Night at the Museum

[Pitbull]

"Jumanji" reloaded - "O noapte la Muzeu"

Acum vreo sase, sapte ani, circula pe Internet un desen nostim foc, intitulat "Harta lumii, väzutä de americani". Continentele arätau ca niste contururi vagi umplute cu culoare, iar inscriptiile sunau circa:
- Europe: here we go to vacation; take picters.
- Africa: niggers come from here.
- Asia: here commies. Commies bad.
- North Pole: very cold & much snow.
- South Pole: here be somethin.
De-atunci, au tinut-o tot asa, iar acum, când îi întâlnesti noaptea pe câte-un messenger, stai si te crucesti cum poate Dumnezeu sä rabde atâta prostie, inculturä si spälare pe creier. Nici nu e de mirare cä unora li s-au aprins lämpasele de alarmä, drept pentru care au început, printre altele, sä aparä si filmulete gen "Night In the Museum", care din secventä-n secventä te trag de mânecä: "Mäi bäieti, ia mai puneti voi mâna pe lopeti... ästa, pe carte! Si dacä de citit e cam greu, mäcar mai mergeti naibii si voi în weekend pe la muzeu, cä ne râde si curcile!"
Ar fi unul dintre principalele motive pentru care filmul e atât de fâsâit - aratä cam ca un concurs "Cine stie câstigä" d-äla cu Andrei Gheorghe, minus prospetimea, originalitatea si sarcasmele. Mult mai onest depäna acest gen de poveste, acu' mai bine de zece ani, "Jumanji" - tot cu Robin Williams, dar în rol principal. Acolo, povestea era inteligent articulatä, jocul avea mecanisme precise si insidioase, imprevizibilul functiona eficient, tensiunea crestea gradat si irezistibil, iar momentele de suspense erau ingenios construite. Aici, cârligele sunt fie ostentative si primitive (paznicul care-l sperie pe erou, sau cel care copiazä cheia), fie pierdute pe drum (instructiunile furate în cel mai nepotrivit dramaturgic moment posibil, statuia lui Cristofor Columb, care tot apare si eroul n-o recunoaste, dar nu duce nicäieri, leii pe care trebuie sä-i închidä, altfel îl vor mânca - nici mäcar nu dau sä-l zgârie!) Structura în trei ritmeme (apropo, nu e "O (una) noapte la muzeu", cum spune titlul, ci trei!), departe de a rotunji ascendent dinamismul povestirii, e repetitivä si bätätoare de pas pe loc. Pe scurt, totul e încropit la repezealä, semn cä "merge si asa", dupä care e filmat färä har, dinamism si mister, la modul cel mai simplist cu putintä.
Ca sä fim drepti, ca poveste pentru copii (de Cräciun, musai, cä la sfârsit, evident, dä si zäpada pe sträzi!) e frumos si educativ; dacä fiu-meu ar mai avea trei, patru ani, l-as duce sä-l vadä (cu conditia sä nu ruleze aläturi un Méliès, un Kachyna sau, de ce nu, chiar si Omuletul lui Gopo!). Zâmbesti amuzat când scheletul de tyrannosaurus rex aporteazä dând din fund ca un cätel jucäus, când legiunile romane îl atacä pe erou cu catapultele, sau când acesta e doborât si legat fedeles ca Gulliver. Unele momente au chiar un haz delicios (desi nici pe departe original) - ca mumia tânärului faraon care vorbeste perfect engleza pentru cä a fost patru ani la Cambridge (în muzeu!), sau înduplecarea lui Attila Hunul prin psihanalizä si regresie în copilärie.
Desi prevezi încä de la început cum vor evolua lucrurile (mai exact, de când paznicul negru ia mulajul cheii), te simti bine când, spre final, toate fiarele, bâzdâgäniile si manechinele înarmate din muzeu, care pânä atunci generaserä numai angoase si terori, fac front comun cu eroul pentru a le veni de hac mizerabililor. (Din päcate, urmärirea prin parc si rezolvarea situatiei exact în ultima clipä nu aduc deloc, da' deloc, cu "Back to the Future" sau cu "E.T."!) Te simti binisor si când Teddy Roosevelt (Robin Williams), rupt în douä (cä de, e manechin de cearä!) e lipit la loc cu bricheta (da' unde-i Lance Hendricksen, pe post de android rupt tot în douä de Coana Mare din "Aliens"?), si când directorul muzeului (personajul meu favorit, un fel de päcälici pedant care aratä ca un V.C. Tudor pitigäiat), se dä pe brazdä si-l angajeazä definitiv pe-al nostru. Dar cam începi sä-ti dai ochii peste cap când ghida necredincioasä, care-si închipuie cä eroul o ia-n balon pentru cä-i pasionatä de istorie ("Back to the Future III", Mary Steenburgen, anybody hear me???), în sfârsit vede cu ochii ei, si crede, si-i fericitä cä era adevärat (apropo, micul romance dintre e-l si e-a picä fix ca nuca-n perete si o plesneste chiar mai prost decât în "Da Vinci Code".) Îti cam vine sä zici "Haaai, frate, dä-o-n mä-sa!", când pânä si cowboyul si centurionul, dupä ce-si däduserä eroic obstescul sfârsit pe altarul prinderii hotilor, apar târâs-gräpis, accidentati, zdrentuiti, plini de sânge, arsi de vii si nevätämati. Iar dacä la sfârsit pustiul äla ar mai fi spus si pentru a cinspea oarä cä taicä-säu e cel mai mare erou pe care l-a cunoscut vreodatä omenirea (altu' care n-a väzut "Jingle All the Way" si-n genere toate filmele în care Schwarzenegger dä exemplu bun la copii - sau le-a väzut si i-au pläcut asa de mult, c-a zis "hai si eu!"), cred cä alergam sä cer niste sare de lämâie si nu mai vedeam cum, pe final, tot New York-u' vine buluc la muzeu sä se culturalizeze.
De retinut si cä Mickey Rooney e încä alive an' kickin' (la propriu!) iar Dick Van Dyke, cu pärul alb ca neaua si ochii albastri ca adâncul märilor, continuä sä aibä farmec.
Totusi, dacä vreti sä vä bucurati cu adevärat copiii de Cräciun, luati-le un DVD cu Walt Disney - de pe vremea când încä mai träia! Sau duceti-i nu la Multiplex, ci la Antipa! Sâc!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
13 ianuarie, 2007, h. 13:30-14:28
Bucuresti, România

[Gaandalf]

yawn pitbull! yaaaawn!

p.s. - you should watch your efffing mouth!

Africa: niggers come from here.

[Pitbull]

yawn pitbull! yaaaawn!

p.s. - you should watch your efffing mouth!

Ce te iei de mine, Gandy? Nu eu, äia zicea asa, ce? Pe-atunci, politicallycorrectismul încä mai läsase destule zone albe. Si-n plus, jepegu' era semnat anonim.

[carmen_angelus_romila]

Prestatia renumitului actor Robin Williams din "Night In the Museum" mi se pare remarcabila...!