"Megatron"

[Pitbull]

Miercuri, 24 septembrie, 2008, h. 19:00
Institutul Cultural Român
Aleea Alexandru nr. 38, Sector 1, 011824 Bucuresti
(Lângä Statuia Aviatorilor)

"Megatron", Marian Crisan, Palme d'Or pentru scurt metraj, 2008
"Joi", Hadrian Marcu
"Bricostory", Andreea Päduraru

Mai participä: Cristi Puiu, Anca Puiu.

Haideti sä haidem.

[Pitbull]

...Si, în paralel, alte filme românesti mai mult sau mai putin noi:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewto...=213030#213030

[Pitbull]

Ierarhia serii:
"Joi" = bun
"Bricostore" = bunicel
"Megatron" = slab
Cronicile primelor douä, curând.
Deocamdatä... cea on-topic:

"Megatron" - Lampa cu tichie de mãrgãritar
Sã nu mâniem pe Dumnezeu...

Mãi sã fie! Am ajuns s-o vedem ºi pe asta! Nu, categoric - cinematografia româneascã a intrat într-o zodie fastã! Ne-am spurcat la Palmdoruri, ºi mai vrem, ºi ei ne tot dau, luaþi-le, fraþilor, luaþi-le voi pe toate! Pãi n-am fi niºte ingraþi dac-am strâmba din nas? N-am fi niºte porci de câini neruºinaþi, sã zicem: nu, mersi, nu e cazul? Mai bine mulþumim frumos, ºi mai poftim.
Aºa cã, sã nu mâniem pe Dumnezeu ºi sã ne bucurãm cã ne-am prins ºi a patra Palmã la cingãtoare. Dar, dupã ce-am spart de plinte paharele de ºampanie golite, când ploaia de confetti s-a potolit ºi majoretele s-au dus la culcare cu soþii legiuiþi, sã ºedem strâmb ºi sã cugetãm drept la problema "Megatron"-ului.
Asemãnãrile cu "Lampa cu cãciulã", al lui Radu Jude, sunt frapante - dar absolut întâmplãtoare, dac-ar fi sã-i dãm crezare lui Marian Criºan (ºi de ce nu i-am da, oare?) cã n-a furat de nicãieri ºi a creat o operã 100% originalã ºi chiar mai mult decât atât. Conform alegaþiilor sale, povestea de faþã se coace de vreo trei ani, inspiratã de un fapt cât se poate de real: o prietenã a sa, din Salonta, îºi duce în fiecare an copilul cu trenul la Oradea, pentru a-i sãrbãtori ziua la McDonald's. Pornind de la aceastã întâmplare, autorul s-a hotãrât sã transpunã în imagini "o felie de viaþã", fãrã început ºi fãrã sfârºit - sau, mai pe ºleau spus, fãrã cap ºi fãrã coadã. Aici e-aici. O povestire cinematograficã poate oricând sã sfideze canoanele conservatoare, optând la nivel formal pentru un demaraj brusc ºi un final retezat - dar, în sinea ei lãuntricã, nu se poate lipsi mãcar de respectarea unor reguli elementare. Chiar ºi cele mai nonconformiste ºi deconstructiviste filme respectã, în fond, anumite rigori imuabile, fãrã de care nu se poate spune cã facem cinema, ci în cel mai bun caz exerciþii de cineclub.
Or, scenariul lui Marian Criºan se situeazã cam la nivelul unui sfert din drumul de la sursã (aici, situaþia de viaþã inspiratoare) ºi vãrsare (aici, atinsã prematur - în sensul de "s-a vãrsat"). Motivaþiile personajelor sunt rezolvate doar parþial, la nivel cliºeatic: mamã ºi fiu pãrãsiþi de soþ/tatã, frustrare ºi tensiuni, efort ºi sacrificiu de a însenina viaþa copilului, jucãrie mult doritã. Mulþam - am mai vãzut. Acum, Criºan ar fi trebuit sã intervinã cu propria lui creativitate, dezvoltând ºi completând dramaturgic aceste premise - ºi n-o face (nici mãcar în parametrii foarte limitaþi ai formatului de paisprezece minute, care simplificã dar nu scuteºte!). Practic, toate cele trei puncte de sprijin ale scenariului sunt complet ratate - ºi anume:
* Absenþa tatãlui. Se rezumã strict la ieºirile nevrotice ale copilului ºi la conflictul cu mama: el insistã sã-l cheme ºi pe tatã la ziua lui, iar ea, marcatã de despãrþire, gãseºte pretexte sã se eschiveze. În lipsa spaþiului dramaturgic necesar unei evoluþii ample, era nevoie de o idee cu adevãrat sclipitoare, un cârlig care sã închidã ingenios cercul structural. Nu existã - nici mãcar în facticea rezolvare a celei de-a doua probleme - ºi anume:
* Pierderea portofelului. Rateu monumental. Aici se afla cu adevãrat axul central al acþiunii - comasând, datoritã scurtimii, plot-point-ul ºi middle-point-ul într-unul singur. Va sã zicã, pe drum, banii pentru sãrbãtorire ºi cadouri au dispãrut. Tensiunea problemei e dezamorsatã din start prin reacþia vânzãtorului de la McDonalds, neverosimil de îngãduitor ºi zaharisit de zâmbãreþ (fals ºi din scriiturã, ºi din interpretare - Erwin Simensohn), ºi distrusã mai departe prin previzibilul telefon dat tatãlui, ºi înmormântatã o datã cu rezolvarea: tatãl iute va veni, consumaþia va plãti, mama-n sec va înghiþi, puºtiul mult s-a veseli - ei ºi?
* Megatron-ul propriu-zis - jucãria de Happy Meal pe care ºi-o dorea copilul. E bla-bla-bla putem zice, dar lipseºte cu desãvârºire! Lipseºte nu numai din stocul McDoland's-ului din film, ci ºi din filmul de pe ecran. La început, bãiatul aruncã într-o doarã cã vrea ºi un Megatron. Bun. În local, vânzãtorul de butaforie diabeticã se duce sã vadã ºi vine cu regretul cã nu mai au Megatron, numai Biotron. Puºtiul, nu, cã el vrea Megatron. Ei, ºi cum credeþi cã se rezolvã? Simplu - mãmica zice: "E, daþi-mi un Biotron". Îi dã un Biotron ºi copilul, mucles. Gata. Jucãria nu e potenþatã nici explicit (ca în rutinierul, dar corectul, "Jingle All the Way"), nici in absentia (cum ar fi fost mai eficient ºi convingãtor), e doar o vorbã spusã de câteva ori. Îndrãznesc sã presupun cã tocmai asta a urmãrit Criºan - un acroº fals, investind cu semnificaþii aparente un flecuºteþ prozaic (ca în excelentul "Joi", al lui Hadrian Marcu) - dar procedeul respectiv funcþioneazã cu totul altfel, nu aºa. Greºeala lui (simptomaticã pentru întregul scenariu, ca ºi întregul film, la toate nivelurile) e cã începe ºi nu terminã... Finalul strãluceºte printr-o absenþã incredibilã - practic, filmul ia sfârºit acolo unde abia putea sã înceapã, dupã ce-ºi încropise, cu chin cu vai, câteva premise cãznite. ªi, când sã înceapã povestea... Au interpretat: Gabriela Criºu... - adicã flöshqueee...!
Toate aceste defecte sunt prea grave, numeroase ºi sistematice, ca sã se poatã prezuma ºansa unui rateu momentan, ceea ce ameninþã cu un diagnostic realmente alarmant: Marian Criºan nu ºtie sã scrie scenarii. De-acum încolo, se impune sã înveþe - ºi pânã atunci (fiindcã un scenarist nu se face peste noapte!), sã colaboreze cu scenariºti profesioniºti, sau mãcar talentaþi. Ori, de ce nu, sã se concentreze doar asupra regiei.
Cãci, pe partea regiei, lucrurile stau un piculeþ mai bine. Povestea e urmãritã clar ºi corect, aplicându-se din nou, deºi vizibil mai stângaci decât la Porumboiu, Muntean sau Puiu, procedeul plan-secvenþelor - cel mai interesant fiind rapelul deliberat la "Intrarea unui tren în garã" al fraþilor Lumière, ca o micã cochetãrie prin care Marian Criºan ne reaminteºte cã nu se ambiþioneazã, în fond, sã facã un film artistic, sau mãcar sã ne spunã o poveste, ci doar sã filmeze o fleicã de viaþã, de la mama ei. Cu actorii se descurcã aºa ºi-aºa. Gabriela Criºu e fireascã, iar micul Maxim Adrian Strinu pare sã aibã date certe (cel puþin dupã hazul ºi spontaneitatea care-l caracterizeazã în viaþa realã, cu condiþia sã nimereascã pe mâna unui regisor care ºtie sã lucreze cu copiii - adicã, o rara avis la noi, deocamdatã...) Aici, greºeala lui Criºan e cã supraliciteazã momentele de tensiune fãrã a ºti cu adevãrat sã aducã interpretul amator în starea emotivã adecvatã, ºi nici nu poate (fiind îngrãdit de limitele temporale ale filmului) sã schiþeze, mãcar, o acumulare gradualã a tensiunii, dincolo de care sã se simtã frustrarea legitimã a copilului pãrãsit de tatã. În consecinþã, bietul bãiat tot începe sã zbiere hodoronc-tronc la maicã-sa, pierzându-ºi candoarea infantilã sub o nedoritã impresie de isterie rãzgâiatã, iar cele douã certuri, care ar fi trebuit sã reprezinte noduri dramatice ale filmului, sunt cele mai false secvenþe - ºi e pãcat, fiindcã la un moment dat chiar începuse sã se acumuleze puþinã tensiune (fãrã rezultat, din pãcate): în imaginea trecerii podului cu bicicletele, prima dintre cele douã secvenþe reuºite ale întregului film. Nici Damian Oancea, în rolul ºoferului de furgon, nu-i tocmai rãu, dialogul lui cu Maxim aducând o undã momentanã de naturaleþe.
Se mai remarcã imaginea lui Tudor Mircea, pastelat-expresivã, cu accente impresioniste (reuºite speculãri ale efectelor de luminã în contre-jour). Ar fi de dorit, totuºi, sã fie clar faptul cã filmatul cadrelor fixe cu camera în mânã nu se face nici el oricum, oriunde ºi oricând: în "Moartea domnului Lãzãrescu", sau în filmele Warner Bros din anii '70, se baza pe niºte structuri estetice ale stãrii de real riguros construite - altfel, devine obositoare ºi derutantã, ca în primul cadru al "Megatron"-ului, unde ne tot întrebãm de ce se hâþânã aºa casa cu personajele: e o rulotã în mers, sau o barjã pe apele înspumate ale Ampoiului?
E fatal, aºadar ºi prin urmare, sã ne întrebãm - totuºi: de ce? Din inerþie? Cel mai probabil; filmele româneºti aºa-zis "minimaliste" cu adevãrat bune din ultimii ani au tãiat brazdã, iar juriile internaþionale încã mai plutesc pe aburii rãspândiþi de Mungiu, Puiu, Porumboiu ºi Muntean - aºa cã accidentul acestui Palme d'Or de caterincã trage un semnal serios de alarmã: ar fi cea mai mare greºealã sã credem cã putem merge la nesfârºit în siajul celor de mai sus, aplicând mecanic formulele nãscute din talentul lor autentic, când noi habar n-avem de meserie - ºi nici strãinii nu se vor lãsa pãcãliþi a doua oarã. Cum spuneam în finalul analizei la "Patru luni, trei sãptãmâni ºi douã zile", minimalismul aparþine momentului ºi artiºtilor care l-au creat, nu e nici perpetuu, nici o hainã bunã la toate, care sã-i vinã ca turnatã oricui încearcã sã facã film. A ne legãna în dulce-amãruia lui iluzie ar fi cea mai mare greºealã cu putinþã.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
25 septembrie, 2008, h. 6:60-8:27
Bucureºti, România

[bre]

cum spuneam si in topicul "joi" tocma fusei si eu aseara la ICR.

"joi" mi-a placut si mie cel mai mult.

"bricostory" m-a enervat, nu ca nu ar fi fost ok, dar mi-a adus aminte de mine acum o luna, in mijlocul renovarilor - si believe me, nu e ceva de care sa-ti amintesti cu nostalgie. in schimb mi-a placut de tipa care l-a regizat - a vb la sfarsit atat de laconic si de sictirit (aveai senzatia ca se autoironiza cumva)

"megatron" nu m-a dat pe spate, incepea promitator da la sfarsit s-a cam desumflat. 1. n-am inteles de se cheama megatron. era previzibil sa nu gaseasca jucaria la mc-ul respectiv, dar ma asteptam sa se intample ceva, sa o plimbe pe maica-sa la toate mc-urile pana il gasesc, sa se tavalesca pe jos, sa se dea cu capu' de pereti, sa rupa capu' biotronului - something...nu sa se resemneze asa. 2. faza cu portofelul a fost ambigua 3. vanzatorul de la mc nu a fost deloc credibil, aia nu-s asa amabili sa stea dupa tine pana iti cauti tu banii, sunt asa sictiriti...

in alta ordine de idei ruladele cu ciocolata au fost f bune, placintele cu branza cam nasoale, vinul prea sec si prajitura cu caise insufiecienta (ca n-am mai apucat)

[Pitbull]

Nici pe noi nu ne-ai apucat
S-au zgârcit, de obicei aduceau repetiruri, la alte ocazii beam la pahare de vin pânä mä fäceam mangä - da' asearä, parcä abia asteptau s-o-ntindem dracu de-acolo lol.
Si numai asa, de-ai dracu, am rämas ultimii, cä ne-am mai întins la vorbä cu Anca si Cristi Puiu etc. ok pupici merci

[bre]

si daca va apucam si tot nu stiam de unde sa va iau...

[Pitbull]

De cozi, c-avem amândoi - si eu, si Collins: a lui e creatä, a mea argintie.
Si mai erau Planmaker, Se7en, Films4all - da' ei n-au cozi. Incä.
Iar Gloria umblä de regulä cu cosita-i descätusatä din orice restrictii (c-a fost si ea).

[StefanDo]

intr-un articol despre product placement in filmul romanesc, Megatron e pe locul intai la "sansa" (a mcdonald's-ului de a ajunge intr-un scurtmetraj premiat cu palme d'or si deci proiectat prin toata lumea) si "artificialitate" (un minut din 14 in care ni se recita tot meniul? hai sa fim seriosi...)

[Pitbull]

Cä bine zici!
Link sau copy-paste, please!

(Acum e clar si de ce papagalul äla de vânzätor ziceai cä era Sfântul Ioan Gurä de Aur!)

[StefanDo]

http://www.businessmagazin.ro/media-...l?5545;2834062

la sfarsit

[Pitbull]

Multam fain.

Interesant articol, si util - am aflat si eu o serie de chestii din el.

Intr-adevär, aici avem de-a face cu un product placement disproportionat si neprofesionst, în detrimentul filmului, dar foarte abil, în interesul firmei. Acuma nu c-as vrea sä fiu paranoic, da' mä-ntreb dacä Mc n-o fi cotizat si la Cannes - mäcar cu cateringul la masa juriului, cä tot PP se cheamä, si o mânä spalä pe alta.

[Se7en]

In mare parte sunt de acord cu pit despre "Megatron". Dar trebuie sa recunosc ca am fost asa de mult impresionat de imaginea din film (bineinteles raportat la pretentiile de scurtmetraj minimalist romanesc) incat m-a facut sa il pun primul in lista mea de filme ale serii de ieri. Asa ca topul meu ar fi asa (putin cam predictibil ati crede):

1. Megatron si Bricostory
2. Joi

Cat despre PP-ul din "Megatron" ma intreb cum de a avut incredere McDonald's sa finanteze si sa faca publicitate intr-un scurtmetraj ca al lui Marian Crisan. Adica de unde stia el ca filmul o sa castige Palm-ul? Nu era cam riscant?

[StefanDo]

riscant? de ce?

nici macar n-au inchis un magazin ca sa-i lase sa filmeze in liniste
au filmat in zori, cand inca nu se deschisese "restaurantul"

plus ca celor de la mandragora le era foarte usor sa se recomande, numele lui Cristi Puiu deschide multe usi

[Planmaker]

Mda... de ce i-or fi dat aia Palm d'Or-u', numa' ei stiu. In fine, Pitbull a zis cam tot ce era de zis despre film si deci n-o sa mai repet si eu.
Mie totusi, sfarsitul ala asa brusc, ca si cum... hmm... as incepe cu aluzii sexuale, dar as fi cam indecent . Ma rog, sfarsitul imi lasa impresia ca regizorul/scenarist n-a mai stiut unde sa duca filmul odata cu venirea tatalui. N-a stiut cum sa rezolve aparitia lui - care ar fi fost, inevitabil un moment foarte important in film - si a lasat-o in aer, apeland la finalul in coada de peste, "ca deh, poate pune spectatorul pe ganduri si il lasa sa interpreteze cum vrea el" - bla bla bla.

Per total, toate cele 3 filme de la ICR le consider aproximativ la acelasi nivel. Toate au unele elemente bune, dar in acelasi timp si lipsuri foarte mari. Toate au fi avut, daca e sa o luam asa, sanse egale de a lua Palmu' (poate mai putin "Joi", care parca e prea romanesc, prea colectivist - cum zicea Se7en in topicul aferent). Nu pot fi incluse nici pe departe in "elita" scurt-metrajistica de la noi, iar regizorii lor, cu toate ca dau semne bune, mai au totusi de invatat sau de experimentat. Mai ales Marian Crisan, care sa speram ca va sti sa se priveasca obiectiv, si nu se va lasa orbit de succesul, bine spus "accidental", de la Cannes.

[bre]

@se7en si films4all
am zis mai sus despre megatron
pot sa ma adaug doar imaginea mi-a placut (mersul pe bicicleta etc). dar astept sa ma contrazic cu voi ca altfel nu e fun

[films4all]

Ca sa continui traditia
1Bricostory
2Megatron

Well, filmele au avut si plusuri si minusuri etc.
Vreau doar sa mentionez faptul ca mie, jocul actoricesc al tanarului angajat al "McDonald's"-ului mi s-a parut veridic. Da...primesti comanda, bati pe casa, pui comanda pe tavita si apoi afli ca nu ai sa primesti banii.. te enervezi. Insa, in calitate de om care a lucrat la "McDonald's", in tinereti, pot sa apreciez jocul actoricesc al tanarului ca fiind perfect veridic. De ce? Simplu:
1. Tanarii sunt in general nepasatorii la trebuirle astea: "Ehh.. rahat, nu e restaurantul meu, nu conteaza! Ce.. sunt eu devina?" (ca si-a pierdut portofelul)
2. Cand ti se face trainingul, ti se spune: Zambesti tot timpul! (cam tamp)
3 (cel mai important) Angajatii sunt pregatiti, instruiti pentru astfel de momemente unde, in special cel de la casa trebuie sa fie mereu calm, sa stie sa treca peste situatie ca sa nu riste vreun scandal. Zambetul mereu pe fata!
deci, baiatul stia foarte bine ca situatia era sub control ( femeia si-a pierdut portofelul, sau l-a uitat sau etc) si ca lui nu-i ramanea decat sa instiinteze managerul, acesta sa vina sa "scoata comanda de pe casa" si asta e.

Dar.. nu din perspectiva unui fost angajat ar trebui sa vorbesc ( am mentionat ca am lucrat acolo ca sa fiu inteles) ci pot sa si vorbesc din perspectiva unuia care a fost si el sa manance in Mcd-uri si a observat temperamentul angajatilor.
:lol: "McDonald's people ( cum zicea un prieten) sunt cei mai tari! "
( nu mancati de la McD, mancati acasa, ca tot stati asa mult la pc)


A..da bre :lol: ca bine zici.
mersul pe bicicleta mi s-a parut excelent. Incadratura perfecta, modul in care a pus stady camul pe bicicleta, ca nu l-a lasat acolo si apoi l-a luat...
Foarte tare

[Se7en]

Eu cred ca as fi singurul de aici care ar cauda nod in papura "Megatronului" (in sens bun that is). La prima vedere poate ca as cadea si eu in tabara celor care il antipatizeaza, (da, vezi Doamne filmul se opreste inainte de venirea tatalui si ca tot ce a insemnat pana la criza din McDonald's n-a fost decat garnitura).Insa daca stai mai bine sa te gandesti, nu comva momentul aparitiei tatalui nu facea decat sa deschida cutia Pandorei unui lung sir de clisee adesea intalnit in filmele cu femei vaduve si copii orfani? Daca stai cu atentie sa observi filmul, in timp, treci de puternica impresie de la inceput a unei socante interuperi, si incepi sa vezi ceea ce Marian Crisan a incercat sa surprinda: un preludiu atat de puternic si incarcat de tensiune incat poate lua locul intregului deznodamant. Si acest preludiu isi are tensiunea nu numai in plotul in sine dar mai ales in imaginea ce surprinde marele rasarit de soare din viata copilului: venirea tatalui. Nu degeaba filmul se scalda intr-o stare incubara tot timpul, parca intentionat pastrata pana la sfarsit, tocmai pentru a sublinia ultimele momente inainte de rasaritul soarelui, de venirea tatalui, de gasirea a fericirii. Toata mica lor calatorie pana la McDonald's nu era decat o introducere in ceea ce va urma sa vina. Iar o Megatronul care lipsea din magazin era insusi ultimul obstacol ce putea sa opreasca venirea tatalui. Portofelul trebuia sa se piarda si Megatronul sa fie de negasit, numai asa lumina soarelui putea sa deschida in final dimineata. Simbolistica din film este una mult mai adanca ce trebuie sa ramana asa cum e prezentata daca filmul se doreste a fi minimalist. Punctul forte al lui Crisan a fost ca a stiut cum sa jongleze cu lumina incat sa dea constantul sentiment de dimineata, de netrezire, de asteptare ce strabate intreg filmul. De ce nu apare tatal in final? Simplu, pentru ca in lumea copilului unde absoluturile inca domina, o confirmare telefonica este destul pentru ca raiul sa se deschida si soarele sa lumineze viitorul. Aparitia fizica a tatalui nu ar fi fost decat o predictibilitate ce ar putea fi subiectul unui alt scurtmetraj poate si pentru o alta varsta.

Asta asa ca pentru bre

[bre]

Punctul forte al lui Crisan a fost ca a stiut cum sa jongleze cu lumina incat sa dea constantul sentiment de dimineata, de netrezire, de asteptare ce strabate intreg filmul.

Asta asa ca pentru bre

dap. aci is de acord. cum am mai zis, imaginea mi-a placut. intr-adevar - o lumina aparte - pe care tu ai descris-o frumos.

de fapt pe mine nici nu m-a enervat ca tatal nu a venit, era normal sa nu apara. mi-ar fi placut doar sa insiste mai mult pe treaba cu megatronul...nu stiu. eu una eram f sensibila la jucarii si chestii din astea, ptr mine erau vii cumva. asa ca as fi vrut sa exploateze legatura copil-megatron, sa ma faca sa sufar pentru ca nu a gasit-o, sa-mi atinga coarda sensibila. dar cine stie, poate nu poti sa legi cu un robotel ucigas aceeasi legatura ca si cu un ursulet de plus (ca pe vremeeeaaaa meaaa...)

prea multe nu mai zic ca ma grabesc sa-mi fac bagajele. revin intr-o saptamana

[films4all]

.Insa daca stai mai bine sa te gandesti, nu comva momentul aparitiei tatalui nu facea decat sa deschida cutia Pandorei unui lung sir de clisee adesea intalnit in filmele cu femei vaduve si copii orfani?

Nu-l antipatizeaza nimeni dar nici nu-l are la inima. Este ceva .. atata tot.
Conceptul de... lungul sir de clisee, e frumos el asa, ca sine statator dar nu-si prea are rostul. Pai tocmai asta e ca n-ar fi fost un lung sir de clisee pentru ca asa cum fac talentatii regizori ai noului val asa ar fi trebuit sa faca si Marian Crisan si anume; sa gaseasca originalul intr-o asemenea situatie si atunci da domnule, am fi avut ce vedea pana in punctul asta si de aici incolo. Adica, am fi gasit rostul si probabil am fi bagat scurt metrajul la inima.

Planmaker cam zice bine ce zice.

[Se7en]

Pai tocmai asta e ca n-ar fi fost un lung sir de clisee pentru ca asa cum fac talentatii regizori ai noului val asa ar fi trebuit sa faca si Marian Crisan si anume; sa gaseasca originalul intr-o asemenea situatie si atunci da domnule, am fi avut ce vedea pana in punctul asta si de aici incolo.

Repet, aparitia tatalui e, pe langa inutila dar ar mai fi si transformat filmul intr-un lungmetraj. Deci e bine unde s-a oprit. Totul sta in interpretare.