socante, dezmebrarile, crimele sangeroase, scena in care femeile ucise se ridica din morminte ca niste zombies, referinta la Psycho, toate astea transpun Santa-Sangre, sau putem spune il constitue, intr-un film horror. In comparatie cu El Topo si THM filmul de fata e cam sarac in mesaj. Ies in evidenta doua idei dupa parerea mea. Prima e de natura psihologica, freudiana, pe care se bazeaza intriga, anume psihoza derminata de relatia oedipiana intre Phoenix si mama lui. Apoi una antireligioasa, legata de mitul Santa-Sangre-ei si secta care s-a creat in jurul acestuia, idee putin ironica aupra umanitatii, ce ar vrea sa spuna ceva de genul: dai omului o mica poveste tragica si va face din ea o religie.

2.5 stele

[White1]

Nu cred ca Santa Sangre e antireligios. E, poate, anti-catolic, sau, mai exact, anti-dogmatic. In scena din prima parte a filmului, cea cu daramarea bisericii "Santa Sangre" iese in evidenta obtuzitatea preotului. Daca putem admite ca vinul de impartasanie reprezinta sangele lui Iisus de ce sa nu acceptam si ca apa pictata din bazinul bisericii e "holy blood"?
Oricum, religia nu e principalul subiect al filmului, ci doar unul din pilonii care ii sustin povestea. Ceilalti sunt sexul, moartea si reinvierea. Avand o structura destul de solida nu pot decat sa fiu surprins de tendinta de a considera filmul ca fiind lipsit de profunzime. E un film direct? Cu siguranta. Previzibil? Poate. Superficial? In nici un caz.
Pana la un punct filmul e o recreare destul de acurata a nasterii unui "serial killer". Sunt prezente toate etapele: trauma din copilarie, perioada de "incubare", factorul declansator, crimele propriu-zise. Aici sexul joaca rolul cel mai important. E perceput ca o forta distructiva de catre tanarul Fenix, cu atat mai periculoasa cu cat se pare ca are o putere de atractie careia nu ii poti rezista. Incapabil sa isi stapaneasca propriile porniri sexuale (scena cu sarpele- simbol falic- precedata de mitul lui Adam si Eva, cu sarpele aducand tentatia in Paradis) Fenix nu gaseste alta solutie decat eliminarea persoanelor care ii provoaca dorinta. Ceea ce il deosebeste pe Fenix de alti criminali in serie e faptul ca, dupa consumarea crimelor, e chinuit de remuscari, are fantezii cu una din victime renascuta in forma unei lebede, isi doreste sa transforme o mumie in "o suta de porumbei" ori sa se poata debarasa de propria lui identitate (de unde si interesul pt. Omul Invizibil), totul culminand cu scena din cimitir.
Pana la urma Fenix insusi renaste, pentru ca Jodorowsky se abate din nou de la tiparul criminalului in serie si ii permite personajului principal sa atinga etapa care nu prea este accesibila acestei categorii de persoane in viata reala: vindecarea.
Dincolo de toate astea, filmul m-a impresionat in primul rand dintr-un punct de vedere pur sentimental. Dupa cum zicea si MinRep, sunt unele imagini tulburatoare. Deja a enumerat cateva dintre cele care mi-au placut si mie, as mai adauga mimarea zborului phoenex-ului de catre Alma & the comforting clowns. Colonoa sonora joaca si ea un rol important in directia asta.
And just for the record: Jodorowsky nu e mexican.
3,5 stele

[Cmd93]

Am incercat...imi pare rau ca nu pot sa-i dau o nota, dar nu am vazut destul incat sa pot sa notez, insa am vazut destul.

[Mercutio]

Final votare:
Liviu- 1.5
MinRep 3.5
marcusARCUS 0
Mercutio 2.5
White1 3.5


Total Puncte 11
Medie 2.2