Hursul de Haur

[Bubu]

Va propun spre dezbatere urmatorul scenariu (nu de film). Un scenariu despre cinematografia romaneasca. ATENTIE! Personajele si situatiile prezentate sunt pur intamplatoare.

Cine spune ca cinematografia autohtona nu aduna succese habar n-are de fenomen. Cunoscutul regizor DM a colectat la festivalul venetian un urs de aur, unul de argint, altul de platina, argila, unul de unt si altul de beton armat. Filmul sau – Lacrimi de sticla – a fost apreciat pentru cea mai buna imagine (Tarkovski si-ar baga unghia in gat), cea mai stralucita regie, cea mai buna interpretare masculina, feminina si rol secundar. Pana si cainele a luat un premiu, pentru cea mai buna interpretare canina. Filmul a pulverizat juriul, l-a redus la tacere, l-a zdrobit sub evidenta artisticului de care da dovada pelicula. Presedintele juriului a declarat ca filmul ar fi meritat mai multi ursi. Din pacate nu mai aveau pe stoc.

Despre ce e vorba in acest film? Pai el, Vasile, e miner in mirifica Vale a Jiului. Munceste din greu, are familie de intretinut. Se mai imbata din cand in cand. Intr-o buna zi cade mina pe el si-l face pilaf. Cine poarta vina? Inginerul, care e mana in mana cu primarul, care e mana in mana cu senatorul X, jucat magistral de marele actor FG. Afacerea se musamalizeaza. Ea, sotie si vaduva devotata, porneste cruciada adevarului. Vine la Bucuresti cu jalba in protap, e respinsa, obligata sa se prostitueze cu diversi indivizi din posturi importante etc. In finla reuseste sau nu? Cine stie... Ce conteaza? Filmul e un drum, o zbatere, o idee, n-ar nimic in comun cu anecdoticul. Subiectul conteaza mai putin, importanta e tratarea lui. Personajele sunt vii, reale. Atmosfera e atat de reusita incat simti ca noroiul galeriei de mina ti se lipeste de talpi.

Totusi, in Romania, publicul ignorant si ingrat nu se inghesuie sa vizioneze marea capodopera, care aduna pentru cinematografia romaneasca mai multi ursi decat Gradina Zoologica.

Oare de ce? Voi ce parere aveti?