"Sherlock Holmes"

[Pitbull]

Name's Holmes... "Sherlock Holmes"...!
Violat din dragoste

Spurcat la întorsături şi lovituri de teatru finale dintre cele mai neaşteptate, după o adolescenţă în care devorasem Agatha Christie pe pâine cu unt (că mama lucra la Biblioteca Academiei Române), am început prin a fi foarte dezamăgit de primele proze ale lui Sir Arthur Conan Doyle, abordate pe la douăzeci de ani şi ceva (cred că m-am înţărcat cu "Câinele din Baskerville", în armată, şi nu pricepeam neam cum poate fi autorul atât de neavizat, încât să ne dezvăluie misterul şi făptaşii, pas cu pas, încă de pe la jumătatea cărţii). Mult mai târziu, după câteva romane şi nenumărate povestiri, am ajuns să asimilez specificul aventurilor lui Sherlock Holmes - faptul că pentru autor nu conta pregătirea alambicată a unei surprize finale, ci urmărirea metodică a proceselor de observaţie şi deducţie ale detectivului devenit de-atunci proverbial. Cu alte cuvinte, scrierile lui Conan Doyle erau inteligenţă pură, neadulterată, fără zorzoane şi ieftinătăţuri.
Dacă vreţi să vedeţi cum se poate batjocori o asemenea formulă a eleganţei clasice, cum se poate trăda o operă şi un autor în litera dar mai ales în spiritul ei, pe scurt, cum nu se face o ecranizare, suportaţi cele două ore şi ceva de giocco di mana motoristic al lui Guy Ritchie.
Dezastrul începe cu începutul: protagoniştii nu mai sunt ei, cei doi eroi ai lui Conan Doyle, stilaţi şi subtili, şi atât de fermecător-complementari (Holmes, schizotimic-analitic, cu inteligenţa lui penetrantă, şi Watson ciclotimic-pragmatic, plin de empatie lumească). În locul lor, avem un James Willis şi-un Bruce Bond - sau poate viceversa, care mai mult pocnesc decât gândesc, mai mult cascadorizează decât investighează, mai mult marţialifică artistic decât să fructifice detectivistic - nu-mi luaţi ca literă de matematică rimele de mai sus, jonglez şi eu într-o veselie la fel cum face Guy Ritchie cu reminiscenţele conandoyliene pe care le-a mai îngăduit, în mărinimia-i, să coexiste cu multele-i elucubraţii. Mă şi mir că s-au îndurat să-l mai treacă pe Sir Arthur pe generic, ca autor al celor două personaje principale ultimul la coadă după vreo patru îngrămădiţi: Michael Robert Johnson, Lionel Wigram, Anthony Peckham şi Simon Kinberg. Au pus fârtaţii iştia de-un scenar, de zici că-i o încrucişare între "Supravieţuitorul" lui Nicolaescu, "Wild Wild West" al lui Sonnenfeld, plus ceva cromozomi rătăciţi de la "Die Hard"-uri, "Sweeney Todd", Zack Snyder şi Roland Emmerich. Scriptul nu e tocmai credibil, în schimb compensează prin stufozitate şi redundanţă, structurate haotic însă previzibil. La un paregzamplu, de cum l-au spânzuratără pe Lord Blackwood şi Watson i-a aprobat răposarea, i-am şi şoptit lui Mihai Fulger, aşezat pe scaunul de-alături: "Să vezi că face un truc de magie neagră şi învie!" Ceea ce n-am prevăzut, era că surpriza avea să se producă în mai puţin de zece minute - mizasem măcar pe o juma' de oră în care să se mai fileze puţin cartea, da' neah, ce s-o mai lungim (şi că n-a folosit magia, ci nu-ş ce fulgi de păpădie bengaleză culeasă sub lună nouă). Ceea ce n-am vrut să prevăd, a fost secvenţa din "Revanşa" - i-am zis: "Stai, dom'le, nici chiar aşa doar nu l-or plagia până şi pe Sergiu...!" Ei, uite că l-au! Ţintirim, deshumare, copârşeu Kinder cu surpriză, noi cu drag filmangim!
Cum spuneam, noul Sherlock 007 e mai iute de pumn decât de minte, aşa că cei patru doamne şi toţi patru împânzesc povestea cu fel de fel de cafturi, bumbăceli, cotonogeli şi alte altoiuri, printre care îşi mai amintesc arar de scriiturile inspiratrare şi strecoară când ţi-e lumea mai dragă, brusc şi ostentativ, câte o secvenţă în care maestrul detectiv deduce. Deduce în accese, fals şi fără pic de inventivitate, în formule regisorale copiate prost după "The Usual Suspects" şi verişorul lui mai nătărâng "The Illusionist", şi filmate de Guy Ritchie conform dragei lui reţete de jonglat cu vitezele - când mai iute, când mai lent, când mai fragmentat, când mărunţit de-a binelea - cu care de muuult a ajuns la suprasaturaţie, da' nu-i nimic, că lui tot îi place. (Şi când mă gândesc ce curat, simplu, expresiv şi eficient se folosea acelaşi procedeu în filmele după Agatha Christie din anii '70-80, de către Sidney Lumet, John Guillermin şi alţii, fără nici un fel de falsităţi şi artificii din-astea redundante şi kitschoase...!)
Ce-i drept, la partea vizuală omul nu-i chiar un ageamiu - luat strict ca spectacol, filmul are câteva secvenţe drăguţe: goana trăsurilor din kickstart, diversele explozii incendiare şi incendii explozive (merg la fix cu Holmes!), sau lupta finală de pe şantierul Tower Bridge, unde toţi ajung şi ilogic, şi nemotivat - doar ca s-avem un surplus de show (frumos filmat, ce-i drept). La fel de satisfăcătoare sunt şi numeroasele secvenţe de acţiune anterioare, mai ales cele unde mecanica de ceasornic a minţii e înlocuită de mecanica popicărească a hazardului, ca-n "Final Destination" şi alte elogii filmate ale efectelor de domino şi butterfly. Cum remarca Iulia Blaga în metrou, după ce i-am compromis noul record la un joculeţ pe telefon, Guy Ritchie e un tip eminamente cool, aşa căci cool e şi ce face el aici. Cool & nik may moolt. Nici nu-i de mirare c-a rezistat opt ani pe post de Mr. Madonna.
Despre partea actoriei, multe n-ar prea fi de spus. În locul gentlemanului desăvârşit, al cărui punct forte era calmul imperturbabil, îl avem pe e Robert Downey Jr., aşa cum îl ştim: agitat, frământat, măcinat, isteric, vulnerabil, iconoclast, amintind de "Tropic Thunder", de "Iron Man", de "Zodiac", şi de multe altele mai vechi - numai de Sherlock Holmes nu. Jude Law e ales la fel de neinspirat pentru Watson - ba chiar şi mai pe-alături, aşa că-şi pierde tot farmecul şi personalitatea cunoscute din cele aproape patruzeci de filme ale carierei, devenind incolor, inodor şi nicicum. Restul se pierd cu graţie-n peisaj.
Până la urmă, cele mai importante virtuţi ale acestui eseu inutil rămân cele plastice - scenografia lui Niall Moroney (susţinut de James Foster, Nick Gottschalk şi Matthew Gray) reuşeşte să compună credibil, pe canavaua ei realistă, o Londră victoriană care n-a arătat nicicând aşa, la care contribuie enorm şi imaginea lui Philippe Rousselot, talentatul operator francez pe care Hollywood-ul a avut buna inspiraţie să-l recruteze acum un sfert de veac (foarte interesant de urmărit evoluţia acestui clasic, de la fotografia anilor '70 până la digitalizările de azi). Nu putem ignora nici genericul (grupat integral în final) care, la fel ca la "300" de Zack Snyder, constituie categoric cea mai bună secvenţă din tot filmul.
Drept pentru care, dincolo de toate aceste calităţi imagistice şi tehnice, rămânem cu proba de iubire neţărmurită a lui Ritchie, cu tot cu cei patru scenarişti şi nouă producători (nu-i mai înşir), faţă de opera şi personajele lui Sir Arthur Conan Doyle, după modelul bancului cu capra pe vapor... Cum, nu-l ştiţi? Păi zice că un căpitan ia la bord o capră, ca să mai dea şi ea lapte pentru echipaj, şi la plecare i-adună pe toţi la raport şi-i previne: "Mă, să nu care cumva s-aud că vreunu' din voi...", etc. A doua zi dimineaţa, capra abia se mai ţinea pe picioare, încercănată, nici să behăie nu mai putea, lapte nici p-atâta. Furios, căpitanul aliniază marinarii pe punte, şi se duce la primul: "Ia zi: ai profitat cumva de bietul animal?" Ăla, pierit: "Da, să trăiţi...!" "Ruşine să-ţi fie! O lună de corvoadă!" Se duce la al doilea: "Nu cumva şi tu ai necinstit biata făptură...!" "Ăă... păi..." "Aha! Porcule! O lună corvoadă!" ...Şi tot aşa, până ajunge la ultimul. "Ei, sunt sigur că şi tu ţi-ai bătut joc de ea nu-i aşa?" "Nu, să trăiţi, eu am iubit-o sincer!"

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
29 decembrie, 2009, h.18:30-20:17
Bucureşti, România

[corinka]

Nu am avut rabdare sa citesc toata cronica pana la final, important e ca am prins ideea, care e similara cu cea pe care mi-o formasem si eu in urma vizionarii trailer-ului: un "râci"! Dupa trailer, pare oarecum in stilul "Houdini, ultimul magician", in privinta calitatii indoielnice! Pe ala, din pacate, nu l-am ratat. Ciudat ca e regizat de Ritchie... Parca facea filme misto...

[Windom]

S-a gîndit Guy probabil că pentru actuala "generaţie Avatar" clasicul Sherlock e prea prăfuit şi că e necesar un upgrade... Cum e cu muzica lui Zimmer? In general, oricît de prost e filmul, dacă e Zimmer, tot te alegi cu ceva...

[miercuri]

Nu stiu la ce s-a gandit Guy, dar eu o sa incerc sa nu ma gandesc la filmul asta ca fiind 'Sherlock Holmes', ci o alta gaselinta de vazut in vacanta de iarna. Il cam mirosisem din trailer. O sa ma duc prietenul (care este fan Conan Doyle) sa-l vedem candva zilele astea, dar amandoi ne temem de el.

[Pitbull]

@Cori:
Ai dreptate, seamänä cu "Houdini..." - dar mai sofisticat si sfxicat. (Apropo, cartea "Houdini, utimul magician" eu am tradus-o... )

@Windom:
Da, mi-amintesc un muzik care suna bine, da' nu m-a marcat.

@Miercuri:
Nu sperati, si n-aveti teamä!
Ce e Guy, ca Ritchie trece...

[manwithamoviecamera]

mie mi-a placut trailerul, sper ca si filmul.

[E.Floares]

Am asteptam sa mi se asterne gandurile si sentimentele si simtirile si... tot nu pot sa ma abtin sa spun ca filmul asta nu are nicio legatura cu Sherlock Holmes. Poate doar atmosfera Londrei victoriene construita meticulos de Philippe Rousselot (imaginea) si a celor patru scenografi. Marturisesc ca inainte sa ma duc sa vad filmul, m-am gandit ca distributia ar fi ok (nu vazusem niciun trailer) si ca Downey Jr. si Law ar putea face o echipa buna, dar din cate am vazut, nu se leaga nimic intre ei, nu exista nici cea mai mica chimie intre cele doua personaje interpretate de dumnealor... de unde rezulta ca au fost luati in filmul asta, doar ca sa aduca oamenii la cinema... preferam de o mie de ori doi actori necunoscuti, care sa fie in stare sa redea legatura de prietenie, plina de peripetii, intre cele doua personaje, decat ego-narci-astia doi.
Din cele doua ore, primele 30 de minute sunt destul de atractive, din punct de vedere al desfasurarii actiunii. Avem un Sherlock inteligent, misterios si meticulos si un Watson. Apoi totul se repeta... si se repeta... si se repeta si in final. Ne dam seama ca Holmes asta e bun la toate, Watson e un pic stangaci, si folosit doar ca Holmes sa aiba cui sa i se laude.
Problema cu filmul e ca nu te alegi cu nimic, daca-l vezi.
"Ia te uita dom'le ce smecherie! Chiar nu m-am prins, cum facea ala pe mortu', dar... conteaza?" Cam asta e ceea te face filmul sa te intrebi.

[Disciple]

"Cool" - "Sherlock Holmes"

Un blockbuster prafuit


Foarte rar ma indeletnicesc cu folosirea americanismelor in vorbirea curenta si nu pentru ca as avea o problema personala obsedanta cu ele, ci pentru denota de cele mai multe ori o superifcialitate crasa.
Insa ultimul film al britanicului Guy Ritchie este "cool" si nimic mai mult.
Pai de ce?Pentru ca ia un personaj fictiv, super-celebru si apreciat, il imbraca in niste schematisme facile, ii adauga cateva personaje cu care interactioneaza superficial si anost prin giumbuslucuri ieftine.
Se mai adauga niste efecte speciale, bine controlate, ce-i drept, o scenografie reusita, un operator dibaci(francezul Rousselot) si muzica lui Hans Zimmer pentru a obtine un film haotic in sine, dar foarte accesibil publicului amator de convorbiri telefonice intr-o sala de cinema.

Stilul lui Ritchie de a regiza nu mai scapa de supralicitarea ritmului sacadat, de constructia haotic organizata ce aminteste oarecum de stilul lui Tarantino(doar aminteste am zis!) si i-a reusit cu excelentele "Lock, Stock and Two Smoking Barrels" si "Snatch" unde thrillerul alambicat intalneste fericit comedia englezeasca spumoasa in deliberarile ei demento-trasnite.
Sar repede peste fleacurile "Swept Away" si "Revolver"si ajung la "Rock'n'Rolla" unde incep sa se simta fiorii suprasatietatii, dar vreau sa cred ca omul a depasit faza pana sa ma lovesc de filmul de fata care mai avea putin si se mocirlea de tot.
Povestea se invarte in jurul cunoscutului detectiv britanic(Robert Downey Jr. corect in rol) si a doctorului Watson(interpretat sters de catre Jude Law) care trebuie sa salveze Anglia de nebunia unui geniu malefic(si mintea imi zboara ca fulgerul catre "V For Vendetta").
Aceasta premisa da startul unei cavalcade ce include batai multe(cu momentele de calcul matematic a fiecarei lovituri in parte si consecintele acesteia pe corpul adversarului - prin cele mai bune momente ale filmului fiind cunoscut faptul ca Holmes era amator de arte martiale), sarituri, explozii, poante si daca nu s-ar fi strecurat interventiile inteligente de deductie detectiveasca probabil filmul ar fi stat onorabil printre "Greu de ucis", "Arma Mortala" si alte serii pline de actiune debordanta.

Ritchie se joaca neobosit, dar o face acolo unde nu e cazul si nici macar locul.
Holmes nu este un erou de panarama ieftina si de prezentat atat de simplist.Ori Ritchie in maniera-i bizara de a construi un personaj crede ca oferindu-i sarmanului erou o altitudine indoielnica si foarte indepartata de originalul doylian acesta va fi mult mai agreabil unui public mai larg si de duminica.
Nu se ridica nici macar la genunchiul avatarului albastru a lui James Cameron pentru ca tot se fac atatea comparatii intre cele doua filme de parca ar avea vreo legatura macar din punct de vedere al efectelor speciale.

In cazul unor filme care aspira la o valoare mult mai artistica rezultatele la box office pot fi esentiale doar in aparenta(oricum isi scot banii inzecit, sic!) si atata timp cat "Avatar" vine cu o poveste simpla, insa bine spusa si bogata in detalii, dar si cu o noua perspectiva asupra tehnicii vizuale, "Sherlock Holmes" ramane la stadiul de blockbuster prafuit.

[marius_em]

e bun. nu plictiseste, si are momentele sale de umor. Downey si Law mi s-au parut foarte buni, plus ca sunt la fel de fermecatori ca totdeauna. Film de masa, dar bun pentru ce si-a propus.
Ca senzatie cinematogragica, mi-a amintit de The Mummy (primul, ca restul au fost catastrofe).

LE. Daca exista un sentiment de revolta datorata vitalitatii, virilitatii, agilitatii, teribilismului etc. noului Holmes, pentru linistea sufleteasca a cinefilului, acest film poate fi considerat un fel de "Aventurile tanarului (si nelinistitului) Sherlock Holmes". Cerebralul Holmes va veni odata cu inaintatul in varsta.

[buticut]

Apropo de Sherlock, nu l-am vazut inca,probabil merg la el saptamana viitoare, dar cica ar fi mai acurat decat si-ar putea imagina lumea (spun "cica" pentru ca nu sunt foarte familiarizata cu povestile decat in mare). This guy makes some valid points (e unul dintre putinii review-eri pe care ii citesc):

Sherlock Holmes and Watson are engaged in a mad chase up the river Thames. Their quarry is on a boat ahead of them, and as they pass by the many bridges of London, Holmes screams down to the men belowdecks to put more coal in the fire, as they must catch up. Just as Holmes' boat is about to get the bad guy, a tug blunders between them and they have an exciting near miss. Finally, Holmes' boat pulls up behind the bad guy boat and he and Watson raise their pistols. When the bad guy raises his hands, they shoot him. After he falls they realize he had just shot a blowgun's poisoned dart at them, and it barely missed, passing just between the two friends.

This isn't a scene from the Guy Ritchie Sherlock Holmes but rather The Sign of Four, Sir Arthur Conan Doyle's second Holmes novel, published in 1890.


There's a steady stream of Sherlock Holmes haters out there, and while I didn't find the movie transcendent by any means (I gave it a 7 out of 10), the complaints about the film's perceived lack of faithfulness to Doyle's creation kind of get on my nerves, especially when they come from folks who haven't seen the movie or folks who are obviously not familiar with the original stories.


Of course, being familiar with the original stories isn't necessary; I have read only a handful of Holmes stories myself. But coming out of Sherlock Holmes I found myself fascinated by what did and didn't come from the canon, so I began doing some research, and I found the film to be surprisingly accurate and faithful.


First of all, it's worth noting that Doyle himself didn't take the Holmes canon all that seriously. He wrote this things to make money, and his relationship with his creation was cantankerous enough that he killed Holmes off just to quit writing stories about him (Holmes, of course, came back to life when the fans complained enough. Every weird aspect of modern fandom - the continuity hounding, the fans making demands of the creators, fanfic, all started with Sherlock Holmes). The Holmes stories can be hard to reconcile, as Doyle never bothered keeping track of the details. For instance, Holmes is initially introduced as a guy who only studies stuff that would impact his criminal investigations, but as the stories went on he was retconned into being a connoisseur of the arts as well as versed in ancient languages, none of which would be of much use when tracking a murderer. In A Study in Scarlet Holmes goes so far as to say that he did not know the Earth revolved around the sun, as it had no bearing on solving a case.


The Sign of Four is one of a number of times when Holmes uses a pistol. In that same novel Holmes' bona fides as bare knuckle boxer. He introduces himself to a prize fighter like this: "The amateur who fought three rounds with you at Alison's rooms on the night of your benefit four years back." McMurdo responds by saying, "Ah, you're one that has wasted your gifts, you have! You might have aimed high, if you had joined the fancy." (thanks to Wikipedia for pulling that out)


Watson also makes mention of Holmes' talent with a sword, although he never uses one in the canon. He does use martial arts; in The Adventure of the Empty House, the story in which Doyle resurrected Holmes, the detective tells Watson how he defeated Moriarty at the Reichenbach Falls - using the Japanese martial art of 'baritsu,' which is probably just a misspelling of the real martial art of bartitsu. It's fair to say that your familiar deerstalker cap-wearing Holmes (a note: he never wore a deerstalker cap in the books, although in Hound of the Baskervilles he does wear a hat with ear flaps) never busted out any karate.


Of course your familiar deerstalker cap-wearing Holmes fought the fucking Nazis. Basil Rathbone is seen as the quintessential pop culture Holmes, but his Universal Holmes movies eschewed the stories' Victorian setting and moved the action up to the then-modern day, World War II. In Sherlock Holmes in Washington Holmes is essentially a spy, and he's all mixed up in a case about missing microfilm. Obviously other Holmes films took plenty of liberties, but most of those are dismissed as parodies; the Rathbone Holmes, though, is widely considered the Holmes, and most images you see of the character are based on this guy. Who fought Nazis in World War II.


Ritchie's Sherlock Holmes actually does a remarkable job of being in canon. You can pinpoint where in the stories it takes place, as it depicts Watson moving out to be with his eventual wife, Mary Marston, who met during the events of Sign of Four. Holmes' wardrobe and personal style are also closer to the original stories than any previous version; Holmes lived as a Bohemian given to depressions (and drug use) between cases, and he also dressed in the height of fashion of the day - he was something of a dandy. Rathbone's Holmes had a stodgy air, while Robert Downey Jr's has a more faithful anti-authoritarian vibe. Obviously this doesn't make the film good, but it's all part of the care that went into making it fit into the canon.

The place where Sherlock Holmes gets away from the stories is the scope of the adventure, as well as the tone of the tale. While Ritchie et al may have brought the characters back to the original vision, they've certainly been set into a story that has more to do with the pulps of the 30s than the penny dreadfuls of the previous century. I think this is a valid sticking point for those who are purists, although I don't think it's any worse than transporting Holmes to World War II or ignoring canon altogether to depict his CGI-enhanced adventures as a teen. Whether Sherlock Holmes works for you as a movie on its own is one thing, but the film's faithfulness to canon can't be faulted - only your knowledge of Sherlock Holmes can be.

[marius_em]

Of course your familiar deerstalker cap-wearing Holmes fought the fucking Nazis.
Foarte tare, buticut, dar da-ne si un link, te rog.
Eu nu sunt mare fan Sherlock Holmes, si am urmarit filmul mai mult decat detasat (din partea mea, puteau sa-l bage si-n spatiu, cum au facut in Star Trek), si cred ca de asta pentru mine a functionat formula. Law mi s-a parut cel mai bun Watson din toti care i-am vazut pana acum, si relatia lor de prietenie (nu de oarecare subordonare, cum eram obisnuit) a fost un aspect pozitiv al filmului.

[buticut]

Of course your familiar deerstalker cap-wearing Holmes fought the fucking Nazis.
Foarte tare, buticut, dar da-ne si un link, te rog.
Eu nu sunt mare fan Sherlock Holmes, si am urmarit filmul mai mult decat detasat (din partea mea, puteau sa-l bage si-n spatiu, cum au facut in Star Trek), si cred ca de asta pentru mine a functionat formula. Law mi s-a parut cel mai bun Watson din toti care i-am vazut pana acum, si relatia lor de prietenie (nu de oarecare subordonare, cum eram obisnuit) a fost un aspect pozitiv al filmului.

There you go: http://www.chud.com/articles/article...ERS/Page1.html

[larinho80]

filmul nu are cum sa-i fie fidel lui Arthur Conan Doyle din moment ce e ecranizarea unei benzi desenate cu sherlock holmes! putina documentare nu strica...

http://www.bleedingcool.com/2009/12/...graphic-novel/


otherwise, filmul e fun si nici nu are pretentia de a fi altceva..

[Im.Kino]

pai din link reiese ce NU e ecranizarea unui BD, pentru ca acesta nu exista

[pipes]

filmul nu are cum sa-i fie fidel lui Arthur Conan Doyle din moment ce e ecranizarea unei benzi desenate cu sherlock holmes! putina documentare nu strica...

http://www.bleedingcool.com/2009/12/...graphic-novel/


otherwise, filmul e fun si nici nu are pretentia de a fi altceva..

tu citesti inainte sa afirmi ceva? sau o faci instinctual?
de amatorismele astea ma leg eu. in sursa ta scrie opusul la ce afirmi. deci, ce sa intelegem?

S

[Pitbull]

Asta chiar le bate pe toate!
Si fraierii, normal, au pus botu'!
("Putinä documentare nu stricä", da' mai multä CHIAR n-ar strica!... Sau, vorba neamtului: "Si tacuisses, philosophus mansisses!")

E mai tare chiar si ca-cazu' "300": o peliculä fäcutä dupä un BD fäcut dupä un eveniment istoric.
In cazu' "Sherlock Holmes" avem o peliculä fäcutä dupä un BD inexistent!

Pe scurt: filmele bune sunt bune indiferent dupä ce se fac.
Alea proaste rämân tâmpite chiar si dacä-s fäcute dupä BD-uri tipärite sau visate, dupä fapte istorice sau inventii, dupä "Hamlet" sau hamleti sau izmene rupte-n cur.

[marius_em]

Ma intreb daca peste generatii vor fi cativa revoltati ca va fi facut unul un film cu James Bond, (acest mare "asset" al culturii universale, viitor clasic) care, vezi doamne, foloseste lasere in loc de revolvere, e gay, si nu respecta pleata-n vant a lui Sean Connery.

[larinho80]

Ma intreb daca peste generatii vor fi cativa revoltati ca va fi facut unul un film cu James Bond, (acest mare "asset" al culturii universale, viitor clasic) care, vezi doamne, foloseste lasere in loc de revolvere, e gay, si nu respecta pleata-n vant a lui Sean Connery.

probabil ca da..

in alta ordine de idei ,aici mi-am cam furat-o, ca nu am avut rabdare sau timp sa citesc articolul ala...am luat de bun ce auzisem si eu.... my bad

ideea e ca oricum filmul este fun si atat. nu e vreun film care va fi tinut minte, si nici un film care va lua vreun premiu... doar o mica distractie de 2h.

[larinho80]

Asta chiar le bate pe toate!
Si fraierii, normal, au pus botu'!
("Putinä documentare nu stricä", da' mai multä CHIAR n-ar strica!... Sau, vorba neamtului: "Si tacuisses, philosophus mansisses!")

E mai tare chiar si ca-cazu' "300": o peliculä fäcutä dupä un BD fäcut dupä un eveniment istoric.
In cazu' "Sherlock Holmes" avem o peliculä fäcutä dupä un BD inexistent!

Pe scurt: filmele bune sunt bune indiferent dupä ce se fac.
Alea proaste rämân tâmpite chiar si dacä-s fäcute dupä BD-uri tipärite sau visate, dupä fapte istorice sau inventii, dupä "Hamlet" sau hamleti sau izmene rupte-n cur.

faza anului e cea in care tu il invatai pe tarantino sa scrie scenarii,in cronica de la inglourious basterds ) that really made my week )

[Pitbull]

Nimic mai bun ca un off-topic grosolan (si off-target, totodatä - semn cä fraieru' nici mäcar ca idee n-a priceput nimic, pe nicäieri!), ca sä-ti confirme cä l-ai atins în plin!

Gata, back to topic.